Microbiologi din California: Redeschideți America ACUM!

by Ștefania Brândușă

Izolarea slăbește imunitatea, care e construită și menținută prin expunerea zilnică la tot felul de viruși. Gripa ucide oamenii! Covid omoară oamenii! Restul oamenilor dezvoltă imunitatea de turmă

Doi medici din California, cu studii de peste 20 de ani în microbiologie, susțin că testele făcute în cazul a peste 5.200 de pacienți, alături de o serie de date publice, arată că Covid-19 nu este mai ucigător decât gripa sezonieră, iar politica de izolare, aplicată în Statele Unite și în cea mai mare parte a lumii, nu numai că nu e necesară, ci este chiar dăunătoare.

Pericolele 5G Controlul Telecomunicațiilor – Viața Privată

Doctorii Dan Erickson și Artin Massihi, de la Accelerated Urgent Care din Bakersfield, California, au afrimat, într-un interviu pentru Fox News, că din testele pe care le-au făcut și datele din întreaga lume indică faptul că rata mortalității covid-19 este mai mică de o zecime. „Avem nevoie să stăm izolați? Răspunsul nostru este nu”, afirmă medicii californieni. Continue reading “Microbiologi din California: Redeschideți America ACUM!”

Solutia americana la problema câinilor vagabonzi

Câni la HușiTragedia lui Ionuț, copilul de 4 ani din București sfâșiat de viu de o haită de câini vagabonzi, a făcut deja înconjorul lumii, ajungând până în America

by Chris Terhes

Politicieni din toate sferele și din toate partidele s-au crizat sau au plâns spunând că e nevoie de o solutie, aratând in acelasi timp cu degetul către altii, că din vina lor s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

In ultimii 10 ani fiecare partid politic major din Romania s-a aflat la conducerea țării așa că, dacă exista voință politică si responsabilitate din partea fiecărui partid, problema câinilor vagabonzi era deja rezolvată. Se vede, insa, ca n-a existat si pentru asta fiecare om politic trebuie făcut responsabil pentru moartea lui Ionut. Continue reading “Solutia americana la problema câinilor vagabonzi”

Liceul “George Cosbuc” se vrea “cool”!

Liceul George Cosbuc

Alianța Familiilor din România
..

Liceul “George Cosbuc” din Bucuresti se vrea “cool”. Se doreste a fi varf de lance in promovarea in rindul tinerilor adolescenti din Romania a homosexualitatii si a noii ideologii sexuale. Fara jena. Daca anul trecut a facut primul pas ingaduind organizatiei Accept sa organizeze un eveniment legat de luna homosexualitatii in Romania, anul acesta a facut un pas si mai mare si indraznet – a programat o parada a homosexualitatii pe 15 februarie. Conducerea liceului se vrea “cool” si probabil multi dintre elevi si ei doresc sa se dea “cool”. Doresc sa apara “broad minded” (ca sa folosim si noi un termen dintr-o limba alta decit cea romaneasca!), neintelegind, ori nestiind, si cealalta parte a axiomei, luata tot din vocabularul englez ori american — “if you are too broad-minded your brains might fall out” (adica, in limba romana, “daca esti prea deschis la minte s-ar putea sa-ti cada creierii din cap”). Continue reading “Liceul “George Cosbuc” se vrea “cool”!”

Performance at Soccer World Cup 2006 – a Highlight of Young German Singer's Career

FlorenceFlorence Joy is a famous young German singer, writer and actress

She likes to travel and has visited several countries from Europe, Israel and the United States. Florence plays guitar and the piano, and she speaks her native German and very good English. Most of her songs from the album “Hope” are in English.

In 2006, Florence Joy was invited to perform in the (dome) church of Munich for the inauguration of the Soccer World Championship. One year after this astonishing performance, she started acting in the role of a sweet girl called “Jasmin” in a German daily soap “Ahornallee”. Also, Florence wrote a book called I want to live truthfully and real, which tells about her journey through the German casting show “Star Search 2” and mostly how she lives her life with Jesus Christ. Continue reading “Performance at Soccer World Cup 2006 – a Highlight of Young German Singer's Career”

The only Romanian in Quartzsite, Arizona!

pastor John Todor By Octavian CURPAŞ

Born and raised in Romania, married in the Philippines, presently living and serving God in the Arizonian Desert

How many of you who have traveled from Arizona towards California on Highway I-10 still remembers the last town you passed through prior to reaching the Californian border? – probably not many! Situated at about 125 miles from Phoenix, 129 miles from the tourist spot Palm Springs and about 20 miles away from Blythe (the first city from California ), is a town called QUARTZSITE. Continue reading “The only Romanian in Quartzsite, Arizona!”

Alexandru Lucan "live" –

o poveste despre un maraton psihologic, economic, juridic si chiar politic

 

 

S-au spus multe despre românii care au venit în Statele Unite, hotarati sa îsi faca un viitor în lumea noua. Simplu sau nu, acestia au invatat aici ce inseamna munca sustinuta, puterea de a nu se descuraja si de a o lua de la capat ori de câte ori este nevoie, perseverenta în a-si pune în valoare atuu-rile. Bineînteles ca nu toti imigrantii sunt predispusi la succes, însa printre cei care au reusit sa deschida deja o usa pe pamântul fagaduintei se numara si Alexandru Lucan, 39. Dupa un periplu prin Florida, New York, California, acesta se stabileste in Las Vegas, Nevada, in 1999. Când a ajuns în America, avea deja o serie de rezultate, lucru normal daca ne gandim ca desi a obtinut nota 10 la lucrarea de stat în Psihologie – în Iasi, a mai frecventat cativa ani Stiintele Economice in ASE-ul din Bucuresti. Mai mult, a luat primul contact cu sistemul de drept britanic in Leicester – Anglia , la “De Montfort University” – School of Law, unde pe o bursa oferita de “Medecins du Monde” a studiat legile europene ale imigrarii, cunostinte necesar-obligatorii in lucrul cu refugiatii, pe linie umanitara. Intrucat experienta ii demonstrase ca are calitatile necesare pentru a lucra in bransa – capacitate de analiza, “people-people skills”, gandire mobila si fluenta în conversatie in cel putin doua limbi straine – Alexandru se decide sa urmeze in continuare, de data aceasta in Statele Unite, asistenta legala. Dupa absolvire, face parte ani la rând din echipa juridica a fostului procuror de emigrari Rolando Rex Velasquez, avocat de elita, in prezent presedintele statului Nevada pentru “American Immigration Lawyers Association”. El insusi notar public si interpret de tribunalitraducator autorizat pentru limbile româna si franceza al Curtii Supreme a acestui stat, Lucan este ales ca voluntar, în comitetul de organizare al Conferintei Anuale a Avocatilor de Imigrari ai SUA (AILA), în Orlando, 2007, si in Vancouver (Canada), 2008.

Alexandru Lucan considera ca de baza pentru un paralegal ramân profesionalismul, corectitudinea si confidentialitatea si recunoaste ca în cazul lui, dragostea si pasiunea intense pentru domeniul în care lucreaza s-au dezvoltat si datorita oamenilor pe care a avut sansa sa îi intâlneasca. Ne-a dezvaluit ca intre acestia se detaseaza dl. avocat Armand Fried, membru al baroului din Nevada, mentorul sau, cel ce l-a ajutat sa inteleaga mecanismele sistemului juridic si sa se formeze ca specialist. De aceea, intrucat sustinerea primita i-a oferit posibilitatea de a evolua si a se afirma, se simte implinit in ceea ce face si ii sprijina la randul sau, pe imigranti, fara a uita ca el insusi s-a aflat candva, intr-o situatie similara. Tocmai din acest motiv, nu si-ar dori sa fie pus vreodata in ipostaza de a refuza un roman sau un imigrant doar pentru ca omul nu dispune de banii necesari sa-i plateasca serviciile juridice.

De altfel, lui Alexandru îi place sa lucreze cu legea… pe hartie, ceea în opinia lui, se dovedeste a fi o provocare de neegalat, atat in interpretare, cat si in aplicare. Daca este sa îi dispalca totusi ceva, atunci îl nemultumeste faptul ca ziua are doar 24 de ore, dar la fel de dezagreabile i se par si interminabilele discutii cu unii clienti de etnii est-europene, in jurul eternului “vreau sa inteleg procesul”. Totusi, unde-i lege nu-i tocmeala, legea trebuie aplicata asa cum este, insa din nefericire, interpretarile partinitoare cateodata sau influentate de factorul uman duc adesea, la erori care se propaga prin tragedii în viata personala. In ceea ce priveste evolutia domeniului în care s-a specializat, Lucan a ajuns la concluzia ca globalizarea reprezinta principalul motiv pentru care imigrarea are un viitor nebanuit. Tot astfel dupa cum “dreptul familiei” s-a desprins prin complexitate, din dreptul civil, devenind ramura de sine statatoare, la fel dreptul imigrarii a ajuns la o asemenea anvergura, incat a devenit necesara desprinderea lui din dreptul international public, conducand la aparitia unei ramuri distincte în drept. La ora actuala, exista tribunale, judecatori si serviciu de procuratura federal, specializate strict pe acest tip de jurisprudenta, iar convingerea lui Alexandru este ca progresul in materie teoretica va fi alimentat de necesarul cazurilor din penal, ce implica drepturile federale ale imigrantilor si diversifica si complica interpretarea strict penala locala, la nivel de stat.

Tot la capitolul perspective, Alexandru Lucan isi doreste sa devina membru al baroului din Nevada, sa isi deschida un birou de avocatura de unde romanii (si nu numai…) sa plece multumiti de nivelul serviciilor oferite, dar si o cariera academica, intr-o universitate de drept…, poate chiar in Vegas. O alta idee cu care cocheteaza este si cea legata de intrarea in politica. În campania din 2006, acesta a avut sansa sa fie introdus de catre doamna Lia Roberts, Consul General Onorific în Las Vegas, in mediile politice ale Nevadei, pana la nivel de guvernator. Cu aceasta ocazie, i-a cunoscut indeaproape pe cei care decid viitorul la Carson City si a ajuns sa se bucure de respect in randul lor. Adept al valorilor democratice, el sustine ca “democratia americana nu e perfecta, dar ofera cel mai democratic sistem juridic si legislativ din lume”.

Toate acestea vin in cazul lui Alexandru Lucan, pe fondul unei filosofii de viata cat se poate de practice. In viziunea lui, prima impresie nu o faci decat o singura data, este mai greu sa mentii o pozitie decat sa o castigi, iar sansa ajuta doar mintile pregatite. Adept al ideii ca o educatie solida si diversificata se cultiva, Alexandru isi petrece cea mai mare parte a timpului liber citind, insa ii place de asemenea, sa calatoreasca si sa mearga la concerte si la teatru. Chiar daca pentru el Las Vegas is what I call “home”, Lucan nu intentioneaza sa isi uite radacinile, stiind ca doar astfel isi va putea pastra identitatea etnica. Ramane si pe mai departe un om multumit de realizarile sale, ce isi doreste sa onoreze profesia pe care o practica, sa îsi ia licenta in drept si sa intre in barou, dar si un mare admirator al lui Nicolae Titulescu. “Idealul este in sine o realitate in devenire”, spunea cândva, marele istoric si diplomat, iar Alexandru Lucan isi traieste si pe mai departe idealul, preocupat fiind de prezent pana acolo incât nu mai vede altceva decat viitorul.

Octavian Curpas

Phoenix, Arizona

Interviu cu pastorul Nicu Butoi

 Hăituit şi arestat de comunişti pentru că predica şi răspândea Biblii, Nicu Butoi este protejat şi hrănit ca de îngeri prin cele 90 de zile de înfometare şi muncă silnică din penitenciarul Bacău şi scăpat de condamnarea secretă la moarte, în timp ce nu conteneşte “să predice pe Domnul” şi să încurajeze pe toţi cei din jur, arestaţi şi gardieni deopotrivă, chiar acolo în detenţie.”            Octavian Curpas

Evanghelistul internaţional de origine română, Nicu Butoi, se înscrie cu siguranţă pe lista celor mai de succes predicatori la nivel mondial. La vârsta de 16 ani, după ce viaţa lui a fost tranformată de Cuvântul lui Dumnezeu, primul lucru pe care l-a făcut, după botez, a fost să-i ceară unui pastor “o carte de predici” ca să prezinte şi altora pe Domnul Hristos. În perioada comunistă, a găsit o metodă foarte ingenioasă de-a predica Evanghelia prin faptul că a decis să lucreze ca zugrav, această meserie conferindu-i posibilitatea să intre în sute de case şi să ducă Cuvântul speranţei. Continue reading “Interviu cu pastorul Nicu Butoi”

De ce doresc românii sa plece din tara?

Emigrarea înseamna plecarea din tara ta, înseamna o schimbare a vietii cu  repercusiuni în plan psihologic.

Este un proces care rupe într-un fel linia  vietii. Unii cred ca este o “boala”, un curent ce rastoarna si modifica valorile  existente pâna în acel moment al vietii si “ne usuca radacinile”. Putem spune  totusi ca este o provocare, putini având curajul s-o  încerce, ca o proba de atletism – saritura în lungime sau înaltime, de exemplu -, de teama unei dezamagiri, dar putem vorbi si de radacinile adânci care îi tin pe unii legati  de  pamântul din care s-au nascut, au crescut, s-au format. Aceasta desprindere  pentru unii este usoara, pentru altii este grea, pentru altii chiar imposibila.

Schimbarile locului de trai, locuintei, serviciului, chiar daca se fac în conditii mai  avantajoase, ele impun “reajustari psihologice” foarte dificile, afirma Toffler în cartea sa “Socul viitorului”. Omul trece prin diferite stari: de anxietate si depresie chiar, de  framântare, comparatie sau nemultumire si numai dupa aceste stari începe adaptarea, la unii realizându-se mai curând, la altii mai târziu, la altii poate niciodata. Oricum, omul fara radacini se pare ca traieste în nesiguranta, ca “ printre dune miscatoare”.

El se poate consola cu cuvintele unui critic: „Nici unul dintre noi nu are un locas sigur, un adevarat camin. Toti suntem la fel, oameni în camere de închiriat de pretutindeni,  încercând cu disperare si înfrigurare sa stabilim  relatii sufletesti cu vecinii nostri”.
În data de 25 iunie, 2010, a avut loc emisiunea „Adevar sau baliverne” la ANTENA 2, invitatii realizatoarei Irina Cordoneanu fiind: Ioan Carmazan – regizor, si Ilie Marinescu – psiholog. Emisiunea a fost motivata de Hotarârea Curtii Constitutionale referitor la  cuantumul pensiei care este un drept câstigat si nu poate fi diminuat, deci legea propusa este neconstitutionala. Imediat, a sustinut realizatoarea, a urmat suita de informatii referitor la ce ne asteapta: Cresterea taxei pe valoare adaugata, cresterea impozitelor, devalorizarea  leului, marirea preturilor, scaderea consumului, concluzia fiind ca oamenii vor fi afectati la fel de rau sau chiar mai rau dupa aceasta Hotarâre, iar românii au început sa-si pune problema emigrarii.

Subiectul discutiei a fost deci EMIGRAREA, întrebarile esentiale fiind: cum sa te pregatesti pentru emigrare, daca este bine sau nu sa emigrezi, ce sfaturi pot fi date oamenilor?

Regizorul a vorbit despre impresia sa în urma vizitei facute cândva în Franta, spunând ca a constatat o înstrainare a oamenilor, o lipsa de comunicare, mentionând, printre altele, cuvintele lui Buda: “Cea mai mare suferinta este sa nu fii alaturi de cei dragi”. Românul din tara, spunea dumnealui, se conduce dupa zicala: ”Când construiesti o casa, tu însuti devii o fereastra si atunci te desprinzi mai greu, nu pleci, nu o poti lasa”. În general când ajungi în strainatate, toti asteapta sa fii docil, cu capul plecat si sa accepti o leafa mica. Ori, sunt tineri care se uita în ochii tai si spun adevarul si nu accepta orice. Românii au o inteligenta nativa, sunt si smecheri multi; caruta oricum este trasa de cei capabili, „pe un tâmpit îl treci o data strada, dar nu merge la infinit”, apropo de pilele si relatiile existente, de promovarile care se fac. Dar, mai spunea dumnealui, în România parintii au învatat un lucru bun, ca singura investitie reala sunt copiii. Dureros i se pare ca nu a reîntâlnit oameni plecati, pe fata carora sa citeasca fericirea. În timpul discutiilor, la un moment dat, realizatoarea a fost întrebata câti prieteni si-a facut în ultimii 5 ani? Dovada ca si la noi s-au schimbat mentalitatile: “Ai un grup de prieteni pe care i-ai format într-o perioada a vietii tale, când exista o anumita disponibilitate si aceia îti ramân ca un Patrimoniu.” “Oricum, în tara ta calci pe toata talpa, într-o tara straina calci pe vârfuri”. La întrebarea ce trebuie sa-si ia romanul care pleaca, regizorul, scriitorul a spus ca este suficient sa se uite la cele 10 porunci…

Psihologul , la întrebarea: “Vremurile pe care le traim va înteapa catre a pleca în  strainatate?”, a dat un raspuns negativ, ca si regizorul de altfel, argumentând ca are o stabilitate emotionala, psihica, are o familie, o vârsta, dar pentru copilul sau gândeste altfel, fiindca în tara la noi daca încerci sa faci ceva, nu poti din cauza nonvalorilor. Îsi face un Masterat aici în Statele Unite, colaboreaza la revistele : MIORITA USA (Sacramento, California) si Phoenix Mission Magazine (Arizona), a scris un articol despre Psihologia emigrarii; a adus vorba despre cei doi jurnalisti de seama “oameni admirabili, fiind vorba de jurnalistii Octavian Curpas si Viorel Nicula”.

La întrebarea realizatoarei: “Poti fi acasa si sa-ti manânci pâinea cu lacrimi pentru ca sunt promovati prostii si puturosii; ce sfat le dati oamenilor?” acesta a vorbit despre emigrarea definitiva care implica mai multi factori:


Adaptarea, asimilarea, alienarea (opusa asimilarii), stratificarea (daca ma voi adapta la alt sistem de referinte), sindromul strainului (nu ai pe nimeni, apar frustrari, nu-ti gasesti imediat servici, cu un cuvânt cumul de frustrari); omul când pleaca din tara îsi ia  problemele pe care si le transfera, si acolo ele nu se mai caleaza pe cele întâlnite; vor pleca oamenii cu spirit de aventura, ei vor fi cei care vor lua o decizie sub impulsuri. Munca în afara tarii poate genera nevroza: neofobia (teama de nou), anxietatea, depresia si sindromul strainului.

Referitor la raspândirea culturii române în tarile straine, psihologul a exemplificat pe domnul V. Necula care organizeaza spectacole cu actori din Romania, bucurându-se si dumnealui de o astfel de invitatie la Ambasada româna.
A intervenit si regizorul Carmazan, concluzia fiind aceea ca nu reusim sa depasim granitele zidului românesc, adica spectacolele numai pentru românii din strainatate.

11 milioane de români pe diferite perioade de timp au trait, muncesc în strainatate, au emigrat temporar si în aceasta cifra se includ si cei emigrati definitiv. “Ce s-ar cere unui om care se pregateste de emigrare?” – Rigoare,  corectitudine, profesionalism. De ce doresc românii sa plece din tara? –Nu atât  din motive economice, cât din motive morale.

Mesajul venit din partea unei telespectatoare în cursul emisiunii, a ajutat la concluzionarea dezbaterii: “Iubirea de tara si de Dumnezeu exista în inima fiecaruia si cu ajutorul acestor sentimente poti sa te duci oriunde în lume si poti sa gasesti un oarecare echilibru, sa muncesti, sa revii acasa, sa fii aproape de cei dragi”.

http://www.infonews.ro

Moartea lui Whitney Houston este un avertisment pentru biserica contemporana

Articol preluat din http://ioan8.wordpress.com/ – condus de Paul Dan

Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!

                                   2 Tim. 2:19


Whitney Houston a fost gasita înecata în cada de baie, la hotelul Hilton din Beverly Hills, California, sâmbata trecuta. Continue reading “Moartea lui Whitney Houston este un avertisment pentru biserica contemporana”

Whitney Houston – Moartea ei este un avertisment pentru biserica contemporana

Articol preluat din http://ioan8.wordpress.com/ – condus de Paul Dan

.

Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!

                                                                                    2 Tim. 2:19

.

Whitney Houston a fost gasita înecata în cada de baie, la hotelul Hilton din Beverly Hills, California, sâmbata trecuta. Asa cum multi stiu, cântareata Whitney Houston în adolescenta a facut parte dintr-o biserica baptista din aria orasului Newark. A cântat si in corul bisericii. A avut un talent unic, iar lumea i-a oferit faima si avere, dar i-a luat viata. Cu doua zile inainte de a muri, ea fiind in stare de ebrietate a cântat “Isus ma iubeste”. Ea insa nu l-a iubit pe Domnul Isus. A trait o viata de destrabalare si droguri, care pâna la urma au rapus-o. Sunt tot felul de presupuneri cu privire la moartea ei. Cineva mi-a trimis acest link: http://vigilantcitizen.com/latestnews/what-happened-to-whitney-houston/

O marturie personala

In anii ’70 eram printre putinii care stiau ca puteai sa asculti muzica Pop în casti stereo la biblioteca Americana în Bucuresti. Organizam cu altii, seri de discoteca la liceul unde învatam. Mergeam la discoteci pe litoral. In cartier unde locuiam participam la parties (bairamuri). Stiam formatiile de Pop si Rock din vest.

Domnul s-a îndurat de mine si m-a mântuit in 1976. Dupa ce m-am predat Domnului am terminat-o radical cu muzica Pop si Rock, cât si cu vechiul anturaj.

Am venit in America în ’84 si am fost shocat sa vad ca stilul de muzica Pop si Rock era folosit de crestinii de aici. M-am gândit ca poate eram eu legalist si ca ar trebui sa fiu mai îngaduitor în privinta muzicii crestine din America. Dupa zece ani de America am vazut rezultatele muzicii crestine contemporane in viata tinerilor americani si români. Majoritatea au devenit lumesti, materialisti si pacatosi. Atunci am terminat-o si cu muzica moderna crestina. Si nu îmi pare rau. Dumnezeu ne-a pazit familia de multe pericole.

O foarte scurta istorie a genului de muzica Rock

Termenul “Rock” in jargonul negrilor din America descrie un act de imoralitate. Am tratat în mod documentat subiectul culturii Pop si muzicii Rock in acest articol http://ioan8.wordpress.com/2011/03/04/crestinismul-sub-asediul-neopaganismului/, dar putini l-au citit deoarece majoritatea au preferat sa ramâna ignoranti dar sa nu se desparta de muzica crestina moderna.

O parte din sclavii adusi cu forta in America in secolul XIX au fost din Africa de vest. Ei si-au pastrat stilul de muzica oculta voodoo. O varianta a acestui gen numita “Ragtime music”a devenit muzica de bordel si saloane rau famate din America. Mai tarziu apare jazzul ca o continuare a lui “Ragtime music”. Jazzul a fost muzica destrabalarii in America in deceniul ’20. Tot pe fond de jazz a aparut dansurie sexy: foxtrot, swing, charleston, si blackbottom. Impreuna cu jazzul apare si stilul Blues, iar mai tarziu se dezvolta in Rhythm & Blues. Pe fondul acesta apare muzica Pop, pe urma Rock, urmata de Hard Rock, Metal, Heavy Metal, si Black Metal.

In evolutia muzicala peste decenii, de la Ragtime Music pâna la Black Metal se trece de la lumesc si imoralitate la ocultism si satanism. Astfel muzica oculta voodoo vest Africana a cucerit America, lumea, cât si biserica contemporana.

Stilul “Rock” al secolului I nu a patruns in biserica primara

Profesorul si dirijorul de muzica Daniel Stauceanu sustine în mod corect ca muzica de sinagoga evreiasca a fost genul muzical al bisericii primare. Crestinismul s-a dezvoltat într-un context de cultura greco-romana unde muzica de destrabalare a zilei era muzica dionysiaca. Totusi genul dionysiac nu a patruns în biserica la acea vreme. Zeul Dionysus era patronul destrabalarilor si orgiilor. Aceste manifestari grave erau instigate atât de alcool cât si de o muzica specifica dionysiaca ce agita pana la extaz pe participanti. Biserica a pastrat o muzica reverenta in toata istoria ei, pâna când în America, în timpul revolutiei hippie, Pop si Rock au fost acceptate ca alternative pentru tineret, iar de aici, erezia aceasta s-a intins global.

Experimentari cu muzica Rock in bisericile evanghelice din Romania

Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?

 Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.”

 De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Cor. 6: 14-18

Eram in misiune in România când Biserica Baptista Sfanta Treime din Bucuresti a primit cadou un set de tobe din America. Fratii din comitetul Bisericii le-au pus la subsol. Câtiva tineri au vrut tobele in Biserica. Dupa un timp, pentru o perioada limitata, au fost lasati sa aduca tobele sâmbata dupa masa la tineret. Intr-un astfel de timp mergeam la rugaciune cu Biserica Cuvantul Adevarului intr-una din salile din spate ale Bisericii Sfanta Treime. Apropiindu-ne de cladirea bisericii am auzit o muzica infernala de discoteca. Am crezut ca este o petrecere pe la vecinii de pe strada. Când am intrat in curtea bisericii am realizat cu stupoare ca muzica era de la strângerea de tineret. Gânditi-va ce au spus vecinii necredinciosi când au auzit asemenea sunete in biserica. Va intreb, se dau concerte rock in bisericile Ortodoxe? Baiatul care batea tobele cu ardoare la asemenea manifestari lumesti, a ajuns sa faca parte mai târziu din formatia Rock “The Marker”. Priviti si uimiti-va: http://themarkerband.com/

 In unele din noptile de rugaciune de la Biserica Baptista Sfânta Treime am lansat un subiect de rugaciune pentru desfintarea unei formatii crestine Rock. Mama unuia din grupul Rock impotriva caruia ne rugam, fiind prezenta, a avut indrazneala sa ni se opuna public. Mai târziu un frate din comitetul bisericii m-a sunat sa imi spuna ca trebuie sa-mi cer scuze fata de unul din copii lui (parte din acel grup) deoarece am indraznit sa ne rugam pentru desfintarea acestui grup Rock. Bineinteles ca nu am facut-o.

 Alex si Alina fac parte din biserica Baptista Sfinta Treime din Bucuresti. Ei sunt experti in fenomenul Rock. Au la dispozitie un material video numit “Clopotele iadului” care încrimineaza formatiile Rock, dovedindu-le fie oculte fie sataniste. Cu toate acestea ei sunt ignorati sau ocoliti de multi lideri crestini din Bucuresti care daca ar cauta sfintenia în viata de biserica, ar apela la ajutorul lor.

 In prezent, bisericile fara tobe la inchinare ramân din ce in ce mai putine. Chiar si o parte din tineretul de la BER, care este o biserica foarte conservativa, asculta in particular, in mod curent muzica Rock asa zis crestina. Misiunea penticostala Peniel a creat deriva spirituala la nivel national, între tinerii din România si prin muzica practicata. Cultul penticostal a avut curajul sa termine relatia cu ei. Oare pastorii si lucratorii evanghelici, din celelalte denominatiuni, nu pot sa dea afara muzica moderna crestina, indiferent ca este la inchinare sau doar la tineret?

 Ca si în cazul lui Whitney Houston, este doar o chestiune de timp pâna moartea spirituala se va instala in Biserici

 Multi tineri, cât si parinti de ai lor fara sa-si fi facut lectia in privinta muzicii Rock si a culturii contemporane, indraznesc sa spuna celor documentati si cu experienta in domeniu, ca muzica este neutra, ca tinerii sunt sinceri si vor ramâne neafectati. Le amintesc tuturor sustinatorilor muzicii crestine moderne ca, a fi sincer este necesar dar insuficient. Tinerii si parintii lor pot fi sinceri, dar sincer gresiti.

 Mai mult, sustinatorii crestini ai Rock-ului din România nu sunt in necunostinta de falimentul evanghelicilor din America care au îmbratisat genul Rock. Si totusi cei din Romania merg inainte orbeste spre moarte spirituala.

 Iata la ce a adus asa zisa muzica crestina Rock in America intre evanghelici: rata de divort mai mare decât la necredinciosi, indecenta in biserici, imoralitate, materialism, si chiar folosirea drogurilor. Evanghelicii din România se apropie rapid de aceste “performante”.

 Whitney Houston nu si-a propus sa moara înecata intr-o cada de hotel. Dar acolo duce muzica lumii, la moarte spirituala, si câteodata la un sfârsit tragic.

 Este doar o chestiune de timp când in multe biserici din România vor fi divorturi din ce in ce mai multe, imoralitate si abuz de alcool. In prezent, muzica Rock a format crestini materialisti, aroganti si lumesti. Vor aparea si celelante fenomene. Este doar o chestiune de timp pâna când va veni si judecata lui Dumnezeu. Totusi, cei ce sunt sfinti, se vor sfintii mai departe si vor avea satisfactia ca au invins lumea cu sistemul ei de valori pacatoase.

 Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe! “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.

Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! Apocalipsa 22:11-15

JULEA WARD – CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro  2 februarie 2012   

JULEA WARD – CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE
.
Cu siguranta ca majoritatea dintre d-tra nu ati auzit sau citit despre Julea Ward, si cu siguranta nici nu veti auzi sau citi despre ea decât in materialele noastre. Motivul este ca Julea Ward nu e o vedeta lumeasca sau un supermodel care pozeaza in pozitii seductive pentru a atrage atentia barbatilor sau pentru a i se afisa pozele in tabloide. Nici pe departe. Dimpotriva, Julea Ward este un exemplu contemporan al constiintei crestine in actiune. O tânara al carei caracter se asemuieste modelelor de viata morala mentionate in Biblie, in primul rând Estera, Daniel, Iosif, ori alte personalitati care si-au pastrat puritatea mintii si a trupului in mijlocul unei generatii de oameni imorali.
O tânara crestina de culoare din Michigan, credinciosia si devotamentul pe care ea le-a dovedit in confruntarea cu presiunile universitatii i-au dat câstig de cauza intr-un tribunal federal de recurs din Cincinnati, Ohio. Intr-o decizie unanima de 3-0, emisa pe 27 ianuarie, judecatorii influentei curti americane au declarat, raspicat si pe intelesul tuturor, ca discriminarea impotriva crestinilor care se opun homosexualitatii pe baza convingerilor lor religioase este strict interzisa.
Decizia este foarte importanta si implicatiile ei pentru libertatea de constiinta, vaste. Inca asteptam curtile europene si canadiene sa emita decizii similare pentru protejarea drepturilor crestinilor Europei si Canadei.
In ultimii ani am fost obisnuiti cu decizii ingrozitoare parvenite din tribunalele britanice, olandeze, germane, si mai ales Curtea Europeana a Drepturilor Omului care au rezolvat conflictul intre valori, in majoritatea cazurilor, in favoarea homosexualilor. In Canada pastori si crestini care s-au pronuntat impotriva homosexualitatii sau au refuzat sa oficieze “casatorii” unisex, au fost concediati sau amendati cu amenzi exorbitante. In Suedia si Marea Britanie pastori au fost arestati pentru ca au propovaduit impotriva homosexualitatii, din altar sau de pe strazile Stockholmului sau ale Londrei.
Iata insa ca credinciosia lui Julea Ward a schimbat, spre bine, cursul, care pina acuma parea ireversibil, al discriminarii crestinilor in raport cu “drepturile” homosexualilor.
 
 
Despre ce Este Vorba?
In mai 2006 tinara Julea Ward s-a inscris intr-un program de masterat in consiliere (couseling) la East Michigan University. A fost o studenta de nota zece, intrind, in 2009, in ultimul an de masterat cu o medie de 3.91. [Nota AFR: media maxima in universitatile SUA este 4.00] Pe parcursul anilor si-a exprimat fara echivoc convingerile crestine in cursurile pe care le-a luat. A afirmat cu curaj, in confirmitate cu convingerile ei religioase, ca homosexualitatea este un pacat, ca relatiile intre persoane de acelasi sex sunt imorale, la fel cum sunt si relatiile sexuale intre persoane de sex opus necasatorite, ori adulterul. Profesorii nu au privit-o cu ochi buni, dar Julea a perseverat. Nimic rau nu i s-a putut imputa in comportament, iar notele i-au fost mari.
In ultimul an de cursuri Julea a inceput si practica cind s-a izbit de un conflict intre convingerile ei religioase si cerintele viitoarei profesii. De la inceput si-a informat profesorii ca nu va putea consilia cupluri homosexuale atita timp cit i se cere sa le afirme in mod pozitiv stilul lor de viata pe care ea il vedea ca fiind imoral si incompatibil cu convingerile ei religioase. A ramas dispusa sa-i consilieze in alte probleme de viata, fara insa a-si exprima aprobarea fata de modul lor de viata. In toamna lui 2009 i s-a dat exact acest subiect si l-a refuzat. A cerut sa i se permita sa fie scutita de consilierea cuplurilor homosexuale. Profesorii au fost indignati, au dus-o inaintea senatului universitatii unde au acuzat-o de discriminarea impotriva homosexualilor si i-au oferit doua alternative – fie isi schimba opiniile fata de homosexualitate, fie se retrage din progamul de masterat. A refuzat ambele alternative iar senatul a votat in unanimitate (11 – 0) sa fie exmatriculata din program. Dupa exmatriculare Julea a dat universitatea in judecata. A pierdut cazul in instanta si a facut recurs. Pe 27 ianuarie tribunalul de recurs i-a dat cistig de cauza.
Julea a fost reprezentata de un grup de avocati crestini de elita, iar universitatea la fel. Profesori de drept de la diferite facultati de drept americane au intervenit in caz, la fel ca si citeva grupuri homosexuale. Liniile acestei batalii spirituale si intelectuale au fost marcate si argumentele s-au derulat in succesiune rapida. Tribunalul, insa, nu a fost impresionat. Intr-o decizie de 22 de pagini a afirmat in termeni raspicati si clari libertatea religioasa si de constiinta. In conformitate cu Constitutia, a afirmat tribunalul, pedagogii nu au dreptul de a suprima opiniile religioase ale studentilor universitari. Chiar in contextul secular, a adaugat curtea, simtamintele religioase sunt protejate de constitutie. Iar toleranta trebuia inteleasa in ambelse sensuri. “Toleranta este ca o strada cu doua sensuri.” Se da, dar se si primeste. Altfel e tiranie si discriminatorie. Universitatea cerea toleranta din partea studentilor, dar si universitatea trebuia sa dovedeasca toleranta fata de convingerile religioase ale studentilor.
 
 
Un Exemplu Demn de Imitat
Am ales sa dedicam editia de astazi acestui caz exceptional pentru ca el constituie un model demn de urmat pentru toti crestinii, dar mai ales pentru cei tineri. Vrem nu vrem, suntem angajati intr-o lupta pentru valori. Majoritatea dintre noi suntem pasivi fata de acest conflict. Unora ne face impresia ca si acest val anticrestin va trece – curind. Ori ca nu ne va afecta valorile. Ori nu pe noi, in Romania. Ori nu bisericile noastre, din Romania. Ori nu familiile noastre sau copiii nostri, din Romania. Cum ne inselam! Ne spunem ca o data intrati in Europa, trebuie sa acceptam “valorile Europei,” adica cele seculare, asa cum ele sunt definite, intelese sau practicate la Londra, Stockholm si Amsterdam. Ori cele devizate si raspindite de stanga seculara europeana. Nu tocmai.
Aici e vorba si de responsabilitatea noastra ca parinti. Caracterul tinerei Julea a fost, fara indoiala, fasonat de educatia primita acasa, in familie, in biserica, de la pastorul ei sau de la invatatorii de scoala duminicala. Ajunsa matura nu a uitat educatia crestina acumulata in vremea prunciei si a adolescentei. La vremea sorocita de Dumnezeu si-a pus in actiune constiinta crestina, iar rezultatul integritatii ei este unul foarte benefic pentru crestinii Americii. Si nu numai. Crestinii nu mai pot fi constrinsi sa actioneze impotriva constiintei lor. Dar pentru asta au nevoie de curaj. In lupta pentru valori nu e loc pentru timiditate, sovaire sau indoiala. Julea nu si-a conformat tiparul mintii gindirii “veacului acestuia,” si, asemenea lui Daniel, a refuzat sa isi murdareasca mintea cu invataturile si “valorile” murdare ale secularismului Mileniului Trei. (Daniel 1:8 “si Daniel si-a pus in gand sa nu se spurce cu bucatele si vinul regelui si a cerut voie capeteniei famenilor sa nu se pangareasca.”) Asa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel la Romani 12:2 (“Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit.”) Biruinta cazului Ward nu poate fi subestimata. E o biruinta pentru crestinii de pretutindeni, pentru toti care, ca si noi, doresc sa-si traiasca viata si sa-si afirme valorile crestine in spatiul public.
 
 
 
 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!
Socotim potrivita discutia despre Julea Ward si constiinta crestina sa va rugam din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. Va reamintim ca AFR a lansat o Declaratie a constiintei crestine, numita Declaratia de la Timisoara. Ea puncteaza valorile crestine si locul primordial pe care trebuie sa le aibe in spatiul public. Nu este nici un secret pentru ca o afirmam des – dorim sa stimulam si la crestinii din Romania o constiinta autentic crestina care sa afirme valorile crestine in spatiul public. Pentru asta e nevoie de unirea a cit mai multor voci – ale milioanelor de crestini din Romania. Constiinta crestina la romani trebuie trezita si pusa in aplicatie. Inceputul e aici – semnati Declaratia de la Timisoara si dati-o la toti ai vostri sa o semneze. In ianuarie spatiul romanesc online a fost invadat de petitii pentru demiterea din functie a unor personalitati sau partide politice din Romania. Oamenii au semnat cu miile si zecile de mii. Dar pentru constiinta si valorile crestine nu sunt semnaturi? Haideti sa ne punem semnatura pe un document care trece de interesele temporale si afirma interesele si valorile eterne, crestine, traditionale – Semnati Declaratia de la Timisoara: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php
 
 
FELICITARI ROMANIEI!
In Romania se petrec si lucruri bune cu care ne putem mindri. Recent a fost emis clasamentul mondial al tarilor in privinta libertatii presei. De pe locul 53 in 2010 Romania a urcat pe locul 47 in 2011, la acelasi nivel cu SUA si Argentina. Moldova e pe locul 53. Tot in urma noastra se afla Italia, Grecia, Bulgaria, Brazilia, Ucraina, Rusia, si Turcia. Pe unele din tarile care sunt inaintea noastra, printre ele Olanda, Suedia, Canada, Spania si Marea Britanie, le socotim mai putin libere decit Romania. Presa acestor tari se autocenzureaza, iar politica editoriala e in general anticrestina. Cei care refuza sa se autocenzureze sunt acuzati de homofobie, hate speech (“incitare la ura”), amendati sau dati in judecata. Felicitam Romania! Ne bucuram de libertatea cuvintului de care avem parte. Spre deosebire de alte tari europene, ne-am cistigat-o prin revolutie si dorim sa o pastram. Clasamentul tarilor dupa libertatea presei se afla aici: http://en.rsf.org/press-freedom-index-2011-2012,1043.html
 
 
Cum mai pot spune unui tanar: casatoria este de neinlocuit?
De Pr. Emil Marian Ember
„Iubiti-va unul pe altul!” este indemnul unic al apostolului Ioan catre doi tineri, care urmau sa se casatoreasca. De prea multe ori, „inteleptii momentului”, carturarii sau intelectualii de moda veche se multumesc sa constate criza familiei din societatea contemporana si sa asiste neputinciosi la destramarea casatoriei, pe fondul promovarii unor non-valori. Un discurs moralizator sau acuzator de acest gen nu ar da prea mare rezultate in fata unui tanar din ziua de azi. Nu aceasta ar fi metoda de adoptat! Nu ar fi mai usor nici daca am edita un set de reguli sau un cadru fix pentru tanarul nostru pentru a-l calauzi cu forta spre casatorie: nu fa asta… nu e bine sa privesti asa… trebuie sa respecti asta… L-am pierde din prima clipa fara drept de apel! Si atunci?
Ne reprofilam, inghitim in sec si mergem mai departe? Nici aceasta atitudine nu este satisfacatoare. Nu putem sta nici cu mainile in san, nu putem trece nici cu buldozerul pentru a anihila „noua ordine sociala”, care este de fapt anarhia! Avem nevoie sa renuntam la a privi negativul si sa cautam solutii pentru ca viata sociala in cotidian sa se sprijine pe valorile traditionale, intrinsece. Este o tentativa curajoasa si nu ma erijez intr-un profesionist sau magician care scoate solutia „din teaca”. Dimpotriva, vreau sa adaug cateva reflectii la observatiile care mi s-au facut de-a lungul timpului privind vocatia naturala a omului la casatorie. Daca vrei sa convingi pe cineva de valoarea casatoriei, cuvintele de cele mai multe ori sunt ineficiente sau sunt chiar de prisos. Daca ii spui unui tanar: eu cred in casatorie si ii impartasesc experienta de viata de familie, cu bune si cu mai putin bune, chiar daca el prefera „sexul fara obligatii” poate va incepe sa se gandeasca un pic mai serios la semnificatia casatoriei, pornind de la : de ce parintii mei au ales sa se casatoreasca? De ce au ales sa ma aiba, sa ma creasca, sa imi lase o mostenire (nu neaparat materiala!)? Iar odata antrenat in iuresul acestei introspectii, va descoperi ca inima lui stie sa bata, poate sa iubeasca, poate sa se angajeze pentru o relatie de durata, recunoscuta in plan social sau chiar si eclezial. De ce? Fiindca nu exista siguranta adevarata decat in casatorie… caci doar in cadrul casatoriei se poate vorbi de o paternitate responsabila, oricat de multa bunavointa ar exista in cazuri exceptionale extra-conjugale.
Investitia pentru casatorie este de durata, nu se vede decat in timp. Casatoria este o scoala in cadrul careia fiecare partener este novice, dar dispus sa invete pana la sfarsitul vietii. Este o scoala grea, cu examene multe, iar majoritatea lor nu se promoveaza o data pentru totdeauna, ci trebuie sa fii pregatit sa le repeti pe indelete, de fiecare data cand ti se cere. Dar acest lucru se poate realiza, deoarece este necesara indeplinirea unei singure conditii: sa iubesti cu fidelitate pana la sfarsit! Pare o poveste pentru copii… e mult prea greu – ar fi raspunsul tanarului nostru la aceasta provocare… Si totusi, atunci cand savurezi bogatia satisfactiilor din viata de familie intemeiata pe casatorie ajungi sa fii deplin convins ca: mariajul este de neinlocuit! Viziteaza www.marriageweek.ro pentru mai multe detalii si poti fi alaturi de cei care inca mai cred in valoarea casatoriei!
 
 
FELICITARI SLOVENIEI!
Colegii din Slovenia ne informeaza ca au reusit sa stringa peste numarul minim de semnaturi necesare pentru referendul constitutional de interzicere a casatoriilor homosexuale in Slovenia. Felicitari lor! Referendul probabil va avea loc in martie.
 
 
FELICITARI SPANIEI!
In alegerile din toamna spaniolii au demis de la putere pe socialistii. Radicala si anticrestina, stanga spaniola a instituit casatoriile homosexuale, a atacat biserica, a liberalizat avortul, si a introdus un curs de indoctrinare sexuala a copiilor in scolile elementare. L-au numit un curs de “educatie civica.” Anul trecut citeva sute de parinti spanioli au dat Spania in judecata in Curtea Europeana a Drepturilor Omului cerind abrogarea lui. Colegii din Spania ne-au informat acum doua zile ca deja cursul a fost abrogat de noul guven spaniol. Felicitari si lor!
 
 
ANUNT – MARS PENTRU VIATA
Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisardu la darulvietii@yahoo.com.
 
 
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
 
 
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
 
 
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania

DIALOG CU SIMONA BOTEZAN

 O DEZBATERE DESPRE „ROMÂNIA NOASTRA”

George ROCA în dialog cu Simona BOTEZAN

(JURNALIST DE LIMBA ROMÂNA DIN WASHINGTON DC, DIRECTOR ADJUNCT AL REVISTEI „ MIORITA”, SACRAMENTO, CALIFORNIA, SUA)

 

Simona BOTEZAN: Draga Geo, eu am o nedumerire vis à vis de concursul copiilor din Vaslui. Pâna la urma câti elevi au participat la concursul „România Mea”? Cred ca am primit de la tine vreo 30 de materiale pe tema asta (daca nu cumva mai multe!), dar înca tot n-am aflat cine a câstigat concursul, cine a facut parte din juriu s.a.m.d. Viorel Nicula, directorul revistei „Miorita”, a pus în luna mai trei articole din aceasta gama pe o pagina a revistei tiparite. Eu sunt de parere ca era mai bine sa faca cineva un articol de sinteza pe acest subiect si dupa aceea sa se publice articolele câstigatoare. Mersi pentru informatii, înca mai citesc la ele. A zis Viorel sa selectez ceva din ce mi-ai trimis luna asta tot pentru ziarul tiparit. Sa ai o zi minunata!

George ROCA: Draga Simona, în legatura cu concursul „România mea” am sa încerc sa fac lumina… Acesta a fost organizat de catre Partidul National Liberal, filiala Vaslui, cu scopul de a monitoriza si promova patriotismul si notiunea de „tara de care apartinem” în conceptia elevilor de liceu din judet. Au participat la concurs 62 de eseuri scrise de tot atâtia elevi de la diferite scoli. Implicarea politicienilor nu a fost decât pe latura promovarii si sponsorizarii. A fost instituit un juriu international, compus din jurnalisti, scriitori si oameni de arta din mai multe tari. Presedinta juriului a fost doamna Lia Lungu, muzician si jurnalist american. Din juriu au facut parte: Dr. Theodor Damian, teolog, poet si jurnalist newyorkez; Viorel Nicula, directorul revistei „Miorita” din Sacramento, California; Lucian Oprea, director al ziarului „Gândacul de Colorado”, din Estes Park, Colorado; Sorin Olariu, poet, jurnalist, la revista „Curentul International”, Detroit; Tatiana Solomon, jurnalista la ziarul „Libertatea”, România si eu, George Roca, din Sydney, Australia.

Simona BOTEZAN: Asa o fi!  N-am citit cu atentie toata povestea. Am recitit trimiterile tale si mi-am amintit motivele care m-au determinat sa ignor subiectul. Tin minte ca mi-a spus si Viorel Nicula la telefon despre concurs (când s-a lansat) si despre faptul ca face parte si el din juriu, împreuna cu tine, cu Lucian Oprea si Lia Lungu.

Nu-mi plac concursurile cu teme patriotice! Îmi repugna activitatile si evenimentele organizate de partide si politicieni (de-aia evit sa particip si la cele organizate de Ambasada Româna din Washington DC). Îti marturisesc asta, cu riscul ca te superi sau ma vei cataloga drept cinica, frustrata sau ingrata. Din pacate este parerea mea si nu mi-o schimb. Sunt satula de subiectul „România mea” pâna în gât! Nu ma refer strict la eseuri, ci în general. Concursul de eseuri mi-a reamintit motivele pentru care am plecat de acasa. Am scris si eu despre România asa cum o vad eu, de mai multe ori. Dar oricum n-are importanta…  nimeni nu convinge pe nimeni si nici nu mi-am propus asta când am scris despre „România mea”. Recunosc cinstit ca nu dau pe dinafara de patriotism si nationalism, ci dimpotriva… Îmi place mai mult ideea de cosmopolitanism, de cetatean european sau cetatean al planetei.

Mie nu îmi este dor de România, desi n-am mai fost pe acolo de ani de zile. Toata lumea vorbeste despre „dor” un sentiment pur românesc, pe care-l resimti acut când pleci din România. O fi ceva defect la mine, dar mie nu mi-e dor de România! Pentru mine „acasa” este aici unde pot trai decent si sunt cu familia mea.

Nu am amintiri placute din tara mea natala. Am trait acolo, fara perspective, anii care ar fi trebuit sa fie cei mai frumosi. Pastrez doar amintirea unui lung sir de greutati, privatiuni, nedreptati si probleme fara solutie. Pastrez amintirea jertfei zadarnice a tinerilor din generatia mea la Revolutia din ’89, bâlciul politic post-decembrist centrat exclusiv în jurul luptei pentru ciolan; clientela politica si grupurile de interese care au distrus totul, au vândut totul s.a.m.d. Nu-mi amintesc cine a spus asta, dar sunt de acord ca „fiecare popor îsi merita conducatorii”, iar noi „avem o tara frumoasa si bogata, pacat ca e locuita!”.

George ROCA: Interesanta descarcarea ta sufleteasca referitoare la „România noastra”! M-ai provocat la o conversatie pe aceasta tema, cu toate ca ma feresc sa discut acest subiect cu altcineva! De ce? Pentru ca se pot ajunge la polemici, la controverse… De multe ori gândim (poate! sic!) cam la fel… chiar daca  nu în acelasi timp… ci poate în perioade diferite de viata. La o vârsta „x” am gândit si eu poate (iar zic „poate”!) la fel ca tine. Deci o fi ceva ciclic si poate chiar specific neamului nostru. Ceva asemanator cu faptul  ca tinerii nu se prea se duc la biserica si deseori se declara chiar atei, iar batrânii se duc si mai abitir decât în restul vietii vroind parca sa demonstreze ca Dumnezeul seniorilor e mai puternic decât cel al juniorilor.

Ti-am scris cele de mai sus referindu-ma la prelegerea ta despre patriotism si despre „România Mea”! Fara sa vrei, vei vedea cu timpul, vei deveni si mai patrioata… dar nu una de linie dura, ci una gânditoare, analitica! Sau o patrioata-visatoare! Utopica! Si îti mai spun ceva! Sa fii sigura ca pentru tine (mine!) si majoritatea emigrantilor români patria stramosilor va ramâne puternic în memorie. Cu timpul se vor dilua „relele” si motivul pentru care am fost nevoiti sa parasim România. Vom pastra în gând doar amintirile placute… si vom uita de cele rele! Asa este facut omul! Sa uite de rele si sa îsi aduca aminte de perioadele frumoase ale vietii! Poate si pentru faptul ca „trecutul” reprezinta pentru individ „tineretea”! Tineretea cu griji mai putine, tineretea în care erai „aparat” de parintii, tineretea când erai foarte sanatos…

Simona BOTEZAN:Asta înseamna ca multi dintre noi ar trebui sa faca o cale întoarsa?

George ROCA: Îti spun… dupa mai bine de treizeci de ani de „plecare de-acasa”, ca nu prea exista cale de reîntoarcere! Degeaba fac unii eforturi (guvern, opozitie, societati civile, etc) sa demonstreze ca „va veni soarele si pe strada noastra” (a se citi „tara noastra”) caci chiar daca ar fi asa… de întors ar fi foarte greu… Stii de ce? Deoarece frigiderul, catelul si purcelul pentru care ai transpirat sa ti-l oferi (procuri, obtii…) în strainatate este foarte greu de stramutat spre tara de bastina! Dupa cum vezi nu am pus niciun „avantaj” spiritual precum … liniste, democratie, nebalcanism, strazi curate, relatia cu autoritatile, moralitatea si mentalitatea celor care te înconjoara, plata muncii tale, etc…

Când am plecat din tara am zis în sinea noastra ca va veni vremea reîntoarcerii. Sunt convins ca toti s-au gândit sa revina si sa moara pe pamântul natal! Dar nu se poate! E greu tare la o vârsta „x” sa îti iei hangaralele, boccelele, frigiderul, catelul si purcelul si sa te reîntorci la matca! De ce? Pentru ca nu stii ce te asteapta acolo? Poate „acolo” a devenit un loc „mai strain” decât cel de unde pleci. Si n-am pus în balanta reîntoarcerii faptul ca urmasii tai nu vor voi sa te însoteasca la „repatriere”, ramânând în continuare raspânditi pe mapamond, în tara lor natala!!! (sic!). Deci nu-i poti lua cu tine si astfel ramâi fara „stâlp la batrânete”! Plus ca esti (mai) batrân, prietenii ti-au murit, oamenii s-au schimbat, mentalitatile asijderea, locurile s-au transformat si astfel tu „sentimentalule” vei avea o senzatie de înstrainare!

Vor avea un aport important si cei „de-acasa” sa te faca sa te simti strain! Deseori vei fi palmuit cu remarci de alde: „Americanule/australianule… tu n-ai mâncat salam cu soia!” sau „La banii tai…”, „Ba… australianule… shush! Tu nu stii prin ce am trecut noi acilea! Tu stateai la caldurica si te bucurai de dolari!”. Spun toate astea tot din experienta! Multi de aici, din îndepartata Tara a Cangurului, au dorit sa se reîntoarca la matca. Unii au facut eforturi enorme sa se poata repatria! Totul, pentru a-si îndeplini dorinta (de reîntoarcere!) pe care au planuit-o înca din momentul dezradacinarii. Si… s-au reîntors la matca, la strabuni! Ajunsi acolo, si-au dat seama ca „nu merge”, ca nu se pot reacomoda! Nu as vrea sa fiu critic si sa enumar  neajunsurile… dar ti-o spun ca, din zece repatriati, sapte ar dori sa se reîntoarca din nou în strainatate… în tara exilului lor. De fapt chestia asta este o boala pe care eu am numit-o „emigritis”!

Cât despre ipocritii neamului nostru stabiliti în strainatate… ce sa zic? Nimic! Ma feresc de comentarii… Îi vor judeca semenii lor pacaliti… si viata! Asa ca eu m-am consolat… Iubesc România aceea pe care mi-am construit-o în sufletul meu, îi ajut cum pot pe cei de-acasa, promovez pe cât pot limba, literatura si cultura româna… dar sunt un ambiguu notoriu româno-australian! Omul cu doua patrii! Punct!

Simona BOTEZAN:Interesanta prelegere, interesant punct de vedere! Hai sa mai pun putin gaz pe foc, sa te mai provoc! Consider ca cel mai mare handicap din viata mea este faptul ca m-am nascut în România si cel mai mare cosmar ar fi sa trebuiasca sa ma întorc definitiv acolo. Sunt convinsa ca as fi avut alte sanse, alte oportunitati si un alt viitor daca ma nasteam într-o tara civilizata. Nu stiu cum simti tu, dar pentru mine este dureros sa ma simt respectata si apreciata printre straini mai mult decât am fost vreodata în tara mea. Vreau sa-i ofer copilului meu o sansa reala de a scapa de „handicapul românesc”. Am plecat din România pentru ca ma saturasem de balcanisme si de atâta „bine”!

Niciodata n-am fost „pro” emigrare si nici atunci când am plecat nu eram convinsa ca va fi definitiv. Am plecat dupa zece ani de gândire si analiza; am plecat dupa ce am încercat de toate si m-am convins ca „acolo” nu exista solutii pentru oamenii obisnuiti, fara pile, cunostinte si relatii. Abia dupa ce am facut pasul acesta am înteles de ce insista unii ca „Viata e frumoasa!”. Pentru prima generatie de emigranti este foarte greu, dar pentru copiii nostri, merita sacrificiul! Abia dupa ce am plecat din România am realizat cât de „strâmt” este cercul în care am trait (si în care continua sa traiasca românii) si cât de penibili sunt când încearca sa-si demonstreze unii altora (si mai ales strainilor) ca România este buricul pamântului… iar apoi cersesc dolari, cadouri si favoruri occidentului si încep sa se plânga cât de rau le este. Cei din România îsi imagineaza ca daca locuiesti în SUA „te-ai scos”, automat esti miliardar, o tii tot într-o vacanta si încep sa-ti ceara o multime de favoruri, de te si miri ce ar tot vrea din America! Probabil ca asa e si la voi în Australia! Am scris un articol odata pe aceasta tema: http://www.mondonews.ro/Fite-si-snobisme-romanesti-in-comunitatile-virtuale+id-12734.html

George ROCA: Si ai nostri românasi din Aussieland sunt la fel! Au culoare… Se pupa, se invidiaza, se bârfesc, se cearta… apoi reiau legaturile de prietenie… Cât despre trimisii MAE ca sa zic? Ei ar trebui sa fie fie un catalizator între cei de acasa si cei din emigratie. Acolo la MAE, de fapt, lipseste sectorul IMAGINE! Acesta ar trebui sa fie unul dintre cele mai importante departamente! Departamentul de imagine din MAE! Acolo sa studieze tehnica comunicarii, a bunelor maniere, a întelegerii… Sa fie atenti cum se îmbraca, cum vorbesc, cum merg, cum se prezinta… cum promoveaza si cum lupta pentru IMAGINEA ROMÂNIEI! Mai avem de învatat de la straini! Bata-ne norocul… sa ne bata! Pe vremea lui Ceausescu era si mai rau…

Cel mai mult ma deranjeaza ca nu se ia atitudine atunci când ni se denigreaza poporul si tara! Parca n-ar vrea domniile lor sa îi supere pe denigratori! Îti spun ca au existat, si mai exista înca, multi rauvoitori din strainatate ne-au facut reclama proasta prin propaganda lor tendentioasa… Ma refer aici la anumite grupuri de interese, la mass-media aservita si chiar doritori de a reîntoarce istoria asa cum a fost acum o suta de ani… Poate si asta te face sa stai de-o parte… acolo unde te-a aruncat soarta!

Simona BOTEZAN:Posibil! Desi m-am enervat cumplit când am vazut emisiunea aceea de la francezi, a carei tema centrala era ca românii sunt niste cersetori. Paradoxal, dar într-un fel le dau dreptate – prima impresie pe care ti-o lasa românii este exact asta – chiar si în calitate de român care traieste altundeva… Îmi imaginez ce impact are asupra strainilor când încep si se plâng întruna, cersesc atentii, favoruri, bani, bunuri materiale si considera ca simplul fapt ca locuiesti în alta tara înseamna ca esti miliardar. „România mea” este o tara în care clasa politica e o adunatura de trogloditi, iar ineptiile politice se tin lant. „Vin ai nostri/ Pleaca ai nostri/ Noi ramânem tot ca prostii!” În ce tara civilizata ai mai vazut o conducere de stânga-centru-dreapta? În România nu exista doctrine politice clare, nici politicieni adevarati, ci o adunatura de parveniti de mâna a patra, de cameleoni care se schimba de la un partid la altul, bisnitari care s-au apucat de politica… si se pricep la aceasta precum vaca la balet! Se fac niste aliante politice de-ti sta mintea în loc! Ungurii ni s-au urcat în cap. Avem partide politice pe criterii etnice, care fac aliante cu oricine e la putere, numai ca sa nu intre în opozitie. Cameleoni! Minoritatile cer niste drepturi pentru care, în SUA ar lua cel mult un sut în dos si o palma peste cap. Cel mai mult mi-a placut eseul fetei de 17 ani care a scris ca în România votul echivaleaza cu un litru de ulei. Nici nu stii daca sa râzi sau sa plângi…

George ROCA: Vad ca esti suparata foc si pe guvernantii „de-acasa”…

Simona BOTEZAN:Stai asa… ca mai am ceva de spus! Mai tii minte sloganul: „Mândra corabia, mester cârmaciul!”? Presedintele ICR (H.R. Patapievici, pe care personal nu-l agreez) într-un material intitulat „România Medievala”  (un material pregatitor adresat ambasadelor, în perspectiva unei viitoare carti despre istoria românilor), sustine elucubratiile lui Laurent Chrzanovski: „Aceasta pentru ca România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, nascut din Unirea de la 1859 (a Moldovei si Tarii Românesti) si din Marea Unire de la 1918 (realizata prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodata pâna atunci o Natiune, ci mai degraba un mozaic de civilizatii, de populatii, de culturi si de etnii care au învatat sa traiasca împreuna, sa dialogheze, sa faca comert, si, mai presus de toate, sa îsi construiasca o limba si o constiinta comune în timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominantei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine” !?

Liga Studentilor Români din Strainatate, cu sprijinul ambasadei României la Washington, sustine sus si tare (în rândul studentilor români din SUA)  ca e mai bine pentru ei sa se întoarca în tara la finalizarea studiilor. Practica arata ca nici cei care au fost sponsorizati de statul român (si aveau contract cu statul) n-au fost angajati când s-au întors în România. Ce sanse au ei acolo? Niciuna! Statul român îi încurajeaza sa-si rateze viitorul, sa se întoarca în tara, unde vor îngrosa rândurile somerilor de lux (sau vor lucra munci prost platite si sub pregatirea lor). Vor face parte cu succes  din rândurile muritorilor de foame cu diplome universitare etc. etc.

George ROCA: Dar conationalii tai români stabiliti în SUA cum sunt? Câteva exemple te rog!

Simona BOTEZAN:Subiectul e vast! Greu de descris… Românii mei din America sunt colorati, la fel ca cei de-acasa! Multa vreme am avut impresia ca în occident (în speta în SUA, caci pe acestia-i cunosc mai bine) n-a ajuns oricine. Cu timpul, am constatat ca sunt aceiasi oameni ca si acasa… animati de invidie, de ambitii si vanitati, de egoism si mândrie prosteasca. Cei care au fost OAMENI (cu majuscule!) în tara, sunt si printre straini la fel, ceilalti… balast…  nu te ajuta niciunul… numai daca au vreun interes… sau daca te pot îngenunchia, pentru a parea ei înalti si mareti!

Chiar m-am gândit serios ce s-ar întâmpla daca eu as avea nevoie si as apela la ajutorul românilor. Nu s-ar opri niciunul din drumul lui; nu si-ar lua liber de la job ca sa ma rezolve pe mine; nu mi-ar oferi din timpul si cunostintele lor ca sa ma ajute. Sincer, am început sa-i înteleg pe românii din diaspora care prefera sa stea departe de comunitatea româneasca si prefera sa-si vada strict de viata lor.

Ca urmare, eu încerc sa pastrez distanta fata de majoritatea românilor, sa nu mai initiez contacte noi, iar dintre cele vechi sa fiu cât se poate de selectiva, pentru ca aceasta „iubire” profunda fata de conationali nu mi-a adus prea multe lucruri bune, ci doar probleme în plus, voluntariat, stres si batai de cap. Desigur ca as dori sa îmi fac prieteni de nadejde, dar sincera sa fiu… e foarte greu!

George ROCA: Observ ca ti-e sufletul tare necajit. Tu care esti o jurnalista excelenta… poate ar trebui sa fii un pic mai insensibila la necazuri. Cum e presa româneasca din America?

Simona BOTEZAN:Vorbind de presa româneasca de aici, hai sa îti dau un exemplu! A organizat si Marian Petruta, presedintele NARPA (North American Romanian Press Association) un concurs pentru jurnalistii români din SUA… Probabil ca ai auzit despre el. Premiile au fost niste statuete si diplome oferite de DRP (Directia Românilor de Pretutindeni) – sponsor oficial al festivalului de la Chicago. Am avut asa… un sentiment de neplacere când am vazut ca juriul va fi format din jurnalisti din România… Pâna la urma m-am mai linistit ca n-au fost de la ziarele de scandal, ceea ce m-a determinat sa selectez niste articole pentru concurs. Ulterior am avut a doua surpriza neplacuta – directorii ziarelor românesti din SUA (care trebuiau sa faca nominalizari de articole pentru concurs), s-au propus pe ei însisi, nu pe colaboratorii lor. Tipic românesc! Mie nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma propun… eu pe mine. Mi se pare de un prost gust iesit din comun. Consider ca asta spune multe despre calitatea presei românesti din diaspora… Am ramas cu impresia ca si premiile s-au dat tot asa – dupa prietenii, dupa criteriul cine face un efort si vine pâna aici sa-si ridice premiul?

Si cu colaboratorii din presa este la fel. Unii încearca sa se apropie de anumiti publisheri ca sa fie siguri ca vor fi publicati si bagati în seama de fiecare data când scriu ceva, indiferent de subiect, indiferent daca se potriveste sau nu cu politica editoriala a publicatiei respective, s.a.m.d.

George ROCA: În încheiere sa revenim la concursul de eseuri… organizat de PNL la Vaslui. Specific ca nu sunt si nu am fost membru al niciunui partid politic, atât din tara cât si din strainatate. Consider totusi, ca actiunea a fost de buna credinta! Eseistii si-au spus cuvântul! Tinerii, noua generatie… Copii sinceri! Mi-au placut mult! De aceea le-am editat materialele pentru a aparea într-o carte. Lansarea o vom face la Vaslui în luna octombrie a acestui an! Sper sa ajung acolo… taman de la Sydney… „pe drumul de costisa ce duce la Vaslui”! O sa depun tot efortul… „Promise is promise mate!”, dupa cum zice englezul.

Câstigatoarea concursului a fost o tânara din clasa a zecea, Gina Camelia Roman, de la Liceul Teoretic „Emil Racovita” din Vaslui! „Roman”, nume parca predestinat! Locul întâi din cei 52 de participanti! Titlul eseului: „România mea – Tara controverselor”. Eseu câstigator al premiului cel mare – o excursie de doua saptamâni în Statele Unite ale Americii!

Dar stai asa, tine-te bine… abia acum începe dandanaua, adica partea urâta a povestii! Pentru a putea ajunge „la voi” tânara eleva de 16 avea nevoie de viza de intrare în Statele Unite ale Americii! Asa ca… s-a urcat fata pe tren, împreuna cu mamica ei… (alti bani, alta distractie si desigur o gramada de oboseala, de asteptat la rând… la portile „raiului”). Când a ajuns în fata functionarului consular… bingo! Refuz total de viza! Fara explicatii… O fi prea tânara, sau ca… ar putea sa ramâna!

Mai, bata-ne noroku’ (scriu cu cu kapa… de suparare!). Pai Gina Camelia Roman a câstigat un concurs!!! Fapt demonstrabil! Ce o sa zica ceilalti copii-eseisti? Cum o sa priveasca „imaginea României” în impotenta guvernului de a face ceva pentru a deveni si noi egali cu alte popoare „alese”!? Ce sperante de viitor pot avea tinerii români! Cum se vor simti când vor vedea ca sunt considerati „cetateni ai lumii… de mâna a doua”. Cetateni ai Uniunii Europene… în care romanii nu sunt egali cu celelalte popoare!

Pun o întrebare! Oare si copiii americani patesc la fel când câstiga un concurs de eseuri unde premiul cel mare este o excursie în România? Ambasada Romana de la tine din Washigton le refuza „micilor elevi americani” viza? Îti dai seama în ce situatie sunt organizatorii! Disperati! Le afecteaza imaginea! Au vrut sa faca o fapta buna… dar a iesit prost… Îsi pot pierde credibilitatea! Sau o fi oare vreo lucratura… a concurentei politice? Cine stie? Poti tu sa dezlegi misterul, caci pe mine ma intriga si depaseste!

Ce-o fi în sufletul acele fetite… Pentru ce sa mai lupte, pentru ce sa mai scrie eseuri câstigatoare…? Poate considera ca locul ei este la gasca capsunarilor! Acolo nu are nevoie nici de viza, nici de scoala si nici de eseuri… Mâhnit! Asta sunt! Mâhnit tare!

Simona BOTEZAN:De data asta m-ai lasat fara replica… Recit în gând… un vers de Eminescu: „Ce-ti doresc eu tie… dulce Românie…!?”. Consider ca subiectul pe care l-am disecat este mult mai vast… Vom continua în alta runda daca vom avea forte…

——————————

Sydney – Washington DC 

august, 2011

 

A.F.R. si Declaratia de la Timisoara

             ALIANTA FAMILIILOR                                          DIN ROMANIA

         Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector                                6,  Bucuresti

                Tel. 0745.783.125

                           Fax 0318.153.082

                        http://www.alianta-familiilor.ro

                    contact@alianta-familiilor.ro

                          20 octombrie 2011

 

DECLARATIA DE LA TIMISOARA – Va rugam semnati!

(update final 2011)

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Buna dimineata! Ne apropiem de finalul maratonului timisorean si dorim sa-l incheiem cu un finis puternic. De la ultimul apel facut la sfarsitul lui iulie am ajuns la peste 7.400 de semnaturi. Apelam la un finis puternic sa trecem cu cât mai multe semnaturi peste cele 7.500 de semnaturi propuse. Apelul de astazi este apelul final, dar nu oportunitatea finala de a semna Declaratia de la Timisoara. Declaratia va ramâne disponibila sa fie semnata si in continuare.

Va rugam deci semnati Declaratia. Dati-o la cât mai multi prieteni, cunostinte si membri de familie sa o semneze. Va multumim inca o data foarte mult pentru ca ati stat linga noi cu multa rabdare si ne-ati ajutat sa incheiem cu bine campania de semnaturi. Va uram tututuror numai bine si multa sanatate. Dumnezeu sa va rasplateasca toata osteneala.

CONSILIUL EUROPEI

Semnaturile date de d-tra insa nu vor ramâne doar pe hârtie sau online. Ele vor fi folosite pentru a promova vocea voastra a tuturor peste tot unde vom avea ocazia sa pledam valorile familiei si valorile crestine. In doar câteva saptamâni vom inainta semnaturile Consiliului Europei cu prilejul unei rezolutii care e dezbatuta la ora actuala acolo, privind drepturile copilului. Rezolutia intentioneaza sa actualizeze “drepturile copilului” in tarile membre in Consiliul Europei.

Am studiat cu mare atentie textul rezolutiei propuse si este foarte periculoasa pentru copii si parinti. Printre altele interzice “discriminarea” impotriva copiilor pe baza de “orientare sexuala,” o notiune cu totul bizara pentru minori. Promoveaza de asemenea notiuni bizare privind familia moderna si procrearea, inclusiv casatoriile unisex, inseminarea artificiala, mama surogat, deconecteaza relatiile biologice ca baza a dreptului la parinte in favoarea dreptului la parinte bazat pe relatiile intre adulti si copiii pe care ii ingrijesc, si notiuni asemanatoare. Drepturile parentale sunt ignorate iar dreptul la educatia privata, cum ar fi homeschooling, nu este mentionat.

In caz ca va fi adoptata, Rezolutia va fi folosita pentru lansarea unui nou tratat european al drepturilor copilului. In consecinta, având in vedere importanta acestui document si pericolele care il prezinta pentru valori, AFR pregateste un memoriu de interventie in care va explica motivele pentru care noi si fiecare dintre d-tra ne opunem rezolutiei propuse. Rezolutia a fost dezbatuta saptamâna trecuta si va fi reluata in dezbateri la inceputul lui noiembrie in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. Impreuna cu Memoriul pe care-l pregatim, vom inregistra si Declaratia de la Timisoara impreuna cu semnaturile d-tra. De accea este imperios ca de acuma pâna atunci sa obtinem cât mai multe semnaturi. Inca o data, va rugam semnati si va multumim.

Peste 80 de organizatii profamilie si pro viata din Rusia au inainat Consiliului Europei rezolutia alaturata in care isi exprima si ele opozitia fata de Rezolutia privind drepturile copilului. Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf

AMBASADORUL STELIAN STOIAN

Dl- Stelian Stoian este ambasadorul României in Consiliul Europei. Saptamâna trecuta l-am sezizat asupra aspectelor periculoase ale Rezolutiei privind Drepturile Copilului rugându-l sa voteze impotriva ei. Ne-a raspuns amabil multumindu-ne pentru sesizarile facute. Multumim pe aceasta cale d-lui Ambasador si nadajduim ca votul final pe care Romania il va da se va conforma valorilor crestine si traditionale ale poporului român.

CUM SE SEMNEAZA DECLARATIA?

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia.

Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

CUM CRESTEM SEMNATURILE IMPREUNA?

Cum putem creste impreuna numarul de semnaturi? Nu implica mare lucru sau investitie de timp. Doar citeva actiuni simple care iau doar citeva minute. In consecinta:

1. Cei care inca nu ati semnat Declaratia sunteti invitati inca o data sa o semnati.

2. Trimiteti linkul Declaratiei sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs. de adrese electronice pentru a fi semnata. Daca deja ati facut-o va rugam sa o faceti inca o data, sau chiar periodic, eventual saptaminal, pentru citeva luni.

3. Postati Declaratia si linkul ei pe siturile dvs. electronice, biserici, parohii, grupuri de discutii, etc.

4. Promovati-o in scoli, la clasele de stiinte sociale sau religie.

5. Cei care sunteti inscrisi pe situri de socializare (facebook, hi5, netlog…) sunteti rugati sa postati periodic informatii despre Declaratia de la Timisoara si linkul, cu indemnul de a fi semnata.

6. Parinti – aveti copii care sunt ei inscrisi pe diferite situri electronice. Mergeti la ei, cand sunt la calculator, si cereti-le sa dea un mesaj in retea solicitand semnarea Declaratiei – sau scrieti-l dvs. si trimiteti-l de pe contul lor.

TEXTUL DECLARATIEI DE LA TIMISOARA

Redactata de Alianta Familiilor din Romania cu prilejul conferintei anuale AFR tinuta la Centrul Areopagus din Timisoara pe 20 martie 2010 si deschisa publicului spre semnare

Preambul

Societatea umana a trecut, in epoca moderna, prin schimbari majore in plan politic, social, cultural si economic. Aceste transformari, care au cunoscut un ritm accelerat in secolul XX si care continua in secolul XXI, au condus societatea umana spre mai bine. Viata comunitatilor si a indivizilor a fost in general imbunatatita. Au fost eliminate, in multe parti ale lumii, nedreptati si inechitati profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale si prin salturi calitative ale vietii.

In acelasi timp insa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care submineaza valori fundamentale ale societatii umane. Secularismul agresiv, tendinte radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-crestine sunt o realitate manifesta. Societatea romaneasca nu a ramas izolata de aceste evolutii. Iesita dintr-o lunga perioada totalitara, Romania si locuitorii sai inca lupta pentru re-gasirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din tesatura sa intima. Din aceasta identitate comuna face parte, la loc de frunte, credinta crestina, impartasita de un procent covarsitor dintre cetatenii Romaniei, intretesuta in ethosul nostru national si care influenteaza manifestarile sociale, culturale si politice ale romanilor, fiind reperul la care ne raportam ca la un standard comun, atemporal si absolut.

Totusi, in contextul transformarilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potentialul pentru un conflict incipient intre valorile moralei crestine si “noile valori” seculare, in esenta anti-crestine, promovate la nivel international, in special in cadrul Uniunii Europene. Putem constata ca acest conflict este deja manifest in unele state membre ale UE. Asistam, in ultima vreme, la tot mai multe cazuri in care crestinii sunt adusi in fata Justitiei ca invinuiti datorita credintei lor, suferind o forma de pedeapsa pentru ca valorile lor crestine exprimate incalca noi legi sau noi “drepturi ale omului”, in marea lor majoritate iluzorii, contrare ratiunii si binelui autentic al omului. Aceasta evolutie nefericita creeaza o presiune asupra crestinilor, pentru a-si cenzura sau chiar abandona credinta si valorile, pentru a nu se face pasibili de incalcarea unor norme ale statului sau vietii publice. Nu putini crestini vad in aceasta situatie o intoarcere la perioadele istorice in care crestinii erau prigoniti pentru credinta lor.

Avand in vedere cele de mai sus, subsemnatii, crestini care urmam invatatura Sfintei Scripturi, a Sfintilor Apostoli ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos si a celor ce le-au urmat lor si care ne-au invatat calea lasand deoparte disputele teologice, marturisim valorile crestine comune insuflate de Sfantul Duh si afirmam cu tarie cele ce urmeaza:

a. Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veci (Evrei 13:8). Credinta crestina pe care o marturisim este deasupra transformarilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

b. Aceasta credinta ne determina viata si actiunile de zi cu zi, in tot locul si in tot ceasul. Ea nu poate fi tinuta ascunsa; nu putem fi crestini numai acasa sau doar la biserica.

c. Potrivit Sfintei Scripturi, intelegem sa ne facem datoria de cetateni si sa dam Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine si sa ne supunem autoritatilor si legilor, in masura in care acestea nu contravin constiintei si valorilor noastre crestine.

d. Familia intemeiata pe casatoria intre un barbat si o femeie este o institutie fundamentala a societatii, creata de Dumnezeu si expresie a complementaritatii naturale dintre barbat si femeie, a dragostei si respectului reciproce.

e. In calitate de parinti crestini, avem fata de copiii nostri datoria sa ii crestem si sa-i educam in spiritul ascultarii de Dumnezeu. Suntem ingrijorati de manifestarile imorale, permise sau chiar promovate in numele drepturilor omului si al unei tolerante fara discernamant.

f. Drepturile parintilor sunt drepturi fundamentale, intre ele primordial fiind dreptul de a dispune de educatia civica, morala si religioasa a copiilor lor.

g. Fiecare copil are dreptul sa fie nascut si crescut intr-o familie care se constituie dintr-un barbat si o femeie.

h. Dreptul la viata, incepand cu momentul conceperii si pana la moartea naturala, este un drept fundamental al tuturor fiintelor umane.

i. Libertatea religioasa si libertatea de constiinta sunt drepturi fundamentale si istorice.

j. Demnitatea umana este intrinseca fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este deasupra oricarei autoritati lumesti.

k. In participarea noastra la viata cetatii si viata politica, sprijinim si conlucram cu acei factori care adera la valorile in care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie sa ii reprezinte pe cei ce-l voteaza si sa afirme valorile lor.

In incheiere, chemam Statul Roman si reprezentantii sai sa respecte si sa reflecte, in formularea legilor si politicilor publice, valorile si traditiile sociale si culturale, de inspiratie crestina, ale poporului roman, pentru a nu se ajunge la conflicte – de constiinta sau manifeste – intre cetatean si autoritatea din care izvorasc aceste legi.

Semnati: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Rugaminte: Va rugam postati si publicati peste tot apelul nostru pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara, inclusiv linkul petitiei.

CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE IN ALTE TARI: pentru romanii din California

Avem stiri nefavorabile din California. In agust va informasem ca in iulie California a adoptat o lege care impune predarea in scolile ei publice a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni au vazut acest curs ca o cursa deghizata sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii si pina pe 7 octombrie au trebuit sa obtina si sa inregistreze la autoritati peste 500.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie supusa unui referend in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive

Din nefericire campania de luat semnaturi a esuat, crestinii californieni nereusind de data aceasta sa ia numarul necesar de semnaturi. Mai aveau nevoie de doar citeva mii de semnaturi pentru a trece baremul impus de lege. Asta este o lectie importanta pentru toti crestinii – tot ce incepem trebuie sa ducem pina la capat. Detalii despre campania crestinilor californieni pot fi aflate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/

PENTRU ROMANII DIN HOUSTON

Houston, al patrulea oras ca marime din America, are ca primar o femeie lesbiana. Pare ireal considerind ca Houstonul este unul dintre cele mai crestine metropole occidentale. Colegii din Houston ne informaza ca in prima marti din noiembrie au loc alegeri pentru primar in Houston si ca primarul actual, Annise Parker, recandideaza. Au pregatit materialul video urmator care detaliaza actiunile intreprinse de ea pentru promovarea drepturilor homosexualilor. O vedeti aici impreuna cu partenera ei (sarutindu-se) si declaratiile facute. http://uspastorcouncil.org/FaithVotes.html Rugam pe toti romanii din Houston sa se prezinte la vot si sa voteze impotriva ei. Influenta crestinilor in viata publica trebuie simtita.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro