Louise, pe numele ei de domnişoară – Rollon. Se numea, deci, cu un nume vestit (1). Dar ea, chiar dacă făcuse oarece carte (şi, deci, învăţase şi istoria neamului breton), nu avea orgoliul numelui ei. Era văduvă, de jumătate de an – şi, acum, împlinise 52 de ani. Soţul ei, Rodolphe Domenec, fusese ghilotinat, în acelaşi an şi în aceeaşi lună cu regele şi regina Franţei (2). Asasinat, adică, de aceleaşi fiare şi din aceleaşi motive obscure şi barbare, asasinat de aceleaşi instincte oarbe, de acelaşi monstru tentacular, lihnit şi aţâţat – aţâţat de, mereu (după el!) preapuţinul sânge (sânge strigându-şi, cumplit, la ceruri, nevinovăţia!) – dar pe care sânge, monstrul îl inhalase extatic, ca pe un satanic parfum de jertfă… Continue reading “Adrian Botez: VĂDUVA ROLLON-DOMENEC”
Tag: Adrian Botez
ADRIAN BOTEZ: “Adevărate și false tradiții creștin-geto-dace”
ADEVĂRATE ŞI FALSE TRADIŢII CREŞTIN-GETO-DACE. MASACRUL SATANIC AL MIEILOR.
OUL ŞI ÎNVIEREA, PRIN VIZIUNEA STRĂMOŞILOR NOŞTRI, GETO-DACII
Dintre cei 12 apostoli, Sfântul Apostol Andrei a avut, de departe, misiunea cea mai uşoară, în ce priveşte încreştinarea geto-dacilor, din Dobrogea: geto-dacii erau singurul popor din Europa care credea, cu desăvârşire, în nemurirea sufletului – şi ştia despre ÎNVIERE!!!(aveau modelul Zalmoxis – cel înviat/înălţat, după trei ani de scufundare sub pământ…). Continue reading “ADRIAN BOTEZ: “Adevărate și false tradiții creștin-geto-dace””
Adrian Botez: HRISTOS A ÎNVIAT! – ADEVĂRAT A INVIAT! – NOI TOȚI VOM ÎNVIA!
– Scrisoare de Înviere –
Stimate și dragă domnule […] –
Ca să ne dăm seama cât de săraci, pustiiți de deșertul nimicniciei și fără de rost am fi putut fi noi, oamenii (precum aceia dintre evrei, care, și azi, au mare și dureroasă îndoială și încrâncenare disperată, cu privire la ce-au făcut, atunci când L-au răstignit pe DUMNEZEUL-HRISTOS, în vârful Golgotei Ierusalimului celui Vechi!) – și cât de Luminată și dătătoare de Sublime Rosturi este Taina Învierii Lui HRISTOS Continue reading “Adrian Botez: HRISTOS A ÎNVIAT! – ADEVĂRAT A INVIAT! – NOI TOȚI VOM ÎNVIA!”
Adrian Botez: SFINȚII ZURBAGII
SFINŢI ZURBAGII
păsările fluieră – din toate puterile – pe
străzi şi prin copaci – pe deasupra
spitalelor – ca ultimii vagabonzi Continue reading “Adrian Botez: SFINȚII ZURBAGII”
Adrian Botez: EL RÂDE…
Am aflat (era o după-amiază stupefiantă), într-o carte a straniului scriitor vizionar italian Dino Buzzati, un text conţinând un autodenunţ, asupra unei infracţiuni halucinante – plagiatul (textul era conceput sub forma unei scrisori, şi se intitula “Domnului director, strict personal”):
“(…) Ileano Bissàt se obliga să scrie pentru mine tot ceea ce aş fi dorit, lăsându-mi dreptul să semnez; să mă urmeze şi să mă ajute în timpul călătoriilor şi în activităţile gazetăreşti; să păstreze cel mai desăvârşit secret; să nu scrie nimic pe cont propriu, sau pentru o terţă persoană. Eu, în schimb, trebuia să-i cedez optzeci la sută din câştig”. Continue reading “Adrian Botez: EL RÂDE…”
Adrian Botez: ÎNTRE MINE ŞI TINE – DOAMNE
ÎNTRE MINE ŞI TINE – DOAMNE
nu cer nimic – nu vreau
nimic – din cele făgăduite: preadestulă
îmi este bucuria de a sta
în aceeaşi casă cu El Continue reading “Adrian Botez: ÎNTRE MINE ŞI TINE – DOAMNE”
Adrian Botez: VIN TOT VIN STIHII DE CIORI…
VIN TOT VIN STIHII DE CIORI…
vin tot vin stihii de ciori peste biata ţară
nu mai vezi nici munţi nici flori de-atâta ocară:
cârâieli străine-ncap pe post de poruncă
neam şi limbă nu mai scap’: la gunoi s-aruncă! Continue reading “Adrian Botez: VIN TOT VIN STIHII DE CIORI…”
Adrian Botez: LA EL CHEAMĂ DOMNUL CA LA DNA…!
LA EL CHEAMĂ DOMNUL CA LA DNA…!
la El cheamă Domnul ca la DNA
unul câte unul ne dă la rindea:
creştem oglinzi în loc de picioare
pălării zvârlim în Stele Polare! Continue reading “Adrian Botez: LA EL CHEAMĂ DOMNUL CA LA DNA…!”
Adrian Botez: “INUMANITATE”
INUMANITATE
magii-şi împrumută reciproc duhori
putrezesc în ceruri foc şi hori de ciori
e vacuum de milă – astrală-ostilă:
înghite Hristosul greşit o pastilă Continue reading “Adrian Botez: “INUMANITATE””
RADU GYR – INIŢIEREA ÎNTRU MARTIRIU: ÎNTRE LUT ŞI AZUR, ÎNTRE LANŢ ŞI ARIPĂ
Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel – d. 29 aprilie 1975, Bucureşti, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist şi gazetar român.
S-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung, de unde şi pseudonimul literar Gyr, prin derivaţie. A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu. A fost membru de seamă al Mişcării Legionare, comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia. Conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Radu Gyr a fost autorul textului Sfântă tinereţe legionară, imnul neoficial al Mişcării Legionare, al Imnului Moţa şi Marin (dedicat lui Ion Moţa şi Vasile Marin, legionari căzuţi în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forţelor republicane), al Imnului muncitorilor legionari şi al altor lucrări dedicate Mişcării Legionare. Continue reading “RADU GYR – INIŢIEREA ÎNTRU MARTIRIU: ÎNTRE LUT ŞI AZUR, ÎNTRE LANŢ ŞI ARIPĂ”
Adrian Botez: ÎNTRE MINE ŞI TINE
ÎNTRE MINE ŞI TINE
între mine şi tine: mari
scopuri – dezastre
incredibile Continue reading “Adrian Botez: ÎNTRE MINE ŞI TINE”
Adrian Botez: „A STA ÎN CALEA OAMENILOR“
„A STA ÎN CALEA OAMENILOR“
Era frigul ascuţit şi jilav al unui sfârşit de martie câinos. Oraşul nu suferise de pe urma inundaţiilor. Satele, însă, jur împrejur, fuseseră scufundate, mai mult de jumătate, într-o mlaştină neagră, uleioasă, greţoasă, deznădăjduitoare.
Era duminică, la un ceas după amiază. Tânărul desculţ stătea în mijlocul străzii, pe carosabil – îngenuncheat. Şoferii, destul de rari, care treceau, îl înjurau pe cel îngenuncheat – grosolan şi sonor, spectaculos, ieşiţi afară cu trupul, pe jumătate, din cabine.”Beţivule!” – strigă unul, cu o mirare victorioasă, de parcă atunci ar fi făcut o mare descoperire. Îl înjurau – şi treceau mai departe. Aveau treburile lor, atât de grabnice… Continue reading “Adrian Botez: „A STA ÎN CALEA OAMENILOR“”
“Prostul” de Adrian Botez
…Suntem în timpurile vechi ale Marii Cetăţi a Yerushalayimului. O furtună cumplită, de noapte, tocmai a trecut, tăvălug, peste Cetate. După ce a învârtejit, ca-ntr-un cazan clocotitor, nori de smoală, deasupra hipodromului măreţ (al răcnetelor de întrecere a cvadrigelor fudule, cu cai ai deşertului, de cei care unesc, în făptura lor de fulger, şerpii şi lebedele) – a spart câteva ferestre ale trufaşelor palate din Marea Cetate şi a ciobit, cu trunchiuri de chiparoşi smulşi din rădăcini, marmura de pe vreo cinci trepte. Palate ale regelui Irod, ale celui de-al cincilea procurator al Iudeii, “cumplitul călăreţ Pilat din Pont”, palate ale veneticilor patricieni, ale marilor preoţi băştinaşi… Continue reading ““Prostul” de Adrian Botez”

