INUMANITATE

magii-şi împrumută reciproc duhori
putrezesc în ceruri foc şi hori de ciori
e vacuum de milă – astrală-ostilă:
înghite Hristosul greşit o pastilă

îngeri torizi se-ntâlnesc pe sub paturi
îşi imprimă zeii glasul lor de sfaturi
zeiţele-asudă parfum de reptilă
orişice sfinţenii – mormane de silă

necurmat am vomat umanitate
zgârie clistirul un soare la spate
povârnesc nebunii de-atâta minciună

plictisiţi de moarte corbii cască-n lună
…de-atâtea veninuri se iscă furtună
pe hoitul de rugă păianjeni s-adună
***

S-A FĂCUT DE MOARTE

duduie ceasuri pe margini de crater
Domnul nu ştie a zice nici „pater”
lincheşte-ţi trădarea – viril şi solemn
soare rânjeşte – râncezit untdelemn

unde ţi-e rindeaua – o – dulgher celest?
rumeguş de gânduri la nord şi la est:
lumina răsare peste voma-n floare
s-a făcut de moarte – s-a făcut răcoare

pun câinii pe tine – Dumnezeu al milei
toţi născuţii lumii din pântecul silei –
a bătut Bătrânul la poarta mirării

i se frânge frigul pe şira spinării
…nu-i cavalerìe – doar zăvozi turbaţi:
nu mai suflă-a oameni guşteri prosternaţi!
***

LA MOARTEA VISTIERULUI

vârtejuri de noroi – întregul cosmos!
din când în când – comete urinează
din când în când se-ntunecă de-amiază:
leşină tot mai des bătrânul Chronos!

o crimă-i lumea – dinspre pisc spre poale
oceanele de sânge urlă-astrale:
pe tronul cel din veci Cain veghează
că-i demiurg – lingăii-l fac să crează…

la ce să mai scrii cronici – o – Poete
la ce să-ncordezi lira cu sonete
când plozii-şi ronţăie candid părinţii

iar Lui Hristos nu-i dară încă dinţii?
…doar sfinte-arpegii scoate-n pripă cerul:
crescutul Cânt n-apuci: e mort Vistierul!
***

Adrian Botez