Adrian Botez: EL RÂDE…

Adrian BotezEL RÂDE…

Am aflat (era o după-amiază stupefiantă), într-o carte a straniului scriitor vizionar italian Dino Buzzati, un text conţinând un autodenunţ, asupra unei infracţiuni halucinante – plagiatul (textul era conceput sub forma unei scrisori, şi se intitula “Domnului director, strict personal”):

(…) Ileano Bissàt se obliga să scrie pentru mine tot ceea ce aş fi dorit, lăsându-mi dreptul să semnez; să mă urmeze şi să mă ajute în timpul călătoriilor şi în activităţile gazetăreşti; să păstreze cel mai desăvârşit secret; să nu scrie nimic pe cont propriu, sau pentru o terţă persoană. Eu, în schimb, trebuia să-i cedez optzeci la sută din câştig”.

Şi mai ciudat este, însă, faptul că, aproape în acelaşi timp şi în paralel cu textul lui Buzzati, citeam un alt text, zămislit de mintea unui scrib cu totul obscur (i-am uitat până şi numele), în care aria infracţiunii devenea una cosmică şi supracosmică:

(…) Ce s-ar întâmpla, oare, dacă lumea ar descoperi, deodată, că toate cărţile tuturor scriitorilor lumii au fost furate (toate!), de la alţii? Şi că, la rândul lor, cei de la care s-au furat/plagiat (de fapt, copiat, slovă cu slovă, cu o râvnă distructivă şi autodistructivă!) scrierile respective au fost, toţi, HOŢI, la rândul lor, în raport cu alţi scriitori, dinaintea lor… – …şi tot aşa, de-o istorie întreagă a falsului şi a furtului de scris, de gânduri, de simţiri şi de visuri…?!

Nimeni n-a creat. Toţi au furat – de la cei ce i-au precedat, de la cei care, la rândul lor, au pe suflet colosala, cosmica infracţiune de a-i fi jefuit, conştiincios, pe înaintaşii lor, tot atât de tâlhari ca şi ei… – …şi asta, până la începutul începuturilor lumii.

Dar, dincolo de toţi aceşti găinari ai gândului, simţirii şi visului, dincolo de aceşti cuci şi de aceste ciori hrăpăreţe şi fără de lege, care se împăunează cu penele păsării paradisului, dincolo de istoria infracţiunii cosmice de plagiat – eu îl întrevăd pe <<Marele>>, <<Autenticul>>, <<Unicul>> Scriitor – a tot şi a toate.

Da, acolo, în spatele a toţi şi a toate, spărgând peretele din fund al istoriei – este cineva care scrie: scrie <<ORIGINAL>>, scrie <<AUTENTIC>>, scrie <<CINSTIT>>!

Scrie, scrie, scrie. Scrie mereu. Scrie tot, le scrie pe toate, scrie despre tot şi despre toate, scrie în locul tuturor şi a toate.

Scrie dumnezeieşte.

În timp ce eu scriu târât, cu ultimele puteri, aceste ultime slove ale unui şovăielnic autodenunţ – el a terminat, de mult, să scrie, sprinten, cuvintele şi frazele acestui autodenunţ – el a terminat de scris, limpede, ceea ce eu doar am furat, obscur şi poticnit, ceea ce eu tocmai am copiat (cu o înverşunare stranie şi bolnavă, dementă, cu totul inconştientă) de la el.

Şi râde. Râde tare. Râde, parcă, bucuros. Bucuros şi batjocoritor. SIGUR batjocoritor.

El râde.

De ce râde, oare?

Pentru că, de fapt, numai el ştie ADEVĂRUL: până şi scrierea lui <<de lumină>>, aparent <<onestă>> – nu este, totuşi, decât tot un netrebnic şi sfruntat autodenunţ de plagiat.

Autodenunţul cinic al celui vizibil, despre infracţiunea sa faţă de cel invizibil. Jaful burlesc (neîntrerupt jaf, jaf mereu supracosmic, jaf făcut cu o ură ascunsă, de nestins, deşi, aparent, gratuită!) al celui din lumină, asupra celui din întuneric”.

Adrian BOTEZ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s