NU MAI PIERDETI TIMPUL…

On January 20, 2012 By nelursIn RomaniaLeave a comment

NU MAI PIERDETI TIMPUL, CU „RITUALURILE” FALSEI „DEMOCRATII” MASONICE!

prof. dr. Adrian Botez

…Suntem pe 20 ianuarie 2012. Azi-noapte, vazându-i pe Macelarii Puterii (jandarmii!) în actiune, mi-am zis:

1-popoarele ori trebuie sa desfiinteze aceasta gretoasa si rusinoasa arma, care face toate „treburile murdare” ale tiranilor-mafioti, ori

2-daca n-o desfiinteaza, atunci, macar, când i se transmit, în mod televizionistic, actiunile – sa fie pusa „bulina rosie”, pe ecran – si…cifra 18, în partea de jos-dreapta, a ecranului! Nu este deloc indicat sa vada nevinovatii copii ai unei natii, la câta cruzime poate ajunge aceasta murdara si sadica fiara, numita „om”! Ar fi periculos, zic eu, ca, a doua zi, copilul (…tot pruncul, stiut este, are porniri ludice!) sa încerce sa-i arate, „pe viu”, tatalui, cum se poate…macelari, „eroico-jandarmeristic”: mi-e ca ar ramâne prea multe familii… monoparentale! Iar în ce priveste educatia – eu, ca vegetarian, nu sunt de acord cu limitarea ei la …”antrenamentele abatoriale”!

…Dar, zilnic, privesc (pentru ca nu am posibilitatea sa particip…) si meditez, asupra acestei revolutii „in nuce”. REVOLUTIA FRIGULUI SI A EXASPERARII SARACIEI…!

Spre deosebire de ziua de vineri, 13 ianuarie 2012, când jandarmii (probabil, înca nepregatiti, nedumeriti si…FARA ORDINE PRIMITE!) le-au permis celor cca 3.000 de bucuresteni sa ajunga si sa protesteze sub gardurile Cotrocenilor (si chiar sa afiseze banner-ul cu: „JOS, BASINICA!”), apoi, abia, i-au împins spre Piata Universitatii… – …în zilele urmatoare, jandarmii i-au masat, mai cu forta, mai cu „binisorul”, pe protestatanti, în Piata Universitatii…SI ACOLO AU RAMAS, SI ÎN ZILELE URMATOARE! Acum, arata ca o turma fixata în stâna/TARC…! Urlati …”cu program”, asa… – urlati „democratic”, pâna pe la orele 23…apoi, bataie cu „bulanul” si cu cizmele cazone, pe cocoasa voastra, cât încape…si, dispersarea! „Acasuca, în gogosile voastre înghetate, bai, VIERMILOR!” – suna, probabil, ordinul, calchiat dupa afirmatia „pedeleului” Iulian Urban.

…Sa vii de la lucru, întepenit de reumatisme, de foame, de griji…, pe frigul asta de sfârsit de ianuarie, si sa mai ai curajul si forta sa te duci în „stâna”/TARCUL din Piata Universitatii…Absolut remarcabil…si deplorabil! Mai exact, s-a ajuns la nebunia exasperarii! De aceea, si avertizeaza masonul de la Bruxelles, presedintele Parlamentului European, Martin Schultz:

“<<Am vazut în ultimele zile miscari enorme în tara si recomandarea mea pentru guvernele din toate tarile, dar pentru România în special, este sa îi ia foarte în serios pe acei oameni, care sunt cu adevarat în strada, PENTRU CA SUNT OAMENI FARA SPERANTA, PENTRU VIITOR. Iar oamenii fara speranta pentru copiii lor merita sa fie luati în serios si recomand tuturor actiuni economice urgente, pentru a îmbunatati traiul de zi cu zi. Oamenii din strada nu sunt interesati de dezbaterile noastre institutionale, ci de viitorul copiilor lor>>, a declarat presedintele Parlamentului European, Martin Schulz” – cf. Irina Preda, Basescu nu aude si nu vede, în infobraila.ro

…Un roman întreg (despre “opinia dumnezeilor” masoni, fata de…”animalele umane”!), un roman al cinismului prudent! – este cuprins în sintagma dlui Martin Schultz: “…pentru ca sunt oameni fara speranta pentru viitor”.

…Adica, ei, masonii, sunt perfect constienti ca Golanul-Sef al Martirizatei Românii, Traian Basescu, a fost/este o sluga supusa a “lojelor” apusene (a permis si a fost complice activ al jafului “vechililor” si “zarafilor” UE, trimisi în România…ba chiar si-a pus capul sub talpile evreiesti, de la Washington, chemând moartea Neamului Românesc – … prin Foc si Pucioasa, prin iradiere atomic… – la…DEVESELU!) – …dar sa nu stârneasca “mustele”/albinele din stupul jefuit systematic… – “muste”/albine ajunse flamânde, haituite si fara niciun orizont de nadajduire: “sunt oameni fara speranta pentru viitor”. Pentru ca, vezi, Doamne – “animalele” astea antropomorfe – au (MAI au, îndraznesc sa mai aiba!) instinctul…matern!!!

…Da, socoteala lor, de a nu stârni “viermii” de sub podele, o fi buna, pentru ei. Dar oamenii din frig, din “tarcul urlator” al Pietei Universitatii, si-ar fi putut tine, în jumatatea de zi, pierduita ragusind la…”lozinci” inteligente, dar…inutile, în fata unor nemernici aroganti, prosti si hiper-mincinosi, sadici, nesimtiti (mai exact, neavând niciun simtamânt uman…niste REPTILE HIDOASE, IMPOSTOARE PE TRONUL “OMULUI DIVIN”!), care îsi urasc si poporul, si pe om… – si-i dispretuiresc, pe amândoi, de la înaltimea “rangului” lor de “dumnezei reptilino-masoni” – …acesti oameni exasperati de nenorocirile care, parca, ploua din cer (…de fapt, cad din poala Masoneriei Mondialiste, EXTREM DE SOLIDARA, ÎN RAU SI ÎN INFECTIE PLANETARA!), în jumatatea a doua a zilei, mai curând si-ar fi putut lua un al doilea “job” !!! – o slujba care sa le mai cârpeasca necazurile si saracia! – …în loc sa piarda vremea cu nesimtitii guvernanti, care se cred si…NEMURITORI! (…nesimtiti care stau la caldurica, în vilele lor luxoase, rasturnati în fotolii si umflati de caviar si încalziti la mate de coniac fin si de whiskey!).

…Tot masonii ne învata, prin istoria lor, ca “revolutiile” proiectate de ei (adevarate abatoare “duduind” de crima!) au avut si RITMURI EXTREM DE RAPIDE, fara sa se piarda pretiosul timp…”time is money!”, nu-i asa, venerabililor?! Iata, drept pilde:

a-…În FRANTA, 14 iulie 17891789… (Revolutia “LIBERALA”!): ”Caderea Bastiliei”:

“…Caderea Bastiliei a reprezentat momentul de început pentru Revolutia franceza când, pe 14 iulie 1789, fortareta a fost cucerita de revolutionarii care cautau acolo arme si praf de pusca. O multime dezlantuita, de peste 40.000 de oameni, a patruns în fort si a luat cele peste 30.000 de pusti si 12 tunuri pastrate în interiorul fortului. Demolarea a început pe 16 iulie, la initiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (dupa ce sculptase pe ele o miniatura a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, Pont de la Concorde.

În dimineata de 15 iulie, regele Ludovic al XVI-lea a înteles înfrângerea suferita în fata insurectiei cetatenilor parizieni, a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui si a revenit asupra schimbarilor guvernamentale facute în urma cu câteva zile. În Paris, a fost stabilit un nou primar, într-o noua structura, numita <<Comuna>> si s-a înfiintat o armata populara, <<Garda Nationala>>”.

b-Tot în FRANTA – …”Asaltul asupra palatului Tuileries”: “…Ziua de 10 august 1792, zi decisiva pentru Revolutia Franceza, a fost, dupa cea de 14 iulie 1789, cea mai importanta din perioada revolutionara. Mare parte din istorici o considera a fi a doua revolutie. Pregatirea acestei zile, plina de consecinte pentru viitorul Frantei si al revolutiei, a fost organizata si pusa în aplicare de catre Comuna insurectionala din Parissi de catre sectiunile revolutionare pariziene; dupa mai multe asalturi, poporul a cucerit palatul Tuileries, centrul puterii executive. (…) Câtiva insurgenti au înaintat fara ostilitate, iar garzile elvetiene au aruncat câteva cartuse pe fereastra în semn de oferta de pace. Totusi, s-a deschis focul, fara a se sti din care parte s-a tras prima oara, si nici daca intentionat. G
arda elvetiana, un regiment profesionist si disciplinat (format aproape în întregime din mercenari cu traditie în serviciul monarhiei franceze) din vechea armata regala, era în avantaj, dar a fost depasita numeric de fortele inamice, sustinute de artilerie. Înaintând din curtea din fata palatului, elvetienii au fost flancati de la galeria Luvrului si s-au retras la intrarea principala a palatului.

Garda nationala a insurgentilor s-a adunat si a reluat atacul. Regele trimisese o nota (pastrata pâna astazi) prin care ordona elvetienilor sa înceteze focul si sa se retraga în cazarmi. Ofiterii elvetienilor au considerat însa inutil un asemenea ordin în mijlocul unor lupte grele si nu s-au supus imediat ordinului.

Pozitia garzii a devenit însa din ce în ce mai greu de pastrat, munitiile epuizându-se si pierderile acumulându-se. Nota regelui a fost atunci executata si s-a ordonat aparatorilor sa înceteze lupta. Corpul principal al garzilor elvetiene a batut în retragere de-a lungul palatului si s-a retras peste gradina în spatele cladirii. În acel moment, ei erau depasiti numeric, în preajma fântânii centrale si farâmitati în mai multe grupuri. Garzile elvetiene ramase în palat au fost urmarite si ucise, ca si un anumit numar de curtezani care n-au reusit sa se amestece în multime.

Dintre cele 950 de garzi elvetiene prezente la Tuileries, circa 600 au murit în lupta, sau în timp ce se predau atacatorilor, furiosi din cauza focurilor de arma trase asupra multimii si pe care le puneau pe seama garzilor. Circa 60 au fost luati prizonieri la Hôtel de Ville si au fost masacrati acolo. Altii au murit în închisoare în urma ranilor sau au fost omorâti în masacrele din septembrie. Circa o suta de garzi au supravietuit. Nobilii înarmati, în numar de aproximativ 200, au trecut neobservati, în haine civile si au reusit în mare parte sa scape în confuzia creata”.

c-…În RUSIA, 1917…(Revolutia BOLSEVIC-COMUNISTA!…tot un drac: liberalii si comunistii au fost fatati de aceeasi “muma”: Revolutia Franceza, din 1789 – Regicida si Deicida!!!):”Asaltul asupra Palatului de iarna”:

“Pe 25 octombrie 1917 (dupa calendarul iulian înca în uz la acea vreme în Rusia, 7 noiembrie dupa calendarul gregorian), liderul bolsevic Vladimir Ilici Lenin si-a condus revolutionarii de stânga într-o revolta aproape fara varsare de sânge în Petrograd, capitala Rusiei, împotriva guvernului ineficient al lui Alexandr Kerenski. Cea mai mare parte a revoltei în Petrograd a fost lipsita de varsare de sânge, Garzile Rosii conduse de bolsevici au preluat controlul principalelor puncte din capitala întâmpinând o slaba opozitie. În cele din urma au luat cu asalt Palatul de Iarna în noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917. Asaltul, condus de Vladimir Antonov-Ovseenko, a fost pornit la ora 21:45, având ca semnal de pornire o lovitura de tun (trasa cu un proiectil de manevra), de pe crucisatorul Aurora. Palatul era aparat de cazaci, batalionul de femei si de cadeti (elevi ai unei scoli militare). Palatul a fost cucerit în jurul orei 2:00 dimineata”.

d-…Si, ca sa intram în ritmurile vremii noastre – sa vedem “Revolutia” CEHOSLOVACA, din 1989:

“La 17 noiembrie, la Praga, politia a atacat mii de studenti care protestau împotriva regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstratiilor. A fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac se dadeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husáksi reformistii lui Ladislav Adamec.

Dupa greva generala din 27 noiembrie1989si în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustáv Husák, pâna atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit la 10 decembrie Presedintele Republicii. Evenimentele s-au precipitat si înainte de sfârsitul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la sefia Statului, iar Alexander Dub?ek la presedintia Parlamentului”.

…Pe 29 decembrie 1989: adica, nici trei saptamâni de “directorat” al lui Gustáv Husák!

…Ceea ce se codesc cehii, azi, sa-si re-aminteasca – este faptul ca “revolutia (lor) de catifea” intrase pe acelasi culoar al “timpului pierdut”: oamenii nu se revoltau …“concret”! Pisicheri, precum îl cunoastem pe…”soldatul Švejk”, securistii cehi au “inventat” un mort…dintre ei: l-au pus pe un securist sa se îmbrace, la iuteala, în haine civile, au tras în aer, si…”civilul” s-a “prabusit însângerat” (a avut grija “mortul”, la timpul potrivit, s-o zbugheasca din ambulanta!). Si…scânteia s-a aprins, “revolutia” (adica, miscarea tumultuoasa a “turmei umane din piata centrala din Praga”) s-a…”coagulat si consumat”! Havel s-a…înscaunat, si, la putina vreme, Cehoslovacia a…disparut, frângându-se, sub cutremurul Masonic – în: Cehia si Slovacia (mult mai usor de manipulat, aceste doua entitati, acum, mult micsorate – entitati formate din oameni inteligenti…PREA inteligenti!).

…Asa ca, “ale voastre dintre ale voastre”, domnilor masoni!

Eu, personal, propun un “Asalt asupra Palatului de Iarna al NESIMTIRII PEDELISTE!”

JOS CU GARDURILE DE LA COTROCENI!!!

…Nu ati vazut, clar, ca Basescu nu v-a luat în seama, la întâlnirea de ieri, joi, 19 ianuarie 2012, cu ambasadorii acreditati la Bucuresti?

UN CUVÂNT, MACAR, N-A ZIS (în discursul sau…: ERA PRIMA SA IESIRE ÎN PUBLIC, DUPA ÎNCEPEREA …„RAZMERITEI”!) DESPRE MANIFESTATIILE DIN BUCURESTI SI DIN 63 DE ORASE ALE ROMÂNIEI! – … CARE MANIFESTATII INTRASERA ÎNTR-A SAPTEA ZI DE PROTESTE, ÎN FRIGUL LUI IANUARIE 2012…!!! (Traian Basescu l-a primit, joi dupa-amiaza, la Cotroceni, pe noul ambasador al Marocului în România, cu ocazia prezentarii scrisorilor de acreditare. În treacat, le-a zis ziaristilor, batjocoritor: “Nu sunteti si voi la vreo manifestatie, pe undeva?”…PE UNDEVA! – adica, putea sa fie si la closet! Pentru el, Piata Universitatii nu are nicio simbolistica martirica…! – …iar oamenii sunt pentru el, da, cum a zis “yesmanul” sau/belferasul sau/portavocea sa, Iulian Urban: niste “VIERMI”!!!: „Mentalitate de viermi care nu vor absolut nimic, dar se plâng de tot ce îi înconjoara! Bravo, Basescu!”).

Nu mai pierdeti timpul: masonii vor, prin lalaiala asta din “tarcul” Pietei Universitatii, sa deveniti, treptat (si pe nesimtite!) atât de vlaguiti, încât sa va lasati pagubasi…si sa va târâti înapoi, în colibele voastre (…sau, cum zic ei: “sub podele”!). Si doar nu sunteti de fier, sunteti, deja, ragusiti si truditi (de mizerie, de lipsa de speranta: “pentru ca sunt oameni fara speranta pentru viitor …“ – exprima situatia, “chirurgical”, abilul Martin Schultz!) – …iar frigul care se va întari, în urmatoarele saptamâni, NU VA VA FI NICICUM ALIAT!!!

…Nu mai stati în “TARCUL PIETII”, ca stati DEGEABA!!! Nu se asteapta decât oboseala voastra (explicabila!), super-exasperata… – si, pe loc, va fi fabricat un …”lider politic”! De-al lor, cu comenzile…LA EI!!!

…Nu degeaba se zvoneste ca Antonescu si Ponta s-ar fi prezentat, ieri, la orele 17, la Mark Gittenstein, pentru a primi porunci…! CIA si Israelul …VEGHEAZA! Nu e o “ameteala” afirmatia, de pe Internet, ca evreii din Israel (nemaiputând suporta presiunea araba) au cautat si au si gasit…”NEO-CANAANUL” – România noastra, cea atât de des rastignita!!!

…Pe de alta parte, un excelent medic sirian, din România, fiind el, deci…sirian – …si Siria fiind buna “amica” a Iranului…iar Iranul fiind “locul geometric” al intereselor economice ale Rusiei si Chinei…nu-i asa? – …”revolutiile” umane nu sunt niciodata “simple” si nici “luminos-curate”, precum REVOLUTIA DIVINA, REVOLUTIA DUHULUI DIVINO-UMAN, DE PE GOLGOTA!!!

…Ci, mereu, încetosate si otravite de interese hain-criminale, straine de Duhul vreunui NEAM DUMNEZEIESC!!!

…PAZITI REVOLUTIA PRIN…VITEZA!!! (…pe asta noua, deocamdata… – …curata, înca, pentru ca-i…”de tarc” experimental!) – si: NU MAI PIERDETI TIMPUL, CU „RITUALURILE” FALSEI „DEMOCRATII” MASONICE!

…Nu va lasati, mereu, înselati de „regula rabdarii democratice”, de „ruleta ruseasca a votului” (ARANJAT DE EI, DINAINTE!)… – …pentru ca „jocurile” se fac, altfel, peste capul vostru! Nici nu va cramponati de suierul politicianisto-masonic: „alegeri anticipate” ! – pentru ca acestea… nu vor exista! Este, mereu, „povestea cu cocosul rosu”, pentru „adormit multimile cuminti”!

Nu va pierdeti prin labirintul masonic! – urlând si amânând si lalaind! Mai curând, ia întrebati-va, repede: „CINE O MAI FI RAMAS DE BUNA-CREDINTA, CU FRICA DE DUMNEZEU SI PRICEPUT ÎNTRU CELE CURATE, ÎN ACEASTA TARA DACO-TRACICA, ALEASA DE DUMNEZEU PENTRU GRADINILE SALE SFINTE-PARADISIACE/AKES SAMENOS?!”

Si, de-l identificati (fiti atenti sa nu confundati ÎNALTUL DUH ROMÂNESC – cu…MANEAUA, cu NOUA GOLANIE !!!), proptiti-l la Cotroceni, fara nicio zabava!

Evident ca nici acela identificat de voi nu va putea ramâne înafara „jocurilor” Masoneriei Europeano-Mondialiste… – …dar macar sa fie, si el, un „MARTIR EFICIENT” al NEAMULUI SAU, precât a fost, în Polonia, Martirul Lech Kaczynski!

FRIGUL

On January 20, 2012 By nelursIn poetryLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

E tot mai frig, e tot mai frig –

Si gazu-i parca apa chioara,

E parca mult mai cald afara,

Si te-ncalzesti, de-atat castig –

E tot mai frig in locuinta,

Si tot mai cald, pe strazi si piete,

Sa ne-ncalzim tot cu credinta,

Ca-i gratuita, in povete –

E tot mai frig, in Univers,

Se recomanda, pasnic, postul –

Ne incalzim la cate-un vers,

Sa ne gasim, in viata, rostul –

E tot mai frig la noi in stat,

E tot mai frig la noi, in casa,

Iesim din nou, la demonstrat

Ca vrem un Rai, la noi, acasa –

UN SFERT DE ORĂ LINIȘTIT…

On January 20, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. (…) Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută!”Psalm, 40.1-3; 16

Născut din nou – latura personală a creștinului

Când fac o tabără cu tinerii mei, aici la Essen, atunci ne adunăm în fiecare dimineață, înainte de micul dejun, la un sfert de oră de reculegere. Cântăm mai întâi o cântare duhovnicească, apoi citim o meditație Continue reading “UN SFERT DE ORĂ LINIȘTIT…” →

LATURA STRICT PERSONALA A CRESTINULUI

On January 20, 2012 By nelursIn Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

(Text din cartea „ISUS destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Isus a zis: „Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.”

Evanghelia lui Ioan, 3.6-7

1.Latura strict personala a crestinului

Acum vreau sa va mai spun o istorie. Um om învatat a venit la Isus noaptea si I-a spus: ”Doamne Isuse, as vrea sa discut cu Tine despre chestiuni religioase.” Domnul Isus îi raspunde: ”N-are nici un rost sa discutam. Daca nu se naste cineva din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu!” ”Cum se face asta?” întreba omul. ”Poate omul batrân sa intre a doua oara în pântecele maicii sale si sa se nasca din nou?”

Dar Isus ramâne pe pozitie: ”Daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre în Împaratia lui Dumnezeu!” Aceasta este latura personala a pozitiei de crestin, anume ca cineva ajunge la viata intrând pe poarta cea strâmta, ca se naste din nou prin marea minune a lui Dumnezeu.

Acestea nu sunt chestiuni teologice lipsite de importanta ce va spun eu voua, ci e vorba de salvarea voastra vesnica.

S-ar putea ca la capatâiul vostru, când veti muri, sa nu stea nici un pastor ca Volkening! Ati face bine, deci, sa ma ascultati.

Nasterea din nou presupune ca, în sfârsit, îi dam dreptate lui Dumnezeu, recunosc ca sunt un om pierdut si admit ca inima mea este rea. Nasterea din nou presupune dorul dupa Isus, care e singurul Mântuitor al lumii. De asemenea, ea presupune, marturisirea sincera facuta Mântuitorului: ”Am pacatuit împotriva cerului si împotriva Ta.” Ea presupune credinta: ”Sângele Lui ma curateste de orice pacat. El plateste pentru mine si-mi da neprihanirea (îndreptatirea) care e valabila în fata lui Dumnezeu.”

Nasterea din nou presupune predarea clara si hotarâta lui Isus. Si ea presupune ca Duhul Sfânt îti spune: ”Tu esti acum primit!” Biblia numeste asta ”pecetluire”. Fara nastere din nou nu intri în Împaratia lui Dumnezeu! Dar cine a devenit copil al Lui Dumnezeu o stie. Dragi prieteni, daca sunt pe cale sa ma înec si cineva ma trege afara din apa, atunci stiu ca sunt salvat, ca sunt iarasi pe pamânt tare si pot respira iarasi normal!

Vedeti, aceasta e latura personala a pozitiei de crestin. Fiecare trebuie sa treaca personal prin ea daca vrea sa aibe viata vesnica. Când ma uit înapoi si ma gândescla modul cum am devenit proprietatea Domnului Isus, mi se ca e o minune. Eu traiam departe de Dumnezeu si în toate pacatele. Totusi Domnul Isus a intrat apoi în viata mea. Iar acu Îi apartin si as vrea sa am zece vieti ca sa-i avertizez pe oameni de pierzare si sa-i chem la Isus. Te rog: nu te odhni pâna nu ai trecut prin nasterea din nou si nu stii: ”E ceva deosebit sa fii al Mântuitorului/ Eu al Tau Isuse si Tu al meu/ Cu adevarat sa zic asa…”

Dar nasterea din nou nu e sfârsitul, ci începutul vietii personale de crestin. Apoi se continua cu latura personala a pozitiei de crestin.

Din clipa convertirii mele am stiut: ”Acum trebuie neaparat sa aud în fiecare zi glasul noului meu Prieten!” Astfel am început sa citesc în Biblie. Oamenii cred astazi ca numai un pastor citeste Biblia.

Aproape de locuinta mea, în Essen, este o gradina publica. Îmi place sa ma duc acolo în fiecare dimineata si-mi citesc Biblia, mergând încoace si încolo. Oamenii care locuiesc în apropiere ma observa. Si, de curând, cineva mi-a spus: ”Va vad mereu cum va cititi breviarul.” Acesta e citit de preotii catolici. El nu putea sa-si închipuie ca eu citesc o carte pe care orice laic putea la fel de bine s-o citeasca. Dar Biblia o poate citi oricine!

NOTA: Pentru a citi continuarea dati CLICK AICI

REVOLUTIE ÎN ROMÂNIA!

On January 19, 2012 By nelursIn RomaniaLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR

DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

19 ianuarie 2012

REVOLUTIE ÎN ROMÂNIA!

Thomas Jefferson, unul din fondatorii Republicii Americane, afirmase ca tot la 20 de ani ar trebui sa aibe loc in America o revolutie. Pentru a arata puterii ca adevarata autoritate in stat sunt cetatenii tarii, nu statul. Sugestia lui Jefferson nu s-a repetat in America dar se pare ca se repeta in Romania. La o generatie dupa revolutia din 1989 se pare ca Romania trece din nou prin alta revolutie. Si ca in trecut, si la revolutia curenta sunt multi oportunisti si grupuri oportuniste. Care stau la panda sa apuce un loc, o faima, un nume. Motivele acestei “revolutii” inca nu sunt bine definite si nici nu e sigur ca o reala “revolutie” se va coagula ori va avea consecinte semnificative pentru tara. Noua celor de la AFR, insa, revolutiile nu ne sunt tocmai straine. Unii dintre fondatorii si membrii ei au participat la revolutia din decembrie 1989, la Bucuresti, Arad, Timisoara si in alte parti. Preferam sa ne mentinem anonimitatea, dar indraznim, la fel ca multi altii, sa ne spunem si noi parerea. O parere deosebita pe care suntem siguri ca nu o veti depista in media conventionala din Romania, dar una pe care am exprimat-o mai in vara cu prilejul „revolutiei” tinerilor britanici – familia conteaza.

Preocupari

Si noi suntem la fel de preocupati de situatia curenta din Romania ca si d-tra. Ea nu ne este indiferenta. Familiile noastre sunt la fel de afectate ca si ale d-tre. Si noi trebuie sa punem paine pe masa si avem nevoie de locuri de munca ca fiecare familie romana. Pentru ca familiile noastre sa fie stabile si prospere este nevoie si de un mediu economic favorabil. Fara indoiala. Fara paine pe masa poti vorbi despre valori cit vrei fara a fi luat in seama. Cam asa ni s-au adresat unele personalitati din Romania in ultimii ani, la fel ca de altfel si unii cetateni de rind. Intelegem argumentul dar avem si raspunsul: “omul nu traieste numai cu paine”.

Anul 2012 este an electoral in Romania. Revolutia din ianuarie fara indoiala va figura proeminent in dialogul dezbaterilor electorale si blamele vor trece de la un partid la altul. Principalele partide politice din confruntarea programata, aparent, pentru 18 noiembrie, sunt cele obisnuite. Pe langa ele mai sunt si altele cu sanse reduse sa intre in parlament. Presupunem ca alegerile se vor desfasura in contextul crizei economice mondiale si este de asteptat ca promisiunile candidatilor sa se refere la reducerea efectelor crizei. Ca in anii precedenti, vor fi promisiuni legate de reducerea impozitelor, mai putin promisiuni legate de cresterea salariilor, si promisiuni despre investitii. Este putin probabil ca in contextul actual, cand lumea pare ingrijorata exclusiv de siguranta locului de munca si a painii de mancat, sa avem luari de pozitii pe starea social-morala a natiunii. Unii interlocutori chiar ne-au intrebat, pe sleau, „De astea va arde voua [de valorile familiei], cu criza asta?”

Raspunsul nostru astazi este acelasi care a fost si in 2005 cind am inceput miscarea profamilie din Romania: DA. Noi credem ca daca situatia familiei romane, in primul rind din punct de vedere moral, ar fi fost una mai buna, impactul crizei economice s-ar fi resimtit mai putin. In favoarea acestei afirmatii este suficient sa aducem un singur argument: efectele crizei demografice merg mana in mana cu cele ale crizei economice. Lipsa stabilitatii familiale conduce la instabilitate individuala si la atitudini si comportamente nefaste in contextul unei crize economice. De asemenea, reducerea continua a bazei de impozitare aseaza o presiune si mai mare asupra statului social care ajunge in situatia de a nu mai avea bani pentru asistenta sociala (pensii, asigurari medicale…).

Iarna Demografica

Recent un articol in National Review Online explica criza economica a Greciei ca o urmare directa a crizei demografice cu care se confrunta si cu care s-a confruntat de multi ani. Statisticile Greciei arata ca la 100 de bunici in Grecia sunt doar 42 de nepoti. Si grecii, la fel ca restul europenilor, doresc, ori au fost invatati sa se astepte, sa isi traiasca ultima treime a vietii fara griji din pensii si alocatii publice. Un scop nobil, dar din banii cui? [Va dam un mic citat, iar restul comentariului il puteti citi in link: “As you have observed, demographic decline doesn’t have to be an existential threat. The population of my town in New Hampshire peaked in the 1820 census and then dropped steadily until 1940, and we survived it because (unlike the latter-day US and EU) we hadn’t erected a system of government that depended on looting the future to bribe the present. Sovereign debt, like any other kind, presupposes there will be someone around to pay it off. In much of Europe, there won’t be. In Greece, 100 grandparents have 42 grandchildren – in a land where far too many retire in their fifties and spend their final third of a century living at public expense. Is it remotely likely that the debts run up by 100 Mediterranean deadbeats will be repaid by 42 Mediterranean deadbeats? You follow Continental affairs as closely as anyone here, and you know the answer to that.”] http://www.nationalreview.com/blogs/print/288165

Romania si ea sta tot mai rau la capitolul acesta. Consecintele avortului despre care scriem mereu si mereu si pe care clasa politica din Romania le

ignora, tot mereu si mereu, au generat un dezechilibru demografic in Romania care, ne este teama sa o spunem, va ingreuna revitalizarea economica a tarii. In afara de noi, vocile care vorbesc despre criza familiei si criza morala sunt foarte putine si, in general, sunt privite ca fiind rupte de realitate, desi ele vorbesc despre unii dintre determinantii principali ai crizei si efectele lor. Criza economica mondiala are un substrat ne-economic, e substratul crizei morale, inceput in anii 60, ani ai prosperitatii, anii genezei avortului in masa, a pilulei contraceptive, a raspindirii feminismului, a flagelului divortului, anii revolutiei sexuale ale carei consecinte se simt peste tot, din familie pina in biserica. In locurile intime si in cele care ar trebui tinute sfinte. Anii revolutiei pornografice, a revolutiei prostitutiei. Anii in care a inceput desirarea familiei, declinul moral al societatii de dupa razboi, si alunecarea pe panta hedonismului. Colapsul institutiei familiei si al casatoriei, cauzat de aceste flagele, cit si colapsul demografic, ne-au dus pe noi si intreaga Europa in criza cu care ne confruntam.

Si Altii Gândesc la Fel

Nu suntem singurii care gindim asa. Pe 15 ianuarie candidatii republicani la alegerile SUA s-au confruntat in Carolina de Sud in dezbateri televizate. Unul din subiectele care le-au fost puse in fata a fost – ce retete practice aveti pentru reducerea saraciei in Statele Unite? Candidatul crestin Rick Santorum a dat un raspuns scurt si la subiect cu care suntem de acord: “Work, graduate from high school, and get married before you have children. Those three things, if you do, according to [the Brookings Institution], results in only 2 percent of people who do all those things ending up in poverty, and 77 percent above the national average in income.” (“Lucreaza, termina liceul, casatoreste-te inainte de a avea copii. Aceste trei lucruri, daca le faci, dupa cum afirma studiile in domeniu, rezulta in doar 2% din populatia tarii care fac aceste lucruri sa traiasca in saracie. 77% dintre ei traiesc peste nivelul mediu de venit national.”) In alte cuvinte, daca termini liceul, lucrezi, te casatoresti si ai copii dupa casatorie, ai doar o sansa de 2% sa traiesti in saracie si o sansa de 77% sa traiesti peste nivelul mediu de venit national. [In linkul acesta aveti stenograma, in engleza si in intregime, a debaterilor de luni: http://foxnewsinsider.com/2012/01/17/transcript-fox-news-channel-wall-street-journal-debate-in-south-carolina/]

Pe scurt, bunastarea natiunii romane si a societatii depinde in primul rind de bunastarea familiei romane. Sugeram deci, asa cum o facem de ani de zile, parlamentarilor si celor care intentioneaza sa candideze la alegerile din toamna, sa foloseasca conjunctura actuala din Romania pentru lansarea unui program national de lunga durata de promovare a bunastarii familiei romane. Adica a noastra a tuturor. Un studiu recent emis in SUA arata ca in 2009 doar 5.8% din familiie casatorite traiau in saracie. Iar daca guvernul american ar lua masuri concrete care ar reduce colapsul familiei in America cu doar 1%, asta ar rezulta in economisiri pentru contribuabilii americani de 1.1 miliarde de dolari anual. Fara indoiala acelasi principiu valoros se poate aplica si in Romania. Trei cuvinte simple: familia, casatoria, copiii nenascuti.

Samânta Revolutiilor Viitoare

Indraznim sa facem si o prezicere fondata pe o observatie scoasa din istorie. Fiecare generatie, se pare, seamana semintele revolutiei generatiei care vine dupa ea. Generatia noastra a facut asa si cei care vin dupa noi probabil vor face la fel. Cum exact a semanat generatia noastra saminta revolutiilor urmatoare? Raspunsul vine in forma unui singur cuvint: avortul. Iarna demografica a Romaniei e o realitate de netagaduit. Imbatrinim dar dorim servicii sociale gratuite. Un deziderat uman, inocent, de inteles, si de dorit intr-o societate civilizata. Dar din banii cui? Ne apropriem rapid de situatia dezastruoasa a Greciei unde discrepanta intre bunici si nepoti va fi atit de mare incit tinerii carora le-am dat voie sa se nasca nu vor mai putea sa ne intretina. Ati inteles bine: urmatoarea revolutie, spunem noi, va fi impotriva generatiei noastre. Copiii neavortati vor face revolutie impotriva celor care le-au avortat fratii si surorile in pintecele mamelor lor, adica noi. Si vor zice: de ce nu? Isi vor justifica actiunea asa cum o justificam noi astazi. Copiii nenascuti, spune generatia noastra, sunt o povara. Timpul nu e propice sa avem copii acuma. Suntem studenti, ori necasatoriti, am facut o gresala si am ramas insarcinata ori mi-am lasat prietena insarcinata, nu avem resursele pentru a aduce in lume copii. Poate mai tirziu cind situatia se va schimba vom face copii.

Asadar, ni se pregateste si noua o revolutie, ori daca vreti, o rasplata. Am semanat vint si vom secerea furtuna. Vedem pe orizont contururile ei vitrege. Intrebam: daca acesti copii, ajunsi tineri, vor spune ca sunt prea multi batrini pe lume, ca am devenit o povara pentru ei si ca e timpul sa se debaraseze de noi, cum vom raspunde? Daca unora li se pare ca aceste fraze sunt doar vorbe goale, ori prea greu de digerat, dovezile deja sunt in fasa in fata ochilor nostri: eutanasia, sinuciderea asistata si devalorizarea vietii se transforma incet, incet in drepturi ale omului. La inceput prin consimtamint, dupa aia fara, iar dupa aia ca politica oficiala a societatii asa cum astazi e avortul. E vremea desteptarii!

MOLDOVA – CASA ARDE SI BABA SE PIAPTANA

“De valori va arde, acuma in criza asta economica?” Haideti sa ne uitam ce se intimpla dincolo de Prut, in Republica Moldova unde situatia este mult mai grea decit in Romania. Presiunile pentru acordarea de drepturi “minoritatilor sexuale” sunt tot mai persistente si intense. Colegii din Moldova tocmai ne-au transmis documentul alaturat care cu adevarat dovedeste ca acolo “casa arde si baba se piaptana.” http://salvareafamiliilor.com/?p=659. In lupta pentru valori nu exista armistitiu, si criza economica le este indiferenta dusmanilor valorilor. Colegii din Moldova ne roaga sa difuzam materialul lor la cit mai multi. De aceea va rugam sa-l publicati si d-tra pe blogurile si siturile d-tre electronice. “Asa sa ne ajute Dumnezeu,” se incheie nota colegilor moldoveni.

ANUNT – REVISTA ORTHOGRAFFITI

Din partea d-lui Laurentiu Dumitru, editor la Orthograffiti, am primit urmatorul anunt si rugaminte: Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa ajungem cu editarea revistei Orthograffiti in al V-lea an, la nr. 23. Incercam acum, la inceput de an, sa primenim echipa de colaboratori pentru promovarea revistei Orthograffiti – profesori de religie de liceu, dar si preoti inimosi, implicati in activitati cu tinerii (pentru toate judetele). M-as bucura daca mi-ai recomanda cateva persoane dintre prietenii tai, care se potrivesc profilului, sa le pot propune o colaborare. Lucratorul are plata sa, dupa cuviinta. Iti stau la dispozitie pentru orice precizare sau nelamurire (orthograffiti@yahoo.com). Multumesc din inima, anticipat! Un an nou, mai bun, cu pace si bucurie! Doamne, ajuta! Laurentiu Dumitru, Editor Coordonator Orthograffiti, www.orthograffiti.ro

Va rugam deci sa dati curs invitatiei dlui Dumitru sa sprijiniti activitatile dinsului care sunt de mare folos tarii si noua. Va rugam contactati-l. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

CRESTINISMUL – O STARE PERSONALA, DAR SI PUBLICA

On January 19, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el si i-a zis: „Asa vorbeste Domnul: „Pune-ti în rânduiala casa, caci vei muri, si nu vei mai trai.”

Isaia, 38.1

CELE DOUA FATETE ALE CRESTINISMULUI

Tot mereu se aude propozitia: „Religia este o chestiune personala!” E drept? Noi vredm sa întrebam: „Este crestinismul o chestiune personala?” – sau si mai bine: „Este pozitia de crestin o chestiune personala?”

Înainte de a raspunde la aceste întrebari, as vrea sa va pun o contraîntrebare: Gânditi-va la o moneda de 5 marci. Ce se afla imprimat pe ea? Un 5 sau un vultur? Amândoua! Moneda are doua fete. La fel este si cu întrebarea: „Este crestinismul o chestiune personala?” Raspuns: Ambele! Si Da si Nu!

O pozitie crestina corecta, vie, are doua laturi: una strict personala si alta strict publica. Unde lipseste una din cele doua fete, ceva nu e în ordine!

As vrea sa va arat acum ambele fatete ale unei pozitii crestine corecte, lucrate de Duhul Dfânt.

1.Pozitia crestina are o latura strict personala

Ca sa va explic aceasta, vreau sa încep cu o istorie. Cineva mi-a zis odata ca as fi un povestitor. Atunci i-am raspuns: „Nu e nimic rusinos în asta. Totdeauna mi-e tare teama sa n-adoarma oamenii în biserica. Dar daca le povestesc din când în când câte o istorioara, asta îi tine treji!“ În afara de asta, întreaga noastra viata e tesuta din istorii – si nu din teorii.

În regiunea Ravenberg traia în veacul XIX un predicator cu numele Johann Heinrich Volkening.

Predicile lui au fost originea unei puternice miscari de trezire, si tot tinutul din jurul Bielefeld-ului a fost transformat.

Acest Volkening a fost chemat într-o seara la un bogat taran. El avea o gospodarie mare si era un om harnic si cinstit. Dar ura profund adunarile de evanghelizare – stiti, el nega ca e pacatos. El nu avea nevoie de un Mântuitor mort pe cruce. El spunea: „Fac ce este bine si nu-mi pasa ce zic altii!“ – Într-o zi Volkening este chemat la el pentru ca taranul era bolnav de moarte si dorea cina. Volkening se duce la el. El era un om înalt, ai carui ochi albastri stralucitori retineau atentia în chip deosebit celui cu care vorbea. Se apropie de patul bolnavului, îl priveste îndelung fara sa spuna nimic si apoi zice:

„Hinrich, sunt tare îngrijorat pentru tine. Drumul pe care l-ai urmat pâna aici nu duce la cer, ci drept în iad.“ Apoi se întoarce si pleaca. Taranul cel bogat, rosu de mânie, urla: „Asta-i pastor? Asta-i dragostea crestina?“ Apoi vine noaptea. Taranul, grav bolnav, sta treaz. Constiinta îl chinuieste: „Tu nu esti în drum sprecer, ci spre iad… Daca ar fi adevarat!?“ În memorie îi vin mai multe pacate. El, nu i-a dat lui Dumnezeu cinstea cuvenita. Iar ocazional a stiut sa însele pe altii într-un mod foarte viclean. În noptile urmatoare îl cuprinde spaima. El nu mai e linistit. Deodata, stie cât de multa vina este în viata lui si ca n-are nici un drept sa se socoteasca un copil al lui Dumnezeu. Acum ar vrea cu adevarat sa se întoarca.

Dupa trei zile îsi trimite din nou nevasta la Volkening ca sa-l aduca. Este seara târziu, dar Volkening vine imediat. Taranul ai spune cu o voce foarte nelinistita: „Pastore, cred ca trebuie sa ma întorc la Dumnezeu!“ „Da“, spune Volkening, „cu vârsta omul se întelepteste. Dar, pocainte grabite – pocainte moarte! Trebuie ceva ma i profund.“ Se întoarce si pleaca. Taranul e cuprins de o mânie si mai mare. Asta v-ar înfuria si pe voi, nu-i asa? În fond, n-ar fi trebuit ca Volkening sa se arate putin mai dragut, cu taranul? Caci omul acesta era la doi pasi de moarte. Dar Volkening traia în intimitate cu Dumnezeu. El stia ce spune.

Dupa alte trei zile, pe taran îl cuprinde o disperare coplesitoare. El stie ca va muri. Si se întreaba: „Ce loc a avut în viata mea dragostea, bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor?” El dispretuise toata viata pe Mântuitorul care a murit pentru el. Îl respinsese de fiecare data pe Acela care, în dragostea Lui, i Se aratase. El sta, la marginea iadului si e un om complet deznadajduit. „Nevasta!” o roaga el, „adu-l pe pastor!” Ea raspunde: „Nu, nu ma mai duc. N-are nici un rost!” „Nevasta, adu-l! O sa ajung în iad!”

Atunci femeia se duce iarasi la pastor. Când vine Volkening, gaseste un om care a înteles versetul: „Nu va înselati. Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera.” Volkening se aseaza pe un scaun lânga pat si întreaba: „Nu-i asa ca mergi drept în iad?” „Da, în iad ma duc!” Atunci Volkening spune: „Hinrich, hai sa mergem la Golgota! Isus a murit si pentru tine!“

Iar acu îi spune pe un ton binevoitor si prietenos cum salveaza Isus pe pacatosi. Si pentru aceasta, trebuie ca ma întâi sa ne dam seama de propria stare de pacat, sa nu mai tot repetam:„Fac ce este bine si nu-mi pasa ce zic altii!”, si apoi sa ne tinem numai de devar. Numai atunci ne poate Isus salva! Deodata taranul întelege: „Isus a murit pentru mine la cruce!” El a platit pentru pacatele mele! El poate sa-mi dea singura justificare valabila în ochii lui Dumnezeu!” Si pentru prima oara taranul se roaga cu adevarat: „Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul! Doamne Isuse, salveaza-ma de iad!” Volkening pleaca în tacere. El lasa în urma un om care cheama pe Isus.

Volkening e linistit, pentru ca în Biblie este scris de trei ori: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!”

Când revine ziua urmatoare, afla un om care a gasit pacea cu Dumnezeu! „ Ei, cum e, Hinrich?” Si Hinrich, raspunde: „El m-a primit – prin har!” S-a întâmplat o minune!

Vedeti, asa si-a trait nasterea din nou un taranul Hinrich din Germania noastra!.

NOTA: Pentru a citi continuarea CLICK AICI

LATURA STRICT PERSONALĂ A CREȘTINULUI

On January 19, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Isus a zis: „Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Evanghelia lui Ioan, 3.6-7

O chestiune strict personală –

trebuie să te naști din apă și din Duh

Acum vreau să vă mai spun o istorie. Um om învățat a venit la Isus noaptea și I-a spus: ”Doamne Isuse, aș vrea să discut cu Tine despre chestiuni religioase.” Domnul Isus îi răspunde: ”N-are nici un rost să discutăm. Dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția Continue reading “LATURA STRICT PERSONALĂ A CREȘTINULUI” →

SOARELE DIN PRIMA ZI SI DAN PURIC

On January 18, 2012 By nelursIn Culture, Essays, literature, poetryLeave a comment

Carmen COMAN-MUSAT

Soarele din prima zi –

poeziile lui Tagore, prezentate de Dan Puric, cartea cea mai vânduta a editurii Cununi de stele la Gaudeamus 2011

La Gaudeamus 2011, editura Cununi de stele a lansat volumul „Soarele din prima zi, primele poezii ale lui Rabindranath Tagore” traduse în româna dupa originalul bengalez si nu dintr-o limba europeana, traducerea fiind realizata de Amita Bhose. Invitatul, Dan Puric – actor, regizor si scriitor precum Tagore si militant pentru independenta sufletului poporului, precum profetul Indiei – „nu a venit sa vorbeasca despre Tagore ci si-a marturisit marea dragoste pentru sufletul larg care ne-a cuprins pe toti”. Am asistat timp de o ora cum valurile de trecatori îsi opreau unduirea si se asezau pe trepte, fascinate de puterea cuvântului. A fost, într-adevar, o marturisire de dragoste. Pentru traducatoare, în primul rând, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zarit-o cu multi ani în urma la Botosani, la zilele Eminescu: „Am vazut o umbra meditativa din alta lume, o picatura a omului profund venit în lumea asta. Parca transporta cu ea toata cultura Indiei si tot sufletul românesc de care se îndragostise. Peste ani si ani am vazut, am citit ce efort colosal a facut Amita Bhose din pretuirea si dragostea pentru Eminescu. E un destin aproape jertfit pe altarul culturii, e nepereche în aceasta dragoste pe care a avut-o fata de Tagore si de Eminescu.”

O marturisire de dragoste pentru martirii neamului, cei ce au murit în închisorile românesti, pentru alte mari suflete nepereche – Eminescu, Nicolae Steinhardt, Sergiu Al-George, cei ce, prin fiecare por ar fiintei lor, au ales libertatea. Caci, citându-l pe Tagore, Dan Puric ne-a reamintit ca „libertatea omului nu consta în faptul ca da într-o parte suferinta, cauta sa se eschiveze. Libertatea omului si forta lui si lectia lui constau în faptul ca ia suferinta si si-o face drum si poteca spre calea desavârsirii.” Tagore a simtit, când a venit în România anului 1926, ca „ne învecinam sufleteste”. O învecinare resimtita si de Sergiu Al-George si de Amita Bhose, prima traducatoare a lui în Asia, traitoare în România din dragoste pentru opera eminesciana si pentru poporul român.

Într-adevar, Dan Puric nu a vorbit despre Tagore. Nu a prezentat un om, o carte ci ne-a luat de mâna, cald, cu dragoste, pentru a ne conduce spre „Soarele din prima zi”. Cel din sufletele noastre, întru credinta si libertatea spiritului.

***

Ce va ramâne?

(poezie din volumul Soarele din prima zi)

Ce va ramâne din tot ce am scris?

O, stiu bine, valul necurmat al Timpului

Zi de zi va cauta sa întoarca

Creatia mea în neant.

Doar în Sinele meu sunt încrezator;

din aceasta cupa am baut zi si noapte

nectarul nesecatuit al universului.

Clipa de clipa

Rost si-a aflat aici iubirea.

Durerea n-a supus

praful n-a înabusit

arta sa.

Stiu, când voi parasi

terenul de joaca al lumii,

sta-vor crângurile martori

în toate anotimpurile înflorite

iubirii ce purtasem acestui univers.

Numai aceasta iubire e adevarata,

e tot ce mi-a daruit viata.

Când va sosi vremea sa-mi iau ramas bun,

acest adevar nu se va ofili

el va nega Moartea.

28 noiembrie 1940

***

Fragment din prefata „Soarelui din prima zi”

Amita Bhose: „Poet, filosof, romancier, eseist, estetician, dramaturg, actor, regizor, cântaret, muzician, coregraf, pedagog si pictor, Rabindranath Tagore a dat lumii tot ce este frumos în lume. Bogata sa activitate de peste 60 de ani n-a fost decât o sinteza a marilor valori culturale si spirituale ale lumii, imaginatia sa n-a lasat nici un domeniu de arta neexplorat, gândirea sa a cuprins cele mai înalte idei si cea mai subtila sensibilitate a sufletului omenesc. Viata pamânteana i-a fost mai draga decât orice imagine a unei lumi închipuite, lumea cealalta; însasi imaginea mortii i s-a prezentat sub un aspect tot atât de frumos si calm.

Complexitatea creatiei si a personalitatii lui Rabindranath Tagore a depasit pe intelectualii occidentului. Nestiind cum s-o explice, necunoscând nici o categorie în care sa poata încadra aceasta minte geniala, criticii apuseni au gasit un singur termen de caracterizare: poet mistic. Mesajul filosofiei Upanisadelor si cel al umanismului buddhist, recreate de acest artist savant, s-au pierdut în lumea codificata a Europei; poetul Indiei a ramas un mister adorat.

În acea perioada, o tara dintr-un colt rasaritean al Europei începea sa-si scuture lanturile opresiunilor multiseculare si cauta o noua semnificatie a vietii. Mesajul indian al adevarului, transpus în creatia poetului sau national, Mihai Eminescu, i se parea, poate, prielnic dezvoltarii sale spirituale în continuare. Cultura bogata si sufletul duios al acestui popor, poporul român, s-au exprimat tot prin Eminescu, a carui minte a fost atât de atotcuprinzatoare ca aceea a lui Tagore.

Crescut într-un climat cultural asemanator, accesul poporului român la operele lui Tagore a fost mai usor decât al altor popoare si, de aceea, marele scriitor si filosof a stârnit un ecou mai statornic în aceasta tara.”

***

„Soarele din prima zi”, de Rabindranath Tagore, a aparut la editura Cununi de stele, în traducerea Amitei Bhose, singura traducatoare a poetului din limba lui materna, bengali, în limba româna. Volumul reuneste poezii, facsimile de manuscris, o poezie în limba bengali, fotografii inedite ale poetului si a fost lansat la Gaudeamus 2011, pe 25 noiembrie, ora 17:00, de catre actorul si regizorul Dan Puric. La editura Cununi de stele, în traducerea Amitei Bhose au mai aparut volumele Scrisori rupte, Dragostea încurca, dragostea descurca, semnate R. Tagore.

Carmen MUSAT-COMAN

director Cununi de stele

office@edituracununidestele.ro

www.edituracununidestele.ro

Bucuresti, decembrie 2011

ÎNCEPUT DE NADAJDUIRE…!

On January 18, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

…Diversiuni securistice, în plina noapte…pubele incendiate, masini incendiate, tot soiul de golanasi, cu fulare peste nasuri si într-o „concordie” suspecta cu jandarmii… batai, batai, batai, pe capul nevinovatilor…! – …apoi, oameni mai multi, mai organizati si mai fermi, mai maturizati, mai solidari.

…Din 1989 încoace (tot e buna la ceva si …nenorocirea!), oamenii au învatat sa se fereasca de unele facaturi. Oamenii asteapta, acum, ALTE facaturi…Si, dupa puteri, se pregatesc sa-l înfrunte, apocatastatic, pe Cel Rau.

…Dar nu Raed este partea importanta a scenariului românesc (…Raed Arafat s-a dovedit a fi mai putin barbat…: a lins unde-a scuipat!) – …ci foamea, somajul, umilintele, umilintele fara de capat, parca: protestele continua.

…Pâna când? Pâna când nesimtirea macelarilor României va aprinde focul atotpurificator al Duhurilor Românilor. De pe Pamânt si din Ceruri! – pentru ca Martirii si Eroii si Sfintii Românilor nu ne lasa. Mai ales acum!!!

…Unii spun: „Si pe cine vom pune în loc? Si aia, care or fi – tot ca astia! N-am facut nimic” Ba da, ati facut Minunea de a va vedea SUFLETUL si a vedea Vointa Lui Dumnezeu de a fi VII!!!

…Pe cine veti pune în loc? Pe ORICINE – …oricum, nu poate fi mai rau decât cu aceste întruchipari COSMICE, de acum – ale Imposturii, Tradarii, Minciunii, Prostiei, Arogantei, Obrazniciei Sfruntate, ale Spiritului Distructiv întru TOT si TOATE… – …întruchipari ale tentatiilor, neîncetate, din partea Vitelului de Aur!

…De observat ca, în Bucuresti si în cele cca 63 de orase ale PROTESTULUI ANTI-BASIST – Mahalaua si Maneaua N-AU FOST ÎN FRUNTE!!! Nicio pancarta nu avea greseli de ortografie, nu pocea Sfântul LOGOS!

…Se vor amesteca, iar si iar, Zarafii Lumii, în treburile României…deci, în Sufletul Mâniei Sfinte, a Celor Drepti? Nici Zarafii Lumii nu sunt decât tot întruchipari (de alt rang, fireste – dar tot…întruchipari alunecoase, „iluzioniste”!) ale Satanei!

…Cu ajutorul Lui Dumnezeu, oamenii au învatat sa-l recunoasca pe Satana (…vasluienii îi spuneau, ieri, în fata, pe nume, sfidator!) – …oamenii, deci, se vor bate cu orice alta întruchipare a Satanei, care se va arata!

…Doar sa-si pastreze Credinta în Puterea Minunii Lui Dumnezeu, Credinta în „seismograful” sufletului, al constiintei lor crestin-ortodoxe!

18 ianuarie 2012

CREȘTINISMUL – O STARE PERSONALĂ

On January 18, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Wilhelm Busch

(Text din cartea „Isus – destinul nostru”, predici înregistrate pe bandă de magnetofon, Editura CLV-1991)

Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.” Isaia, 38.1

POZIȚIA CRESTINĂ CARE ADUCE MÂNTUIREA

Tot mereu se aude propoziția: „Religia este o chestiune personală!” E drept? Noi vrem să întrebăm: „Este creștinismul o chestiune personală?” – sau și mai bine: „Este poziția de creștin o chestiune personală?”

Înainte de a răspunde la aceste întrebări Continue reading “CREȘTINISMUL – O STARE PERSONALĂ” →

VICTORIE…! Pentru Susan Pine & Valoarea vietii!

On January 17, 2012 By nelursIn Romania, USALeave a comment

Dragi Prieteni,

Dumnezeu astazi ne-a binecuvântat cu o noua victorie, enorma, în lupta pentru libertate!

In luna Noiembrie v-am chemat la rugaciune pentru Susan Pine, credincioasa din West Palm Beach (FL) persecutata de doi ani de zile de guvernul American pentru ca a avut curajul sa vorbeasca despre valoarea vietii, în fata unei clinici de avort.

Eric Holder, Procurorul General al Statelor Unite, a încercat sa o amendeze cu 10.000 de dolari, si sa-i interzica sa mai paseasca vreodata pe trotuarul public.

V-ati alaturat de mine, în rugaciune, iar Domnuzeul nostru s-a dovedit din nou atotputernic!

Judecatorul Kenneth Ryskamp a decis astazi pentru Susan, si impotriva guvernului. Aducând un sfârsit dramatic si categoric inchizitiei impotriva lui Susan, Judecatorul Ryskamp l-a alungat pe Procurorul Holder afara din tribunal, si i-a restaurat lui Susan toate drepturile garantate de Constitutia Americii.

Susan este nespus de fericita cu aceasta decizie. Va puteti inchipui ca nu i-a fost usor sa se lupte cu propriul sau guvern timp de doi ani de zile. Ea continua sa apere VIATA în fiecare zi.

Va multumesc din nou pentru rugaciunile fierbinti si sprijinul vostru care aduc roadele acestea minunate. Servim unui Dumnezeu viu, puternic si mare.

Fie ca numele Lui Dumnezeu sa fie glorificat si înaltat prin aceasta victorie!

Al Vostru Pentru Libertate,

Harry

Horatio G. Mihet, Esq.

Senior Litigation Counsel

Liberty Counsel

PO Box 540774

Orlando, FL 32854

1-800-671-1776

Offices in Florida, Virginia, Texas, Washington, D.C. and Jerusalem, Israel

Licensed in Florida and Ohio

http://www.lc.org/

ESTI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTA"- DE TINE DEPINDE

On January 17, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

Carmen Bogdan

(Preluat de pe Pentru ca exist)

“Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; înainte ca sa ispraveasca vorba, îi voi asculta!” (Isaia, 65:24)

În ajunul Craciunului toata lumea are obiceiul sa primeasca si sa ofere cadouri. Gândindu-ma la acest aspect mi-am adus aminte de ce un crestin spunea odata; ca noi nu ar trebui sa ne comportam ca niste “rezervoare” ci ca niste “conducte”.

“Rezervolul” îl umpli si pe urma îl folosesti pâna se goleste pe când printr-o “conducta” tot timpul trece fluidul, folosesti si tu si merge si mai departe. Mie mi-a placut ideea asta mult si cred ca în viata unui crestin e bine sa o si aplicam.

Eu am doi baieti, si deseori de-a lungul timpului am primit hainute pentru ei pe care si eu le-am dat mai departe. De multe ori între hainutele primite erau si rochite sau lucrusoare care nu li se potriveau. Evident nu erau pentru noi trebuia sa le dau mai departe pe “conducta”. Apoi ce am primit si a fost bun a stationat la noi o vreme pâna când au crescut copiii, apoi si la acestea le-am dat drumul pe “conducta”.

Am citit cu ani în urma o poveste intr-o revista menonita care m-a impresionat si am tinut-o minte. Din lipsa de spatiu revistele acelea au plecat si ele “pe conducta” dar câteva articole din ele mi-au placut si in anumite imprejurari mi le amintesc cu placere.

Motto-ul pus era versetul “Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, îi voi asculta!” (Isaia, 65:24)

În zilele de dinainte de Craciun, o familie se hotaraste sa plece îmreuna cu copiii în vizita la parinti, iar ei locuiau departe. Pentru ca aveau o livada cu nuci, pun pe copii sa adune mai multe nuci pe care sa le ofere cadou parintilor si rudelor ce le vor întâlni. Drumul a fost lung si ajunsi la destinatie bucuria revederii a fost mare. Binenteles ca au veni multe rude sa îi viziteze. Au oferit nuci tuturor. O verisoara cu sotul ei dupa ce s-au întors acasa s-au gândit sa ofere cadou, nuci, unei vecine. Aceasta a fost asa de încântata si i-a rugat daca mai au sa îi mai aduca oferindu-se sa le plateasca. Ei când au ajuns sa se revada cu familia venita în vizita în localitatea lor au întrebat de nuci spunându-le pentru ce au nevoie. Si au mai primit multe nuci sa le ofere vecinei. Au dus nucile vecinei care s-a bucurat mult si le-a dat cinci dolari, cu toate ca ei au insistat ca sunt fara bani, vecina nu a acceptat sa ia nucile fara plata. Verisoara a luat banii si i-a dat pentru nuci rudei sale povestindu-i cele întâmplate. Bani au fost pusi în poseta.

Trecusera cateva zile când tinerele femei hotarasc sa iasa în oras cu masina sa cumpere câte ceva de la magazine. Însa pe drum li s-a stricat masina. Peste drum de locul în care s-a întâmplat incidentul era un atelier de unde un om a vazut impasul femeilor. S-a apropiat de ele si s-a oferit sa le ajute. El a reusit sa puna iarasi masina in functiune. Brusc, tânara si-a adus aminte de cei cinci dolari si i-a oferit domnului ce le-a ajutat. Acesta a refuzat spunând ca nu primeste bani ca le-a ajutat in numele Domnului Isus. Atunci tânara l-a rugat sa primeasca si el cei cinci dolari tot în numele Domnului.

Seara, omul nostru ajunge acasa. Vede ca nevasta-sa tocmai pregatise o tava pentru vecina lor vaduva, pe care pusese câte ceva din ce avea ea în cas?. Atunci, barbatul amintindu-si de cei cinci dolari, i-a pus si pe acestia pe tava. Sotia credincioasa a sunat la usa vecinei.

Vaduva tocmai ce sculase de pe genunchi unde ceruse Domnului sa o ajute sa plateasca o facture la care îi mai trebuiau înca cinci dolari.Tocmai citise versetul din Isaia 62:24: “Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, îi voi asculta!”

Mare i-a fost bucuria ca, pe lânga darurile aduse de sora sa în credinta, Domnul i-a trimis déjà banii pentru care tocmai se rugase Domnului cu credinta!

Cu o saptamâna mai devreme, Domnul stiuse ca aceasta vaduva avea nevoie de 5 dolari!

Imi amintesc ca inainte sa citesc aceasta poveste am auzit o sora ca trece prin strâmtorare si sotul nu lucra. Atunci am strâns câteva lucruri printre care si niste pantaloni ai sotului meu care îi ramasesera strâmti si nu îi mai purta. Eu nu stiam cum arata sotul sorei, dar asa am avut pe inima. Am auzit ulterior ca ar fi spus ca probabil eu nu am intrebat pe Domnul când am oferit acei pantaloni deoarece sotul si baietii ei erau mult mai mari de statura si acei pantaloni nu s-au potrivit.

Am fost trista si necajita mai ales ca oferisem din toata inima acele lucruri. Ma gândeam ca am gresit ca poate nu a fost in voia Domnului. Apoi am citit povestea pe care v-am impartasit-o mai sus si am inteles difernta intre “rezervor” si “conducta”. Sora nu a inteles ca acei pantaloni probabil trebuiau sa ajunga la altcineva, si de atunci daca am încredintarea sa dau un lucru ca dar cuiva, o fac cu toata placerea, chiar daca persoana careia i l-am facut are ceva de comentat.

Cred ca în timp ce strâng mai multi ani, Domnul îmi da tot mai multa întelepciune si ma ajuta sa nu mai judec cu mintea atât de mult lucrurile si sa las sa curga prin mine voia Sa. Desi sunt greu de modelat si învat greu, învat, si asta îmi da priceperea sa ma apropie mai mult de Domnul Isus. Si pacea si bucuria ce vin de la Domnul ma fac sa experimentez un nou stil de viata care ma împlineste mai mult decât orice alt lucru.

(Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/2011/12/ce-vrei-sa-fi-un-rezervor-sau-o.html)