1966!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

9 februarie 2012

ANUL DEMOGRAFIC 1966

Ne aflam in anul demografic al Romaniei 1966. Asta ne spun datele recensamintului 2011 emise saptamina trecuta. In Romania lui 2011 locuiesc atitia oameni cit locuiau in 1966, 19 milioane. Dupa doua generatii realizam ca Romania a facut un regres nu progres demografic. Unul cu consecinte severe pentru generatia noastra, dar mai ales pentru soarta copiilor nostri. Criza demografica a Romaniei s-a transformat intr-o veritabila iarna si cosmar demografic. Asupra acestui cataclism national am atras atentia de multi ani. Este cu adevarat un eveniment unic in istoria noastra cind in doua generatii de oameni natiunea nu a progresat demografic. Si atit de semnificativ incit suntem tentati sa afirmam ca de acum inainte 1966 va ramine anul de referinta pentru demografia Romaniei pentru generatiile viitoare. Asemenea civilizatiilor vechi care numarau anii in functie de evenimentele tragice cu care se confruntau. Iudeii, spre exemplu, incepusera sa numere anii luind ca reper ducerea lor in robie in 587/568 inainte de Hristos.

Reactia noastra, a romanilor, la aceasta veste cit se poate de tragica, exprimata in bloguri sau in comentariile la multele articole scrise despre recensamint, a fost identica, dar exprimata diferit. “E groaznic”! “Cum se poate”? “Nu-mi vine sa cred”! “Au numart gresit”! “Infiorator”! Atribuim crizei demografice, insa, cauze diferite. Cu unele suntem si noi de acord. Fara indoiala ca emigratia masiva din 1992 incoace a cauzat in mare parte situatia demografica precara a Romaniei. Dar aceasta explicatie nu e suficienta. Caci emigratia nu e un fenomen tocmai nou in istoria romanilor, nici alte cauze care au incetinit sporul ei demografic de-a lungul istoriei. In secolul trecut Romania a trecut prin doua cataclisme ucigatoare care i-au decimat populatia. Sute de mii de tineri barbati romani au murit in cele doua razboaie mondiale, sute de mii de romani au fost exterminati de comunisti, alte multe mii au murit in foametea si seceta anilor 40. Iar la finele secolului 19 si inceputul secolului 20 sute de mii de romani au emigrat in America de Nord, in special din Ardeal. Si cu toate astea, vitalitatea biologica a natiunii nu a slabit. Pina acuma recent. De ce?

Idolatria Avortului

Cauza principala, o spunem noi, asa cum o repetam mereu, este avortul. Romania si-a alipit inima de idolul avortului. Iar avortul este, la rindul lui, o simptoma a unei probleme si mai acute – lipsa de interes a romanilor de a se procrea. Lipsa aceasta de interes nu ne este tipica doar noua, este o realitatea europeana. Inaintea noastra au luat-o tarile occidentale, unde inca incepind cu generatia de dupa razboi europenii si-au pierdut vointa de procreare. Nihilismul si hedonismul le-a impregnat conceptia vietii, iar rezultatele sunt bine cunoscute. Incet, incet Germania se transforma intr-o tara fara germani, Marea Britanie intr-o tara fara britanici, Franta intr-o tara fara francezi, si Scandinavia intr-o peninsula fara scandinavi. Majoritatea europeana se micsoreaza rapid, iar enclavele neeuropene cresc si mai rapid. [Stire de ultima ora: Luni 6 februarie Franta a inaugurat primul cimitir municipal exclusiv musulman, in Strasbourg: http://www.brecorder.com/general-news/single/599/172/1151387/ ] Raspindirea contraceptivelor incepind cu anii 60 a intensificat si facilitat si el declinul demografic european.

In ultimii 60 de ani am avortat 22 de milioane de copii nenascuti. In contrast, din 1973 incoace cind avortul a fost legalizat in SUA, acolo au fost avortati 54.5 milioane de copii. Raportat la populatia Romaniei, numarul avorturilor noastre este extrem de mare. Ne pricepem la avort mai bine ca la orice. De aceea repetam ce am spus in paragraful precedent: putem spune ca Romania si-a alipit inima de idolul avortului. Este pacatul nostru national. Un pacat pentru care suntem cunoscuti in intreaga lume. Un pacat finantat din fondurile publice. Un pacat impotriva caruia se aud voci putine si timide. Un pacat pentru care deja suntem pedepsiti si care daca nu va fi remediat ne va cauza moartea biologica in doar citeva generatii. In unul din articolele pe care le citisem pe tema recensamintului se calculase deja ca Romania va dispare biologic in doar 73 de ani. In vara anului trecut ONU a emis un clasament al tarilor celor mai afectate demografic. Romania era in topul celor 10. Raportul prognostica ca aceste 10 tari vor fi si primele care vor muri demografic. In doar 20 de ani se preconizeaza moartea ultimei fiinte de pe micuta insula Montserrat din Caraibe. Tinerii au plecat, iar ceasul biologic al celor ramasi in urma a incetat sa mai bata. Romania nu e cu mult in urma acestei micute insule.

Ce-i de facut?

Problema demografica a Romaniei nu o poate rezolva statul. Nici Uniunea Europeana. Nici statul nici Uniunea European nu au creat-o. Am creat-o noi, fiecare cititor al acestor rinduri. Fiecare dintre noi avem pe cineva in familie sau printre rudeniile noastre care au avortat un copil sau mai multi. Fiecare dintre noi avem pe constiinta copiii avortati ai Romaniei. De aceea familia e importanta. Familia conteaza. Revenirea biologica a Romaniei impune revitalizarea valorilor. In primul rind crearea in Romania a unei culturi pro viata. A unei culturi pro-familie. Pro-casatorie. Pro-valori. Pro-moralitate. O cultura in care viata celor nenascuti e pretuita si afirmata ca o valoare inestimabila, nu ca o povara. O cultura in care oamenii se mindresc ca au copii si nu iau avortul ca pe ceva banal. O cultura in care toti ne dam mina sa rezolvam impreuna aceasta problema pe care noi insine am creat-o. Trebuie sa incepem in familie. In relatiile de cuplu. In consilierea inainte de casatorie a tinerelor cupluri. In consilierea tinerelor care sunt ispitite sa avorteze. In consilierea ficelor noastre ca viata e pretioasa. In edificarea unei atitudini noi fata de fetele tinere insarcinate dar fara sot, ori abandona-te de prietenii lor. In edificarea unei culturi de moralitate sexuala, abstinenta, a unei vieti intime responsabile. O cultura de afectiune si dragoste, nu de prejudecati fata de tinerele necasatorite dar insarcinate. Apoi a unei culturi pro viata in biserica, in parohii, in conducerea cultelor religioase din Romania. Avortul e un pacat. Lucrul acesta trebuie amintit mereu si mereu de la altarele bisericilor. In omiliile preotilor si al pastorilor. In orele de cateheza si pregatire biblica. In seminariile care pregatesc liderii spirituali ai Romaniei. In mare masura Biserica din Romania tace in fata acestui pacat. Biserica trebuie provocata sa-si faca datoria. Sa fie un ghid spiritual in aceste vremuri intunecoase pentru tara. Asa cum a fost si in trecut. De ce tace Biserica?

Pentru promovarea unei culturi proviata in Romania e nevoie nu doar de teorie dar si de implicare concreta. De o implicare pragmatica. Marsurile pentru viata in Romania sunt putine si anemice. Cele din Spania sau Paris sunt enorme. De ce acolo si nu in Romania? Pentru ca acolo Biserica se implica si s-a implicat de multi ani. Isi mobilizeaza enoriasii sa afirme valorile vietii in spatiul public. De ce nu si la noi?

In plus, e nevoie sa incetam a ne mai culca cu dusmanul in acelasi pat. La urma urmelor ne numim crestini si o tara crestina. Majoritatea covirsitoare a romanilor afirma ca avortul este indefensibil din punct de vedere moral. Ca e un rau moral. Un act imoral. Ca si cei nenascuti au dreptul la viata. Atunci? De ce practicam, cu nesat si nesabuire, acest pacat? De ce facem voia celui rau si ne facem rau si noua? Celui ce fumeaza i se spune sa se lase de fumat, altfel va muri. Betivului i se spune sa nu mai bea, ori va face ciroza si va muri inainte de vreme. Diabeticului i se spune sa nu mai manince zahar ca isi scurteaza zilele. La fel e si cu avortul. Romania – daca vrei sa traiesti si sa nu-ti scurtezi zilele, nu-ti mai avorta copiii!

Recomendari AFR: Din multele articolele aparute pe tema crizei demografice din Romania am ales doua. Primul ne parvine din partea unui medic pediatru din Baia Mare, si a fost scris la inceputul anului inainte de publicarea datelor recensamintului 2011. Al doilea e scris de dl Adrian Papahagi, de la Fundatia Crestin Democrata. Ne bucuram sa vedem ca nu suntem singurii care gindim ca solutia principala pentru salvarea Romaniei este edificarea si promovarea unei culturi a vietii bazata pe valorile crestine.

PREZENT SI VIITOR

de dr. Maria MESAROS, medic specialist pediatru, Baia Mare

Am auzit odata o zicala din vremuri nu tare vechi, care spunea ca o familie e bine sa aiba cel putin trei copii, câte unul sa înlocuiasca în evolutie pe cei doi parinti si al treilea sa fie pentru tara.

Ce echilibru social, întarit de faptul ca familiile de la tara si chiar multe din cele ce reprezentau înalta societate aveau mai multi copii! Erau foarte putine familiile cu 1-2 copii. Ce întorsatura a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magazinele sunt suprapline, taranii nu stiu cum sa-si valorifice produsele în exces si renunta la lucrarea pamântului propriu pentru motivul ca nu este profitabil. Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naste un singur copil sau poate niciunul, dar câinii de rasa sunt nelipsiti. Uneori întretinerea unui asemenea animal costa mai mult decât întretinerea unui copil.

Se aude uneori la stiri ca a fost gasit la container un nou-nascut abandonat sau mort: o stire vaga, dupa care nu se mai vorbeste nimic…, pe când daca sunt eutanasiati niste câini vagabonzi, care fac atâtea victime omenesti prin muscaturile lor, se iau pozitii cu rasunet mondial. Ce întorsatura a lucrurilor! Oare acesti câini atât de protejati si care tinuti în lesa înlocuiesc carucioarele cu copiii de alta data prin parcuri, vor putea asigura viitorul tarii? De pe urma ocrotirii acestor animale, care au ajuns mai presus decât copiii, vom putea lua noi, cei care acum traim aceste vremuri, pensiile necesare la vârsta a treia? Nu este destul reducerea poporului român prin plecarea atâtor tineri în alte tari, lasând în tara noastra loc liber pentru invadarea musulmanilor, negrilor etc.? Oare ne vor aduce acestia, care vin din tarile subdezvoltate si teroriste o civilizatie si o credinta mai buna? Unde este gândirea si morala sanatoasa a românului? Oare o fi devenit politica de stat (de cine suntem oare condusi?) scaderea natalitatii, distrugerea natiunii, limitarea valorilor intelectuale si lasarea frâului liber si necontrolat pentru categoriile sociale de jos?

Ma ispiteste un gând urât: sterilizarea femeilor productive intentionat prin practicarea variatelor metode anticonceptionale, a avortului liber, insuficient controlat la cabinetele particulare, mai ales la fetele tinere, tendinta crescând pentru practicarea operatiei cezariene, care limiteaza nasterea la cel mult doi copii. Oare suntem în situatia Chinei, ca sa limitam chiar asa de mult înmultirea populatiei? Atât noi cât si restul Europei avem spor natural negativ.

Se abandoneaza tot mai mult calea naturala de nastere: viitoarele mame nu sunt pregatite moral si psihico-fizic pentru a fi mame. Totul se rezuma la egoismul momentului: acum sa nu ma doara, dar la ce va urma nu se gândesc. Pe cale naturala s-a nascut de când este acest pamânt, iar acum se lupta cu toate puterile sa se renunte la ce e natural.

Ziua de 8 Martie – Ziua Internationala a femeii a fost onorata într-un mod aparte la sectia Nou-Nascuti Baia Mare: în cele 24 ore ale zilei de 8 martie au fost 8 nasteri, din care toate au fost cezariene, niciuna pe cale naturala ! Sa fie o coincidenta, se dorea sa se atinga atunci procentajul de 30%, de cezariene din totalul de nasteri, tendinta expresa de a se mai creste acest procentaj?

Desigur nu toate au avut indicatii medicale, un numar redus dintre cezariene au motivatie medicala. O parte sunt optiunile mamelor pentru acest tip de nastere, dar pentru justificare medicul le da tot o conotatie de motivatie medicala si în sfârsit o parte buna dintre ele sunt esecuri ale unui travaliu natural esuat, grabit, fortat si care pentru a nu compromite probitatea profesionala, se termina tot cu cezariana.

Oare nu ar trebui sa ne punem câteva întrebari care ar viza atât corpul medical, cât mai ales viitoarele mamici si viitorul copiilor lor? Este o politica sociala de moment, ale carei repercusiuni nu ne intereseaza în momentul de fata? Este aspectul mercantil urmarit de medicii ginecologi? Este o lipsa de profesionalism în urmarirea gravidelor, care ulterior sunt dirijate intentionat spre a opta pentru operatia cezariana? Îndraznesc sa fac o afirmatie dura: nu mai avem obstetricieni, ci numai ginecologi, printre care sunt tot mai multe femei ginecologi. Unele au copii si cu toate acestea ramân indiferente la ce se petrece cu alte femei si resping ceea ce este natural si fiziologic.Am surprins odata o afirmatie: „mie îmi place mai mult sa tai”, referindu-se la sectiunea cezariana.

Noua, românilor, nu ne place sa facem statistici si nici sa evaluam anumite fenomene negative, care ar trebui elucidate. Suntem prea comozi si indiferenti la ce se întâmpla cu copiii ce se nasc în mod fortat, programat – când medicul este de garda, pentru a nu fi deranjat de pacienta atunci când s-ar declansa în mod natural nasterea. Desi uneori prea târziu, dar poate edificator pentru viitor s-ar impune o rememorare a momentului si felului nasterii copilului care ulterior este descoperit cu handicapuri psihice si fizice.

Oare explozia de cazuri de „Autism” nu are legatura cu nasterile fortate, programate, cu medicatia (cytotec) si metodologia de a grabi nasterile, cu suferintele neurologice „minore în aparenta” ce le prezinta nou-nascutul dupa asemenea nasteri? Executarea cezarienelor înainte de a aparea semnele declansarii travaliului este asemenea metodei de a forta un ou de gaina clocit, din care nu a iesit puiul odata cu ceilalti frati, iar daca este fortat prin spargerea cojii, va iesi un „pui nimuric”. Toate aceste lucruri ar trebui sa ne dea de gândit referitor la viitorul copiilor si al neamului nostru.

Sursa originala a comentariului: http://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2012/01/24/1909/

IN TOIUL IERNII VRAJBIEI NOASTRE SE INSTALEAZA SI IARNA DEMOGRAFICA

De Adrian Papahagi

Ocupati cu viscolul, zapada si gerul, riscam sa nici nu mai simtim iarna demografica pe care ne-o anunta, iata, primele rezultate ale recensamântului. Suntem 19 milioane, ca în 1966: e, de altfel, singurul punct de vedere din care putem spune ca am anulat efectele ceausismului.

Dar impresia e înselatoare. Din 1966 încoace România a crescut si apoi a scazut cu 4 milioane de oameni si a avortat peste 20 de milioane de copii. Vina tragica este împartita între politica natalista scelerata dusa de Ceausescu si relativismul moral care a însotit-o si i-a supravietuit. Comunismul nu încuraja natalitatea din dragoste crestineasca fata de om, din atasamentul fata de valorile traditionale ale familiei sau, sau macar din umanism ateu. Era vorba pur si simplu de ratiuni meschine, economice, militare, de paranoia si megalomania unui dictator care stapânea peste o tara prea mica pentru ambitiile lui. Ceausescu dorea o productie de masa de grâu, otel sau copii – la asta se rezuma totul.

Reversul medaliei s-a vazut imediat dupa 1989: sute de mii de copii ai strazii, orfelinate imunde, epidemie de avorturi. Cinismul si moartea cutreierau mâna în mâna vastul desert populat al natalitatii programate. Am depasit acel moment, dar nu prin dragoste crestineasca si grija fata de familie, ci prin hedonism si materialism. Ne-am împutinat, compromitându-ne viitorul. Lipsiti de speranta, multi au plecat din tara. Am ramas 19 milioane, dar probabil înca 2-3 milioane de compatrioti, inclusiv multi copii, traiesc în strainatate.

Recensamântul e doar cronica unei sinucideri etnice anuntate. Sociologi precum Vasile Ghetau si Marian Preda nu contenesc sa ne anunte cifrele viitorului, sau lipsei de viitor: în 2050 vom fi 16, în 2100 – 10 milioane. Din care, probabil, peste jumatate vor fi batrâni. Daca de mâine natalitatea ar creste de la 1,3 la 2,1 copii/femeie, abia în 70 de ani am opri declinul demografic: un gând care îmi da fiori. A venit momentul ca întreaga clasa politica româneasca sa renunte la populism, la maturat zapada de pe strazi si mizeria sub pres, si sa se gândeasca la viitorul acestei tari. Aceasta înseamna trei lucruri: a. politici umaniste, dar ferme, pro-viata si pro-familie, în bun spirit crestinesc; b. politici de încurajare a tinerilor sa ramâna sau sa revina în România; c. politici economice de reducere a decalajelor pentru a limita emigratia sau chiar pentru a-i inversa tendinta.

E evident ca nu vom scapa de desertificarea demografica a României doar prin cresterea prosperitatii economice. Stim bine ca în tarile bogate ale Europei, natalitatea este mai mica decât în cele sarace ale Africii; în paturile pauperizate ale României, inclusiv în rândul minoritatii tiganesti, avem o natalitate mai mare decât în clasa medie si relativ prospera. Ca în alte cazuri, criza e morala: o scadere a dragostei pentru copii, plasarea carierei înaintea familiei, cresterea individualismului si încercarea faustica de prelungire a unei vieti egoiste, dedicata placerii si având oroare de responsabilitate.

Acest diagnostic coincide însa cu o marturisire de neputinta. Nu putem îndrepta politic o situatie morala pe care o deplângem în calitate de crestini. Ce e de facut deci? Putem încerca sa descurajam avorturile prin informare. Exista în acest sens un proiect de lege redactat de Asociatia Pro Vita, pe care îl sustine si Fundatia Crestin-Democrata. Trebuie sa punem pe primul loc constructia de crese si gradinite, prioritare fata de piscine, sali de sport sau parcuri rurale. Doar asa vom permite femeilor din clasa de mijloc sa devina mame fara a-si condamna cariera. Autoritatile locale trebuie obligate si, daca nu au mijloace, sprijinite sa creeze o anumita cota de crese si gtradinite.

Trebuie regândit din temelii sistemul alocatiilor familiale prin încurajarea mamelor care muncesc si a familiilor cu doi sau mai multi copii, fara ca acest lucru sa încurajeze o natalitate dublata de precaritate în mediile cele mai sarace. Reforma sistemului de asistenta sociala trebuie sa devina echitabil: nu vad niciun motiv pentru care am risipi banii acordând universal alocatia ridicola de 42 de lei tuturor copiilor. Ar fi mult mai util sa se acorde triplul acestei sume copiilor saraci si nimic celor din familii cu venituri decente. La aceste politici familiale, carora trebuie sa li se adauge altele, suntem chemati sa reflectam cu maxima urgenta. Nu putem lasa ca falsele imperative mediatico-politice ale momentului sa ne deturneze de la o gândire cu bataie lunga, responsabila si vizionara.

La criza natalitatii se adauga hemoragia emigratiei. Sa nu fim ipocriti: emigratia este fireasca într-o Europa unita. Dincolo de drame sau împliniri umane, ea este chiar utila tarii noastre, în masura în care elimina presiunile sociale, reduce somajul si povara asistentiala si genereaza un flux de valuta înspre România. Dar de la un punct încolo, emigratia saraceste fibra natiunii. Cel mai tragic aspect este exodul creierelor: nu ne putem permite sa ramânem o natie de consumatori, de muncitori ieftini si de agricultori neproductivi. Singura noastra forta poate veni din cresterea productivitatii si crearea de produse cu valoare adaugata mare. Asta înseamna: tehnologie, software, servicii medicale. Deci o buna educatie si un viitor pentru tinerii care se decid sa devina ingineri, medici, cercetatori.

Reforma educatiei este o buna premisa pentru reinventarea meritocratiei, oricât ar protesta dinozaurii, brontozaurii si tiranozaurii universitari împotriva dictaturii articolelor ISI. Feudalismul universitar si medical au sufocat sistemul, perpetuând nu doar venerabila competenta, în fata careia ma înclin, ci si intolerabila impostura. Tinerii cu studii în strainatate trebuie sa fie atrasi înapoi: exista în acest sens proiecte meritorii ale UEFISCDI, în domeniul cercetarii. Dar junii sorbonarzi sau oxonieni trebuie sa investeasca si patriotism în lupta cu un sistem anchilozat, care nu le va face loc cu una cu doua. O diploma nu mai este astazi, pe fondul inflatiei universitare, decât un bilet de intrare, nicidecum titlu de proprietate sau act de înnobilare.

În fine, cresterea economica va reduce macar tendinta emigrationista, daca nu si “sporul demografic negativ” (sinistra litota nihilista, nu-i asa?). Nu vom putea avea prosperitate fara limitarea coruptiei si a reglementarilor absurde, liberticide care sufoca initiativa. O firma trebuie sa poata fi înfiintata într-o singura zi, prin interactiunea cu un singur functionar, sau chiar pe internet. Controalele fiscale, sanitare etc. trebuie reduse proportional cu înasprirea pedepsei pentru evaziune, intoxicarea populatiei sau munca la negru. Ghiseul unic trebuie sa devina o realitate. Dereglementare si laxism maxim pentru cei ce functioneaza corect, pedepse exemplare pentru abateri: asta e filosofia.

Raspunsurile sunt la îndemâna: capitalism mergând pâna la laissez-faire si morala crestina. Spiritul libertatii si duhul iubirii. Cu alte cuvinte, revenirea la firesc. Leviatanul coruptiei statale si balaurul stricaciunii morale sunt dusmanii. Dragostea crestineasca si intransigenta civica sunt remediile. Fara de ele, ne vom trezi în nici o generatie într-un desert înghetat, unde în loc de râsetele copiilor vor rasuna gemetele unei societati muribunde, crispate în cinism si paralizate de neputinta.

Sursa originala a articolului: http://www.contributors.ro/editorial/in-toiul-iernii-vrajbei-noastre-se-instaleaza-%C8%99i-iarna-demografica/

ANUNT

Alianta Europeana pentru ziua Duminicii face un apel catre toti membrii si sustinatorii sa ia pozitie Duminica, 4 Martie 2012, pentru Ziua Europeana a Duminicii libere. (Documentul din Atasamente) In timpuri de criza economica si financiara, cand tot mai multe drepturi sociale si ale angajarii ajung sub presiune, Duminica libera este o demonstratie clara si vizibila ca oamenii si societatile noastre nu depind doar de munca si economie. “Credem ca toti cetatenii Uniunii Europene au dreptul de a beneficia de ore de munca decente care, din principiu, trebuie sa excluda serile tarzii de munca, noptile, sarbatorile legale si duminicile. Doar serviciile esentiale trebuie sa functioneze duminica.” Azi, legislatia si practicile la nivelul Uniunii Europene si a statelor membre trebuie sa fie mai protectiva asupra sanatatii, sigurantei si demnitatii tuturora, si ar trebui sa promoveze mai asertiv reconcilierea vietii profesionale si familiale. Coeziunea sociala in cetatenia europeana ar trebui consolidata. Prin urmare, Alianta face un apel membrilor, sustinatorilor si tuturor cetatenilor sa faca cererea cat mai vizibila Duminica, 4 Martie 2012! Media contact: press@europeansundayalliance.eu

ANUNT – INVITA?IE SIMPOZION

Manastirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Constanta, în colaborare cu Asociatia „De la Dunare la Mare”, A.S.C.O.R. – filiala Constanta, Radio Dobrogea si Muzeul de Arta din Constanta, în prezenta si cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, va invita Sâmbata, 11 februarie 2012, la simpozionul: „Preotul Nicolae Paveliu (1874 – 1929), ctitor de biserici si slujitor al culturii, pe pamântul apostolic al Dobrogei, în zorii veacului al XX-lea” Programul simpozionului: 14:00 – Parastasul parintelui Nicolae Paveliu, la biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanta; 15:00 – Parastasul parintelui Nicolae Paveliu, la mormântul sau din incinta Cimitirului Central, unde se va dezveli o placa de marmura, pe care va fi scris urmatorul text: Aici odihneste Preotul Nicolae Paveliu, 25.03.1874 – 11.02.1929, ctitorul bisericilor „Adormirea Maicii Domnului – 1” si „Sfântul Gheorghe” din orasul Constanta, 11.02.2012; 16:00 – Desfasurarea Simpozionului în sala mica a Casei de Cultura din Constanta: 1. Ionut Druche, presedintele Asociatiei „De la Dunare la Mare” – Viata si activitatea parintelui Nicolae Paveliu, ctitorul bisericilor „Adormirea Maicii Domnului – 1” si „Sfântul Gheorghe” din Constanta; 2. P.C.Pr. Mihai Jan, protopopul Protoieriei II Constanta – Istoricul bisericii „Adormirea Maicii Domnului – 1” din Constanta 3. P.C.Pr. Lucian Saftescu, parohul bisericii „Sfântul Gheorghe” – Istoricul bisericii „Sfântul Gheorghe” din Constanta; 4. Dr. Doina Pauleanu, directorul Muzeului de Arta din Constanta – Pictura religioasa a lui Nicolae Tonitza în ansamblul creatiei sale. La sfârsitul simpozionului va fi lansata cartea „Despre înfrânare. Despre vaduvie. Despre casatorie” de Fericitul Augustin, tradusa din limba franceza de parintele protosinghel dr. Arsenie Obreja, vietuitor al Manastirii „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Constanta. INTRAREA ESTE LIBER?

MARSURI PENTRU VIATA

Va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei. Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com si pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro

STIRE DE ULTIMA ORA – CASATORIILE HOMOSEXUALE REINSTITUITE IN CALIFORNIA

Marti 7 februarie un tribunal federal de recurs din San Francisco a anulat amendamentul constitutional adoptat de cetatenii Californiei in noiembrie 2008 care interzicea casatoriile homosexuale. Intr-o decizie de 2-1 tribunalul a afirmat ca nu exista o “baza rationala” pentru a limita casatoria la relatiile dintre un barbat si o femeie. Procrearea, cresterea copiilor sau perpetuarea speciei umane nu sunt motive suficient de majore sau serioase pentru a justifica “excluderea” homosexualilor din institutia casatoriei – au afirmat cei 2. Aici aflati textul opiniei, in engleza, 128 de pagini: http://www.adfmedia.org/files/BrownOpinion.pdf?AspxAutoDetectCookieSupport=1 Rationamentul celor 2 judecatori pare ireal. Asemenea unui comentariu sau dialog pueril hollywoodian. O telenovela. Comentatorii sunt optimisti ca Tribunalul Suprem SUA va accepta revizuirea cazului si va anula decizia. Decizia Tribunalului Suprem va putea fi emisa, cel mai devreme, in 2013.

FELICITARI ROMANIEI!

Un cititor ne-a trimis materialul alaturat: Buna ziua! Mi-a atras atentia stirea despre un iranian tanar care a primit azil politic in romania, dar familia lui a ramas in Iran. M-am gandit ca poate sunt care s-ar ruga sau s-ar implica in vreun fel in viata acestui erou al lui Isus. Fiti binecuvantati de Domnul Isus pentru lucrarea voastra! SS

http://www.agenda.ro/news/news/51261/condamnat-la-moarte-in-iran-a-primit-azil-in-romania.html

Nota AFR: Felicitam Romania pentru acest gest. Haideti sa fim chiar mai deschisi si generosi la acordarea de azil celor persecutati pentru credinta crestina care traiesc in tarile musulmane. Luna trecuta ONU a respins cererea de refugiat a unei mame crestine cu trei fete din Afganistan. Pare ireal si scandalos. In decembrie s-a anuntat ca in Afganistan nu mai exista nici o biserica crestina. Toate (putine cite au fost) au fost distruse. Si asta cu toate ca Europa si America “crestina” au investit si investesc miliarde de dolari pentru construirea unei societati civile si mentinerea pacii acolo. Crestinii Afganistanului pierd iar ONU ii trimite inapoi unde cu siguranta vor fi persecutati sau ucisi. Haideti sa nu uitam ca sute de mii dintre noi, romanii, am primit azil, de-a lungul anilor, in tarile libere. Ne bucuram de libertate. Haideti sa o impartasim cu crestinii persecutati din restul lumii!

DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Va multumim ca ati inceput din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. In ultimele zile, insa, din motive tehnice, nu a mai putut fi semnata. Colegii specialisti lucreaza pe moment la rezolvarea impedimentelor si credem ca in citeva zile Declaratia va putea fi din nou semnata.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

Cautati pe Domnul…!

George Danciu

Cautati pe Domnul câta vreme se poate gasi; chemati-L câta vreme este aproape.

Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gândurile lui, sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertând.

                                                                                        ISAIA, 55.6-7

 .

DE CE SA-L CAUTAM PE DOMNUL

România e vizitata de straini din mai toate tarile lumii, iar românii cauta, la rândul lor, sa plece din tara în lumea larga, unde cauta locuri în care sa-si gaseasca împlinirea si fericirea.

În 1984 am facut o calatorie de 7 zile în Bulgaria. Pe atunci m-au impresionat doua lucruri. La Burgas, Plovdiv sau Sofia, pâinea nu avea gustul dulce ca al pâinii din România. Mie îmi parea amara de-adevaratelea, nu doar ca asa se zice. Apoi, pentru acel timp, m-a uimit starea excelenta a soselelor comparativ cu ale noastre. Acolo asfaltul era de buna calitate, asezat în straturi groase, pe drumurile nationale si europene. Ca si taranul, care framânta în mîna sa  batatorita, pamântul, am privit atent asfaltul si chiar l-am pipait cu mâna, nu de altceva, dar ca sa pot face aceasta remarca. Si, fiindca se vorbea ca la întorcere cei de la securitate ne vor lua la întrebari sa vada  ce gânduri ne trec prin cap, declaram sus si tare ca îi voi trimite sa vada ce sosele sunt în Bulgaria, apoi mai stam de vorba!

Deseori sunt lucruri pe care le putem afla mult mai aproape, dar noi alergam  peste mari si tari cautând satisfacerea curiozitatii si gasirea a ceea ce credem ca avem nevoie.

Omul cauta desfatarea materiala si spirituala. Si încearca, situându-se cât mai sus material, apoi spiritual,  citind din operele lui Eminescu, Blaga, Shakespeare, Rilke, Tolstoi, Hugo, Marquez sau Vladimir Nabokov. Dar niciodata nu i se va stâmpara setea pe deplin.

Psalmistul însa, declara:

Învataturile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei. (…) caci Legea Ta este desfatarea mea. (…) Daca n-ar fi fost Legea Ta desfatarea mea, as fi pierit în ticalosia mea. (…) Necazul si strâmtorarea ma ajung, dar poruncile Tale sunt desfatarea mea. (…) Suspin dupa mântuirea Ta, Doamne si Legea Ta este desfatarea mea. (Psalm, 119. v. 24; 77; 92; 143; 174).

Laitmotivul scrierii acestui imn nu pare altul decât acela de-a indica locul unde se poate gasi desfatarea  –  în Legea si Cuvântul lui Dumnezeu.

***

Daca înseteaza cineva sa vina la Mine si sa bea!

                                                     Ioan, 7.37 (Isaia, 55.1)

Inspirat de Creatorul prin Duhul Sfânt, profetul Isaia are câteva îndemnuri speciale pentru oameni.

Primul, unul foare important,  este  aceasta: Cautati pe Domnul!

Sa vedem daca si cum ne regasim si noi în aceasta adresare. Cui îi vorbeste Isaia? Dar deja stim ca despre  Isus e scris:

A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan, 1.11-13)

Domnul nu întârzie în împlinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o îndelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. (2 Petru, 3.9)

Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne învata s-o rupem cu pagânatatea si cu poftele lumesti si sa traim în veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie, asteptând fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos. (Tit, 2.11-13)

Chemarea si îndemnul e pentru toti oamenii, deci si pentru tine si pentru mine, pentru orice om venit în aceasta lume.

Ce rasplata vom avea?

a.Binecuvântari de la Dumnezeu

Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele. Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. Când striga un nenorocit, Domnul aude si-l scapa din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tabaraste în jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! (Psalm, 34.4-8)

El îti iarta toate faradelegile tale, El îti vindeca toate bolile tale; El îti izbaveste viata din groapa, El te încununeaza cu bunatate si îndurare; El îti satura de bunatati batrânetea si te face sa întineresti iarasi ca vulturul. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale, copiilor lui Israel. Domnul este îndurator si milostiv, îndelung rabdator si bogat în bunatate. (Psalm 103.3-8)

Se spune ca în cel de-al doilea razboi mondial, japonezi faceau economie în omorârea prizonierilor: îi sufoca în saci de plastic (nylon). Putem vedea ca aerul, oxigenul, e atât de pretios si de vital pentru om, si e de la Dumezeu, pe gratis, si se cuvine sa-i multumim din toata inima.

Apa, care la fel e atât de importanta si adesea o risipim si nu multumim Domnului cum s-ar cuveni. În plin Desert, daca ramâi fara apa, degeaba ar veni cineva si ti-ar întinde o suma mare de bani sau aur, ca datorie sau apreciere, nu te-ar multumi, nu ti-ar putea stâmpara setea! O, daca ar sti omul sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru apa, pe care adesea o risipim atât de usor, iar multi sufera… de lipsa!

b. Dumnezeu e singurul care ne poate ierta si mântui de pacate

Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploua mântuire.” (Osea, 10.12)

Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale.” (Matei, 1.21)

…astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca, 2.11)

În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie sa fim mântuiti.” (Fapte, 4.12)

Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos …” (1 Timotei, 2.5)

c. Numai Dumnezeu ne poate garanta un prezent binecuvântat

Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului.” Amin. (Matei, 28.20)

Guvernele pleaca, vin altele. Dar nu avem la ele nici o garantie. Garantia noastra e în Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic nu se întâmpla fara stirea Lui. El e pe tronul Sau, plin de glorie, si vegheaza. El va aduce vremurile de învioarare. El da ploaia târzie si ploaia timpurie. Slava lui.

d. Numai Dumnezeu ne poate garanta un viitor sigur

Caci Eu stiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. (Ieremia, 29.11-13)

Domnul Isus a spus ca pe ai Sai, nimeni nu-i va putea smulge din mâna Sa. Slavit sa fie Domnul.

Pastorul Grigore Talpos a marturisit Cuvântul Domnului. El a spus ca, fiind invitat în 2001 în America, s-a dus la Cluj la Aeroport sa caute bilet. A întrebat, care-i primul bilet pentru îmbarcare? Pe data de 11 septembrie,  a venit raspunsul. Era acea zi de trista amintire, când au fost lovite de avioane Turnurile gemene! Sotia dânsului, a zis, nu te pot lasa sa pleci asa repede, pe data de 11 septembrie 2001! Când e urmatorul? Pe data de 18 sept.2001. Si a plecat în 18 septembrie si a calatorit în pace prin toata America. Slava Domnului caci El îi poarta în Car de biruinta pe copiii Sai!

Când ar trebui sa-L cautam?

Câta vreme sta în picioare aceasta invitatie: Cautati pe Domnul!. Invitatia pentru America, unii am primit-o pentru 30 de azile, altii pentru 6 luni, altii pentru 1 an, altii pentru 10 ani. E clar ca nu putem merge în SUA dupa expirarea VIZEI, trebuie sa mergem în perioada în care avem VIZA.

O tânara a ascultat o predica de chemare la pocainta. Predicatorul a spus, printre altele, ca poti sa te hotaresti pentru Isus si în ultima clipa! ?i a încercat sa mai amâne decizia de a-L urma pe Domnul. Caci bunicii ei murisera la 90 de ani, parintii, zicea ea, vor urma aceeasi soarta, ea la fel… Deci mai are timp pentru a-si distra firea. Însa, l-a întrebat pe pastor, care va fi ultima clipa, iar el a spus ca nu are de unde sti!

Sa luam, dar, bine seama, ca atâta vreme cât ramâne în picioare fagaduinta intrarii în odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea târziu. (Evrei, 4.1)

Poti oricând sa ai un accident de masina, de tren, de avion sau un atac de cord. Astazi, auzii chemarea, si vino, nu amâna. Ziua de mâine, poate nu mai e si a ta!

Un om în vârsta se hotarâse pentru Domnul. A pornit din curte sa ajunga la Biserica, unde urma sa fie botezat în acea zi,  dupa Scripturi. Ajuns în poarta, l-a strigat sotia: – Ioane, vino înapoi, ca a nascut vaca! Vaca nu nascuse, dar Ioan si-a împietrit inima si a ramas fara mântuire… Murise, fara sa încheie acest  legamânt în apa botezului, cum poruncise Domnul.

Mântuirea se afla la distanta de 100 de m. Pentru unii la distanta de doar o palma, de o usa, care, pentru unii va ramânea închisa … Pentru ca oadata ce Stapânul Casei a închis usa, putem bate în zadar!

Astazi e ziua mântuirii! Amin.

(Text inspirat de Cuvântul pastorului Grigore Talpos – Biserica Penticostala din Zalau)

Izvorul tămăduirii!

George Danciu

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

                                                                  Evanghelia lui Ioan, 11.25-26

 

Isus a zis„Eu sunt Învierea şi Viaţa.”

În fiecare domeniu ai înaintea ta oameni care sunt deschizători de drum. Dacă ne-am uita puțin la geneza speciilor literare am vedea cât de timid au evoluat la români dar, poate, și comparativ cu alte popoare. Primii mari cronicari români Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce Continue reading “Izvorul tămăduirii!”

“LA CIRC” – “D'ale democratiei – Editoriale. Tablete de toata ziua”

ADRIAN BOTEZ

Senator de Drept al Logos-ului Valah, “în iarna vrajbei noastre: “D’ale democratiei – Editoriale. Tablete de toata ziua” – de Mircea Dinutz


La Editura Nico, din Târgu Mures, a aparut o carte (144 de pagini) foarte subtil, dar dramatic tensionata – cu un continut relativ constant-dinamic al meditatiei si al ideatiei atitudinal-cetatenesti: “D’ale democratiei – Editoriale. Tablete de toata ziua” – de Mircea Dinutz. Tot ce se enunta aici se subsumeaza, în mod straniu, unei coperti foarte inspirat alese – “La circ”, reproducere dupa o lucrare a Tiei Peltz. Dar circul la care se raporteaza Mircea Dinutz nu-i distreaza decât pe…oamenii noi (les nouveaux riches, cum ziceau francezii, în veacul al XIX-lea… – parvenitii/ciocoii neo-îmburgheziti, cum zicem noi, valahii, azi!) – …în rest, ramâne Spectacolul Amaraciunii (disimulate cu discretie, eleganta si …rasa!). Si, în cel mai bun caz – al hazului de necaz. Evident, nu lipsit de revolta camus-iana: “Albert Camus asocia solidaritatea de o stare de revolta – cf. Omul revoltat, 1951. (…) E un mod de a te <<revolta>> împotriva conditiei tale de fiinta (fatalmente) limitata în timp si spatiu (…) o “revolta metafizica” – cf. M. Dinutz, p. 10.

În cele trei parti ale cartii, relativ bine echilibrate structural (I-Editoriale – 15 texte, II-Tablete de toata ziua, cap. divizat în De-ale noastre, de-ale lumii – 11 tablete si De-ale politicii – 9 tablete) – asistam la tragi-comedia, cvasi-onirica, a României în care traim. Astazi. si Acum. De fapt, totul, în carte, fierbe de imediatetea trairii – concomitenta, aproape, cu Privirea, Reflectia si Expresia Estetica. Un tur de forta care nu este la îndemâna oricui – mai ales când linia estetica nu este afectata grav, din acest cazan în forfotire, al incandescentei flacarii teatrului românesc – involuntar, dar istorico-vitalist! – de veac XXI!

Autorul marturiseste, în prima tableta, Scurta invitatie…la spectacol!, având valoare de Cuvânt înainte/PrecuvântareN-am crezut, pâna acum sapte-opt ani, ca voi scrie vreodata pamflet, pe care-l consideram resentimentar, nascut din zonele obscure ale sufletului si mintii – dar…cum te poti, altfel, elibera de raul si urâtul acestei lumi, cum te poti exorciza, daca nu prin cuvântul, e adevarat, deturnat de la functiile sale firesti, întemeietoare? Noi, însa, amintindu-ne celebrul distih arghezian: Am luat ocara, si torcând usure/Am pus-o când sa-mbie, când sa-njure– socotim ca pamfletul este doar aversul destructurator de învechita (în rele!) lume, al epopeii demiurgice (ca-n semantica dansului shivaito-dionysiac!) – deci, o specie cosmic-necesara, în economia restructurarii nucleare – complementare Facerii unei Noi Lumi/unui nou Ierusalim postapocaliptic.

Majoritatea tabletelor sunt texte pe care cititorii fideli ai Jurnalului de Vrancea online, le-au mai citit – deci, pot pretinde (zic ei…) ca le cunosc. Este o iluzie insidioasa si o cursa perfid construit-premeditata, de catre artistul-autor: atunci când fiece tableta intra, în contextul tragi-comediei globale, în constructul global – se nutreste dintr-însa/-însul, amplificându-si, re-structurându-si semantica, devenind parte vie, organica dintr-un spectacol sofoclian-aristofanic. Tabletele lui Mircea Dinutz, nuntite si orientate Nordic cu premeditare, îsi amplifica, reciproc, rezonanta semantica…

Reverenta dedicatiei face onoare autorului: Mentorului meu spiritual, bunului si înteleptului meu prieten, Constantin Calin. Pe ansamblu, Mircea Dinutz depaseste, cu mult, prin cartea de fata, complexul provincial-vrâncean – deschizându-se, prin ea, spre Valahia etern-ludica: I.L. Caragiale (Paznicul Dharmei Cetatii, Cinicul Privitor/Observator!) este si fantasia extatica/expresia livresca a respectului dinutzian – dar si tinta si miza cartii. Evident, e vorba de acel I.L. Caragiale…rânjitorul amar, cel care simtea enorm si vedea monstruos, cel care nu stia sa râda, cum depun marturie sumedenie dintre amicii sai. Din punctul nostru de vedere, cartea profesorului, criticului Mircea Dinutz, capitol cu capitol, tableta cu tableta (cu unele ajustari estetice si adaptata, mai clar, cerintelor dramatice), poate fi pusa în scena, de un iscusit regizor al Marelui si Bizarului Spectacol al României, nu doar Contemporane – ci…eterne.

E drept, fiind eminamente profesor, Mircea Dinutz este îngrijorat, în primul rând si pâna la exasperare, de circul/bâlciul grotesc si distructiv din domeniul educatiei. Si, în definitiv, aceasta obsesie profesionala este deplin justificata: daca, într-o societate (oricare ar fi aceasta!) nu exista grija pentru Educatie, atunci, necesarmente, apar/vor aparea, cât de curând, îngrijorarile nu doar pentru viitorul ei, ci pentru însesi sansele ei existentiale, ca neam, ca natiune: La urma urmei, câta educatie se mai face în scoli?? Nu cumva, pentru multi dintre oamenii scolii, comunicarea se reduce la un schimb de informatii, în sensul ca profesorul da, ca sa reprimeasca totul într-un soi de ambalaj considerat, cu un plus de bunavointa, acceptabil?? Pe de o parte, parintii absorbiti cu totul de viata social, în lupta destul de aspra pentru supravietuire, nu mai au destul timp sa se ocupe de educatia copiilor, iar pe de alta parte, profesorii (…) trateaza cu superficialitate problema (atât de delicata) a formarii pentru viata a viitorului matur. Ce poate sa iasa de aici?! Adolescentii au/dobândesc – prematur – o libertate pe care, nu întotdeauna, sunt învatati sa o foloseasca, lasati prada modelelor-antimodele, livrate generous de mass-media, cu toata zestrea eclatantelor vremuri pe care le traim: bani, glorie, putere, daca se poate cu eforturi cât mai mici, sau chiar prin frauda!! (…) Succesul social pare sa-i intereseze, în egala masura, atât pe parinti, cât si pe copii – lucru firesc, dar nu si pe caile prin care se poate ajunge la obiectivul fixat! În ce fel de lume traim? Dar, o întrebare mult mai grava decât pare la prima vedere: în ce fel de lume vor trai copiii nostri??

Raspunsul si-l da singur, atât de atentul Paznic al Cetatii si Dharmei ei: într-o lume care capata, tot mai clar, peceti apocaliptice, prin disparitia dimensiunii morale a duhului ei: a– pe de o parte, sentimentul de rusine e numit cu un cuvânt ( rusine…?!) care se afla în plin proces de arhaizare, sub privirile noastre neputincioase si b– pe de alta, atitudinile uman-sociale, nobil-constructive de Duh – dispar. Spre exemplu, solidaritatea (Solidaritatea e acel sentiment puternic si nobil (…) care ne face sa nu întoarcem capul nepasatori, în fata nefericirii altora, sa fim demni, mai generosi cu semenii nostri (…). Sentimentul de solidaritate (naturala) îi face pe oameni sa se simta mai frumosi, mai puternici, mai încrezatori în puterile lor – pp. 9-13). Se ajunge la sloganul sinucigas: Numai dezbinati vom reusi împreuna! – …sa disparem ca stat, ca natiune, în mod sigur!

Iata ce zicea, despre adolescenta (ce vârsta minunata, dar amenintând letal societatea, daca aceasta din urma nu o trateaza cu grija si raspunderea cuvenite!), cel mai important si vizionar pedagog iluminist, din veacul al XVIII-lea, Jean-Jacques Rousseau: Dar nicio vârsta nu e la fel cu cea dintâi vârsta în care omul începe cu adevarat sa traiasca (n.n.: adolescenta). Vârsta aceasta nu dureaza niciodata îndeajuns pentru folosinta pe care trebuie sa i-o dam, iar importanta ei pretinde o atentie neîntrerupta; iata de ce starui asupra artei de a o prelungi (…) împiedicati-l pe adolescent sa devina barbat, în momentul în care nu-i mai ramâne nimic altceva de facut decât sa devina.

…Se propun si solutii, din partea profesorului-moralistului îngrijorat si înspaimântat de augurii cei rai: …fixarea unor obiective clare, elaborarea unui program coerent (…) dar – mai important decât orice – schimbarea, în timp, a mentalitatii, încadrarea exiegenta a dascalilor în conditii de competenta reala (…) dar si o salarizare pe masura, renuntarea definitiva la practica paguboasa a numirilor pe criterii politice, revenirea, pe toate treptele de învatamânt, la concursurile de admitere (n.n.: o, Doamne, în sfârsit, un profesor care o spune cu voce tare!). (…) Asta numai daca acceptam, cu adevarat, ca învatamântul este prioritate nationala si nu un salon de nasteri premature, cu malformatiile la vedere (cf. Bacalaureat 2011. Ecouri – niciodata tardive, p. 24).

Si scriitorul moralist, în sens iluminist (în niciun caz… moralizator!) Mircea Dinutz subliniaza instaurarea, în societatea contemporana (din pricina egoismului, plezirismului imbecil etc.) a simptomului singuratatii tragice: Sa fie, oare, singuratatea singurul mod de a vietui onest, într-o realitate atât de bulversata?” (cf. Vocatia prieteniei, p. 14).

E normal ca lipsa de educatie a societatii veacului XXI sa duca la grave (si grotesti!) perturbari, în viata sociala si în cultura: În viata sociala, <<averea>> (la vedere) a ajuns sa fie sinonima cu <<valoarea personala>>, niciun alt criteriu nefiind atât de functional. (…) Unul nu citeste ca-l dor ochii, altul uraste cartile si nu se sfieste s-o spuna în gura mare, al treilea nu are timp de asemenea fleacuri – multi, multi altii nu vad folosul de a citi, dar…se feresc, ca de foc, sa faca asemenea marturisiri. (…) Asa au aparut contramodelele, oferite cu o generozitate criminala, generatiei tinere. Si, în acest sens, fireste ca un rol important si degenerativ îl au si mass-media vizuala …degenerata (cea mai…cautata, pentru ca… apari pe sticla, ca vedeta de doi bani jum’ate si de-o derizorie clipa… – în fata a milioane si milioane de gura-casca!) – precum si politica de geambasi ori de madame de bordel, care se face în România (si, de-o vreme, în întreaga lume!): Dar ce sa faci cu toate acestea, adica sa înveti, sa te straduiesti pentru a-ti face o cariera cinstita, când vezi ca un cioban de vocatie poate deveni europarlamentar, ce rost are sa te consacri muzicii, sa exersezi ani de zile, sa participi la concursuri epuizante, când te poti despuia cu usurinta si ajunge – într-un timp scurt – o cântareata sexy (mai degraba, doar sexy), când poti spune câte prostii poftesti, la emisiunile lui Maruta sau a lui Capatos, te poti numi Senzual, Plugaru sau Zavoranu – n-are nicio importanta! Vorba cuiva: <<…este foarte usor sa nu-ti fie frica când ai curaj>>. Dar parca <<tupeu>> ar fi cuvântul mai potrivit… (cf. De la aparenta la esenta si…retur!, p. 17).

Ei, si într-o astfel de societate fara niciun Dumnezeu, fara repere morale – de maretie, onoare si demnitate – este aproape logic ca Adevarul sa umble cu capul spart! Marturie se afla unicul artist, disident român autentic, Paul Goma! (cf. O întrebare legitima, p. 29). Si cine-l prigoneste? Pai, tocmai aia care n-au avut, daca nu vizionarismul lui Goma, macar bunul-simt…de a tacea : elita! Cu dl N. Manolescu în frunte! A se vedea procesul intentat de acesta lui Liviu Ioan Stoiciu, pentru vina de a fi publicat, în “Viata Româneasca”, un fragment din Paul Goma…Si de ce anume îl acuza N. Manolescu, pe Goma (implicit, deci, si pe publicatorul lui Goma – L.I. Stoiciu!): evident, de anti-semitism! În treacat fie zis: sotia dlui Goma este de origine israelita…

Cum e posibil sa fie, în continuare, marginalizat, ignorat, înjurat – Paul Goma, la 20 de ani de la revolutie?” – se întreaba, „patetic”, L. I. Stoiciu.

Uite-asa, BINE! „Astfel, numarul evreilor ucisi, victime ale holocaustului românesc (?!!), întrece orice imaginatie, prin transferarea, foarte generoasa, a cifrelor înregistrate de Ungaria horthysta si Rusia bolsevica, în contul României! Prea putini sunt cei care protesteaza public – iar, daca o fac, sunt suspectati de…antisemitism!” – cf. idem, p. 31.

Mda! Si asta, pentru ca, azi, suntem victimele unei cenzuri mondiale/mondialiste dictatoriale, cu nimic inferioara celei bolsevice: political correctness. N-are încotro, de corecta ce-i!

O lume pe dos. O lume cu centri de Duh falsificati (prin puternice influente de sus, de cât mai de sus!). Mircea Dinutz cauta sa fie corect cu Adrian Paunescu, dar nu prea-i reuseste (în fara de splendidul citat din final de capitol, dintr-un poem al bardului de la Bârca – cf. Posteritatea lui Adrian Paunescu, p. 37) – în schimb, pe centrul fals, Cartarescu (la fel ca si pe alti centri grotesti si tragici, totodata: Liiceanu, Patapievici, Plesu… – cf. Fenomenul Mircea Cartarescu, p. 33) îl identifica bine (cu exceptia, poate, a faptului ca dl Cartarescu ar fi, totusi…erudit…?!) – în lupta sa, jalnic-infernala, cu demonii propriului orgoliu, dar si cu…provincia (dinainte si definitiv învinsa/condamnata la insignifianta, de catre domniile lor, bucurestenii…!): Un scriitor din provincie ajuns la Bucuresti se simte exact cum ma simt eu, când ma aflu la New York, Paris, Berlin, Londra… Dle Cartarescu, cu tot respectul, dar va cam paste (pe ici, pe colo…) paranoia capitalista, vorba lui Nae Catavencu! De aici vine si luarea de pozitie a lui Mircea Dinutz, fata de toate manifestarile (critice sau pseudo-critice), venite din partea unora dintre corifeii bucuresteni (unii, aflati, azi, în zdrente spirituale! – …singurul care si-a pastrat “sarita” se pare ca a ramas tot profesorul si academicianul Eugen Simion – fie si numai prin aristocratia frazei rostite, vis-à-vis de un Adrian Marino, înnebunit de atâta gaunosenie a Duhului si rasturnare a scarii valorilor românesti: Îl iert, a suferit prea mult!): Asadar, în acesti ani din urma, de câte ori ma apropii de un dictionar, de o istorie literara – o fac fara sa ma cutremur de piosenie, încercând sa apreciez cu luciditate scara de valori propusa, fara prejudecati si fara resentimente, dar si fara prea mari iluzii (cf. Ce-i mâna pe ei în lupta?, p. 46).

Si acest pasaj rimeaza semantic si întru sastisire – cu alt pasaj, din tableta lamuritoare De unde ne vin criticii?(p. 42): De peste tot, din Suceava sau de la Târgoviste, din Satu Mare sau Slobozia, Constanta ori Iasi, din Tg. Mures, Bacau sau Timisoara – fiecare contribuind la efortul colectiv dupa puteri si talent, oferind repere viabile si constructii respectabile, chiar daca unii dintre ei nu ajung prea des pe Calea Victoriei

În ceea ce-i priveste pe scriitori, ca si pe politicienii contemporani – spectacolul dat de cei fara har, dar cu tupeu (har Domnului…!) – este similar cu cel din schita caragialiana Mosii (1901): Turta dulce – panorame – tricoloruri – braga – baloane – soldati – mahalagioaice – lampioane – limonada – fracuri – decoratiuni – decoratii – donite – menajerii – provinciali – fluiere – cersetori – ciubere – cimpoaie – copii – ministri – pungasi de buzunare – hardaie… : toti impostorii Pamântului fojgaiesc de mama focului, sufocând prim-planul Duhului Românesc – ba sub pretextul ca, cica, scriu arta!”, ba ca fac reviste: Votez, cu toata convingerea, pentru Curca literara!!” ( – cf. Hai sa facem o revista!!!, p. 62), ba ca…România e în stare de urgenta!, la meciul România-Luxemburg…(cf. România în stare de urgenta!, p. 73)…!!!

Farsorii, tupeistii, arlechinii veseli si zglobii, impostorii si circarii (cf. Stima noastra si mândria! – p. 59); Ei scriu/graveaza mani pe stânci, pietre, tablite, dar, mai ales, consuma cantitati uriase de hârtie, spre pieirea inutila a padurilor românesti. Stima noastra si mândria! – creându-se, dupa prostul model heliadesco-pasoptist, un si mai prost si periculos contramodel (analfabet si letal-gaunos!), de Duh si de Logos (complet degenerate!): Scri-ti baieti numai nu va lasa-ti! (cf. Scrieti, baieti, nu va lasati!, p. 54) – dus înainte (?!) de, sa zicem, un Mihail Galatanu… (n.n.: dar acest lucru este posibil numai cu complicitatea greilor, de tipul N. Manolescu, Alex Stefanescu etc.!).

Ce-a fost si ce ramâne – gloseaza, nostalgic, Mircea Dinutz, asupra propriilor observatii, meditatii si constatari (…noi ne oprim aici, la zona culturala, adica la finele Partii a II-a – nu pentru ca Mircea Dinutz nu ar avea fler si “nerv” si pentru Circul Politic Românesc, ci pentru ca acest “Circ”, hidos si letal, ne este mult prea aproape-îngretosator, deci nu mai avem nici cerneala în calimara sa-l exorcizam prin Logos, nici saliva/flegma în gura… – pentru o zona în care impostura arogant-agresiva si mitocania înmarmuritoare, cronicizate pâna la genocid/crima de tradare nationala, nu se mai pot vindeca/alunga nici cu vorba dulce si specializat-hermeneutica, nici cu polemica aristocratica…cel mult, cu mitraliera cheguevarica!): Am cam uitat sa polemizam (cu eleganta, cu argument, cu respect pentru celalalt), am cam uitat ce înseamna obiectivitatea, ascunzându-ne (abil) dupa conceptual de subiectivitate creatoare, inerenta oricarui act critic, am cam uitat de reguli, de principia, pomenind doar acele norme etice care ne avantajeaza si ignorându-le, daca nu ne sunt de folos! Vom intra în normalitate doar în conditiile în care ne vom privi unii pe altii cu sincera dorinta de a ne cunoaste, citindu-ne cartile si comunicându-ne, cu onestitate, impresiile, fara râvna de a umili, de a distruge si a ne distruge. Pentru ca, unde e multa vanitate, tot atâta desertaciune…la ce bun sa avem principii si sa ne conducem dupa norme etice? Se poate vietui si asa (ce cultura? ce constiinta?), de trait e mai greu!

Cunoscând noi mult prea bine mediul socio-spiritual al României de azi, am fi înclinati sa nu trecem, prea blajin, cu vederea, aceasta viziune cvasi-utopica a unui critic, devenit scriitor moralist (cu destule valente estetice, printre rândurile sale, uneori de-a dreptul… neagoebasarabiene!). Un Sfânt Francisc a fost de-ajuns omenirii! De ajuns cu utopiile si cu predicile în pustie! – ar zice altii, mult prea usuratici, iresponsabil de pripiti. Noi stim si cunoastem: 1.Cel mai blând dintre sfinti (Sfântul Francisc din Assisi) a stiut sa fie când ferm, chiar aspru, când sa se înfatiseze blând si, deci, sa-si intre în firea lui cea de Hristos, data – totdeauna, în functie de scopurile luptei sale neodihnite, întru Hristos-Dumnezeu si întru mustrarea Lumii, care re-intra, hidos, în bezna din Kali-Yuga: de multe ori, a reusit sa fie muscator de pamfletar, chiar cu Sanctitatea Sa Papa Inocentiu al III-lea (pe la 1210)…2. -…chiar Mircea Dinutz este un spirit mereu încordat, în lupta cu sine, cu lumea, cu destinul, în plin secol XXI!

Asa cum Predicile de pe Munte nu sunt menite a crestina omenirea într-un…pocnet de bici, asa si îndemnurile morale ale unui critic si scrib (abras cârtitoriu!) al Faptelor Lumii, bine-cunoscator al Ahrimanizarii Lumii de Azi – nu sunt menite sa îndrepte, instantaneu, liniile de forta deviate/strâmbate, ale Luminii Morale de pe Terra ori, numai din România. Dar Mircea Dinutz a fost, o viata de om, în primul rând, profesor/pedagog, si, deci, stie bine ca orice îndemn spre Bine trebuie repetat, cu rabdare, de atâtea ori si cu o voce din ce în ce mai ridicata, încât sa blocheze, mental, altfel de porniri decât cele spre Bine…

Mult mai curând decât predicator si chiar moralizator (chiar creator de teatru absurd-ionescian, în cele mai impetuoase dintre tabletele sale: Hai sa facem o revista! (p. 62), Trei întrebari si niciun raspuns (p. 101), Ce bine e în democratie!! (p. 113), Mircea Dinutz ne apare, în unele dintre cele mai îngândurate si încordate pagini ale sale (pseudo-ludice, atractive… – …dar, desi, deseori, problematizant-impresionante – nu ramân, totdeauna si constant, la cea mai înalta valoare estetica – aceea din, spre pilda, cosmic-liricul Instantaneu, autentic poem incantatoriu, epifanie si colinda metafizica, totdeodata: …<<E un sticlete>>, spuse, fara sa ezite, tovarasul sau. <<A fost>>, raspunse primul, îngropând pasarea, din nou, sub zapada, ceva mai departe de locul batut de toata lumea atât de grabita, încât nu stiuse sa vada, sa auda, sa simta fiorul dumnezeirii, care se aflase aproape, uimitor de aproape de ei… – doar cântecul ramasese între crengile copacului, pentru ca numai cei alesi, doar ei, sa-l asculte si sa se lase vrajiti!) – pagini nascute în iarna vrajbei noastre (cum zicea bardul Will…) – ca fiind un senator de drept al logos-ului valah contemporan (în linia George Pruteanu) – Logos contorsionat de toate vijeliile demonice (ale veacului si mileniului acestuia apocaliptic), care ne strâmba Duhurile, date noua spre Sfânta si Luminata Pastrare întru Dreptate, de catre El…

REPETITIO [est] mater studiorum…dar poate si: …mater luciorum et revelationibus!

 

Nota:-Mircea Dinutz, D’ale democratiei – Editoriale. Tablete de toata ziua, Editura Nico, Tg. Mures, 2012.

 

E vremea să iau decizii!

 George Danciu

Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

                                                                    LUCA, 15.17-21

 .

TIMPUL – RISIPA UNEI MARI BOGĂȚII

Din vremuri străvechi omului îi place să știe ce se mai întâmplă în lume.

Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu Pavel. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.” Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? Continue reading “E vremea să iau decizii!”

NINGE

 

 

 

 

 

 

 

 .

.

.

    Vavila POPOVICI


NINGE

Ninge peste copaci,
peste pamânt
ninge.
Ninge peste orasul alb,
peste o parte a planetei,
ninge.
Ninge-n cimitire
si mortii-si pierd identitatea,
ninge.
Ninge ca un cosmar
peste gânduri triste,
ninge.
Ninge si gerul  
îngheata sperante si vise,
ninge.

 

(Vavila Popovici –  Raleigh, NC-USA)

 

 

Căutați pe Domnul!

George Danciu

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.

                                                                                                      ISAIA, 55.6-7

 .

DE CE SĂ-L CĂUTĂM PE DOMNUL

România e vizitată de străini din mai toate țările lumii. Românii caută, la rândul lor, să plece din țară în lumea largă, unde caută locuri în care să-și găsească împlinirea și fericirea. Continue reading “Căutați pe Domnul!”

MIRCEA GEOANA ÎN VIZITA ÎN SUA – COMUNICAT DE PRESA

Simona BOTEZAN

 

Trebuie sa aducem dimensiunea economica, cea comerciala si cea de investitii, dintre România si SUA la acelasi nivel la care se afla colaborarea militara…”

                                                  Mircea Geoana

.

Aflat într-o vizita de lucru în Statele Unite ale Americii, senatorul Mircea Geoana a participat, pentru a zecea oara, la National Prayer Breakfast, eveniment anual organizat în ultimii 60 de ani la Washington de catre membri ai Congresului Statelor Unite, la care participa politicieni si reprezentanti ai corpului diplomatic din peste 100 de tari. La evenimentul din acest an au participat presedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, Vice-presedintele Joe Biden, Secretarul de Stat Hillary Clinton, precum si zeci de senatori si congressmeni americani.

Cu ocazia prezentei sale la Washington, Mircea Geoana a avut, pe 1 si 2 februarie, numeroase întâlniri cu membrii ai Congresului SUA si ai administratiei americane. Astfel, Mircea Geoana a avut întrevederi cu senatorul Democrat Mary Landrieu, presedintele Comisiei pentru IMM-uri si antreprenoriat din Senatul Statelor Unite, senatorul Republican Charles Grassley – Ranking Member in Comisia pentru Justitie, senatorul Republican Jeff Sessions – Ranking Member în cadrul Comisiei pentru Buget, congressmanul Republican Robert Aderholt, membru în Comisia pentru Securitate si Cooperare în Europa (Helsinki Commission) din partea Camerei Reprezentantilor, congressmanul Republican Jeff Miller – presedintele Comisiei pentru Veterani din Camera Reprezentantilor si membru al grupului de prietenie cu România din Congresul SUA, congressmanul Democrat Gregory W. Meeks – Ranking Member în Subcomitetul pentru Europa al Comisiei pentru Relatii Externe al Camerei Reprezentantilor, care va conduce o delegatie la Bucuresti în saptamânile viitoare, Miriam Sapiro – Adjunctul Reprezentantului pentru Comert al Statelor Unite ale Americii si Phil Verveer, – Coordonator IT&C din cadrul Departamentului de Stat al SUA.

În cadrul acestor discutii, senatorul Mircea Geoana a subliniat importanta dezvoltarii parteneriatului si cooperarii bilaterale dintre România si Statele Unite si pe alte dimensiuni decât cele militare si strategice. Astfel, Mircea Geoana a sustinut nevoia de a aduce dimenisunea economica, comerciala, de investitii, cooperarea tehnologica, precum si transferul de tehnologie la acelasi nivel si intensitate ca si cooperarea militara. De altfel, Mircea Geoana a sustinut, cu ocazia fiecarei vizite avute în Statele Unite în ultimii doi ani, necesitatea dezvoltarii Parteneriatului Strategic dintre România si SUA si pe alte paliere decât cele traditional-militare, astfel încât România sa se poata dezvolta si sa poata profita pe deplin de relatia privilegiata pe care o are cu America.

În cadrul întrevederilor cu oficialii americani, Mircea Geoana a militat, asa cum a facut si cu ocazia vizitei anterioare în SUA, pentru includerea României în procesul de implementare a conceptului 3D – „Diplomacy, Development, Defense”, pentru tarile Africii de Nord si Orientului Mijlociu Extins. Totodata, senatorul român si-a exprimat din nou sustinerea pentru realizarea, si în România, a unui studiul similar Quadrennial Diplomacy and Development Review (QDDR), ce este elaborat la fiecare patru ani si al carui obiectiv este planificarea si integrarea eforturilor diplomatice si de dezvoltare si corelarea misiunilor Departamentului de Stat cu resursele disponibile. Mai mult, Geoana a reluat ideea organizarii, la Bucuresti, cu sprijinul NATO si al Departamentul de Stat al SUA, a unei conferinte pe teme de securitate, înaintea Summitului NATO de la Chicago din 2012.

Totodata, Mircea Geoana s-a întâlnit si cu conducerea Centrului International Woodrow Wilson, Joseph Gildenhorn – Presedintele Board-ului si Jane Harman – CEO al institutului, fosta membra a Congresului american. Cu acest prilej, a fost stabilita o relatie de colaborare între Centrul International Woodrow Wilson si Comitetul National pentru Dezvoltare, urmând ca în urmatoarele luni sa fie organizate conferinte comune la Bucuresti si la Washington.

În acelasi timp, Mircea Geoana a propus ca o delegatie economica americana sa viziteze România, sub coordonarea Reprezentantului pentru Comert al Statelor Unite si a Departamentului pentru Comert, pentru a identifica noi oportutnitati de afaceri si de investitii în tara noastra. De asemenea, senatorul român a încurajat colaborarea dintre Business Roundtable – asociatie ce reuneste liderii principalelor companii americane, care genereaza venituri de peste 6 miliarde de dolari si peste 14 milioane de locuri de munca, si partenerii din România.

În plus, senatorul Mircea Geoana a sustinut, prin eforturi de lobby parlamentar, eliminarea vizelor pentru români, cu atât mai mult cu cât chiar în perioada în care acesta se afla în America, în Congresul Statelor Unite a fost introdus un proiect de lege care schimba criteriile de eligibilitate pentru Programul Visa Waiver. Consecvent pozitiei exprimate anterior, Mircea Geoana sustine necesitatea intensificarii lobby-ului parlamentar al Legislativului de la Bucuresti pe lânga Congresul SUA pentru eliminarea obligativitatii vizelor pentru cetatenii români.

Pe de alta parte, Mircea Geoana a avut cu interlocutorii sai un schimb aprofundat de opinii asupra situatiei politice, economice si a perspectivelor electorale din România. De asemenea, au fost discutate si recentele evolutii politice si de securitate din Iran, dar si evolutiile economice din Grecia si cele din Uniunea Europeana.

Printre membrii Congresului SUA prezenti la National Prayer Breakfast se numara si senatorii Daniel K. Araka – Membru al Partidului Democrat , Chris Coons – Membru al Partidului Democrat, Michael Enzi – Membru al Partidului Republican, Kay Hutchinson – Membru al Partidului Republican, James Inhofe – Membru al Partidului Republican, Johnny Isakson – Membru al Partidului Republican, Amy Klobuchar – Membru al Partidului Democrat, Bill Nelson – Membru al Partidului Democrat, Charles Schumer – Membru al Partidului Democrat, Roger Wicker – Membru al Partidului Republican, precum si membrii Camerei Reprezentantilor: W. Todd Akin – Membru al Partidului Republican, Dan Boren – Membru al Partidului Democrat, Emanuel Cleaver II – Membru al Partidului Democrat, Virginia Foxx – Membru al Partidului Republican, Phil Gingrey – Membru al Partidului Republican, Al Green – Membru al Partidului Democrat, Gregg Harper – Membru al Partidului Republican, Mike McIntyre – Membru al Partidului Democrat, Heath Shuler – . Membru al Partidului Democrat.

Mircea Geoana urmeaza sa se afle la New York în perioada imediat urmatoare, unde Camera de Comert Româno-Americana va organiza o masa rotunda cu ocazia prezentei sale.

Simona BOTEZAN

Washington D.C.

Februarie 2012

 

Cine spun oamenii ca sunt eu!

George Danciu

.

Un nume bun este mai de dorit decât o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decât argintul si aurul.

                                                       PROVERBE, 22.1

.

Isus a venit în partile Cezareii lui Filip si a întrebat pe ucenicii Sai: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?”

Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

                                                                                                                                 Evanghelia dupa Matei, 16.

.

 .

PAREREA MEA SI A ALTORA, DESPRE MINE!

.

Eugène Ionesco, dramaturgul francezo-român, care a excelat în teatrul absurdului, se pare ca a zis si acest gând: Trasatura esentiala a geniului raului, e aceea ca aceasta se va afla cu foarte mare întârziere!

Dar nu numai geniul raului se va afla mult prea târziu, ci si cunoasterea personala sau a celor pe care-i punem în balanta în diferite ocazii în calatoria vietii. Fratii lui Iosif, care voiau sa-l omoare, însa în cele din urma fusese vândut de fratii sai ca sclav unei caravane care mergea în Egipt, si dupa ce a trecut prin mari peripetii, în închisoare si suferinte, ajunge al doilea om în Egipt, pe vremea unei mari foamete, vizitat de fratii lui care nu l-au recunoscut, ei marturisesc despre sine: suntem oameni de treaba!

Un tânar pianist în formarea sa artistica, a dat un spectacol la care a venit multa lume. La încheiere aplauzele nu mai conteneau sa se opreasca, însa tânarul ramasese resemnat si apasat, nemanifestând aceeasi exaltare ca si numerosul public. Cineva l-a întrebat:

De ce nu te bucuri de acesta reusita, alaturi de noi, entuziastii?, iar tânarul pianist, cu capul întristat, a zis:

Da, ati aplaudat, chiar ridicati în picioare, însa vedeti, acolo, în rândul întâi e cineva care sta jos. El e profesorul meu. Parerea sa e foarte importanta pentru mine, aceea conteaza cel mai mult. Ori el nu a fost miscat de prestatia mea!

***

Sa privim în Evanghelia lui Luca unde gasim o pilda care ne va lamuri pe deplin:

Vindecarea robului unui sutas – LUCA, 7

Un sutas avea un rob la care tinea foarte mult si care era bolnav pe moarte. Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrâni ai iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul lui.  Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul si au zis: „Face sa-i faci acest bine;  caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.”  Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, când sutasul a trimis la El pe niste prieteni sa-I spuna: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamântul meu.  De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit.  Caci si eu, care sunt sub stapânirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: „Du-te!”, si se duce; altuia: „Vino!”, si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!”, si-l face.”  Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a întors spre norodul care mergea dupa El si a zis: „Va spun ca nici chiar în Israel n-am gasit o credinta atât de mare.”  Când s-au întors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.”

Sa vedem care sunt cele trei pareri despre Sutas:

  • parerea sa, a sutasului, despre sine;

  • parerea oamenilor;

  • parerea Domnului Isus.

Parerea Sutasului despre sine:

Daca ne-am pune în locul sutasului, am raspunde cumva asa: sunt roman, din Roma. Un sutas, o persoana importanta, am sub mine, sub comanda 100 de soldati. Sunt un conducator, cu functie responsabila. Am absolvit Academia de la Roma. Noi, romanii, suntem poporul ales, noi stapânim peste alte popoare, noi suntem deasupra, întelegeti…

Însa sutasul, despre sine avea o alta marturie – înaintea lui Dumnezeu care vede ce e în inima omului, care cunoaste totul -, sutasul a zis:

„Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamântul meu….”

Sutasul auzise de Isus, ca este un mare învatator, ca El poate si vindeca pe cei bolnavi. Auzise ca se vorbea ca El e Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii! Sutasul era într-adevar vrednic de functia sa, el avea un cântar drept în inima sa si a cântarit bine starea sa vis a vis de Maretia lui Dumnezeu. El s-a vazut un nimic, un pacatos, nu s-a considerat vrednic ca Domnul Isus sa se deranjeze atât si sa vina în casa lui. I-a cerut doar: „De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit. Caci si eu, care sunt sub stapânirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: „Du-te!”, si se duce; altuia: „Vino!”, si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!”, si-l face.”

Parerea oamenilor despre Sutas:

O parere autentica nu o pot da decât aceea care te cunosc. Pe sutas îl cunosteau cei din comunitatea în care se misca el.

Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrâni ai iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul lui. Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul si au zis: „Face sa-i faci acest bine; caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.”

Sutasul avea relatii bune cu niste batrâni ai iudeilor. Ei i-au zis lui Isus: „Face sa-i faci acest bine; caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.” Sutasul era vorbit de bine. Sutasul era un om iubitor si plin de mila. (asemeni sutasului Corneliu, din Faptele apostolilor, 10). Batrânii si-au dat cu parerea catre Domnul: „Face sa-i faci acest bine;”Ei l-au sustinut în problema lui. Au marturisit bine despre sutas. Sutasul era un om darnic, a zidit sinagoga!

Parerea Domnului despre Sutas:

Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a întors spre norodul care mergea dupa El si a zis: „Va spun ca nici chiar în Israel n-am gasit o credinta atât de mare.”

Si Domnul Isus i-a îndeplinit rugamintea, vazând viata sutasului si credinta sa: Când s-au întors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.”

***

Marturia, în paralel, a  apostolilor despre sine si aceea a Domnului Isus despre ei:

Parerea despre sine a apostolului 

Parerea Domnului Isus despre apostol

Pavel: Caci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic sa port numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. (1 Corinteni, 15.9)

Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta sa vestesc Neamurilor bogatiile nepatrunse ale lui Hristos. (Efes., 3.8)

O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintâi sunt eu. (1 Timotei, 1.15)

Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” (Fapte, 9.13-14)

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel;si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.” (Fapte, 9.15-16)

Petru: Când a vazut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus si I-a zis: „Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos.” (Luca, 5.8)

Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” (Matei, 16.16)

Si l-a adus la Isus. Isus l-a privit si i-a zis: „Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care talmacit înseamna Petru). Ioan, 1.42

Si Eu îti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. (Matei, 16.18)

***

Sa raspundem la 4 întrebari care ne vor edifica:

Isus a zis: Ci, când esti poftit (la o cina), du-te si asaza-te în locul cel mai de pe urma; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit sa-ti zica: „Prietene, muta-te mai sus.” Lucrul acesta îti va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masa împreuna cu tine.

Caci oricine se înalta va fi smerit; si cine se smereste va fi înaltat.” (Luca, 14.10-11)

a) Pot eu sa aleg locul cel mai de jos cu toata inima?

– Isus Cristos l-a ales, S-a coborât pe pamânt si s-a facut rob si ascultator pâna la moarte, si înca moarte de cruce;

b) Pot eu sa rabd ca altii sa stea mult mai jos?

– Domnul Isus, nu a rabdat sa ne vada cazuti jos, în pacat si deznadejde; El a venit sa ne ridice, sa ne înalte; celor smeriti, de jos, El le da har, îi ridica;

c) Pot eu sa ma las ca altii sa ma aseze jos?

– firii noastre nu-i place deloc sa fim asezati cât mai jos, în locurile din spatele societatii; trebuie sa învatam lectia smereniei; pentru ca apoi sa fim înaltati, ridicati de El, ca fii ai lui Dumnezeu;

Zacheu era asezat de societate foarte jos, dar Domnul Isus a intrat la el în casa si a zis ca si el, Zacheu, e fiul lui Avraam, ca si în casa lui a intrat mântuirea si l-a facut fiu de Dumnezeu. Numai El te poate înfia, prin har si credinta. Glorie lui!

d) Pot sa ma asez eu acolo jos, în gândurile mele tainice?

  • un copil a primit vorba de la tata sa stea jos; dar n-a ascultat, atunci tatal a ridicat tonul si s-a asezat; dar a spus fratelui, ca s-a asezat pe scaun, dar în gândul lui, era tot în picioare, neascultator.

Cine spun eu ca sunt?

Cine spun oamenii ca sunt eu?

Cine spune Dumnezeu ca sunt eu?

Dumnezeu vede în mine si în dta ceea ce esti în viitor. În Zacheu a vazut un fiu al lui. În Pavel, asupritorul, de odinioara, a vazut nu doar un fiu al lui Avraam si al Lui, ci si un apostol credincios si ascultator…!

Trimte-i Domnului, gândul tau, ca ai nevoie de Isus în necazurile si bucuriile tale, sa spuna doar o vorba si viata-ti va fi schimbata!

Domnul e aproape de fiecare, la distanta unei rugaciuni sincere!

Ai mila de mine, pacatosul! Amin.

GLORIE DOMNULUI!

(Text inspirat de Cuvântul pastorului Nelu Moldovan – Biserica Penticostala SPERANTA Oradea)

LUCRÂND LA REACTIVAREA FONDULUI SUFLETESC UMAN

Stefan Doru DANCUS

.

 BEN TODICA – IN DOUA LUMI


 

Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben Todica, cel mai nimerit ar fi sa vorbim despre omul de cultura Ben Todica, o personalitate proeminenta a culturii române din Melbourne, Australia. Asta pentru a sublinia puterea de munca a celui ce a realizat cutremuratorul film documentar „Drumul nostru”, care activeaza la Televiziunea Comunitara Româna din Melbourne – canalul 31 si care realizeaza o emisiune radio în limba româna, adresata publicului român din Australia. Fireste, întâlnirile cu oameni marcanti ai Diasporei (si nu numai), cu scriitori, artisti, medici, pastori, actori si regizori, politologi si politicieni, ziaristi sau simpli cetateni si-au pus o amprenta benefica pe cultura autorului; aici putem observa cum pasiunea initiala pentru cinematografie se continua într-un mod fericit cu fascinatia scrisului si atinge punctul suprem cu aparitia celor doua volume – volumul „Între doua lumi” (Ed. „Atticea”, Timisoara) si volumul „În doua lumi” (Ed. „Singur”, Târgoviste) volume lansate si în România.

Cunoscut în toata lumea datorita articolelor aparute în presa ori pe multe site-uri de cultura ale Internetului, Ben Todica dovedeste o tenacitate si o gândire exemplare în raport cu noua conduita a omului modern, mereu consumat de ideea ca nu are timp sa le faca pe toate. Ceea ce-si propune si în acest volum care contine, pe lânga interviuri cu oameni din diverse domenii de activitate si un capitol destinat ecourilor la prima carte („Între doua lumi”) este crearea unui tablou socio-uman contemporan. Astfel, fiecare din cei intervievati are posibilitatea de a vorbi deschis despre propriile succese si despre modul cum vad societatea de azi; aceste „filtrari” ale ideilor exprimate fara rezerve creeaza, cum spuneam, un tablou mult mai complex decât multe carti de sociologie aparute în ultimul timp: una este sa afli parerea unui singur autor (indiferent cât de obiectiv s-ar pretinde) si cu totul alta sa ai multiple oferte ideatice.

Dincolo de pasiunea pentru arta, Ben Todica este si un patriot adevarat (oricât de demonetizat poate parea cuvântul!) pentru care nu exista ezitare în finalizarea practica a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa activitate (si viata) este dedicata spatiului românesc, ramas astazi atât de sarac în valori morale. De multe ori, intervenind în marturisirile interlocutorilor, adauga un plus de culoare spontana ce provoaca destainuiri spontane si în asta rezida si frumusetea acestor interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine si care n-au tenta voit academica ce îndeparteaza potentialul public, în loc sa-l apropie de cuvântul scris.

Volumul de fata, prin continutul sau de exceptie, ne spune de ce, cu cât ne apropiem de sfârsit, avem o viziune tot mai globala asupra lucrurilor. Încercând sa ne structuram cumva emotiile, visurile, sentimentele, evolutia – am crezut ca principiul stratificarii va face ordine. Dar cum sa te pregatesti pentru echilibru, îndoindu-te de existenta lui Dumnezeu sau crezând orbeste în El? O întrebare esentiala care a diversificat opiniile si a lovit sistematic în presupusa facere de ordine. Acestui tip de întrebari si framântari încearca Ben Todica sa le raspunda aducând în fata cititorului oameni pregatiti pentru asta.

Se spune ca orice revolutie trebuie sa schimbe, sa imprime blocului social în care apare, realitatile altor visuri. La noi (românii, n.a.) revolutia (din 1989, n.a.), în spiritul docilitatii noastre ca popor (asteptam sa se umple paharul) s-a transformat rapid în ceea ce analistii politici au numit o vreme „restauratie” iar apoi „haos economic”. În cursa spre „europenism”, spre „occidentalism”, ne-am pierdut intelectualii, adevaratii studenti, oamenii de cultura. Crosul supravietuirii n-a fost însa abandonat de buticari, agramati, semidocti. Axele acestui început de mileniu sunt bisnita, coruptia, minciuna ce-au reusit sa impuna ritmul unui nou regulament la scara planetara. S-ar putea ca Ben Todica, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, sa fie printre ultimele redute de aparare ale constiintei poporului nostru.

Îl felicit si invit pe toata lumea la acest „festin” al inteligentei si culturii numit „În doua lumi”, a doua carte a unui mare român care de acolo, din celalalt capat al lumii, ne spune ca n-a uitat de unde a plecat.

 

Stefan Doru DANCUS

Director revista „Singur”

http://www.revistasingur.ro

februarie 2012

Părerea mea și a altora, despre mine!

 George Danciu

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.

PROVERBE, 22.1

Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

                                                                      Evanghelia dupa Matei, 16.

 .

Cine spun oamenii că sunt Eu?

Eugène Ionesco, dramaturgul francezo-român, care a excelat în teatrul absurdului, se pare că a zis și acest gând: Trăsătura esențială a geniului răului, e aceea că aceasta se va afla cu foarte mare întârziere! Continue reading “Părerea mea și a altora, despre mine!”

MOARTEA VINE PRINTRE NAMETI!

Magdalena ALBU

  .

Ce înseamna adevarul?

Omul – iata singurul adevar!

                                   Maxim GORKI

 

.

Ati citit piesa de teatru „Azilul de noapte” a scriitorului rus Maxim Gorki? Daca da, e bine, daca nu, parcurgeti-i, va rog, rândurile! Este deosebit de necesara spiritului omenesc în aceste vremuri cumplite, când moartea si saracia domina fiecare metru patrat de caldarâm al unei Românii înghitite de nameti si de ger cumplit. „Toti oamenii mor? De ce? Ei si, n-au decât sa moara cu totii!”, rosteste, la finalul uneia dintre scrierile gorkiene, personajul principal al acesteia – Bulîciov. Trebuie spus faptul ca Aleksei Maksimovici Peskov, care si-a publicat toate textele sale sub pseudonimul atât de cunoscut lumii de Maxim Gorki, a asezat la temelia dramaturgiei universale a tuturor timpurilor, alaturi de nu mai putin celebra „Vassa Jeleznova”, „Micii burghezi”, „Dusmanii” ori „Egor Bulîciov si altii”, una dintre capodoperele extrem de mult jucate pe scenele lumii – „Azilul de noapte” – tocmai pentru problematica profunda pe care aceasta o scoate la iveala prin intermediul replicilor date de personaje sale aflate la granita dintre vietuire si supravietuire, dintre viata si ceea ce poate oferi ea ca perspectiva fiintei umane sarace sau saracite din varii motive existentiale – moartea sub toate formele ei firesti ori ba.

Aidoma tabloului gorkian din azilul de noapte al lui Costîliov, unul total anti-romantic, ce alunga din centrul sau exact Omul – acel individ dovedit neputincios în lupta lui cu tarele unei societati dominate de haos si de deziluzii dureroase cu privire la orice, chiar si la un simplu tratament de dezalcoolizare -, imaginea unei bune parti a tarii românesti scufundate în zapada, saracie si deznadejde ni se aseaza în aceste zile în fata ochilor precum un luciu imens de apa care acopera Viata. De colo pâna colo, infernul alb îsi întinde cu repeziciune trupul înghetat, chemând dupa el, ca o cucuvea cu privirea fixa si cu tipatul ascutit, cobind nemilos a rau, moartea. „O-mul! Trebuie sa ai respect fata de om! Nu trebuie sa-l compatimesti … sa-l înjosesti cu mila ta … trebuie sa-l respecti!”, spune cu profunzime si inteligenta Satin, actorul sinucigas din „Azil”. Un principiu pe care, din nefricire, nu l-a respectat nimeni nici ieri si nu îl respecta absolut nimeni nici azi.

Anul 2012, dincolo de izurile sale mai mult sau mai putin apocaliptico-electorale, a fost declarat de catre Patriarhia româna drept „Anul Sfântului maslu si al îngrijirii bolnavilor”. Ma tem ca este doar o simpla formulare de tip PR-istic si-atât. Pentru ca, de când gerul si viscolul au lovit România, oameni mor pe capete în aceasta tara si nu doare pe nimeni acest fapt dramatic. Doar sunt niste simple cifre statistice prinse într-un recensamânt oarecare, nu-i asa ?!… Izolati printre nameti, cu ambulante care nu mai cum sa ajunga din cauze meteorologice evidente, unii dintre ei nu mai au parte nici macar de o lumânare în ceasul ultim. Altii mor din picioare secerati de ger si astupati de viforul zapezii sau, pur si simplu, înghetati de frig în propriile case insuficient spre deloc încalzite.

Am încercat în aceste ultime zile negre din decorul cvasialb un sentiment al deznadejdii pure si al micimii fiintei umane în fata stihiilor naturii, dar si în fata naturii umane analizata în întregul ei. Priveam cum Omului în sine putin îi pasa în ziua de azi de Celalalt semen al sau. Si nu am scris Celalalt cu majuscula din greseala, ci din respect. Antropologic vorbind, asa este corect. Numai ca omeneste vorbind, nu mai stiu exact ce mai este corect, din pacate, fiindca Omul a uitat, mai nou, de Om, de el însusi si de Celalalt ca oglinda a sa – cultivându-si sau cultivându-i-se, mai bine zis, acum, din nefericire, extrem de puternic acest sentiment distructiv al uitarii, asa cum nu a experimentat-o, cred, niciodata în lunga sa istorie legata de planeta Pamânt -, însingurându-se pe zi ce trece în propria-i vizuina a mortii sinistre.

Minciuna este religia robilor si a stapînilor … Adevarul e credinta omului liber!”, ne transmite ca mesaj Maxim Gorki prin acelasi complex personaj al sau, Satin. Stau si eu si ma întreb, în conditiile foarte grele de trai ale zilei de azi, când oamenii mor de frig în ger si în nameti ori sunt gazduiti, care dintre ei apuca acest lucru, evident, într-un azil de noapte românesc de aceasta data, daca oamenii au reflectat vreodata asupra propriei lor vieti si conditii individuale din perspectiva discursului fiecarui personaj al cunoscutei piese de teatru gorkian?!… Poate ca da, poate ca nu. Cert este ca, având filozofia pe buze în momentul mortii sau nu, principiul ca Omul e „singurul adevar” a disparut, se vede, de mult. Caci, tot asa precum îi este tratata viata pacientului-marfa în spitalul-algocalmin, tot la fel de „nepretuita” devine, iata, aceeasi viata pentru semenii sai în conditii naturale extreme. În era fibrei optice si a nevroticelor strategii de comunicare date la-ntors, pare-se ca lumânarea în clipa sfârsitului a devenit ceva mult prea demodat si totalmente incomod sub semnul luciferic dominator de azi – crucifixul rasturnat, batu-i-ar Dumnezeu pe toti sa-i bata si sa-i lumineze, în acelasi timp!…

 

FERICIREA – atitudinea fata de Dumnezeu

George Danciu

(Text inspirat de predica pastorului Daniel Chereji din Baia Mare)

Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit! Ferice de omul caruia nu-i tine în seama Domnul nelegiuirea si în duhul caruia nu este viclenie!PSALM 32

Ferice de cei ce plâng, caci ei vor fi mângâiati!”

                                         Evanghelia lui Matei, 5.4

.

CAPACITATEA DE A DISCERNE

.

Comerciantii si ofertantii de servicii  se fac cunoscuti prin reclame, dar reclamele nu refleacta  întotdeauna  calitatea produselor si serviciilor prezentate. Proba timpului si experimentarea practica va demonstra, fara nici o îndoiala, realitatea situatiei.

Societatea a functionat dupa o regula simpla: Cererea si Oferta. Dar, din dorinta de câstig, profitorii, au inversat aceasta regula fireasca. Reclamele ne întâmpina si ne agaseaza cu oferte la care nici nu ne-am fi gândit si nici n-am fi visat vreodata, pentru lucruri de care nu doar ca nu avem nevoie, dar care, în final se vor dovedi ca ne-au fost nefavorabile.

Televiziunile, prin emisiunile comerciale de tot felul, nu doar acelea gen «show», vin ca adevarate spectacole, chiar si atunci când prezinta stiri, emisiuni sociale sau de politica,  toti urmaresc propriul câstig, un rating cât mai bun.

Legendarul Solomon, probabil cel mai întelept om care atrait vreodata, în Cartea Proverbelor ne spune ca în lume sunt doua feluri de voci care striga oamenilor: Prostia si Întelepciunea! Iar omul are câteva posibilitati ca raspuns si manifestare: sa auzim vocea Prostiei (Prov., 9.13-18) si s-o luam de buna si s-o îmbratisam. Fie sa auzim,  vocea Întelepciunii care striga (Prov., 1.20-33; 2.1-9.12), s-o credem si s-o urmam, fie sa le urmam când pe una, când pe alta…

Solomon arata exact cum se întâmpla. Si una, si alta, vin cu aceleasi cuvinte:

Întelepciunea (…) striga…:

Cine este prost, sa vina încoace!” Celor lipsiti de pricepere le zice:„Veniti de mâncati din pâinea mea si beti din vinul pe care l-am amestecat! Lasati prostia si veti trai, si umblati pe calea priceperii!” (Prov., 9.4-6)

Prostia si nebunia, Solomon o personifica cu o femeie galagioasa, proasta, care nu stie nimic, care, însa, striga:

Cine este prost, sa vina aici!” Iar celui fara minte îi zice: „Apele furate sunt dulci, si pâinea luata pe ascuns este placuta!” El nu stie ca acolo sunt mortii si ca oaspetii ei sunt în vaile Locuintei mortilor. (Prov., 9.16-18)

Ambele voci, striga la fel: „Cine este prost, sa vina încoace!”

Solomon mai subliniaza ca cei chemati, din ambele categorii, au aceeasi trasatura comuna: le lipseste întelepciunea si priceperea. Aici intervine, din partea celui ce aude, atitudinea sa la auzul vocii, sinceritatea lui, ce cauta si ce-si doreste el?  Care e scopul vietii?

Adesea, omul e plin de sine, mândru, el crede ca el le stie pe toate, si, în final, va alege glasul prostiei… drumul cu Satana, care e tatal minciunii.

***

CONSTIINTAbusola si ajutor

Dumnezeu e Cel care vede în inima noastra. Înaintea Lui totul e gol si descoperit. Nu ajunge gândul sa se înfiripe bine si El ne stie vrerea. Nu putem ascunde nimic de El! La El trebuie sa venim ca niste copiii la Tatal lor. Un copil, la Tatal, vine în rugaciune, cu umilinta si credinta ca va fi intele pe deplin si ajutat.

David, împaratul lui Israel, avusese si el pacatele lui. Dar el îl iubea pe Domnul, avea o atitudine buna, însa cazuse în pacatul curviei cu Batseba, pe când barbatul ei era plecat la razboi. David a cautat sa-si acopere urmele, sa ascunda nelegiuirea comisa. Prin viclenie si intrigi, sotul Batsebei moare, iar el o ia de sotie. Dupa mai bine de un an totul parea ca e de domeniul trecutului, ca se asternuse peste pacatul crimei praful uitarii. Dar n-a fost asa.

Plata pacatului, e moartea: a murit copilul nascut de Batseba. Si s-au mai întâmplat si alte nenorociri în familia lui David. Iar el  era fara vlaga, secatuit, uscat, el care altadata era în fruntea celor care-L preamareau pe Dumnezeu. De ce? Pentru ca a pacatuit  si nu si-a marturisit înaintea Domnului  pacatul, nu  s-a rugat de iertare. Iar mâna Domnului apasa greu asupra lui, i se topeau oasele de gemetele lui necurmate. Era bolnav. Suferea. Pacatul aduce boala în viata omului. Nu mai avea partasie cu Dumnezeu. Omul e facut de Creator astfel ca sa fie într-o relatie de prietenie cu El. Ori pacatul pune un zid de despartire.

David este vizitat de prorocul Natan care-i spune o istorioara in care un om se purtase imoral. David da cu usurinta verdictul, e bun de plata omul. Însa acela facuse asemenea pacatelor comise de el! Plata, nu e alta decât moartea! Dar, Natan îi dezvaluie ca povestea l-a prezentat pe el, pacatul lui,  el e vinovatul!

David se lasa cercetat de Duhul lui Dumnezeu, de constiinta sa, si îsi recunoaste întreaga vina. Si scrie Psalmul 32.

Atunci  Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: „Îmi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu.

Pagubele produse de pacat, când nu cauti iertarea:

– gemetele omului; mâna Lui apasa greu asupra sa;

– o personalitate distrusa (uscat spiritual);

– trupul slabit, bolnav;

– constiinta apasa.

Câteva cauze care nu aduc iertarea celor vinovati:

a)Iuda, vânzatorul lui Isus, si-a marturisit greseala mai marilor preoti, celor care l-au platit cu 30 de arginti (Am vândut sânge nevinovat). Acestia, i-au raspuns simplu: Treaba ta. El trebuia sa se pocaiasca înaintea lui Dumnezeu si Domnului Isus, caruia le-a gresit.

b) Nu marturisim acum, personal în dreptul nostru. N-o vom putea face dupa moarte. (Popa, la groapa, zice: Îsi ia iertare de lade la… Sa avem curajul si întelepciunea de-a veni acum sa ne împacam cât mai suntem pe drumul acesta al vietii pamântesti, cât mai avem timp, pâna nu e prea târziu.)

c) Timpul le rezolva pe toate. Asta auzim adesea, dar nu este adevarata zicerea. Trebuie sa venim cu pocainta acum. Cu trecerea timpului, doar ca miroase si mai tare si mai urât.

d) Marturisim viclean. Si aia nu e marturisire. Atunci când avem ocazia sa marturisim, raspundem viclean si superficial: sunt pacatos; nu e om sa nu greseasca, zilnic. Dar nu numim greseala, nu promovam pocainta. La TV, când vedetele sunt întrebate, dupa îndelunga lauda care li se aduce… Sunt întrebate: Dar, ce defecte aveti …? A, da, am si defecte, sunt adesea prea credul, prea sincer…! Sinceritatea, defect!!!! Dimpotriva, e virtute.

Rezolvarea problemei pacatului si primirea iertarii:

Demascarea pacatului. Trebuie sa fie personala; eu recunosc greseala, nu mi-o pune altul în cont, desi e adevarata; eu mi-o însusesc ca îmi apartine si raspund de consecinte;

Marturisirea pacatului. Cui? Mai întâi, Domnului, caci ofensa e adusa întotdeauna si Domnului. Apoi în fata celui caruia i-am gresit. Apoi, dupa caz, public. Caci David a facut publica pocainta sa, prin Psalmii sai.

Marturisirea e specifica. Nu e globala: am pacatuit, am gresit. Ci, identific clar care-mi sunt faradelefile comise.

Chestiunea e urgenta. La vremea potrivita, sa se roage orice om evlavios, Tie. Acum este vreema potrivita, e urgent, nu amâna.

Statisticile Bisericii catolice arata ca din 1962 – 2012, în România au fost petse 20 de milioane de avorturi. Iar marturisirea acestor pacate si iertarea nu vin. Iata de unde seceta mare, lipsa de vlaga si de putere a poporului român. Mâna lui Dumnezeu înca apasa tare asupra României. Nu e pocainta, nu va veni curând bucuria neprihanitilor de care vorbeste David spre sfârsitul psalmului, dupa iertarea sa.

Cum de sunt iertati pacatosii

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1 Ioan, 1.9)

La moartea Sa pe Cruce, Isus a luat pacatele noastre si ne-a înlocuit, în moarte:

– Datorita harului lui Dumnezeu, a iubirii lui de Tata si a milei Sale (nu pentru ceea ce am putea fi noi);

– Numai printr-o relatie directa cu Dumnezeu se obtine iertarea, prin Mijlocitorul Isus, care e El Înssusi Dumnezeu:1 Timotei, 2.5;

– iertarea e în baza credintei noastre, prin har; o gasim redata prin 3 cuvinte în limba greaca: nasa, casaf, hasaf.

Nasa= 1.29 Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii

Casaf= El ascunde dinaintea ochilor Lui pacatele noastre

Hasaf= a nu tine seama, a anula datoriile; a nu-si mai aduce aminte de ceea ce am facut noi, El îsi impune sa uite aceste datorii. În Pvrov. Gasim ca e o cinste sa nu ne mai amintim ce au gresit altii fata de noi. Iar Dumnezeu e Cel mai onest, gata sa nu ne mai aminteasca cât am fost noi de rai si de neascultatori si sa ne primeasca ca pe niste fii. Marturia vamesilor nu era acceptata de nici un Tribunal Evreiesc (Matei, Zacheu), dar Dumnezeu le-a sters zapisul cu ce le statea împotriva…

Oamenii spun: „evreii L-au omorât pe Isus,Mântuitorul lumii”, dar Dumnezeu zice altfel: „pacatele voastre, alefiecarui om L-au omorât...”. Asrfel ca ura nu e deloc corecta a fi îndreptata spre evrei, ci spre pacatul din noi însine, si sa-l abandonam, întorcându-ne cu pocainta la Dumnezeu.

Marile beneficii aduse în viata omului iertat de Dumnezeu

  1. Calauzirea duhovniceasca

  2. Bucuria (Drumul spre fericire)

  3. Trezirea spirituala

Versetele 1 si 2: enuntul conditiilor pentru a fi fericit.

Versetele 3 si 4: consecitele pacatului.

Versetul 5: marturia pacatului, pocainta si primirea iertarii.

Versetul 6: Aici începe calauzirea pacatosului iertat pe drumul credintei.

David, a trecut hopul. El este deja pe cealalta parte a baricadei, el este în interiorul mâinilor protectoare ale lui Dumnezeu. Primeste lumina, pace, calauzire…

Versetul 8: Dumnezeu însusi este la cârma vietii credinciosului iertat:

Eu – zice Domnul – te voi învata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea îndreptata asupra ta.”

Într-o carte, autorul arata ca, copil fiind, i-a murit mama. I-a cerut tatalui sa doarma cu el în acelasi pat, de teama ca nu cumva sa-l piarda si pe el. Pe întunerec, i-a cerut tatalui sa doarma cu fata spre el. L-a întrebat:

– Tati, esti cu fata la mine?

– Da, fiule, sunt cu fata la tine!

Si, copilul, a adormit în pace, în baza promisiunii tatalui, ca e cu fata spre el.

Pentru credinciosul iertat, cel cu pacatul acoperit de sângele protector al lui Isus, pe lemnul crucii de la Golgota, Dumnezeu sta cu fata spre el, plin de bunavointa. Mai înainte, însa, pacatul facea un zid de despartire, fata-i era ascunsa.

Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. (Psalm, 34.5) 

… cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Neprihanitilor, bucurati-va în Domnul si înveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!” (Psalm, 32.10-11)

Dupa iertare, întorcându-te cu fata spre Dumnezeu, si El spre tine, te luminezi de bucurie.

Fara iertare, omul, în vesnicie va fi în iad, despartit de fata si lumina lui Dumnezeu.

Numai iertarea îti poate da bucuria si fericirea de care are nevoie fiinta ta, dar si sanatatea fizica si spirituala. Iar în final, fericit, omul va fi în vesnicie cu Dumnezeu, pentru totdeauna!

Glorie Domnului! Amin.