De vanzare cumparare – familii la comanda

On July 26, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

26 iulie 2012

DE VANZARE CUMPARARE – FAMILII LA COMANDA
La inceputul Mileniului III, ca nici odata in istorie, familia e de vinzare si cumparare. Se poate face la comanda. Se vorbeste, scrie, si dezbate mult despre redefinirea ei. Ce defineste familia? Aspectul ei biologic, aspectul relational, sau o combinatie a acestor doi factori? Mai sunt si alti agenti care o definesc? Ne aflam, se pare, intr-un context in care tendinte sinistre graviteaza parca inevitabil spre redefinirea familiei naturale, definita in mod traditional ca fiind constituita dintr-un barbat si o femeie casatoriti si cu copii. Aspectul biologic a fost, de la inceputul speciei umane, trasatura definitorie fundamentala si aproape exclusiva a familiei naturale. Factori care acum o generatie nici macar nu aparusera pe orizont incep, insa, sa infuenteze tot mai mult definirea familiei. Pe linga aspectul biologic, se reliefeaza tot mai agresiv si aspectul intentional, relational si tehnologia moderna. Acesti factori exercita presiuni asupra societatii sa elimine definitia biologica a familiei si sa o inlocuiasca cu factori noi.

Despre acest subiect vorbim astazi. E vorba de familia “moderna”, facuta la comanda, asemenea unor pantofi sau a unei rochii de mireasa. E vorba de ceea ce sociologii din ultimii 10-15 ani denumesc tot mai frecvent “familia intentionala”, (in literatura de specialitatea “intentional family”) adica familia planificata, proiectata dinainte asemenea unui tunel, si nu cea spontana izvorita din sentimentele de dragoste reciproca a tinerilor casatoriti ori din instinctul natural spre procreare a fintei umane. Stiri despre acest fenomen apar si au aparut des in ultimii 10-15 ani fara insa ca cititorul de rind sa le priceapa sau sa le poata asimila ori sa le dea sens. In toamna, Institute for American Values a publicat un studiu comprehensiv privind redefinirea familiei, identificind mai multe variante ale “familiei intentionale” si factorii care tind spre redefinirea ei.

Intitulat One Parent or Five, A Global Look at Today’s New Intentional Families (“Unul sau cinci parinti, a privire de ansamblu asupra noilor familii intentionale”), studiul a fost facut de Elizabeth Marquardt, sociolog si autor prolific privind familia ca fenomen uman si institutie sociala. In acest studiu, ea reliefeaza trendurile actuale in familiile intentionale: ce defineste un parinte, biologia sau intentia? Mamele sau tatii mai au vreun rost? Ce e mai imprtant pentru cresterea unui copil, structura familiei ori factorii biologici? Pot copiii creste normal chiar daca au parinti “multipli”? Le lipsesc copiilor parintii naturali? Sunt poligamia si poliamoria daunatoare sau sanatoase pentru copii? Este posibil ca crearea de familii la comanda sa insemne de fapt insasi mercantilizarea familiei? La aceste intrebari raspunde autoarea in cele 72 de pagini ale studiului ei.

Intilnim tot mai des in rezolutiile si studiile Parlamentului European si ale Consiliului Europei notiunea de familii intentionale, cu toate ca inca nu sub acest nume. In toamna a aparut in proiectul de tratat al drepturilor copilului editat de Consiliul Europei si impotriva caruia am scris si v-am informat atunci. E vorba de parintii sociali, adica de “familii” fundamentate nu pe legaturi biologice intre parinti si copii ci pe relatii de convietuire intre adulti.

Notiunea de “familie intentionala” a aparut in anii 90, dar sub terminologii diferite. A aparut in deciziile judecatoresti privind mamele surogat. Apoi a devenit o tema favorita de cercetare si publicatii pentru sociologi. Adeptii “familiei intentionale” sustin ca “planificarea si pregatirea pentru nasterea copilului, nu casatoria, constituie elementele esentiale in determinarea celui care este sau nu este parintele intentional” al noului nascut. Tatal copilului nu este neaparat fiinta biologica care i-a dat viata ci persoana care in mod intentionat ii acorda asistenta si ii poarta de grija. Dupa ei, familia naturala e irelevanta, asa cum sunt si relatiile biologice si de singe. Conteaza mai mult “familiile constituite prin alegere”, alegerile facute de adultii care se asociaza sa traiasca impreuna.

Studiul lui Elizabeth Marquardt identifica patru tipologii sau tipuri de familii: (1) familia monoparentala (unde exista doar un singur parinte); (2) familia constituita din doua persoane adulte; (3) familia constituita din trei persoane (poligamia si poliamoria); si (4) familia constituita din patru sau cinci persoane.

Familia Monoparentala

Exista mai multe tipuri de familii monoparentale: (1) mama intentionat necasatorita; (2) tatal intentionat necasatorit; si (3) conceptia post-mortem.

Emanciparea sociala a anilor 60 a generat familia manoparentala, in special in rindul tinerelor care doreau cariera si copii dar nu casatorie. Tinerele care prefereau sa traiasca singure, cu un copil sau doi pe care sa-i creasca singure. Gindeau ca micutii se pot dezvolta bine si fara un tata sau barbat in casa. Au conceput prin inseminare artificiala. Barbatii au profitat de noua moda pentru a-si vinde materialul genetic, facilitind astfel familia monoparentala, numita in studiile sociologice single mother by choice. Media de elita a promovat aceasta familie, portretizind-o ca una cool si preferabila casatoriei si familiei traditionale. Asa incit copiii au primit de la mamele lor alti frati si surori, dar nu tati. De citiva ani incoace, insa, trendurile au inceput sa se inverseze. Dupa o generatie, tinerele devenite mame isi sfatuiesc propriile ficele, ele la rindul lor ajunse la virsta casatoriei, sa opteze pentru casatoria traditionala, cu sot si tata in camin. A creste singura un copil sau doi este dificil, spun ele.

Un alt tip de familie monoparentala e tinarului necasatorit care traieste singur cu copilul sau copiii lui. Astfel de barbati isi fac si ei familii la comanda, folosind mame surogat. Fenomenul acesta e intilnit mai des in America de Nord, Marea Britanie si India. Barbatii cumpara ovule, le incubeaza in pintecele unei mame surogat contra cost, iar cind copilul se naste, devin, legal, tati. Cum era de asteptat, traficul in ovule si servicii de surogat s-a intensificat mult in ultimii ani.

Conceptia post-mortem se intilneste mai rar si consista in conceptia unui copil din sperma unui barbat decedat. Dupa moartea fizica a barbatului, sperma mai supravietuieste 36 de ore, ingaduind medicilor sa o preleveze si sa o inghete. Cazuri bizare au aparut in Dallas si Rusia unde parintii si prietenele barbatului decedat s-au dat reciproc in instanta pretinzind sa fie “proprietari” ai spermei decedatului cu scopul de a-si concepe un nepot sau o fica.

Familia cu doi parinti

In aceasta categorie intra, pe linga familia naturala si traditionala barbat-femeie, asa numitele familii constituite din persoane de acelasi sex. Acest ultim tip de familie e tipul clasic de familie unde legaturile biologice intre parinti si copii sunt eliminate. Copiii cresc intr-un context relational nebiologic, intr-un cadru ales de adulti. Doar unul dintre parteneri e parintele biologic al copilului sau al copiilor, iar celalat nu. Copiii crescuti in astfel de camine tind sa se dezvolte diferit si mai anevoios decit copiii crescuti in familii binare (barbat-femeie), si multi dintre ei sunt confuzi privind propria identitate sexuala. In majoritatea cazurile ei provin din relatii pe care parintii biologici si nebiologici le-au avut in trecut cu alte persoane de acelasi sex. In consecinta, copiii nu sunt legati intre ei biologic (frate si sora) ci trec prin structuri de familii diverse de-a alungul anilor in masura in care parintii lor isi schimba partenerii de viata de acelasi sex. In ultimii ani tot mai multi adolescenti, care au fost crescuti din copilarie de cupluri homosexuale sau lesbiene, incep sa-si exprime in public experientele de viata. Si nu sunt placute. Multi dintre ei nu se pot relationa cu partenerul de viata de sex opus, fiind crescuti si obisnuiti cu modele sexuale de acelasi sex, barbat-barbat si femeie-femeie.

O alta varianta a familiei cu doi parinti este aceea de co-parinti (in literatura de specialitate “co-parenting pre-conception arrangements”) Este o varianta aparuta recent in care doua persoane de sex opus sau de acelasi sex stabilesc prin contract (1) aducerea pe lume a unui copil (de obicei prin inseminare artificiala); si (2) cresterea lui. Cele doua persoane adulte nu sunt casatorite, nici nu locuiesc impreuna. Cheltuielile pentru inseminare si surogat sunt impartite egal sau stabilite prin contract. Aici copilul devine o comoditate, e mercantilizat. Un exemplu tipic este femeia care solicita (online) sperma, se insemineaza si se intelege cu vinzatorul sa fie co-parintii copilului prin contract. Deja incep sa se iveasca copii care in loc de “parinti” au “co-parinti”. Reclamele sugestive pentru acest fel de “familie” sunt de genul: “find your co-parent or sperm donor”, iar serviciile de facilitare incep sa devina tot mai numeroase.

O alta varianta, tot recenta, este numita “same-sex procreation” (“procrearea unisex”). Este o varianta cit se poate de bizara, dar deocamdata doar in faza de cercetare in laboratoare. In 2004 oameni de stiinta japnozei au creat un cobai exclusiv cu materialul genetic a doua femele, fara implicarea materialul genetic masculin. Aceasi notiune se incearca si la nivel uman, universitatea Sheffield din Marea Britanie fiind un “pionier” al acestor teste in fiintele umane.

Familia cu Trei Parinti

“Familia” cu trei parinti a fost legal inaugurata in aprilie 30, 2007 cind un judecator american a decis, pentru prima data, ca un copil poate avea trei (3) parinti legali, doua femei (ca si co-parinti) si un tata, adica barbatul care si-a vindut sperma cu care una dintre femei a fost inseminata. Cei trei adulti sunt declarati parinti “egali” ai aceluiasi copil si au obligatii egale sa-l intretina. Cazuri similare incep sa apara si in Canada, Australia si Noua Zeelanda. Iar recent, in California a fost introdus un proiect de lege care, in caz ca va fi adoptat, va permite fiecarui copil sa aibe trei parinti mentionati in certificatul de nastere. Intrebarea inevitabila este: daca un singur parinte nu e bun pentru un copil dar doi sunt, cu atit mai mult trei? De ce nu chiar patru sau mai multi?

A alta familie cu trei parinti este poliamoria. Poliamoria este o relatie intre mai mult de doua persoane, necasatorite, dar care traiesc impreuna, o relatie ne-monogama, dar care inevitabil produce copii. In contrast, poligamia este familia unde un barbat si cele doua sau mai multe sotii sunt casatoriti. In ultimii ani, in special dupa legalizarea casatoriilor unisex, practicantii poliamoriei si a poligamiei au lansat si ei actiuni agresive in tribunale pentru a li se recunoaste si lor tipurile de familii pe care si le constituie pe baze relationale, nu exclusiv biologice. Pentru ei monogamia e o notiune demodata. Au aparut reviste poliamoroase, printre ele Loving More, cu 15.000 de abonati. Iar showurile TV de avantgarda incep si ele sa lansese programe speciale despre familiile poliamoroase si poligame, proclamindu-le mai fericite si sanatoase decit familia naturala si traditionala binara barbat-femeie. Parintii care constituie aceste familii se numesc “poli-parinti”. Titlul unei bine cunoscute carti care promoveaza poliamoria? Heather Has Two Moms and Three Dads (“Heather are doua mamici si trei tatici”) Pina in prezent nici familiile poliamorice nici cele poligame nu au fost recunoscute legal, dar exista.

O alta varianta, si mai bizara, de familii din trei persoane este numita “three-person reproduction”, unde copilul e produsul unui embrion conceput de trei parinti, de exemplu materialul genetic a doua femei si al unui barbat. Primul proiect de acest gen a fost lansat de Newcastle University din Marea Britanie in 2005. Acest tip de “familie” e probabil cea mai clara dovada ca copiii au devenit o comoditate pentru adulti, o comoditate pentru satisfacerea vanitatii lor. Copii nascuti in modul acesta sunt prea putini si insuficient de maturi pentru a fi intrebati ce simt ori ce opinie au despre aceasta nebunie a adultilor. In citiva ani vom afla.

Familii cu Patru si Cinci Parinti

Familia cu patru sau cinci parinti se constituie dintr-o femeie, un barbat, un donator (a se citi “vinzator”) de sperma, o mama surogat, si o donatoare (a se citi “vinzatoare”) de ovule. Tribunalele sunt presate tot mai mult sa accepte si aceste aranjamente contractuale si sa le declare “familii” legale si “egale” cu familia traditionala. In cuvintele celor care promoveaza astfel de familii, “definitia familiei traditionale dispare in mod treptat. Am avut ingrijorari acum citiva ani cu familiile de acelasi sex. Dar preocuparile acelea s-au dovedit a fi nefondate. Familiile viitorului vor putea combina pina la cinci parinti. In oricare cultura sau civilizatie, evidenta indica ca copiii se adapteaza bine si ce e important e calitatea vietii oferite copilului in astfel de structuri.” Oare asa sa fie?

Ultima moda sau varianta de familie, poate cea mai bizara dintre toate, tocmai si-a facut aparitia in San Francisco. Sociologii o numesc “co-parenting bothies”, un termen mai greu de tradus in romaneste, dar care poate fi inteles usor din modul in care e structurata. Acest tip de “familie” se constituie din doua cupluri, un cuplu lesbian si altul homosexual, adica doi barbati si doua femei. In alte cuvinte, copilul are patru (4) parinti homosexuali. Prin contract, cei patru se inteleg care dintre barbati isi va dona sperma, care dintre femei va fi inseminata artificial cu ea, si toti cad de acord sa fie “co-parinti” ai noului nascut. Cei patru nu traiesc toti impreuna, iar copilul trece periodic in custodia fiecarui cuplu. Contractul deasemenea decide cine va avea grija de copil in vacante, cind e bolnav, cine i-i va plati scoala, unde va locui, cu cine si cit timp. In aceasta structura copilul e asemenea unei suveici aruncate dintr-un loc in altul. Copiii acestia nu vor trai nici o data impreuna cu ambii parinti biologici. In permanenta vor trebui sa se ajusteze unor noi si stranii structuri sociale.

Concluzie

Aceasta e o scurta prezentare a “familiei intentionale”, adica planificata, facuta la comanda. Pretul? Costurile uneori sunt astronomice. Unele cupluri unisex au cheltuit pina la 200.000 de dolari pentru a-si atinge scopul. Un cuplu homosexual din Tel Aviv a cheltuit aceasta suma sa afle o donatoare de ovule in California si o mama surogat in Mexic sa le implineasca visul. Cu adevart un cost exorbitant pentru a-ti intemeia o familie. Ce am scris astazi e un scenariu periculos dar real. Nu mai e doar pe orizont. Deja e o realitate. Intrebarea este, ca societate e bine sa acceptam si sa legiferam aceste trenduri periculoase? Daca credem ca am ajuns la finalul variantelor “familiilor” ne inselam. Tehnologia si vanitatea adultilor se impletesc in variante inca de negindit, dar care vor impinge frontierele antivalorilor spre orizonturi si mai bizare si periculoase. De aceea asteptam, cu ingrijorare, anul 2014 cind Uniunea Europeana va celebra “Anul European al Familiilor” (la plural). Da, tot ce se face la comanda e scump. Inclusiv “familiile intentionale.”

AFR Va Recomanda: Textul integral in engleza al studiului discutat astazi il aflati aici: http://familyscholars.org/one-parent-or-five/

Noul Cod Penal: Dezlegare la incest si prostitutie
Pe 24 iulie colegii de la Pro-Vita Bucuresti au postat un material oarecare legat de ceea ce noi publicam astazi. El priveste dezincriminalizarea prostitutiei in Romania. Socotim lucrul acesta o eroare grava si un prim pas spre legalizarea ei si stabilirea in Romania de retele legale de prostitutie.

Articol aparut în publicatia constanteana „Liderul de opinie”. Remarcabila este în special schimbarea opiniei dlui Valentin Cioclei, unul din cei mai cunoscuti profesori de drept penal din România.

Vesti bune pentru practicantele celei mai vechi meserii din lume. Mult asteptatul si trâmbitatul Cod Penal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2013, nu mai incrimineaza prostitutia. Altfel spus, în codul ce va intra în vigoare de la anul, prostitutia va fi pe picior de egalitate cu trecerea unui pieton pe culoarea rosie a semaforului. Mai mult decât atât, prostitutia nu este nici interzisa, nici admisa, aceasta activitate fiind catalogata doar o contraventie si se pedepseste cu amenda. Cu toate ca mai multi politicieni au cerut legalizarea prostitutiei, cei care au lucrat la elaborarea Noului Cod Penal (NCP) nu au vrut nici în ruptul capului acest lucru, drept pentru care fetele care doresc sa-si vânda trupul pentru o bucata de pâine o pot face linistite. Silviu Prigoana s-a aratat cel mai intrigat de faptul ca în conditiile în care prostitutia nu mai e infractiune, parlamentarii i-au respins proiectul de lege privind legalizarea acestei activitati. „Eu doream ca statul sa aiba un control medical si fiscal asupra fenomenului, însa nimeni nu a fost de acord. Dar acum nu mai înteleg nimic. Nici nu le controlam sanitar, sa nu raspândeasca boli, nici nu le taxam ca sa aducem bani la buget. În schimb, le lasam în voia lor pe strada si ne multumim sa le mai dam o amenda, pe care oricum nu o platesc”, a spus deputatul.

Prostituata Auris poate scapa de puscarie

Conform actualului Cod Penal, femeile sau barbatii prinsi ca practica prostitutia risca pedepse cu închisoarea între trei luni si trei ani. În câteva saptamâni, o veche clienta a politistilor, Auris, care se încalzea prestând un sex oral unui barbat înfrigurat, a fost prinsa în flagrant de politisti care i-au întocmit dosar penal. Oferta tinerei a fost de nerefuzat, tinând cont de tariful de iarna pe care-l practica: 30 de lei oralul. În afara faptului ca oamenii legii i-au întrerupt partida de sex, prostituata s-a ales si cu dosar penal si risca sa ajunga dupa gratii pentru urmatorii trei ani, mai ales ca nu este la prima abatere, pe numele ei fiind emise, de-a lungul anilor, sute de amenzi.

Proxenetii – la racoare, fetele – pe centura

În Codul Penal, prostitutia nu mai este pedepsita cu închisoare, ci doar cu amenzi. Sigur, proxenetii nu scapa de închisoare, acestia riscând sa primeasca pâna la 10 ani. Este foarte interesant câti „pesti” vor ajunge la închisoare din 2013, si cum vor dovedi oamenii legii ca acestia le-au fortat pe fete sa se prostitueze, când cele mai multe dintre ele stau la cheremul „pestilor” de placere! Articolul 211, din Codul Penal la alin. 1 si la alin. 2, prevede „determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”, cât si „în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”.

Prea putine fetite la puscarie

Pentru a justifica scoaterea din codul penal a prostitutiei ca infractiune, unul dintre expertii care au contribuit la redactarea Codului Penal, profesorul universitar, Valerian Cioclei, a explicat faptul ca în închisori, în fiecare an, întrau pentru prostitutie, în medie, 15 femei, ceea ce este în contradictie totala cu ceea ce se întâmpla în realitate, deoarece pe strazi sunt mult mai multe femei care practica prostitutia. Din acesta cauza, pentru a da o sansa femeilor de a putea sa ceara ajutor, prostituatele nu mai ajung la închisoare. „Nu severitatea pedepselor, ci siguranta aplicarii lor are un efect preventiv”, a spus Cioclei. La scurt timp dupa aceste declaratii, profesorul universitar revine cu alte declaratii pe un site specializat în drept si declara ca a gresit: „ca membru înjurat al imoralei comisii ma grabesc sa îmi fac autocritica si sa admit, înca de la început, ca am gresit. Prostitutia nu trebuia sa fie dezincriminata, ci pedepsita mai aspru, incriminata mai cuprinzator si mai moralizator. În primul rând, trebuia sa incriminam si cumparatorul de favoruri sexuale. Cu ce este mai moral clientul fata de vânzator, atunci când tranzactia în sine este socotita imorala. De ce sa ne abatem mânia proletara numai asupra amarâtei care, poate se vinde doar pentru ca nu are ce mânca, nu si asupra „generosului” care îi ofera „mijloacele de existenta”, cum spune actualul Cod. Foamea propriu-zisa este oare mai condamnabila decât foamea de sex? Daca vrem sa fim morali, hai sa fim pâna la capat. Sau macar sa gândim economic: fara cerere oferta moare de la sine”.

Din 2013, incestul va fi legal

Surprizele cu care vine Noul Cod Penal sunt incredibile. O alta infractiune care scapa nepedepsita de la 1 ianuarie 2013 este incestul. Pe motiv ca nimeni în România nu a fost pedepsit pentru incest, gânditorii NCP au hotarât ca incestul între doua persoane majore sa nu mai fie pedepsit. „Ramân incriminate violul incestuos si actul sexual incestuos cu un minor. Noul text nu mai pedepseste relatia incestuoasa între doua persoane majore, deoarece incestul este o practica imorala, dar nu ilegala si are legatura cu patologia medicala”, a spus profesorul Cioclei . El a adaugat ca nu a auzit de persoane care sa fie pedepsite pentru incest în România si ca, la redactarea Codului Penal, expertii s-au gândit si la un potential ajutor pe care aceste persoane l-ar putea primi. Larghetea NCP merge pâna acolo, încât, femeia care îsi întrerupe singura sarcina, de peste 17 saptamâni, nu va mai fi pedepsita. Acest fapt este stipulat expres în noul Cod Penal, articolul 199, la alin. 9: „Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii”.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Ne continuam pledoaria de a semna Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

PENTRU ROMANII DIN AMERICA
Dragi romani din America: boicotati in lunile viitoare Office Depot. Luna viitoare incepe scoala si, ca in fiecare an, multi dintre dtra veti merge la Office Depot sa cumparati rechizite scolare pentru copiii vostri. Va rugam nu o faceti anul acesta. American Family Association ne informeaza ca Office Depot s-a aliat cu Lady Gaga intr-o campanie pro-homosexualitate care va dura citeva luni. Office Depot a facut o intelegere cu fundatia lui Lady Gaga, Born This Way, sa doneze 25% din vinzarile de rechizite scolare fundatiei pina la 1 milion de dolari. Va rugam nu va faceti complici acestei abominatii. Cumparati rechizite de la competitorii lui Office Depot, printre ei Staples sau OfficeMax. Va multumim si va rugam dati anuntul acesta mai departe prin comunitatile si bisericile dtre.

Tot pe romanii din America ii incurajm sa treaca mai des pe la Chick Fil-A, o companie de fast food din Georgia, rivala lui McDonald’s, dar care se specializeaza pe preparate de pui. Spre deosebire de Office Depot, Chick Fil-A promoveaza valorile crestine, si de multi ani si-a anuntat opozitia fata de casatoriile homosexuale si a finantat actiuni de protejare a casatoriei traditionale. Recent, comunitatea homosexuala americana a lansat un boicot impotriva lui Chick Fil-A. Crestin romani – duceti-va copiii la Chick Fil-A si contracarati boicotul homosexualilor. Chick Fil-A e inchisa duminica. In fiecare luni, Chick Fil-A da cite un sandwich gratuit fiecarui copil si adolescent care duce dovada ca duminica precedenta a fost la biserica.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Astazi facem ultimul apel de a semna petitia de solidaritate cu crestinii din Nigeria. S-a ajuns la peste 850 de semnaturi dintre care majoritatea au fost date de dtra. Suntem mindri de dtra si va multumim de mii de ori. Ati facut cinste Romaniei cu semnaturile dtre. Au fost date pentru o cauza buna. Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Petitia a fost lansata pe 22 iunie de europarlamentarul italian crestin Mario Mauro. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Acum trei saptamini am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

A message for the Alliance of Romanian Families by Mario Mauro: My dear friends in Romania, I cannot begin to express to you the full extent of my gratitude for your support for my petition of solidarity with the Christians in Nigeria. Your response has been truly overwhelming; Romania is well represented by all of your signatures, and those of you who have left comments demonstrate an untiring passion for human rights and religious liberties that is so important in these times. Any attack on human life is a grave violation of nature and the dignity of the human person. The attacks we are seeing in Nigeria are all the more lamentable because they arise out of intolerance for religious differences – certain people have decided that those differences are more important than the dignity of the life and the choice of the individual. We cannot simply watch in silence, because our silence merely condones these acts. I am so grateful to all of you who have in any way supported this cause, especially those of you who have signed the petition. Please continue to pass it on, as we must be ever persistent in our efforts. In humility and gratitude, Mario Mauro

LOCURI DE MUNCA
Ieri am primit mesajul alaturat si in urma unor discutii telefonice cu solicitantii am decis sa le publicam anuntul. Cei interesati si in cautare de venit sunt rugati sa contacteleze persoanele desemnate mai jos.

Buna ziua: In urma discutei telefonice cu colega mea, Simona Sofrone referitor la propunerea pentru colaborare , a ramas sa va trimitem un e-mail detaliat referitor la activitatea noastra. Compania noastra, CIDP Biotechnology S.R.L. efectueaza studii dermato-cosmetice pe produse cosmetice (creme, parfumuri, lotiuni, pudre) si cautam voluntari care ar fi dispusi sa ia parte la aceste studii, beneficiind astfel de oremuneratie atractiva. Acest lucru poate fi interesant pentru Alianta dumneavoastra pentru ca da posibilitatea celor ce beneficiaza de aceasta, sa castige bani in plus.

Durata studiilor poate fi de la 1 zi pana la 7 saptamani, cu vizite zilnice sau saptamanale. La centru, pentru un test cosmetic se sta in jur de 3-4 ore, in intervalul 9-17. Deasemenea indemnizatia incepe de la 100 lei pentru teste scurte de 1 zi sau 2 zile si poate ajunge pana la 2000 lei pentru testele de 7 saptamani. Avand in vedere cele comunicate mai sus, daca este in interesul aliantei din care faceti parte, al dumneavoastra sau oricarei alte persoane care ar fi interesata de acesta oferta, putem fi contactati la numarul: 0317 181 182 / 183 unde un membru al echipei noastre va oferi toate detaliile necesare. De asemenea, va rog sa aveti in vedere urmatoarele: (1) Toate studiile sunt realizate sub atenta supraveghere a unui medic specialist dermatolog; (2) Inainte de a participa la un studii, voluntarul beneficiaza de o vizita gratuita la medicul nostru dermatolog; (3) Toate studiile sunt efectuate conform Legislatiei Romane in vigoare, Protocoalelor Internationale si Bunei Practici Medicale (Good Clinical Practice); (4) In ceea ce priveste desfasurarea studiilor, costurile sunt suportate integral de catre compania noastra. Asteptam cu interes raspunsul dumneavoastra! Cu stima, Maria Elena Stan, Recruitment Responsible, CIDP Biotechnology S.R.L, Tel: +40 317 181 182 / 83; Fax: +40 317 181 184; Address: Albac Street, No.15, Floor 1, Bucarest 011607, Romania; Email: mstan@cidp-cro.com; Web: http://www.cidp-cro.com

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

PILOBOLUS

On July 25, 2012 By nelursIn EssaysLeave a comment

ALTA PAGINA A FESTIVALULUI DE DANS AMERICAN – 2012

„Orice gratie este un avânt, o bucurie a înaltarii.”

Emil Cioran

Despre Pilobolus am mai scris anii trecuti, cu ocazia desfasurarii Festivalului de Dans American – ADF 2010 si 2011, ca despre o Companie remarcabila prin programele sale stralucitoare si provocatoare, pline de imaginatie, spirit, de explorare atletica si colaborare creativa. Dansatorii se arunca în aer, cad, executa fascinante piruete, totul facut cu precizie, dovada a exercitiului intens si al talentului. De fapt, toti dansatorii îsi daruiesc întreaga tinerete acestei obositoare dar fascinante arte.

Spuneam mai demult ca dansul este o arta veche. Pentru omul primitiv dansul exprima un mod de gândire, precum si un stil de viata. Prin dans omul transmitea celor din jur ceea ce simtea cu ajutorul „limbii universale a corpului”. Toate evenimentele din viata omului primitiv: nasterea, moartea, razboiul, alegerea conducatorilor, însanatosirea bolnavilor etc., erau sarbatorite prin dans. De la figuri simple si gândire simpla, dansul a ajuns în zilele noastre sa exprime o gândire complexa prin figuri variate si pline de expresie ale trupului, prin starea exuberanta a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simti ca poti totul, ca absolutul e în mâna ta, ca exuberanta ta este exuberanta acestei lumi, ca ritmul universal palpita în tine frenetic si intens, ca tu esti lumea, ca existenta nu e conceptibila decât în masura în care trece prin tine… este desigur a realiza o forma de bucurie greu de banuit si care este un monopol al celor dotati cu sensibilitate magica.”
Sa ne amintim ca denumirea Companiei vine de la un fung caruia îi place soarele, având o remarcabila abilitate de a se orienta spre sursa de lumina si care creste prin pasuni, dar nu numai. Acest fapt ni se aminteste în prezentarea spectacolului, prin imagini sugestive, fungii fiind prezenti peste tot, înmultindu-se si raspândindu-se prin si peste tot ce alcatuieste viata omului.

Compania Pilobolus are sediul în Washington Depot, Connecticut. Si-a început activitatea în 1971 ca o companie de dans de grup si a dobândit curând un renume, pentru calitatile extraordinare, obtinute evolutiv în acest secol al 21-lea, având trei nuclee de activitate: Teatrul de dans Pilobolus, Serviciul de Creatie Pilobolus si pretiosul Institut de dans Pilobolus.

În data de 7 iulie a.c., în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center), Carolina de Nord, am putut viziona spectacolul acestei companii. Compania s-a prezentat într-un mod nou în aceasta stagiune a Festivalului de Dans Modern.
În prima parte au fost dansurile intitulate: AZIMUTH, SKYSCRAPERS si SWEET PURGATORY. În a doua parte, dupa pauza: THE TRANSFORMATION si AUTOMATON.
Azimuth ne-a fascinat privirile. Dar si gândurile. Pe fundalul scenei a aparut un cerc având în mijloc un astru, iar pe scena fiecare dansator cu câte un segment de cerc, simbolizând parti ale pamântului (azimut – curbura, arc de orizont), executând superbe miscari de dans, cu miscari de jonglerie, într-un univers geometric si artistic frumos alcatuit, dansatorii fiind mereu în cautarea unui echilibru cu bolta cereasca, desprinzându-se de sol prin minunate sarituri si torsionari ale trupului, în dorinta de a sfida gravitatea si de a gasi cât mai curând armonia dintre cer si pamânt. Aici, jongleria practicata în aria circului, a fost ridicata cu maiestrie la rangul de arta.

Dansul este cel care uzeaza întotdeauna legile fizicii. În teoria einsteiniana, gravitatia nu mai este efectul interactiunii unor corpuri materiale, ci al curburii continue spatiu-timp; corpurile nu se atrag unele pe altele, ci pur si simplu urmeaza liniile geodezice ale spatiu-timpului; miscarile nu mai sunt cauzate de forte, ci de constrângeri de ordin geometric. Gravitatia, sustinea Einstein, este o „unda” care se propaga local, din aproape în aproape. Coregrafia se pare ca a urmarit aceasta idee în realizarea dansului.
În Skyscrapers perechile de dansatori au avut o frumoasa costumatie în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane, în asa fel încât privirile ne-au fost fascinate de aparitia fiecarei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii a doi îndragostiti. La sfârsitul dansului, dansatorii cu costumele divers colorate au reaparut dansând într-un ritm alert, pe fundalul ecranului care se perinda cu viteza accelerata, însotind coloritul corespunzator al costumatiei dansatorilor veseli, fericiti.

Sweet purgatory a fost un superb poem pe muzica inconfundabila a lui Dmitri Sostakovici, compozitor si pianist rus al secolului XX-lea, Simfonia de camera Opus 110a. Adevarat balet modernizat, desfasurat pe un ecran cu pasari migratoare în zbor! A fost partea care mi-a placut cel mai mult. „De gustibus non est disputandum!”

The Transformation a constituit partea amuzanta a acestui spectacol, sugerând modul în care poate fi manipulat un om, transformarea lui facându-se din om în animal.
Automation a fost un dans al oglinzilor, desfasurat ca o calatorie spre o lume viitoare, necunoscuta. Fiecare dansator cu oglinda sa. În timpul dansului mi-am amintit poezia pe care am scris-o cândva:

Oglinda mea e mica parte/ Din oglinda lumii./ Chipul meu privit în ea/ E-o mica parte/ Din chipul lumii./ Timpul daruit oglinzii mele,/ Poate fi numarat în clipe;/ Timpul daruit oglinzii lumii -/ Tot restul vietii./ Alunecam încet-încet/ În spatele oglinzilor,/ În spatele oglinzii lumii-ntregi,/ Spre alta oglinda/ Mult mai luminoasa/ În care nu se mai regasesc/ Nici durerile,/ Nici chinurile noastre.

Spectacolul a fost un amestec fericit de creativitate, umor si drama. Felicitari Companiei!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

Scopul omului!

On July 23, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

SCOPUL, SCUZĂ MIJLOACELE?!
Sau urmăresti sa fii cinstit si drept?

Ne impresioneaza viata altora, insă, de cele mai multe ori, nu dorim să mergem pe drumul pe care au mers ei.

Iov a fost un om neprihănit si foarte binecuvântat de Dumnezeu. Insă mulţi credeau că el este asa deoarece a ales să i se inchine lui Dumnezeu si să trăiască in ascultare de El si, practic, pentru că el nu avea parte si de suferinte.

Iov avea zece copii, sapte băieţi si trei fete, asezati la casele lor. Avea mii de oi, de capre si vite. Era un om bogat si respectat de oameni. Dumnezeu, la presiunea diavolului – care l-a acuzat pe Iov că e asa deoarece nu duce lipsă de nici un bine, dar că se va lepăda de Dumnezeu când i se va lua aceste binecuvântari si va avea si el parte de suferintă – l-a trecut prin multe incercări, succesive, si-a pierdut copiii intr-o clipa, apoi bogătia si faima. Dar Iov nu s-a lepadat deloc de Dumnezeu, nici când sufletul lui trecera prin mari suferinte. El a continuat si atunci sa-l onoreze pe Dumnezeu si să i se inchine Lui. Continue reading “Scopul omului!” →

O PRIVIRE LA FEREASTRA CELOR DIN LUMEA A TREIA

On July 23, 2012 By nelursIn Christian Life, MinistryLeave a comment

Pastorul american, Rick Warren este initiatorul unui plan pe care la numit P.E.A.C.E., ceea ce înseamna: planteaza biserici, echipeaza lideri, ajuta pe saraci, îngrijeste de cei bolnavi si educa generatia urmatoare. Toate aceste nevoi se vad foarte deslusit în jurul nostru. Galopam tot mai iute sa adunam comori, ranguri, belsug de detoate fara însa sa ne dam seama ca dincolo de fereastra ce ne desparte de lumea a treia sunt cei ce nu stiu decât viata din jungla, nu stiu decât coliba în care traiesc si animalele fioroase din jungle. Sunt copiii care nu stiu ce-i scoala, sunt cei a caror hrana sunt radacinile copacilor, soareci, serpi sau cine mai stie ce vietuitoare. Dincolo de fereastra sunt cei ce mor de foame. O lume imensa ce merge tot mai iute spre iad. O lume unde vrajitoria face cele mai mari ravagii printre oameni, oameni posedati de tot felul de duhuri straine, oameni care nu stiu ce e dragostea lui Dumnezeu. Nu stiu ce înseamna sa ai un loc în care sa te închini lui Dumnezeu. Pentru acei oameni care sunt extrem de putini, biserica nu exista ca si cladire sau nu este altceva decât un loc la umbra unui copac falnic unde se aduna sa se închine. Vor rezolva oare institutiile lumii noastre aceste mari probleme? Vor veni oare milionarii sau miliardarii cu pungile lor din care sa lase sa picure putin peste cei saraci ce sunt dincolo de fereasta lumii a treia? Nicidecum si niciodata. Chemarea de a veni în ajutorul acestor oameni o are Biserica Domnului Isus Cristos.

Noi, crestinii suntem chemati în a fi lucratori împreuna cu Dumnezeu, ducându-le vestea buna a Evangheliei si ajutându-i cu cele necesare. Suntem noi, oare, la datorie? Vedem noi oare, marile nevoi ale acestei lumi de dincolo de fereastra? Auzim noi, oare, plânsul plin de disperare al mamelor ce mor cu copiii pe brate? Mai curg oare lacrimi din ochii nostri pentru cei pierduti în bezna pacatului? Oare am descoperit noi ce chemare avem din partea lui Dumnezeu? Toate acestea îmi aduc aminte de povestea unui copil cu numele Tom, care nu numai ca a stiut sa aleaga ceva bun din cele de mai sus spuse, ci a si dus la bun sfârsit lucrarea. Tom, pe lânga faptul ca era orfan era si olog din nastere. Locuia într-o mansarda, prin mila unei rudenii nevoiase, la care îi spunea “mam-mare”. Tom îsi aducea mereu aminte de mama care-l ducea la bisericuta din satul lui sarac unde putea nu numai sa asculte cântarile celor de atunci ci sa se si încalzeasca în timpul iernii la soba. Erau acele zile când mama îl învatase sa scrie si sa citeasca. Amintindu-si de zilele acelea si-ar fi dorit sa aiba o Biblie pe care sa o citeasca si în care sa gaseasca alin si mângâiere.

Tom a fost total surprins când un baietel, cu numele Iacob, singurul lui prieten bun, baiat cu un suflet nobil ca si el i-a cumparat o Biblie care în scurt timp îi devenise cel mai bun tovaras de viata. Tom a gasit în ea ceea ce îi lipsea cu adevarat si anume, pe Isus Cristos care i-a schimbat întreaga viata. Atunci s-a nascut în el dorinta de a spune si altora despre dragostea lui Dumnezeu. Cum era sa faca acest lucru când de fapt era olog si închis într-o încapere, singur? Astfel Tom a început sa scrie versete biblice pe diferite biletele pe care apoi le arunca pe fereastra în speranta ca vor cadea pe trotuar sau poate vor fi duse de vânt undeva sa fie gasite de cineva care le va citi si în ele va descoperi dragostea lui Dumnezeu. Atât era tot ce putea face Tom. Doamne, cât adevar este în cuvintele: ” … nici un Cuvânt venit de la Dumnezeu nu se va întoarce fara rod…” . Osteneala lui nu a fost zadarnica, fiindca un biletel a fost gasit de catre un domn care l-a luat, l-a citit si prin acel biletel Dumnezeu i-a schimbat viata, facând din el un vestitor al Evangheliei, continuând acelasi lucru pe care-l facea alta data micutul orfan si olog din nastere. Tom a plecat linistit la cele vesnice ca a ispravit lucrarea lui si în locul lui Dumnezeu are un altul care sa continue lucrarea ce el a facut-o atâta vreme. Câti sunt oare ca si Tom, nu orfani si nici ologi, ci ca acel Tom care sa faca ceva pentru raspândirea Evangheliei? Poti fi preot sau poti fi levit si sa treci pe lânga nevoile oamenilor, pe lânga suferintele lor fara sa le vezi si fara sa le auzi plânsul. Pentru a le vedea si pentru a dori sa faci ceva trebuie sa ai inima de Samaritean, sa ai ochi sa vezi, timp sa te opresti si dragoste ca sa vii în ajutorul lor.

Probabil ca aceste rânduri vor fi rânduite sa le citesti chiar tu, care ai vrea sa faci ceva pentru propasirea Evangheliei, pentru cei orfani, pentru cei în nevoi sau alte lucruri care pot sa-L glorifice pe Dumnezeu. As vrea sa-ti vin în ajutor spunându-ti ca prin intermediul Misiunii Genesis poti fi o mare binecuvântare pentru altii. Privind pe fereastra de lânga tine poti vedea oamenii în mari nevoi, oameni care Îl cauta pe Dumnezeu. Ce vei face? Mozambicul este locul unde, cu putinul tau poti schimba viata oamenilor, poti fi partener la cladirea unei biserici unde acum oamenii se aduna la închinare sub un copac. Poti fi o mâna întinsa pentru acei copii a caror hrana sunt radacinile copacilor sau cine stie ce aratari de prin junglele africane. Pentru asemenea lucruri nimeni nu e prea tânar, prea batrân, prea sarac sau prea bogat. Putinul tau pus în mâinile Domnului Isus poate satura multimile.

www.orizontcrestin.org

REZULTATELE CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE „IOANID ROMANESCU” EDITIA A VIII-A

On July 20, 2012 By nelursIn CultureLeave a comment

Concursul National de Poezie „Ioanid Romanescu” editia a VIII-a s-a încheiat conform calendarului stabilit.

Am primit în total un numar de 15 plicuri din tara (Bucuresti, Brasov, Râmnicu Vâlcea, Botosani, Iasi, Galati), 75 de poezii fiind lecturate si apreciate conform unor criterii stabilite de juriu.

Juriul a promovat nu atât valoarea estetica în sine a textelor, cât, tendintele de atingere a unor standarde superioare. Majoritatea participantilor au dovedit un talent poetic ce a impresionat juriul în mod placut.

Au impresionat juriul creatiile lui TARUS RAMONA jud. Botosani – 10 puncte), GHEORGHIU GEANINA (jud. Iasi – 9,50 puncte), TATIANA SCURTU MUNTEANU (jud. Galati – 9 puncte), UNGUREANU ELENA (jud. Iasi – 8 puncte), LAZAR ALEXANDRA ROXANA (jud. Brasov – 8 puncte), PRODEA ANDRA GABRIELA (Bucuresti – 8 puncte), ANTONOVICI LORENA (jud. Iasi – 8 puncte).

Festivitatea de premiere va avea loc joi 26 iulie 2012, orele 10.oo -13.oo , la Caminul Cultural Aron Voda din localitatea Aroneanu; judetul Iasi.

Din program:
Pelerinaj la mormântul scriitorului (cimitirul Eternitatea din Iasi), moment poetic sustinut de poetul Constantin Popa si copiii din Aroneanu, festivitatea de premiere, recitaluri ale premiantilor.
Invitati de onoare scriitorii Adi Cristi, Mihai Batog Bujenita, actorul Constantin Popa.

Juriu:
– poetul Valeriu Stancu, redactor sef la Revista CRONICA Iasi, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
– poetul Catalin Bordeianu, prof. univ. dr. la Universitatea „Petre Andrei” din Iasi, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
– poetul Mihai Batog Bujenita, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
– Irena Brodoceanu – Serviciu Programe Culturale; Biblioteca Jud.„ Gh. Asachi” Iasi

Teodora Munteanu, referent cultural – Caminul Cultural Aron Voda

Mutumim tuturor celor care au participat la concurs si totodata partenerilor proiectului.

Declaratia de la Madrid

On July 19, 2012 By nelursIn Life and Health1 Comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

19 iulie 2012

DECLARATIA DE LA MADRID
Declaratiile sunt importante. Ele proclama, afirma, si promoveaza idei si pozitii valoroase. Reprezinta vocea si pozitiile unanime ale celor care le initiaza sau adopta. Exprima deziderate comune. Atrag atentia si sunt luate in seama, chiar daca ideile care le contin nu sunt deseori acceptate. Isi au rostul si reprezinta puncte de reper pentru indivizi, organizatii sau natiuni. Declaratia de Independenta a Americii, Declaratia Drepturilor Omului proclamata de Revolutia Franceza, si Declaratia Universala a Drepturilor Omului dovedesc acest lucru. Acestea sunt documente in jurul carora s-au raliat indivizi, natiuni si chiar o lume intreaga.

In zilele noastre declaratiile isi mentin aceasi importanta si viabilitate si in conflictul valorilor. Organizatiile care li se opun emit declaratii frecvente care promoveaza nonvalorile. Iar organizatiile care le promoveaza fac la fel. Dintre declaratiile profamilie internationale mai bine cunoscute sunt Declaratia de la Kuala Lumpur si Declaratia de la Doha. Declaratia de la Doha privind Familia a fost adoptata la 10 ani dupa ce ONU a celebrat, in 1994, Anul International al Familiei. A fost adoptata, in unanimitate, pe 6 decembrie 2004 in Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, adica de reprezentantii statelor membre. Iar Declaratia de la Kuala Lumpur a fost adoptata cu citeva luni mai devreme, in octombri 2004. Spre deosebire de Declaratia de la Doha, cea de la Kuala Lumpur a fost adoptata de oficialitati de stat, academicieni, organizatii neguvernamentale, sociologi si alti demnitari intruniti intr-o conferinta axata pe importanta si relevanta familiei in societatea contemporana si necesitatea protejarii ei.

Astazi mentionam o alta declaratie, Declaratia de la Madrid, adoptata cu prilejul Congresului VI al Congresului International al Familiilor. Congresul a fost tinut la Madrid intre 25 si 27 mai si a intrunit 3.100 delegati reprezentind un numar record de organizatii profamilie si pro-vita. Au conferentiat peste 125 de lideri pro-familie, activisti, legiuitori, oameni de stiinta, si sociologi din 80 de tari.

Redam astazi traducerea romaneasca a Declaratiei, mentionind importanta si relevanta ei in contextul actual. In ultima generatie, academicienii, sociologii, politicienii, si “marile puteri” si-au dat mina si si-au unit eforturile pentru distrugerea celei mai vechi si vitale institutii sociale care a existat vreodata – familia. Publicatiile de specialitate, in special de sociologie si drept, au corupt notiunea de familie, au submit demnitatea si sanctitatea casatoriei, si au declarat-o irelevanta pentru societatea contemporana. Intelegi lucrul acesta doar citind copertile sau titlurile studiilor si cartilor care apar tot mai des privind familia. Unul care ne-a frapat recent este What Happens When Marriage Disappears? (“Ce se intimpla cinf familia dispare”?) publicat de Institute for American Values din New York. Consecintele pentru societate a destramarii familiei merg doar intr-o singura directie, din rau in si mai rau. Actualmente 41% din copiii nascuti in America se nasc in afara casatoriei, in comparatie cu 17% acum 30 de ani. Iar in ultimii ani doar 58% din liceenii care nu merg la facultate se mai casatoresc legal. Concubinajul devine regula de convietuire nu casatoria.

In acest context ostil familiei, cei 3.100 de delegati intruniti la Madrid si-au unit vocile sa-si exprime opozitia fata de aceste manifestari irationale. In 2014 Uniunea Europeana va celebra Anul International al Familiilor (la plural). AFR pregateste un document care va fi inregistrat in UE la vremea potrivita prin care intentioneaza sa isi exprime opozitia fata de asaltul occidentului asupra familei, eliminarea familiei naturale si creearea de familii artificiale. Experienta ultimilor ani arata ca atacurile impotriva familiei naturale barbat-femeie deja au un impact devastator asupra societatii: generatia tinara este tot mai putin interesata in casatorie, rata concubinajului creste vertiginos, un numar tot mai mare de copii se nasc in familii din care lipsesc tatii, responsabilitatea de parinte e in declin. Si lista efectelor negative continua, culminind in declinul social la care toti suntem martori.

DECLARATIA DE LA MADRID IN ROMANESTE
Intruniti la Madrid, in aceasta zi de 27 mai 2012, noi delegatii la Congresul Mondial al Familiilor VI reafirmam adevarul ca “familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. (Articolul 16, Declaratia Universala a Drepturilor Omului) Impulsul familiei naturale este innascut in natura umana si se centralizeaza pe uniunea voluntara a unui barbat si a unei femei intr-un legamint de casatorie pe viata. Institutia casatoriei acorda in primul rind dragoste si bucurie cuplului si este deasemenea indreptata spre proceeare si cresterea copiilor. Uniunea conjugala deasemenea ofera sotilor siguranta in vremuri dificile, este fundamentul social care stabileste echilibru intre ordine si libertate, si leaga generatiile.

Iata insa, ca in vremea noastra, asalturile impotriva familiei naturale cresc in numar si intensitate. Ideologiile statismului, individualismului si revolutia sexuala ataca insasi esenta casatoriei si a familiei. Schimbarile recente legale si de politica publica au corupt intelesul si deminitatea casatoriei, au devalorizat rolul parintilor, au incurajat si facilitat divortul si procrearea in afara casatoriei, au creat confuzie privind identitatea sexuala, au promovat promiscuitatea, au creat conditii care faciliteaza abuzul copiilor, au izolat pe cei in varsta, au stimulat depopularea. In particular, aceste schimbari au fost acute in Europa in ultimele decenii, si, in mod specific, in Spania anilor 2004-2011, cind un guvern radical a facut eforturi sustinute sa submineze familia naturala.

Ca raspuns, Congresul Mondial al Familiilor VI sustine un set de principii pentru crearea unui mediu politic si cultural care e compatibil cu viata, libertatea si speranta pentru viitor:

* Afirmam ca familia naturala, nu individual, este unitatea fundamentala a societatii.

* Afirmam ca familia naturala este uniunea dintre un barbat si o femeie prin casatorie cu scopul de a impartasi dragoste si bucurie, procreare, asigurarea educatiei morale a copiilor, constituirea unei economii viabile, siguranta in vremuri dificile, si conectarea generatiilor.

* Afirmam ca familia naturala reprezinta un aspect fix al ordinii create, si ca este innascuta in natura umana.

* Afirmam ca familia naturala este sistemul familial cel mai ideal si optim. Admitem ca exista diverse moduri de convietuire, dar toate celelalte “forme de familie” nu sunt complete si sunt doar inventii artificiale ale statului.

* Afirmam uniunea conjugala intre un barbat si o femeie ca formind unica legatura sexuala autentica, si singura propice procrearii responsabile si naturale.

* Afirmam sanctitatea vietii de la conceptie pina la moartea naturala; ca fiecare noua fiinta umana conceputa detine drepturile la viata, nastere, dezvoltare, si sa traiasca intr-un camin cu parintii lui naturali uniti in casatorie. Avortul, eutanasia si alte forme de manipulare a fiintelor umane in starea lor embrionala constituie atacuri asupra vietii umane.

* Afirmam ca familia naturala exista inaintea statului si ca guvernele legitime exista pentru a proteja si incuraja familia naturala.

* Afirmam ca planeta este bogata in resurse. Colapsul familiei naturale si falimentul moral si politic, nu “suprapopularea”, sunt cauzele saraciei, a foametei si a distrugerii mediului.

* Afirmam ca imbatrinirea populatiei si depopularea constituie adevaratul pericol demografic cu care se confrunta planeta in noul secol. Societatea are nevoie de mai multi, nu de mai putini, oameni.

* Afirmam ca familia naturala este sursa principala a prosperitatii economice si sociale si pivotul principal pentru depasirea crizei economice mondiale de astazi.

* Afirmam ca femeile si barbatii sunt egali in demnitate si drepturi umane innascute, dar diferiti in roluri. Cu toate ca rolurile uneori sunt determinate de aspecte dincolo de controlul individului (sau dictate de vocatia religioasa a individului), vocatia fiecarui baiat este sa devina sot si tata; si vocatia fiecarei fete este sa devina sotie si mama. Cultura, politica si legile trebuie sa ia in considerare aceste diferente.

* Afirmam ca complementaritatea dintre sexe este o sursa de putere. Barbatii si femeile dispun de profunde diferente biologice si psihologice. Dar cind sunt casatoriti, unitatea lor este mai puternica decit diferentele lor.

* Afirmam dreptul parintilor de a-si educa copiii pentru binele lor fara imixtiunea statului.

* Afirmam ca fiecare fiinta umana are dreptul la libertate religioasa si ca comunitatea politica trebuie sa respecte libertatea fiecaruia de a-si exprima propria credinta, sa o transmita copiilor, si sa-si creasca copiii in ea.

* Afirmam idealul egalitatii intre barbat si femeie pentru o munca egala cu responsabilitati egale. Compensatia pentru munca, sistemul de taxe si planurile de asigurare sociala trebuie sa intareasca legaturile familiale.

* Afirmam rolul necesar al proprietatii private in pamint, locuinte, si capital productiv ca fundament al bunastarii familiei si garantia democratiei. Intr-o societate dreapta si buna, e important ca toate familiile sa detina proprietati.

* Afirmam ca solutiile de lunga durata a problemelor umane, inclusiv a crizei economice contemporane, izvorasc din familii si comunitatile mici. Solutiile nu pot fi impuse din exterior prin constringeri birocratice sau prin forta.

Resurse: Textul oficial, in engleza, al Declaratiei, poate fi cititi aici: http://congresomundial.es/wcf-vi-madrid/the-madrid-declaration/

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Declaratiile sunt importante, asa cum afirmam mai sus. E important ca ele sa fie semnate de cit mai multi pentru a avea un efect cit mai mare. De aceea va rugam din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

FAMILIA ORTODOXA
Colegii de la Familia Ortodoxa ne informeaza ca au scos numarul 42 al revistei online Familia Ortodoxa. Va rugam intrati in acest link sa o cititi. http://www.familiaortodoxa.ro/2012/07/16/familia-ortodoxa-numarul-42/ Va invitam sa va si abonati. Este o revista exceptionala. Materialele si informatiile privind familia, valorile si contextul social in care ele se manifesta sunt numeroase. Familia Ortodoxa face un aport simnificativ la efortul comun de a informa familia romana privind pericolele cu care toti ne confruntam.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Ultimele stiri din Nigeria sunt cit se poate de ingrijoratoare. Media internationala tocmai a anuntat ca recent 50 de crestini au fost arsi de vii in casa unui pastor in nordul Nigeriei. http://www.wnd.com/2012/07/50-christians-burned-to-death-in-pastors-home/?cat_orig=world

Astfel de stiri nu sunt izolate chiar daca par ireale si de necrezut. Parca nu ne mai aflam la inceputul Mileniului III. Cu trei saptamini in urma am anuntat o petitie de solidaritate cu crestinii din Nigeria. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 800 de semnaturi la nivel european, dintre care mai mult de jumatate au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre sa o semnati si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor din Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Cum am mai amintit, miscat de aceste evenimente tragice, europarlamentarul italian crestin Mario Mauro, a lansat, pe 22 iunie, o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Saptamina trecuta marti am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

ZI DE POST SI RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
In ultima saptamina am primit zeci de mesaje din partea dtra si a altor organizatii care ne informeaza ca intentioneaza sa posteasca si sa se roage pentru Romania azi, 19 iulie, si mai departe pina dupa referendul din 29 iulie. Ne facem datoria sa va informam despre asta si va multumim pentru aceasta initiativa. Dumnezeu sa se indure da tara noastra! Din multele mesaje care le-am primit pe acest subiect ne-a cazut la inima acest paragraf care ne aminteste ca poate Romania se afla in situatia jalnica pe care o cunoastem cu totii si datorita faptului ca nu ne-am rugat destul pentru clasa politica a tarii: “Conducatorii pe care ii avem sunt de cea mai proasta calitate si datorita noua care nu ne-am rugat pt ei iertandu-i. Sa-i iertam sincer pe toti ca micsoram rautatea si sa putem merge cu bine mai departe. Da, sa ne rugam si sa tinem post pt ca Dumnezeu sa ne ierte (ca nu ne-am rugat pentru conducatorii nostri, sigur nu constient si sincer!), sa ne miluiesca si sa ne scape de cei intunecati (sau sa le lumineze sufletele si inimile). Iar la final sa nu uitam sa spunem: DAR FACA-SE VOIA TA, DOAMNE!!!) (Nicoleta C.)

Iar chiar inainte de inchiderea editiei am primit acest email: “Doamne ajuta! Cu durere fata de cele ce se petrec si cu nadejde in mila lui Dumnezeu raspundem si noi apelului dvs la post si rugaciune, cu gandul si la inaintasii nostrii, mai apropiati sau mai indepartati de noi in timp, care s-au jertfit pentru neamul nostru, martiri si marturisitori din temnitele comuniste, conducatori si voievozi de inalta tinuta….cu ale caror rugaciuni bunul Dumnezeu sa ne miluiasca si pe noi!” (Nicoleta F.)

VA INFORMAM – RENATE WEBER
De citiva ani scriem din cind in cind despre dna Renate Weber din Sibiu, europarlamentara. Afirmam ca este cea mai antivalori dintre toti europarlamentarii Romaniei. De multi ani promoveaza cu agresivitate avortul si dreptul homosexualilor, fiind o simpatizanta a lui International Planned Parenthood Federation (o organizatie mondiala care promoveaza avortul si controlul populatiei) si a lui International Lesbian and Gay Association (o organizatie cu sediul la Bruxelles care promoveaza homosexualitatea si drepturile homosexualilor). Este o europarlamentara nu doar necrestina ci si anticrestina. Saptamian aceasta ne-a parvenit un document oficial emis in mai 2010 de un grup de europarlamentarii, printre care si dna Renate Weber, care critica Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale pentru ca a acceptat ca membra organizatia crestina din Viena, Observatory of Intolerance and Discrimination against Christians. Aceasta organizatie, condusa de colegii nostri din Viena, monitorizeaza incidente de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Atacul impotriva colegilor din Viena este nejustificata si dovedeste intoleranta fata de noi toti, crestinii Europei. Ne exprimam din nou profunda ingrijorare ca un partid politic din Romania include in listele ei electorale o persoana care nu are nimic nici in clin nici in mineca cu Romania, crestinismul sau valorile noastre. In mai 2009 dna Weber a candidat pe listele PNL.

MULTUMIRI COLEGILOR DIN BULGARIA
Luna trecuta aproape 20 de ambasadori straini au emis o Declaratie Comuna in sprijinul marsului homosexual de la Bucuresti. Printre ei s-a aflat si ambasadorul Bulgariei la Bucuresti. La rugamintea noastra, colegii din Bulgaria au emis, saptamina aceasta, o nota de protest catre Ministerul de Externe al Bulgariei prin care condamna implicarea ambasadorului bulgar in mars.

FELICITARI ROMANIEI!
Felicitari echipei Romaniei (constituita din liceeni) care s-a clasat pe primul loc in Uniunea Europeana la Olimpiada de Matematica tinuta tocmai in Argentina! Suntem mindri de copiii nostri!

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

O inima priceputa

On July 17, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Judecata de care avem mare nevoie!

Parvenitii de azi se tot înmultesc ca si ciupercile de “sera”, care au nevoie de întunerec mai mult decât de lumina!

“Si am ajuns, iata, la vremurile noastre, la societatea polarizata în care traim. O minoritate aroganta, snoaba, dornica de parvenire si o majoritate lipsita de drepturi care lupta pentru supravietuire, tentata fiind de compromis. Minoritatea este formata din indivizi care au si atins bunastarea (laudabila daca este facuta prin munca si inteligenta!), dar unii continua sa manifeste lacomia pierzand reperele umane, crestine. Pentru acesti oameni legea „nu este batuta in cuie”, ea exista doar pentru „prostime”. Continue reading “O inima priceputa” →

Le retour à Saint Gervais

On July 17, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Traduit par Prof. Carmen Margan

“Toutes les choses pleines de souvenirs dégagent un rêve qui nous enivre et nous fait flâner longtemps…” (Victor Hugo)

Le rêve américain de Dumitru Sinu est devenu réalité plusieurs années après son départ de Roumanie. De longs pèlerinages, en commençant par les camps des réfugiés de Yougoslavie et d’Italie, ensuite l’aventure française, qui a eu son impact le plus puissant, le Canada avec ses leçons de vie et ensuite les États-Unis ont réuni dans son âme des souvenirs que les ailes du temps n’ont jamais réussi à effacer. Il raconte tous ces souvenirs avec plaisir si on a l’occasion de lui en parler. Moi, chaque fois que j’ai eu le privilège de l’écouter, j’ai eu le sentiment d’être le spectateur fidèle en train de regarder un feuilleton inédit, le feuilleton d’une vie tumultueuse où la réalité, l’aventure et l’esprit s’ harmonisaient parfaitement.

J’ai eu mes raisons d’utiliser la phrase de Victor Hugo en guise de sous-titre, car tout ce que je vais révéler ici est dû au souvenir, un souvenir sans égal resté dans l’âme de mon ami sur un endroit, sur un pays qui avait été pour la plupart de sa vie de réfugié sa seconde patrie : la France!

Il a toujours invoqué les bons temps passés en France dans ses conversations avec ses amis et les personnes qu’il connaissait. En plus, il a eu la chance extraordinaire de connaître tant de gens interressants, de jouir de la présence de quelques personalités culturelles connues, de nourir son esprit selon les caprices de son âme, ce qui rendait le téméraire octogénaire vraiment chanceux encore une fois.

Le voilà aux États-Unis, marié à une femme distinguée d’origine française, avec une fille superbe née à Montréal et un fils né à Los Angeles, tout ça pour achever son rêve et pourtant, souvent, dans les conversations avec ses amis, (ses amitiés avaient toujours été nombreuses et de qualité), Dumitru Sinu vivait avec la nostalgie des années passées en France, particulièrement à Paris, la ville unique au monde, de son point de vue et de beaucoup d’autres qui ont goûté pleinement à sa générosité.

L’idée de revenir en France se précisait petit à petit. Il désirait tant que le pays de Voltaire ouvrît les horizons de la connaissance à ses enfants et que ceux-ci eût la chance de bien apprendre le français et de découvrir la culture du peuple français justement en France. Animé par de nobles intentions, avec de beaux souvenirs dans son âme et sans trop réflechir à d’autres aspects qui auraient pu mettre enéévidence les eventuelles inconveniences de cette nouvelle aventure, mon vieux Mitica prend un jour sa famille et part pour Paris.

Mitica, tu n’es pas venu en France, tu as quitté l’Amérique!

Le retour à Paris lui a donné l’occasion de revoir ses chers amis et d’inspirer paisiblement le parfum des souvenirs…Il y avait joui de la présence, du soin et de l’amitié de la famille Bunescu, il avait participé à de nombreuses actions culturelles où il avait entendu les voix de quelques intellectuels importants, écrivains et philosophes de la diaspora et d’autres encore. Tous les acquis du passé dont il se souvenait toujours avec plaisir, lui avaient été très utiles dans son expérience ultérieure canadiano-américaine, experiences qu’ il gardait comme des trésors.

La rencontre avec Cornel Crisan, l’un de ses amis avec lequel il a passé la frontière Serbe, va changer son chemin, en attirant son attention sur Saint Gervais, la localité que son ami lui avait conseillé de choisir et où il allait rester pendant huit ans avec sa femme et ses deux enfants.

Quand ils se sont revus, Cornel s’est réjoui mais il n’a pas hésité de lui demander étonné: “Mais qu’est-ce que tu as fait, Mitica?” “Je suis revenu en France!” a t il répondu. “Mitica, tu n’es pas venu en France, tu as quitté l’Amérique!”- a répliqué Crisan d’un ton affirmatif, pareil à un professeur qui annonçait d’une manière inébranlable une vérité absolue, poussant son étudiant vers la réflexion.

“C’est une grande chose que de quitter l’Amérique” m’expliquait cette fois Mitica. “L’Amérique, c’est l’Amérique! Si tu vas dans n’importe quel pays du monde et tu demandes aux gens où ils voudraient habiter, la plupart vont te dire en Amérique! Je n’ai pas quitté l’Amérique si facilement!” Pourtant il a renoncé, mais pas pour toujours, il a accompli son désir d’éduquer ses enfants à l’esprit de la culture française, et encore de revoir la France et les gens merveilleux qu’il a rencontré là-bas.

Saint Gervais: un nouveau commencement ?

Cornel Crisan avait fini ses études universitaires en France et à cet époque était ingénieur à Paris. Il était content que Mitica soit revenu et il lui a conseillé de rester à Saint Gervais, une superbe petite station, nichée au coeur des Alpes, au pied du Mont Blanc, où l’ on peut entendre les voix des trois civilisations voisines: la France, la Suisse et l’Italie. Rapidemment, Cornel va suivre Mitica et va déménager à Saint Gervais avec sa femme et leurs cinq garcons.

Village coquet, aux bâtiments construits dans le style architectural particulier du début du XXe siècle, avec de petites rues pavées propres et un air de bourg Suisse, le tout ayant l’ arome du parfum français et la gaité propre aux italiens du voisinage, la petite ville des Alpes a été particulièrement accueillante avec Dumitru Sinu et sa famille.

Dès son arrivée à Saint Gervais, la chance sourit à mon vieux Mitica: la première personne qu’ il rencontra était un citoyen français qui se trouvait devant sa maison et…fauchait l’herbe. Poussé par la nostalgie des étés de chez lui, à Sebesul de Sus, quand il allait faucher avec sa famille, Mitica s’est approché du Français, et lui demanda la permission d’écouter sa faux. Avec une précision formidable et un plaisir qu’il n’avait plus senti depuis longtemps, il ondoya la pierre à aiguiser sur le tranchant qui allait couper le soupir de l’herbe, tout en continuant à discuter avec le Français resté bouche-bée: il n’avait jamais vu quelqu’un aiguiser une faux sans au moins regarder le tranchant d’acier. Ensuite il lui a demandé la permission de faucher et en la maniant avec beaucoup de finesse, il a vite gagné la sympathie et l’amitié du vieillard.

En lui confiant qu’il désirait s’établir à Saint Gervais avec sa femme et ses deux enfants, mon vieux Mitica reçoit sur place l’invitation d’habiter dans la maison du Français. Il s’y installa et resta huit ans. “ Je ne payais que 200 dolars par mois”- dit Mitica. Toute cette période il s’est très bien entendu avec le Français qui dînait tous les jours avec eux; Madame Nicole cuisinait très bien, c’etait un vrai cordon-bleu.

Le propriétaire était un veritable communiste et disait à Dumitru Sinu: “nous sommes des communistes depuis longtemps! Nous avons créé la Chambres des Communes!” Mon ami l’écoutait sans le contredire, (trés diplomate !), et après quelques années il lui offrit en cadeau une excursion en Russie. Le Français en est revenue déçu; il avait voulu voir comment vivaient les ouvriers soviétiques et l’image qu’il avait sur le communisme semblait pâlir. Il avait raconté beaucoup de choses à Mitica. Chaque histoire avait une ombre qui couvrait petit à petit ce qu’il avait idéalisé. Sympathique et aimable, le Français récompensa Mitica pour son cadeau (l’excursion en Russie) avec un cadeau inédit: un pot de caviar.

“ Je veux que mes héritiers apprennent la langue de Voltaire!”

Pour legaliser sa presence en France, dès son installation à Saint Gervais, Dumitru Sinu contacta les autorités locales. Il sollicita auprès de la mairie un visa. “Pourquoi voulez-vous habiter ici “? fut la question méfiante du maire de Saint Gervais. “Je désire que mes héritiers apprennent la langue de Voltaire. Notre séjour ici vous rend un grand service!” répliqua du tac au tac le Roumain . Le maire, un homme drôle, n’a pas hésité à plaisanter: Il y a quelqu’un ici qui balaye…il s’appelle Voltaire! Et il le montra du doigt à Mitica à travers la fenêtre. Mais il a été aimable, approuva leur demande de visa, et ensuite, durant tout leur séjour à Saint Gervais, leur facilita chaque année, l’obtention dudit visa, en évitant de les faire aller à Paris.

A Saint Gervais, les habitants étaient plus accueillants qu’à Paris. Ils se connaissaient tous, et une fois leur sympathie gagnée, on était l’un d’eux. La plupart des gens avaient des propriétés à la montagne et à la plaine aussi. Ils coupaient du bois, travaillaient beaucoup, mais savaient se distraire aussi et, Dieu merci, il avaient les moyens de le faire!

Saint Gervais : une oasis de calme, fraîcheur et tranquilité!

Tout au long de l’année, dans la ville touristique de Saint Gervais arrivaient beaucoup de visiteurs qui, en hiver, jouissaient du privillège de skier ou patiner, et, en été, profitaient pleinement de l’air frais de la montagne et de la possibilité de pratiquer en pleine liberté l’alpinisme ou d’autres sports extrêmes.

La proximité du Mont Blanc, (le plus haut sommet des Alpes et de l’Europe avec une altitude de 4810 m.,) et l’emplacement de la ville à une altitude de 850 m., offrait à ses visiteurs des opportunités illimitées de repos et de pratique des sports blancs, sur les pistes aménagées pour le ski. Ce milieu était à peu près familier à mon vieux Mitica car il était né au pied de la montagne et avait vécu la première partie de sa vie dans son village natal, situé presqu’à la même altitude que celle de cette petite ville où il s’était installé en pleine maturité.

Des bâtiments élégants d’où parviennent les chuchotements d’une époque pleine de charme et romantisme, des rues où l’on rencontre tous les jours des gens aux visages sereins, le panorama inégalable du Mont Blanc et les beautés montagneuses des alentours, produisait pour cette ville-station une fascination spéciale. Paradis blanc en hiver, véritable paysage féérique, avec des forêts séculaires et des prés fleuris en été, ce coin de paradis semble délivrer l’homme des ténèbres des pensées et le transposer dans un monde pure, tranquille, patriarcal, qui semble avoir été créé par Dieu justement pour purifier l’âme et l’esprit.

St Gervais aujourd’hui est connue comme étant l’une des station préférée des célébrité (acteurs, écrivains, hommes politiques): c’ est un endroit parfait pour les vacances puisqu’ elle offre des activités ludiques et sportives multiples, remplissant toutes les conditions pour la nommer la perle des Alpes. Les pistes de ski et les patinoires, les installations de transport câblé qui lient les stations de cette région, le snowparc aménagé, attirent en hiver de nombreux touristes qui certainement reviennent en été jouir des beautés du site et des possibilités de loisirs qui abondent partout. L’eau termale utilisée à des fins médicales puis esthétique depuis plus de 200 ans, les dizaines de sentiers de montagne et les endroits non atteints par la civilisation (où l’on oublie qu’on vit dans le siècle de la vitesse, en se retrouvant dans l’ondoiement des fleurs ou le chant des dizaines d’espèces d’oiseaux qui vivent dans les forêts), des terrains de golf ou de tennis, des manèges, la possibilité de pratiquer des sports extrêmes) tout ça fait partie des merveilles offertes par la ville de Saint Gervais d’aujourd’hui, ville qui a adopté pendant huit ans mon vieux Mitica…Ce n’est pas une petite ville isolée de la civilisation, au contraire, elle se trouve à une heure de l’aéroport de Genève, et au pied de la montagne les trains a grande vitesse s’arrêtent en gare du Fayet.

A cause de son esprit toujours vif, n’importe où il se trouve, Dumitru Sinu trouve chaque fois quelque chose qui raisonne avec son milieu; c’est ce qu’il a fait à Saint Gervais, en jouant avec les mots il a composé un court poème amusant au sujet de la passion pour les sports d’hiver: “Ah! Qu’il fait bon patiner/ Si tu savais qu’il fait bon/ J’aimerais toujours patiner/ Jamais étudier/ Ah! Qu’il fait bon patiner!”. Après avoir réfléchi ensuite aux implications sur le choix entre les études ou leur renoncement en faveur des distractions, le poème continue: “ Ah! Qu’il fait bon près du tableau noir/ Savoir toutes les bonnes réponses/ On te donne un 8 en te disant: va à ta place / Ça va mal près du tableau noir/ Quand on ne sait pas les réponses/ On te donne un 3 et on te giffle/ Ça va mal près du tableau noir!”. C’était lorsque ses enfants avaient déjà commencé à étudier en France.

Il n’y avait pas beaucoup d’immigrants à Saint Gervais. Mon vieux Mitica ne se rappelle que d’un Australien et d’un Anglais qui vivaient là-bas. Ils se connaissaient tous, c’était une petite communauté, tranquille, armonieuse et il était impossible de ne pas observer chaque nouvelle personne arrivée à Saint Gervais.

Quelques Roumains de valeur au pied des Alpes

Saint Gervais était aussi la ville d’adoption pour d’autres familles roumaines. Après l’arrivée de Dumitru Sinu, ce fut Cornel Crisan qui le suivit, celui qui lui avait indiqué cet endroit. La femme de Cornel était française, née à Paris; ils avaient cinq beaux garcons, un mariage heureux mais parfois, quand il entendait Madame Nicole Sinu parler roumain très aisément, il grondait son épouse en lui montrant la femme de Mitica: Mais elle, comment a- -t elle appris le roumain?, car sa Française ne savait que quelques mots en roumain. Malheureusement, Madame Crisan est morte assez jeune…

Cornel Crisan était un brillant ingénieur chimiste. Grâce à ses brevets d’invention il est devenu très connu dans le monde de la science parce qu’il a réussi à breveter quelques types de médicaments. Il a reçu une bonne pension de l’État français. Mon vieux Mitica se souvient qu’il recevait environ 5000 francs, ce qui était beaucoup! Il est mort il y a peu de temps, là-bas, à Saint Gervais, la ville des souvenirs de mon vieux Mitica…

Il n’a jamais pu oublier ces gens, parce qu’ils étaient tous d’une qualité irréprochable, il les a toujours aimés et estimés.

Comment est-il possible d’oublier une personne comme Vasile târa, originaire de la ville de Bistrita et qui aimait tant les livres, comme je vous l’ai déjà exliqué dans un précédent chapitre? Excelent en classe, licencié à la Sorbonne, il travaillait dans l’enseignement et jouissait d’une reconnaissance spéciale de la part de la société culturelle française. Il était marié à une femme asiatique, dans les veines de laquelle coulait le sang bleu d’une dynastie de la lointaine Indochine. Ils ont toujours entretenu des relations d’amitié. N’oublions pas le fait que Vasile lui avait envoyé le croquis du passage de la frontière française, quant il se trouvait encore en Italie. Et voilà comment, après de nombreuses années, le destin permet leur rencontre à Saint Gervais.

Un autre cher ami dont Dumitru Sinu se souvient avec plaisir est l’architecte roumain Elian. Neveu de l’illustre Gheorghe T?t?r?scu, ex-premier ministre de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, Elian a été le plus heureux quand mon vieux Mitica est venu à Saint Gervais. Ils se rencontraient presque chaque jour et il n’oubliait jamais de lui dire: Mon vieux Mitica, je suis tellement heureux de te voir ici, car je ne parle plus roumain avec personne!

Un homme beau, grand, costaud et très intelligent, Elian était marié et il avait deux enfants: un garçon et une fille. Sa femme non plus n’était pas roumaine. Mon vieux Mitica ne se rappelle plus son pays d’origine, l’Estonie ou un autre petit pays du continent, mais il sait qu’elle avait étudié à la faculté de médecine de Roumanie et avait à Saint Gervais son propre cabinet médical. Madame Eliane est morte elle aussi, assez jeune, tout comme la femme de Cornel Crisan. Le fameux architecte vit encore aujourd’hui et Sandra, la fille de mon vieux Mitica lui rend souvent visite pour ainsi continuer ce que son père avait commencé longtemps auparavant, à savoir converser avec Elian dans la langue douce d’Eminescu.

Au diner avec la famille Tatarascu

Mon vieux Mitica se trouvait encore dans la station de Saint Gervais, quand la mère d’Elian visita son fils. Madame Elian était l’une des soeurs de Gheorghe Tatarascu.

Le libéral Tatar?s a eu des fonctions importantes dans les gouvernements de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, à plusieurs reprises: premier-ministre de janvier 1934 à décembre 1937 puis de novembre 1939 à juillet 1940 et ministre des affaires étrangères d’ octobre 1934 à février 1938 et encore de 29 mars 1938 à décembre 1947.

Gheorghe Tatarascu venait d’une famille de boyards de la region de Gorj. Il a étudié le droit et l’économie à Paris, et a eu une activité politique prodigieuse. On peut dire beaucoup de choses sur cette personnalité, sur laquelle beaucoup d’entre vous avez certainement lu, son nom étant resté écrit en majuscules dans l’histoire du peuple…En 1950, il y avait 11 membres de la famille T?t?r?scu dans les prisons communistes: Gheorghe T?t?r?scu et ses quatre frères, Sandra – la fille du haut fonctionnaire, trois cousins et deux tantes de l’homme politique roumain. Ces deux dernières n’ont pas resistées et se sont suicidées pendant leur détention. A Paris, où le frère de Sanda T?t?r?scu étudiait le droit, un autre malheur est arrivé: après avoir entendu que son père avait été arrêté, le fils de Tatarascu a eu une crise de schizophrénie. Il est mort en 1969, dans un asile Parisien…

Mon vieux Mitica, le voilà maintenant à table avec la soeur d’une illustre personnalité de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, la mère de l’architecte Elian. Les membres de la famille Sinu étaient invités souvent à dîner chez Elian et ils passaient ensemble beaucoup de temps. Madame Elian, très distinguée, délicate, éduquée et très amicale était fascinée par les histoires de vie de refugié de mon vieux Mitica et lui disait souvent: “Vous avez eu une vie si palpitante, personne ne l’ a écrite ?”

Mon vieux Mitica avait souvent dit à Vasile târa, qui était souvent présent aux rencontres avec la famille Elian, “Moi, je t’ai dit de commencer à écrire quelque chose! “mais il répondait avec le même calme impassible : “Mitica, moi aussi je t’ai dit que ceux qui écrivent sont plus nombreux que ceux qui lisent.”

Est-ce que c’est Madame Eliane qui a stimulé mon vieux Mitica à rassembler ses souvenirs dans ses notes? A part d’autres choses, l’intérêt de cette dame cultivée pour la connaissance de sa vie de réfugié l’a convaincu qu’un jour il allait écrire ses souvenirs dans un livre..

Parfois, mon vieux Mitica invitait Madame Elian à la promenade car il avait beaucoup de temps libre et lui parlait indéfiniment des secrets, joies et pièges de l’exil, des gens et des endroits, de l’histoire et la culture. A son tour, il était étonné par la culture vaste de Madame Eliane et par la facilité avec laquelle elle parlait le français et l’allemand. Sa curiosité impétueuse l’a poussé un jour à lui demander comment elle avait réussi cette performance ? “Mon ambition a été de parler aussi bien qu’eux !” a été la réponse simple et claire de la dame distinguée. Madame Elian n’est pas restée longtemps à Saint Gervais, elle a déménagé chez sa fille qui habitait Paris.

“Tout le monde s’embrasse à Saint Gervais!”

Un cadre familial s’est instauré à Saint Gervais car ils se connaissaient tous. “Nicole embrassait toutes les femmes quand on entrait dans un magasin. Je devais attendre jusqu’à ce qu’elle les embrassait toutes, en France tout le monde s’embrasse”- me clarifie tout en riant mon vieux Mitica. C’était une communauté qui vivait en pleine harmonie et dans une ambiance amicale.

Les Roumains de Saint Gervais et Mitica dînaient souvent avec le maire, le chef policier, les médecins et les professeurs. “Les policiers étaient aimables, il n’y avait pas de problèmes dans les villages”, soutenait Mitica et les intellectuels étaient unis. Il y avait des amis français aussi, et, bien qu’il adorât parler avec des personnes intelligentes, cultivés, Dumitru Sinu ne faisait pas de discrimination: s’il était à table avec des hommes politiques, des intellectuels connus ou toute autre personnalité et apparaissait un homme simple qu’il connaissait, il n’hésitait pas à l’inviter à leur table et le traitait avec respect en le faisant se sentir aussi important que les autres. Mais il avait quatre amis français, un médecin, un journaliste et un professeur avec lesquels il aimait sortir et rester des heures dans un café, en abordant des thèmes vastes et variés de sa vie, de la politique, de la culture ou de tout autre domaine.

Quand mon vieux Mitica entrait dans un restaurant tout le monde se levait, y compris les pesonnes âgées- “Comme chez nous dans les villages!”- précise Mitica Sinu. Il se rappelle qu’une fois un de ses amis des Etats-Unis, Aurel Lungu est venu en visite à Saint Gervais. Celui-ci fut très étonné par l’intégration de mon vieux Mitica là-bas et lui a demandé: Mais comment est-il possible que tous ces gens te connaissent? Simplement: il a toujours su être agréable, respecter et c’est pourquoi il a toujours été respecté, il a aimé les livres et leur auteurs et il a partagé la joie de la connaissance avec ses amis.

Parce que j’ai réussi à très bien connaître Dumitru Sinu, je ne pose pas de telles questions, parce que sa manière d’être est unique, et il est impossible que quelqu’un qui le connaît ne l’aime pas.

Les fêtes traditionnelles françaises et réligieuses constituaient d’autre occasion pour un plus grand rapprochement des habitants de la ville de Saint Gervais. Ils savaient se distraire d’une manière originale, ils chantaient tous, dansaient, s’embrassaient tous en sortant dans les rues.

Parce que Saint Gervais est près de la frontière de la Suisse, mon vieux Mitica emmenait sa famille assez souvent dans le pays des cantons et ses enfants adoraient les hamburgers suisses! “ Ils étaient plus chers mais ils étaient très bons!”- m’expliquait mon vieux MItica en souriant.

“Viendra un temps où l’on boira du champagne chaque jour!”

La vie de la famille Sinu n’a pas été toujours heureuse. Il y a eu aussi des périodes difficiles quand ils ont dû se soutenir l’un l’autre, avoir de la patience et de l’espoir pour des temps meilleurs. Mon vieux Mitica se rappelle que durant les périodes difficiles il avait promis à Nicole que viendrait le jour où ils pourront boire du champagne tous les jours! A Saint Gervais le rêve des deux époux qui ont traversé des périodes difficiles et des périodes de prospérité, semblait devenir réalité.

Un jour, Madame Nicole fut surprise par son mari qui lui apporta 14 bouteilles de champagne. Il avait tenu sa promesse et durant 7 jours ils ont bu du champagne chaque jour. Le temps promis à sa chère femme est venu et les voilà avec leurs enfants jouir d’une vie plus sûre, plus tranquille et meilleure. Mais, après les premieres sept bouteilles de champagne, ils ont decidé de garder les autres et les ont savourées, une par une, quand ils recevaient la visite d’ amis chers. Ils étaient heureux à Saint Gervais, ils étaient vraiment heureux!

“L’Amérique, c’est l’Amérique!”

Le contact avec les Étas-Unis n’a jamais été interrompu par Dumitru Sinu durant tout son séjour à Saint Gervais: il y revenait pout acquitter ses taxes à l’État américain. Il y avait une affaire qui devait être managée et surveillée et il devait surtout remplir les déclarations d’impôts sur le revenu au début de chaque année, pour l’année précédente.

Bien que Saint Gervais ait constitué pour lui et sa famille une période de vie merveilleuse, avec des souvenirs inoubliables, un endroit où il s’ est senti à l’aise, où il a eu des amis d’élite qui l’ont apprécié et aimé, il parraît que l’Amérique, la force qui y attire des gens du monde entier, y compris des États avec un puissant moteur de développement économique, l’ont determiné à revenir au Nouveau Monde. “L’Amérique, c’est l’Amérique!” c’est l’endroit qui l’a toujours attiré, où il a vu son rêve s’accomplir dès son arrivée.

Après huit ans à Saint Gervais, mon vieux Mitica décide de revenir aux États- Unis. Il s’établit cette fois à Reno, Nevada. Quitter Saint Gervais n’a pas été facile, parce que Sandra et Nicolae sont restés là-bas pour finir leurs études, mais il a pris cette décision sans hésiter. L’Amérique lui manquait et il ne pouvait pas ne pas répondre à ce désir de son âme. Nicole est revenue aux États-Unis après quelques années, après avoir fini ses études au lycée, et Sandra s’est mariée avec un Français et est restée là-bas.

Des enfants qui reussissent, des parents contents…. une famille heureuse!

Sandra et Philippe, son mari, habitent aujourd’hui encore à Saint Gervais. Ils ont deux enfants, un garçon et une fille. Ils visitent périodiquement leurs parents, mais ce sont les petits-enfants qui arrivent le plus souvent à Phoenix. Mon vieux Mitica en est fier et très content, surtout parce qu’ il les voit satisfaits et qu’ils n’oublient aucun instant leur racines roumaines.

Philippe est le propriétaire d’une compagnie de façonnements métaliques où l’on réalise d’une manière très artistique des objets de menuiserie, des objets pour l’intérieur, des palissades, des balustrades, des accessoires ornamentaux pour l’intérieur ou l’extérieur, le tout exécuté d’une manière speciale, qui les distinguent des autres produits similaires de Saint Gervais et des alentours. Mon vieux Mitica me parlait des outillages performants que son beau-fils avait acquis et de la qualité élévé de son travail. Il est content et fier en même temps de savoir sa fille à l’ abris et heureuse à côté de son mari qui l’aime. Et pour que la satisfaction et la joie de Dumitru Sinu soient plus grandes, Sandra et Philippe ont racheté la maison paternelle à Sebes, la ville roumaine de son enfance. Ils l’ont renovée, équipée avec tout ce qui est necessaire pout être une maison confortable, pour se sentir à l’aise et ils vont chaque année en Roumanie. Leurs enfants aiment la montagne, adorent les sentiers des alentours du village de Sebesul de Sus, en réussissant à parcourir les tracés des montagnes Suru et Negoiu, mais aussi ont-ils parcouru une grande partie des montagnes Fagaras.

Les petits-enfants nés et élevés à Saint Gervais, mais aussi avec cette petite partie-là de sang roumain qui coulait dans leurs veines, sont arrêtés dans les rues du village par des autochtones qui leur disent: “Je sais qui vous êtes! Voue êtes de la famille du vieux Niculita!” ( le grand-père de mon vieux Mitica)

Ils ne savent que quelques mots de roumain mais ils ont une forte relation avec Sebesul de Sus; c’est ici que leur grand-père est né et par eux, par leur présence ici, chaque année, avec l’amour pour les gens et les lieux, le coeur de mon vieux Mitica sera toujours chez lui et va battre à la roumaine.

“Tout ce que l’homme possède n’a plus de valeur à un certain moment”- me disait mon vieux Mitica, en faisant reference à la période de Saint Gervais! Les années passées dans cette ville ont eu leur charme, les enfants se sont formés dans les écoles françaises, comme il l’ avait désiré, il a été heureux, tranquil, il a eu des amis, mais il avait commencé à en avoir assez et est alors revenu aux États-Unis. Cela avait été bien, mais la vie de la famille Sinu devait suivre une nouvelle trajectoire.

Plein de vie comme d’habitude, mon vieux Mitica me disait en souriant à la fin de cette rencontre: “On ne peut pas tout avoir, car il est impossible de faire face!”

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arziona
Juillet, 2012

“Sunt fericita acum!”

On July 15, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Declaratia uimitoare a femeii careia sotul taliban i-a taiat nasul si urechile

de Daniela Delibas

Sub titlul “O fotografie socheaza intreaga lume” v-am scris in urma cu ceva timp un articol despre povestea incredibila a unei femei tinere afgane Bibi Aisha, careia, printr-un verdict judecatoresc, i-au fost taiate nasul si urechile pentru ca a parasit casa sotului ei. Am fost adanc miscata de povestea ei! Astazi, ma bucur sa aflu ca e mult mai bine! Iata continuarea povestii ei:

La varsta de 18 ani era desfigurata de sotul ei taliban, dupa ce a incercat sa scape de casatoria cu el. Acum, la patru ani de la teribila trauma suferita, tanara spune “DA” operatiei care ii va schimba viata. Imaginea femeii afgane careia i-a fost taiat nasul si urechile de catre sotul ei a revoltat opinia publica, dupa ce o poza a ei a fost publicata pe coperta revistei Time. Imaginea ei a fost semnalul de alarma tras asupra brutalitatii la care sunt supuse femeile din Afganistan.

La patru ani de la evenimente, Aesha incearca si acum sa lase in urma trauma prin care a trecut si sa se adapteze la viata din Statele Unite, unde a primit azil politic. A ajuns in America fara sa stie engleza, dar a reusit sa se adapteze la tot ce era strain de mediul ei.Cei care au cunoscut-o povestesc ca tanara este si azi marcata de cele intamplate. Trece de la accese de furie la manifestari de afectiune exagerata extrem de repede. Psihologul Shiphra Bakhchi, care a ajutat-o pe Aesha sa treaca peste stresul post-traumatic, crede ca desfigurarea ei i-a produs cicatrice mai mari la nivel mental decat fizic.

“Sper ca la un moment dat sa fie o tanara domnisoara normala care a trecut printr-o trauma teribila“, a spus psihologul. Aesha avea 12 ani cand tatal ei i-a promis unui luptator taliban ca i-o va da de sotie. Familia acestuia din urma a abuzat-o si a fortat-o sa doarma cu animalele. Cand fata a incercat sa fuga, sotul a pedepsit-o taiandu-i nasul si urechile.

“Cand mi-au taiat nasul am lesinat. Eram acolo, in mijlocul noptii, si simteam ca si cum aveam ceva cald in nas. Am deschis ochii si nu puteam sa vad nimic din cauza sangelui”, a povestit Aesha.

Lasata sa moara in munti, copila s-a tarat pana la casa bunicului ei, iar tatal a reusit sa o duca la o clinica medicala americana, unde medicii i-au acordat ingrijiri timp de 10 saptamani.A fost dusa apoi la un adapost secret din Kabul, iar in 2010 a ajuns in SUA la initiativa Fundatiei Grossman Burn. A fost preluata de o organizatie de caritate din New York, “Femei pentru Femeile Afgane”.Comportamentul ei a trezit semne de ingrijorare. Intr-un acces de furie, s-a aruncat la podea si s-a dat cu capul de parchet, tragandu-se de par si muscandu-si degetele.

Persoana care avea grija de ea la centru, Esther Hyneman, martora la furia Aeshei, a spus ca nu avea cum sa o opreasca din a-si face rau si a sunat la serviciile de urgenta pentru ajutor. Aesha a fost internat? in spital pentru zece zile.

In decembrie 2011, Aesha a plecat sa locuiasca cu Mati Arsla si Jami Rasouli-Arsala, rude ale unei membre din organizatia care a gazduit-o. Aici, ea se pare ca s-a adaptat mai bine.

Aeshei i s-a implantat o proteza pentru nas, dar doctorul Peter Grossman spera sa-i ofere “o solutie permanenta”, ceea ce inseamna reconstructia nasului si a urechilor folosind oase, tesut si cartilaj din alte parti ale corpului.

“Nu imi este frica. Sunt fericita acum. Am suferit atat de mult. Acum simt ca in viata mea a aparut lumina“, marturiseste Aesha. Fata va trece prin grele incercari si de acum incolo. Operatia care va urma va fi una dureroasa.

“Aesha isi aduce aminte de tot de fiecare data cand se uita in oglinda. Si cu toate astea sunt momente in care zambeste. In acele momente putem vedea adolescenta care reuseste sa evadeze dintr-un trup mutilat, un trup supus umilintei”, a declarat sotia medicului care se ocupa de Aesha.

Sursa: Daniela Delibas

Acces la Dumnezeu!

On July 14, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

de Joni Eareckson Tada!

Cu ani în urmă, când o săritură greşită în apă mi- a cauzat paralizia, lumea mea a fost redusă la nivel elementar. Timp de doi ani am zăcut într-un pat de spital, trăind într- un mediu steril, înfăşurată în lenjerie albă, apretată, înconjurată de asistente cu aspect asemănător şi nefăcând ceva mai mult decât să mănânc, să respir şi să dorm. Am avut astfel foarte mult timp pentru a pune întrebări lui Dumnezeu. Prietenii care m- au vizitat în această perioadă, mă considerau prea filozofică. Dar ei vedeau lucrurile altfel, numai pentru că nu erau confruntaţi cu întrebările obsedante, care mă urmăreau pe mine: Continue reading “Acces la Dumnezeu!” →

VIZITAREA ORASULUI BALTIMORE

On July 14, 2012 By nelursIn EssaysLeave a comment

” A calatori este, pentru cei tineri, o parte a educatiei;
pentru cei mai vârstnici – o parte a experientei.”
– Francis Bacon

Viata ne deschide doar câteva porti spre a-i vedea frumusetile. Este zgârcita viata, dar macar acel putin vazut trebuie sa fie clar si bine înradacinat în minte. Si marturisit! Pentru aceasta folosim de multe ori povestirea orala, ori scrierea, ca un dialog între cel ce povesteste si cel ce asculta, sau între cel ce scrie si cel care citeste. Cu aceste gânduri am încercat sa astern pe hârtie o… povestioara.

În luna mai a acestui an am avut prilejul de a vizita frumosul si interesantul oras Baltimore, unul dintre cele patru aglomerari urbane ale megalopolisului american. Au fost zile fierbinti, un mai extrem de calduros si care, poate si din acest motiv, a adus multi vizitatori în acest oras. Soarele stralucea puternic si ziua parea îmbracata într-o rochie tesuta cu fire de aur. Priveam în jurul meu si observam viata în plina ei desfasurare, observam cât de fascinanta si perfecta – pare vizitatorilor – în propria ei diversitate. Încetul cu încetul, fiinta straina care eram, la început bulversata de privelistea atât de complexa a ceea ce mi se dezvaluia, am simtit cum începeam sa ma integrez în spatiul respectiv, urnindu-ma din locul în care ma fixasem si accelerând pasii, încercând sa cuprind cu privirea toata trairea, viata din jurul meu. Adevarat spunea un filozof chinez: „ orice calatorie, fie ea si de mii de mile, începe cu un pas! ”

Baltimore, destinatie turistica inedita, impresionanta, este un oras fondat în anul 1729, numit dupa Lordul irlandez Baltimore, titularul fondator al Colony of Maryland, are un climat subtropical umed, iar Inner Harbor (portul interior) a fost odata al doilea port de intrare pentru imigranti în Statele Unite si un important centru de productie. Astazi portul vechi este un loc de promenada, cumparaturi, divertisment. Este un oras independent din statul Maryland – Statele Unite, situat în partea centrala a statului, pe malurile râului Patapsco, râu care se varsa în golful Chesapeake, la o distanta de aproximativ 40 de mile (64 km) la nord-est de Washington, D.C. Populatia orasului este de 636.919 locuitori, iar zona metropolitana are aproximativ 2,7 milioane de locuitori, ocupând locul 20 în tara. În zona asociata, Baltimore County, locuiesc alte câteva milioane de rezidenti. Este si astazi unul din principalele porturi ale Statelor Unite, fiind situat mai aproape de marile piete de marfuri din partea centrala a tarii decât orice alt port de pe coasta de est.

Am pornit spre strada numita Pratt, ne-am urcat în autobuzul gratuit care circula pentru turisti facând un tur al orasului, în care se mai urca si saracii orasului pentru a nu plati deplasarea, si ne-am dat jos dupa câteva statii, ajungând în chiar centrul orasului împânzit de constructii moderne din otel si sticla cu 30 – 50 de etaje, magazine de lux si hoteluri cu nume sonore (Marriot, Hilton, Sheraton). Printre ele se vad cladiri rosii cu forme stranii ce amintesc de fostele întreprinderi din secolul al XIX-lea, transformate ingenios în cluburi, muzee, birouri si magazine. Zgârie-norii nu sunt la fel de înalti ca si cei din New York, dar sunt foarte frumos amplasati si dau o nota aparte orasului. Am trecut pe lânga celebra universitate Johns Hopkins si Johns Hopkins Hospital, importante institute de cercetare din domeniul tratarii si eradicarii cancerului. În Baltimore este un manunchi de Universitati, printre care si importanta universitate – University of Maryland Baltimore – situata în inima orasului, ale carei corpuri de cladire ocupa mai multe strazi, afiliata fiind spitalului University of Maryland Medical Center – de unde sunt adusi pacientii pentru cercetari ale diferitelor probleme medicale. Aceasta mare si importanta Universitate (the best University!) are mai multe scoli: scoala de medicina, scoala de stomatologie, avocatura, asistenta medicala, farmacie, business si asistenta sociala.

Am iesit din aceasta zona cu mari centre culturale si ne-am apropiat de port. Aglomeratie, oamenii circula pe jos, cu vaporase taxi, cu sarete si autobuze colorate, pline de anunturi despre „turul orasului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridica atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar si poduri mici, de promenada, de pe care poti sa admiri nenumarate iahturi si barci cu motor.

Fiind un oras bogat în traditii nautice, de peste 35 de ani taxiul de apa din Baltimore, colorat în culori traditionale alb si albastru, face parte din integrala culturii si istoriei orasului si te transporta în diferitele puncte ale portului.

Portul turistic îsi întinde limbile de apa printre cladirile din centru, iar pontoanele, cheiurile si trotuarele emana toata ziua un aer de statiune de odihna, cu toate ca orasul este foarte aglomerat. Am ajuns la Inner Harbor – portul turistic interior -, am luat bilete pentru croaziera si am privit pentru câteva momente înalta structura din piatra, cunoscuta ca Nevasta lui Lot, aflata la intrarea în port, construita la ordinele guvernului britanic, dupa revolta din 1798, ca parte dintr-o retea de faruri si semnalizatoare.
Portul turistic Inner Harbor gazduieste Muzeul Marinei, un muzeu impresionant, în care navele sunt ancorate printre cladirile din centru, iar pietonii, trecatorii, turisti veniti din toate colturile lumii, trec pe lânga ele sau se opresc pe chei sa le admire, sa faca poze si citesc explicatiile înscrise pe panouri. La Muzeul Marinei din Baltimore se afla singura nava americana care a supravietuit bombardamentului de la Pearl Harbor în al Doilea Razboi Mondial.

Taxiurile de apa opresc în statii special amenajate. Poti sa urci pentru câteva statii sau poti sa faci turul orasului pe apa, sa vezi totul dintr-o alta perspectiva. Taxiul de apa este mult mai mult decât o calatorie de placere; este o institutie în Baltimore; este si un mod placut de a privi si simti viata, plutind pe apa si trecând cu privirea centrele importante ale orasului din aceasta zona, pe care Inner Harbor le conecteaza si unde taxiul de apa acosteaza, precum: Aquarium care adaposteste constructia impresionanta a Acvariului National, cel mai mare acvariu din SUA si unul dintre cele mai mari acvarii din lume. Are forma unui inel cilindric cu cinci etaje. Gazduieste 16.500 de animale marine din 560 de specii diferite, printre care si o colectie impresionanta de rechini si magazine cu de toate, pentru toate vârstele. La intrare te întâmpina un munte artificial, o gura imensa de rechin si o cascada care începe de la un etaj superior si se termina la parterul cladirii. Jos, la primul nivel, se afla un restaurant specializat în fructe de mare, un spatiu amenajat pentru depozitarea hainelor si a bagajelor pe durata vizitei, un magazin de suveniruri, un altul pentru echipamente si costume de scafandru, o cofetarie si o cafenea. Prin întreaga cladire circula lifturi si scari rulante. Un adevarat oras! Sus, la ultimul etaj, se afla o mini jungla amazoniana în care traiesc o multime de pasari exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri si laboratoare de cercetari. În bazinul deschis de la parter traiesc pisici de mare, broaste testoase uriase, pesti, tigri, rechini si delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel si în acvariul central se pot vedea pesti si alte vietuitoare marine care provin din toate marile si oceanele lumii. Poti admira flora si fauna marina urcând pâna la jungla amazoniana, dupa care cobori în adâncuri si vezi tot ce traieste pe fundul marilor si oceanelor. Este un spectacol fascinant, o lectie despre planeta noastra si lumea minunata a apelor. În acvariul central pot fi vazuti scafandri curatând pietrele si coralii, hranind pestii si verificând starea lor de sanatate. Delfinii încânta privirile si stârnesc admiratia vizitatorilor, prin inteligenta lor. Vizita în acest minunat Acvariu se încheie cu o cina exotica; Harborplace – gazduieste un muzeu continând istoricul navelor, plimbari pe jos printre corpuri de case delimitate prin strazi laterale si parcuri; Science Centre (Centrul stiintific) al Maryland-ului unde se poate urca Federal Hill si unde poti fi absorbit de sutele de mii de metri patrati de stiinta; Rusty Scupper – ofera ochiului, dar nu numai ochiului! vinuri si mâncaruri vechi. Se poate vizita un muzeu excentric, amuzant, pentru toate vârstele; Pier 5 – unde se poate mânca si bea si asculta concertele formatiei Pier Six Pavillion în lunile primaverii si ale verii; Little Italy – cu magazine, restaurante, cinematografe etc. si unde se poate gusta „La dolce vita”; Maritime Park – cu restaurante si magazine plutitoare; Harborview – o mica Havana; Tide Point – o mila si jumatate de plimbare; Fell’s Point – vechiul port cu apa adânca, unde se gasesc nenumarate distractii spirituale, mâncare, cârciumi, muzica live, antichitati, felurite magazine si spectacole; Captain James Landing – este granita dintre Fell’s Point si Canton si de asemenea poarta de intrare la alte magazine; Canton Waterfront Park – locul unde se poate oferi respectul veteranilor razboiului din Coreea si îti poti manifesta bucuria având perspectiva apei oceanului. Nu lipsesc magazinele, barurile si restaurantele; Fort McHenry – locul de amintire a razboiului din 1812, când americanii au întors atacul marelui si puternicului „Leu” englez. Razboiul a fost un conflict militar între fortele Statelor Unite ale Americii si cele ale Imperiului Britanic. Atunci americanii au declarat razboi pentru o serie de motive, incluzând dorinta de expansiune în Teritoriile din Nord – Vest, acolo unde Marea Britanie acorda sprijin triburilor de Amerindieni si umilea astfel onoarea americana. Victoriile din septembrie 1814 si ianuarie 1815 au respins invaziile britanice din orasele New York, Baltimore si New Orleans.

În fiecare zi mii de rezidenti si turisti viziteaza orasul si folosesc taxiul de apa pentru a lua cunostinta de „perlele” orasului. Oamenii care deservesc toate punctele vizitate sunt deosebit de politicosi cu vizitatorii. Ei declara cu mândrie ca iubesc orasul lor si îi imprima zilnic o energie care îi ofera miscare continua si prosperitate; ei ajuta, de fapt, sa prospere business-ul.

În Baltimore auzi vorbindu-se toate limbile pamântului. Peste tot sunt grupuri de turisti cu camere video si blitz-uri pornite. Valetii asteapta clientii si parcheaza masini rare, de colectie, lânga restaurante si hoteluri de lux. Oamenii circula pe jos, cu vaporase taxi, cu sarete si autobuze colorate, pline de anunturi despre „turul orasului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridica atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar si poduri mici, de promenada, de pe care poti sa admiri nenumarate iahturi si barci cu motor.

Baltimore nu este doar centrul de afaceri si învatamântul superior, este de asemenea detinatorul Baltimore City is where most of Maryland’s main cultural institutions like Center Stage , the Lyric and the Hippodrome Theatre are located within the city limits.principalelor institutii culturale, cum ar fi Center Stage, Teatrul Lyric si Hipodromul. A majority of the museums in Maryland are also located here. Majoritatea muzeelor din Maryland sunt de asemenea situate aici: Muzeul National de Medicina Dentara, Muzeul Evreiesc, Muzeul National de Electronica si alte zeci de muzee (în total 50).National Museum of Dentistry De exemplu Muzeul de Arta din Baltimore care a fost fondat în 1914, construit în stilul Templului Roman,Built in the Roman Temple style, the Museum is home to an internationally renowned collection of 19th-century, modern, and contemporary art. are o colectie de arta de renume interna?ional, continând 90.000 opere de arta, inclusiv cea mai mare expozitie de lucrari de Henri Matisse din lume.It is located between the Charles Village and Remington neighborhoods, immediately adjacent to the Homewood campus of Johns Hopkins University , though the museum is an independent institution not affiliated with the University. Mai contine lucrari de Picasso, Cezanne, Manet, Degas, Gauguin, Van Gogh si Renoir.

Într-o duminica plimbându-ne prin oras, am cautat Biserica Ortodoxa Greaca – Sf. Nicolae si am gasit-o chiar în inima orasului. Este una dintre cele 55 de biserici din Baltimore si una din cele 59 de parohii care apartin de Mitropolia din New Jersey, functionând de peste 58 de ani. Am ascultat Sfânta liturghie în limbile greaca si engleza, dupa care am asistat la pomenirea celor doi sfinti Constantin si maica sa Elena, Website by Flying Penguins Studios .a doua zi fiind chiar 21 mai – ziua în care, pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea si organizarea Bisericii crestine, sunt venerati ca sfinti, în Bisericile Ortodoxa si Romano – Catolica. Înainte de începerea slujbei de pomenire au fost aduse icoanele celor doi sfinti în fata altarului; Constantin cel Mare – întâiul împarat al crestinilor – cel nascut în anul 274 în Serbia – devenit împarat peste întregul Imperiu Roman în anul 312, în urma bataliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din acel an, împotriva ostilor lui Maxentiu. Potrivit istoricilor, în ajunul luptei, Constantin a vazut pe cer, în timpul zilei, deasupra soarelui, o cruce stralucitoare pe care scria „In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei birui). În noaptea dinaintea luptei, împaratului i s-a aratat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut sa puna pe steagurile ostasilor sai, pe scuturi si pe arme, semnul crucii. Constantin a ascultat si a obtinut o victorie zdrobitoare, în ciuda uriasei diferente numerice dintre cele doua armate. Pe celebrul sau arc de triumf ridicat la Roma se pastreaza si astazi cuvintele cerute de Constantin a fi scrise: „Instinctu divinitatis” (Prin inspiratie divina), ca semn de recunoastere a rolului decisiv al divinitatii în obtinerea victoriei.

Obosita dar îmbogatita, alaturi de fetele mele, am poposit la un restaurant din centru orasului, unde ne-a servit o ospatarita românca, pe numele ei frumos – Cristina. Auzindu-ne vorbind româneste, gingasa Cristina s-a bucurat ca mai poate vorbi si limba ei de acasa, pe care nu o mai folosise de la sarbatoarea Craciunului, când se dusese s-o vada pe mama ei, ramasa în tara.

Am privit toate acestea si cu acel ochi nevazut, prin tremurul gândurilor care se revarsau asupra acestei parti de lume… M-am gândit ca aici se afla mormântul lui Edgar Alan Poe! La numai 40 de ani, Poe cel gasit cazut pe un trotuar în acest oras, în stare de confuzie mintala si mort câteva zile mai târziu într-un spital de aici, din Baltimore (1849); decesul sau nu a fost facut public, poetul a avut parte de o înmormântare la care au fost prezente numai zece persoane. În 2009, dupa 160 de ani de la deces, celebrul poet a avut, în sfârsit parte, de o ceremonie funerara fastuoasa, bine meritata. Si mi-am amintit poezia CORBUL: „Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de soapte/ Din oracole cetoase, carti cu tâlc tulburator,/ Piroteam, uitând de toate, când deodata-aud cum bate,/ Cineva parea ca bate – bate-n usa mea usor./ «E vreun trecator – gândit-am – si-a batut întâmplator. Doar atât, un trecator.»[…] Si de-atunci, pe totdeauna, Corbul sta, si sta întruna,/ Sus, pe albul bust, deasupra usii mele, pânditor,/ Ochii vesnic stau de paza, ochi de demon ce viseaza,/ Lampa îsi prelinge-o raza de pe pana-i pe covor;/ Stiu, eu n-am sa scap din umbra-i nemiscata pe covor./ Niciodata – Nevermore! ”

Am privit, da, si mi-am spus ca voi încerca sa povestesc si altora, frumusetile vazute, grandoarea acestui loc în care m-am simtit atât de mica, drept spus: ca o furnica!, când de emotie la sfârsitul celor vizitate, am strâns pleoapele ochilor de prea mult soare, dar si fiindca lacrimile îsi anuntasera exodul.

Da, bucuria are lacrimile ei!

Vavila Popovici – Raleigh, NC

(completare date: pliante, internet)

Pe 7 iulie la Ocnele Mari s-a tinut Festivalul National „Vasile Militaru”

On July 13, 2012 By nelursIn Culture1 Comment

Societatea culturala „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea si Primaria orasului Ocnele Mri au organizat Festivalul National „Vasile Militaru”, editia a treia si concursul de poezie, care se desfasoara pentru a doua oara in cadrul acestui festival.
Tot acum s-a lansat volumul omagial „Poetul martir Vasile Militaru”, Editura Petrescu, 2012, despre care a avut mai multe de zis preotul Constantin Manescu.
Programul a fost urmatorul: Cuvânt de deschidere din partea primarului orasului Ocnele Mari, Petre Iordache, urmat de Câvantul de intâmpinare al preotului Petre Veteleanu la ora 9:00. Dupa aceasta manifestare, lumea, impreuna cu invitatii si organizatorii festivalului au fost la mormântul poetului, unde a avut loc o slujba si numeroase mesaje omagiale din partea: profesorului si presedintelor Societatii Culturale „Anton Pann”, Nicolae Dinescu, urmat de mesajul transmis de profesodul si presedintele Asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Eugen Petrescu, un ultim cuvânt avându-l Profesorul Constantin Manescu, membru al Societatii Culturale „Anton Pann” si redactor la publicatia „Povestea Vorbei”.
Nicolae Dinescu a fost, asa cum il cunoastem cu totii: hotarât, perfectionist si la curent cu tot ce este nou si de apreciat in orasul nostru. in mesajul transmis de acesta, toate aceste caracteristici ale presedintelui Societatii Culturale „Anton Pann” s-au resimtit: „Societatea Culturala Anton Pann nu a uitat si nu are dreptul sa uite de eforturile si de situatiile extrem de grele prin care a trecut Vasile Militaru. Iata, actionând pe urmele marilor inaintasi, o delegatie s-a deplasa si la Bucuresti la cimitirul Belu si a depus o coroana, pe lânga marilor nostri clasici, si lui Vasile Militaru.” A mai punctat: „Aceasta actiune se inscrie plenar intr-o actiune pe care Societatea Culturala Anton Pann si toate structurile organizatorice pe linie cultural-stiintifica, istorica si educativa au initiat-o, si anume Academia de sub Pamânt.”
Dupa indelungate asteptarii publicul a putut aprecia si creatiile elevilor si ale studentilor participanti la acest festival si concurs de creatie la Caminul Cultural din Ocnele Mari. Aici, dupa alte indelungate ore, in care fiecare sponsor, membru al juriului si invitati speciali au transimis si ei mesajul lor emotionant, s-au decernat intr-un final si premiile mult asteptate celor care au participat la concursul de creatie de poezie religioasa.

Astfel, locul I i-a revenit Tatianei Scurtu Munteanu din Galati, locul II ocupându-l Aldea Mirela din Dumbravesti, Sibiu, iar locul III l-a ocupat Manda Elena din Calimanesti. Mentiuni au luat: Craciun Gabriela, studenta a Facultatii de Litere din Pitesti, filiala Rm. Vâlcea, din Slatioara, Badoi Margareta si Geanta Constantin, iar premiul special i-a fost inmânat lui Paulian Bulicescu.
Un nou juriu s-a format pentru o alta categorie de concurs, si anume un concurs de recitare poezie religioasa, juriu format din: preotii Constantin Manescu si Petre Veteleanu, Valentin Smedescu, coordonatorul Bibliotecii Judetene Antim Ivireanul, profesorul Mihai Lucian Marin, Claudia Militam, Lidia Dobre. in cadrul acestui concurs au participat 16 persoane, de la elevi in clasa a II a, pâna la persoane de vârsta a doua. Locul I i-a revenit lui Capraru Leonardo si lui Berbecel Nadis, locul II Elenei Popescu si stefaniei Pavel, iar pe locul III s-au clasat Tabacu Elena Daniela si Enescu Ioana.
Premiile au contat atât in bani, cât si in carti si diplome, printre sponsori numerându-se: Fundatia Inima pentru Inima, Editura Lumina din lumina, Lidia Dobre,, Dumitru Draghicescu si Damila.
Un alt moment de relaxare si bucurie l-a reprezentat programul artistic de interpretare de fabule ale lui Vasile Militaru, urmat de dansuri populare ale copiilor talentati ai Ocnelor Mari, intreaga zi fiind un adevarat succes, succes ce l-au resimtit atât organizatorii, premiantii si publicul, cât si invitatii din strainatate: Lidia Dobre din Moldova si scriitorii Maria si Leon Briedis. Totul s-a incheiat la Salina Ocnele Mari, iar fiecare invitat a primit ca amintire un cubulet de sare, frumos ambalat in tricolorul românesc.

Andra Jianu
Curierul de Ramnic

Ingrijorati pentru Romania!

On July 12, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

12 iulie 2012

INGRIJORATI PENTRU ROMANIA!
Limitam editia de astazi la un comentariu privind evenimentele politice ingrijoratoare care au loc in Romania in zilele acestea. AFR a fost, este si intentioneaza sa ramina o organizatie apolitica, neafiliata cu nici un partid politic sau miscare politica din Romania. Situatia politica curenta din Romania, insa, ne ingrijoreaza si credem ca avem obligatia sa ne exprimam si noi punctul de vedere. O facem cu multa responsabilitate si respectul cuvenit tuturor. Nu luam partea nici unui partid politic si nu promovam o agenda politica oarecare. De fapt, AFR e constituita din personalitati si membrii cu opinii politice diverse, dar ceea ce ne uneste pe toti sunt valorile si necesitatea promovari lor in spatiul public, inclusiv in viata politica a tarii. Promovam a gama larga de valori, printre ele si integritatea si valorile democratiei. Integritatea in viata personala, de familie, publica si mai ales in viata politica a tarii. Pledam, peste tot unde avem oportunitatea, cauza integritatii, a libertatii, si a responsabilitatii individuale si colective. Evenimentele politice care se petrec in Romania nu ne sunt indiferente ci ne preocupa. Iar cele care s-au petrecut in doar ultimele saptamini ne ingrijoreaza.

In primul rind ne ingrijoreaza subminarea democratiei si a statului de drept in Romania. Ne ingrijoreaza oportunismul politic din Romania. De citeva luni observam oportunisti la pinda asteptind oportunitatea propice pentru a ajunge ei in fata, acuzind pe cei dinaintea lor de lipsa de integritate, afirmind ca ei insisi sunt integri, si crezind ca ei vor putea face o treaba mai buna ca cei pe care doresc sa-i inlocuiasca. Nu este exclus a fi capabili a face o treaba mai buna. Dar ne ingrijoreaza derogarea aparent intentionata, persistenta si agresiva de la legile fundamentale ale tarii. Lipsa de rabdare cu procesul politic si constitutional al tarii si lipsa de respect fate de ele. Stabilirea in Romania a unui precedent ingrijorator – abuzul puterii legislative cu scopuri izvorite, cel putin in aparenta, nu din preocuparea pentru binele tarii ci pentru atingerea unor scopuri exclusiv partinice.

Ne ingrijoreaza lipsa de integritate morala a liderilor politici ai Romaniei. Suntem ingrijorati sa auzim ca multi romani (…) si-au plagiat teza de doctorat si mint in (…).

Suntem alarmati cind un partid mare din Romania, PDL, il desemneaza ca si presedinte al ei pe dl Vasile Blaga, un politician care vreme de multi ani a promovat legiferarea prostitutiei in Romania.

Suntem surprinsi si alarmati ca partidele politice din Romania au in fruntea lor astfel de personalitati lipsite de valorile cele mai esentiale – moralitatea si integritatea. Ne intrebam ca cetateni si parinti: oare pot domnii Ponta si Blaga fi modele pentru copiii nostri? Pentru generatia tinara a Romaniei? Pentru generatia de miine? Pot copiii nostri sa aspire sa fie ca ei? Raspunsul este de trei ori categoric: nu, nu si nu!

Suntem ingrijorati pentru ca in doar ultimele saptamini imaginea si reputatia Romaniei in comunitatea internationala a fost din nou murdarita asa cum nu a mai fost de multi ani. Comunitatea Europeana, Consiliul Europei si America de Nord isi exprima mereu ingrijorarea fata de asaltul impotriva statului de drept din Romania.

[Nota AFR: Recomandam, pe tema asta, un articol publicat marti de Associated Press: http://hosted.ap.org/dynamic/stories/E/EU_EU_ROMANIA?SITE=AP]

Este rusinos pentru tara cind Primul Minstru este citat pentru discutii cu inaltele foruri europene privind atentatele la valorile constitutionale ale tarii. Ne asemuim, parese, mai mult cu o tara din Lumea a Treia decit cu una europeana, si mai ales una din Uniunea Europeana.

Luna trecuta un putsch similar a avut loc in Paraguay, ruralul stat din inima Americii de Sud, unde majoritatea conservatoare din parlament (Partidul Colorado) a suspendat din functie pe presedintele tarii (de orientare de stinga). [http://www.theaustralian.com.au/news/world/paraguay-president-fernando-lugos-downfall/story-e6frg6ux-1226422860590] Brazilia, Chile si alte tari din America de Sud au reactionat prompt si si-au retras ambasadorii. Putsch-uri de genul acesta nu mai apartin lumii civilizate, si mai ales Europei postcomuniste.

In zilele acestea ne asemuim cu situatia din Ungaria vecina care acum un an era acuzata de subminarea democratiei ungare de catre Guvernul conservator al Primului Ministru Orban. Numai ca in Romania se pare ca e si mai rau, schimbarile de fond radicale petrecindu-se la viteza luminii fara ca societatea civila sa aibe multe de spus, fara a i se ingadui sa reflecteze asupra schimbarilor care se petrec, si fara a da oportunitatea forurilor competente, printre ele Curtea Constitutionala, sa se pronunte asupra schimbarilor radicale. Parca totul se petrece in conformitate cu un scenariu intocmit in prealabil.

Suntem deasemenea ingrijorati de pozitiile parlamentarilor crestini. In Parlamentul Romaniei sunt multi parlamentari care se declara aderenti ai valorilor crestine. Ne exprimam dorinta si nadejdea ca in aceste saptamini decisive pentru directia constitutionala si ca stat de drept a Romaniei, ei vor adopta si promova pozitii de inspiratie crestina, in primul rind integritatea si loialitate fata de integritate si nu fata de partidele politice din care fac parte.

Unde ne pozitionam noi, cei de la AFR? Credem ca pozitia noastra este previzibila pentru toti: in votul crucial care va avea loc pe 29 iulie, crestinii Romaniei sunt indemnati sa voteze pentru integritate si promovarea integritatii si a onestitatii in viata publica si politica a tarii. Pentru democratie. Pentru o Romanie a unui stat de drept. Pentru respect fata de Constitutia si Legile Romaniei. Pentru respingerea oportunismului, a minciunii si a deceptiei. Sa respinga obiectul celor care si-au folosit puterea pentru a submina democratia romana si incearca prin votul din 29 iulie sa-si legitimeze actiunile si obiectivele pe care noi le socotim ca fiind ilegale. Nu este un lucru de apucat a ataca independenta Curtii Constitutionale, statul de drept, ori de a suspenda Presedintele tarii.

ZI DE POST SI RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
AFR ia in serios criza valorilor din Romania. La nivel practic, am hotarit sa facem o invitatie tuturor crestinilor si oamenilor de buna credinta din Romania, la nivel individual nu confesional, la o zi de post si rugaciune pentru Romania pe 19 iulie, adica cu 10 zile inainte de votul din 29 iulie. In aceste zile tulburi pentru Romania, cind firescul din noi se manifesta mai influent decit ratiunea, credem ca o zi de reculegere prin rugaciune si post ar fi bine venita. O zi in care sa ne concentram rugaciunile asupra unui scop comun – bunastarea spirituala si morala a Romaniei. Rugacini ca Dumnezeu sa indrepte clasa politica din Romania spre integritate si alipire de valorile crestine. Sa inlocuiasca policienii lipsiti de integritate cu parlamentari loiali ei. Pentru promovarea in forurile de conducere a Romaniei a unei generatii noi de parlamentari si politicieni, o generatie morala, integra, care pune loialitatea fata de aceste principii fundamentale inaintea loialitatii fata de partidele politice din care fac parte. Romanii si familia romana sunt infometate dupa moralitate si integritate in forurile de conducere a tarii.

Aici gasim potrivite cuvintele inspirative ale Profetului Ieremia, in Capitolul 29, prin gura caruia Dumnezeu ne spune ca avem responsabilitatea sa ne rugam pentru tara in care traim.

“7. Cautati binele tarii in care v-am dus robi si rugati-va Domnului pentru ea, ca de propasirea ei atarna si fericirea voastra! 8. Pentru ca asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Sa nu va lasati amagiti de proorocii vostri si de ghicitorii vostri care sunt in mijlocul vostru, si sa nu ascultati visele voastre, pe care le veti visa, 9. Caci va proorocesc minciuna si Eu nu i-am trimis, zice Domnul!”

Bunastarea noastra depinde de bunastarea Romaniei. In Romania nu suntem robi ci oameni liberi. Cu atit mai mult, deci, avem obligatia sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ea.

Unii dintre membrii si simpatizantii AFR deja ne-au informat ca vor tine pe 19 iulie o zi de post si rugaciune pentru tara. Am dori sa stim ca si unii dintre dtra vor face la fel. Va rugam sa ne scrieti.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara. Cum spuneam saptaminile trecute, dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.100. Deci mai avem nevoie de mai putin de 900 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase.

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Weekendul trecut 58 de crestini au fost masacrati in Nigeria. http://www.christiantoday.com/article/attacks.on.christian.villages.kill.dozens.in.nigeria/30232.htm Cu doua saptamini in urma am anuntat o petitie de solidaritate cu crestinii de acolo. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 700 de semnaturi la nivel european, dintre care poate mai mult de jumatate au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Va rugam continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor din Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Miscat de aceste evenimente tragice, europarlamentarul italian crestin Mario Mauro, a lansat, pe 22 iunie, o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Marti am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro