Mi-a fost dor să stau în apropierea celor trei turnuri ce străjuiesc Piaţa Mică și Piaţa Huet din Sibiu: turnul Bisericii Evanghelice, Turnul Sfatului și turnul Bisericii Romano-Catolice Sfânta Treime. Vă amintiţi că despre fiecare dintre ele am scris câte un articol. Le trimit gândul meu bun și trec mai departe.

Într-un oraș aproape pustiu, ai cărui locuitori au înţeles să respecte ordonanțele militare și lipsit de vizitatori, zgomotul pașilor mei pe piatra cubică se lovește de zidurile clădirilor ce mă înconjoară, iar sunetul mă doare. Alung sentimentul de tristețe cu gândul la ce va urma și mă opresc în Piaţa Huet la numărul 3. Aici este Casa Calfelor călătoare, una din cele patru locații de cazare din Europa: Rügen, Neustadt, Leipzig și Sibiu.
Foto:arhiva personală
Un stâlp de lemn (despre care voi vorbi mai târziu) și o sculptură din lemn de dimensiuni mici străjuiesc intrarea. Mă așez lângă…
View original post 471 more words

Oricât de nouă pare această situație pentru noi, carantina nu era tocmai necunoscută țărilor române. În volumul “Acum o sută de ani – 1835” de C. Gane, publicat în 1935, la editura revistei Libertatea din București, am găsit o mențiune despre “Măsurile Obștești pentru Slujba Carantinelor” și modul în care acestea se aplicau celor care intrau în țară. Autorul ne povestește, în dulcele grai al începutului de secol XX, o întâmplare petrecută în toamna anului 1835:





pixabey 


arhivă personală
lokofood.ro 


Farmec, pagina fb
Farmec, instagram