
Nu e vântul, sunt obstacolele
(între ficțiuni)
Ben Todica
05/07/2021
Elev fiind îmi imaginam scriitorul ca pe un neînfricat cu sabia în mână care taie necruțător în nedreptate și minciună. Azi toți îmi par copii cu nuielușe de alun jucându-se de-a vitejia. Toți scriu doar pentru diplome și orgoliu. Un fel de a se da mare, că vezi doamne știm să scriem în limba română. Acest talent primit prin cuvântul prin care s-a creat lumea este irosit dacă nu-l folosești ca lama de oțel să tai în piatra Doftanei. Toți pretindem că suntem CINEVA, dar fără folos.
La minele din Ciudanovița existau patru puțuri, două mașini de extracție la suprafață și una în subteran, plus puțul de aeraj ducând în adâncuri minerii aproximativ un km. Tot la o sută, două de metri câte un orizont unde se oprea colivia supraetajată să lase echipe de muncitori, ingineri și tehnicieni la locurile lor de muncă trasate de ordinele de partid întinse pe cele două galerii opuse ale orizontului. Un total de aproximativ 10 orizonturi a căror galerii se întindeau de ordinul sutelor de metri și chiar kilometri. Unele galerii se uneau cu puțurile localitații Lișava, situată la vreo 4 km distanță.
Continue reading “Ben Todică: Nu e vântul, sunt obstacolele”











