Un articol de cercetare publicat în septembrie anul acesta de Multidisciplinary Digital Publishing Institute, a stârnit vii reacții legat de acest subiect, devenind în scurt timp viral. Studiul – intitulat „Proteina Spike a virusului SARS–CoV–2 afectează sistemul de reparare a leziunilor ADN-ului și inhibă recombinarea V(D)J in vitro” și realizat de doi cercetători suedezi în Bioștiințe Moleculare și, respectiv, Microbiologie Clinică și Virologie – demonstrează pe baza experimentelor realizate că proteina Spike a SARS–CoV–2, la fel ca și proteina Spike din vaccinurile anti-COVID, pătrunde în nucleul celulei, supresează motorul de reparare a ADN-ului organismului nostru și în felul acesta poate declanșa o explozie de cancere, imunodeficiență, tulburări autoimune și să accelereze îmbătrânirea. În felul acesta, subliniază autorii, vaccinurile pe bază de ARN mesager (Pfizer și Moderna) și cele pe bază de adenovirus (Johnson&Johnson, Astrazeneca), pot deregla grav mecanismul de reparare a ADN-ului, într-un procent de până la 90%, informează ImunoMedica care traduce din studiul respectiv.„Nici o problemă din istoria medicinei nu a fost atât de mediatizată și polarizată cum este cea a raportului risc/beneficiu la diferitele vaccinuri anti-COVID”, remarcă editorialistul Dr. Thomas E. Levy [1], de la Orthomolecular Medicine News Service. Chiar dacă problema nu poate fi clarificată de așa manieră, încât să dea satisfacție uneia sau alteia dintre părți – susținătorilor pro-vaccin sau celor anti-vaccin – „toate părțile ar trebui să fie de acord că o anumită toxicitate se manifestă, uneori, la unele persoane vaccinate, și că o astfel de toxicitate poate uneori fi atribuită fără echivoc administrării vaccinului. În aceste condiții, pentru mulți se pune întrebarea dacă toxicitatea aceasta se manifestă suficient de des și cu o severitate suficient de mare la persoanele vaccinate, așa încât să ne preocupe mai mult decât însăși combaterea COVID”, conchide Levy [2].