BEN TODICĂ: IGNORÂND GOLGOTA 2

Sala era plină. Printre rânduri mă apropii de scenă. O scenă cu înălțimea de un metru a fost construită de ruși din scânduri de brad. Cortina grea, din material de catifea, cu statură impunătoare de vreo șapte metri era închisă. Cum mă apropii, printre scândurile frontale se strecoară o plantă zveltă ale cărei frunze foarte verzi îmi zâmbesc și se înalță ca într-un film de desene animate. E ca un șarpe cobra indian care se ridică și se înconvoaie pe sunetele flautului fermecat, cu vădita intenție de a mă îmbrățișa, mă înconjoară ca pe un arac de fasole. Parcă eram la o serbare. O recunosc. E foarte exotică. Am și eu una în Australia. E foarte otrăvitoare. Acum frunzele ei au depășit mărimea unei lopeți de întors ciment. Sala e plină de soldați ruși și pușcăriași. Mă retrag pe rândul din dreapta, lângă doamne. Erau toate educatoarele și învățătoarele mele. Eu am crescut odată cu nașterea șantierului Ciudanovița. Puscăriașii de pe Golgota au fost primii sacrificați în cele mai grele fronturi ale uraniului.

Când părinții noștri lucrau în ele, erau lăsați doar jumătate de oră, maximum o oră, altcum adormeau din cauza intensității radiațiilor. În schimb, puscăriașii aduși din toată România sau poate chiar și din URSS, cine știe că în zonă se vorbea și rusește datorită Sovromului erau ținuți mai mult timp. Zona era închisă și păzită de securitate, mai aveam și o unitate militară de pompieri și spital dotat cu două săli de operații (subsol și etaj) și douăsprezece salvări active. Aici l-am cunoscut pe medicul mamei mareșalului Antonescu arestat undeva prin Bărăgan. Adus întâi în pușcăria de pe Golgota, apoi datorită calităților sale a fost transferat la spital. Veneam de la grădiniță cu prietenul meu de bloc, Vlad și treceam prin parcul spitalului. Ca să râd de el, i-am luat ghiozdănelul și am început să-l târăsc prin colb, imitând o caleașcă trasă de cai, cântând „Dia caii cu căruță!” Vlad plângea, iar eu râdeam. Doctorul, care asista la scenă de la etaj, coboară în curtea parcului prin care treceam zilnic. Veni la mine, îmi luă gentuța și începu și el să strige trăgând-o prin colb: „Dia caii cu căruță!” Acum eu plângeam și Vlad râdea. Andonie Tiberiu, vecinul nostru care venise militar în Ciudanovița și participase de la începuturi, îmi povestea mai târziu că acest doctor umbla mai tot timpul beat și că, odată operându-l pe popă, preotul din sat, acesta s-a blocat și nemaiputând respira i-a tăiat gâtul și pacientul trezindu-se s-a ridicat de pe masa de operație și a început să alerge pe coridorul spitalului de s-a îngrozit tot personalul. Puscăriașii și militarii lucrau la construirea blocurilor și a șoselei din cuburi de granit negru și alb. Noi copiii ne jucam prin nisip după ce toți muncitorii militari erau adunați seara în plutoane și erau excortați la cazarme, iar puscăriașii pe Golgota.

Când mergeam la Oravița, care era reședință de raion, treceam cu autobuzul pe lângă pușcărie al cărui gard de sârmă ghimpată și cele câteva foișoare cu militari ne impresionau. Asta, în mod special pentru că filmele prezentate noilor locuitori erau aduse direct din URSS și prezentau eroismul sovietelor în al doilea război mondial. Tot Tibi mi-a spus că aveau o cameră dublată cu saltele vătuite în care aduceau arestați speciali, legionari, anticomunișți pentru tortură secretă. Unii, chiar din Rusia sau Iugoslavia când au avut confruntarea cu Tito. Cam tot așa cum au procedat și procedează toate imperiile când nu își pot permite să încalce constituția țării lor care nu le permite tortură înainte de a fi judecați arestatii. Inventează câte o pușcărie. Nu poți șți și nu ai voie să știi ce se întâmplă în bazele lor militare. Poate și de aici numele de Golgota. Dar, ca să fiu cinstit, chiar întregul șantier al celor iradiați poate fi certificat ca o cruce de jertfă a tuturor românilor aduși din toate regiunile României să câștige o pâine. A fost o mare lecție de viață pentru mine ajungând să cunosc la prima mână toate naționalitățile conlocuitoare ale țării, inclusiv dialectele românilor. Am avut posibilitatea să îi văd în spații destinate lor și chiar în case, apartamente, camere, barăci, cotețe etc. repartizate de către sovrom să locuiască. Asta când eram copil și colindam de sărbători, dar și mai târziu ca depanator radio electronice, ajungând să-i admir cum viețuiau. Îmi aduc aminte clar cum trăiau, cum găteau, cum se aranjau în cameră și cum cântau. Mese din lanteti și scânduri învelite în ziare și saltele pline cu ghije de porumb sau chiar dormeau pe jos. În comparație cu cei din conducere, domnii cei mari, secretari de partid, ofițeri, medici și ingineri care aveau apartamente mobilate. Blocurile construite după arhitectura sovietică aveau apartamente cu o cameră, două și trei și repartizate după câți membri avea familia, însă erau atât de mulți muncitori încât în apartamente de trei camere, de multe ori locuiau câte trei familii cu copii și se înțelegeau. Doamne, ce popor minunat avem! Asta-i ca să-ți răspund la întrebare, Alexa. Eu nu acuz, ci subliniez un lanț de motive care explică și chiar notifică numele dealului Golgota. Însă, este cert că „adevărul” există în arhivele KGB-ului din Moscova.

–        Și ce se va întâmpla de acum încolo?

–        Toți își acoperă urmele. Ciudanovița va dispărea și ea, precum pușcăria Golgotei, precum Europa, precum Rusia, care după Putin va fi împărțită în șapte bucăți. Fostele țări comuniste europene se vor uni și vor deveni neutre. Rusia va rămâne de mărimea Serbiei în jurul Moscovei. Japonia va lua partea de est, iar restul va fi împărțit între 6 oligarhi ruși și va fi exploatată de marile corporații americane care își vor muta reședința în noile teritorii. China va trebui să negocieze cu America dacă vrea să mai existe, însă, ATENȚIUNE: Dacă China va cădea complet, vor cădea toate libertățile lumii. De ce? Pentru că aceste libertăți care au „sărăcit” după căderea blocului comunist se vor prăbuși de tot. Ce îi ține pe capitalișți oneșți este tocmai existența altor forme de existență. Adică să fiu mai clar: Dacă comunismul chinez cade, se va prăbuși și democrația vestului. Vom întra într-un sclavagism crâncen. Orice echilibru dispare.

Alexa se precipită.

–        Nu pot să cred că mintea omului va ajunge aici.

–        E foarte simplu. Am să-ți explic: Tu eșți un robot sofisticat care funcționează cu electricitate. Ea este formată din tensiune care se măsoară în volți, din curent care se măsoară în amperi și din frecvență care se măsoară în herți. Dacă oricare din aceste proprietăți lipsește, tu nu mai funcționezi. Dacă nu ai amperi pot să-ți dau și un milion de volți că motorașele tale nu se învârt, circuitele tale nu au suficientă putere să funcționeze, iar dacă nu ai frecvența cerută pentru a funcționa, te arzi sau te blochezi. Așa e și omul. Omul e curentul electric, iar amperajul și frecvența sunt Conștiința și Sufletul. Dacă îi iei conștiința și sufletul, el devine animal. De la apariția comunismului încoace, în amândouă taberele s-a umblat la amperajul și frecvența omului. Deci, la Conștiință și Suflet. Fără ele, cu ușurință îl împingi cu întreaga turmă în prăpastie. Conștiința și Sufletul se cultivă prin educație de mii de ani. Prin ele poți ajunge viu, în starea de Trup la Dumnezeu. În ambele tabere, Conștiința și Sufletul au concurat. Când s-a prăbușit comunismul, capitalismul s-a lăsat pe o tânjeală că nu a mai avut motive să concureze și a început să distrugă sufletul și mai târziu a intrat și în conștiință. Ele vor cădea de tot când se va prăbuși China. Este ultima piatră în echilibrul conștiinței. Vestul a dovedit când a căzut blocul sovietic că nu e destul de matur. Adică e prădător. Lumea nu mai are încredere în el și de asta reacționează haotic. Putem să ne așteptăm la o surpriză pentru că Dumnezeu e MARE. Nu mă refer la un moș cu barbă, ci la forța care guvernează universul, forța pe care s-a tot chinuit Nicola Tesla să o explice marilor hrăpăreți americani, care atunci, ca și azi cred doar în ciomag. Forța aplicabilă tuturor ciomăgarilor – fără discriminare sexuală sau națională.

Alexa a rămas pe gânduri.

Au venit verzii peste Ciudanovița. Natura iartă.

Ben Todică

_______________

Foto: Mina Ciudanovița și personal minier 1961

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.