„Experiența nu este ceea ce ți se întâmplă; este ceea ce faci cu ceea ce ți se întâmplă.” – Aldous Huxley *
Dacă în secolele trecute viața oamenilor era statică, călătoriile scriitorilor și ale filozofilor în alte țări fiind extrem de rare, din epoca luminilor circulația oamenilor de litere s-a intensificat în diferite domenii, contactele dintre scriitori, filozofi și artiști mediate de voiaje și corespondență au devenit frecvente. Mai târziu traducerile au fost un alt factor important de circulație și de intensificare, diversificare a ideilor.
„Doamne, nu te supăra! / Dacă aș fi făcut eu cerul, / l-aș fi colorat, tot în albastru, / copacii și florile, tot în verde, dar pământul, / pământul l-aș fi colorat în alb, / să nu-i pot vedea niciodată / noroiul, sângele, cenușa.”
– Din vol. „O mie și una de poeme”
Cu regret putem afirma astăzi, că mintea nostră a realizat lucruri extraordinare din punct de vedere material, în timp ce sufletul nostru a pierdut enorm; „casa noastră spirituală s-a năruit”.
Houellebecq este un autor francez contemporan despre care am scris de mai multe ori. Am recenzat două din cartile lui. Recent si-a publicat ultima carte care continuă acelasi fir filosofic care îl caracterizează: este pasionat de declinul moral al civilizatiei occidentale si de descinderea Occidentului intr-un neant hedonist fără drum de întoarcere. Ultima lui carte e intitulala Aneantir, care în românește ar fi A nimici / A distruge. Noi am ales titlul “Anihilare“. Cartea e lungă de peste 780 de pagini si încă nu a fost publicată în română. Recomandăm cartea si oferim o recenzie abreviata publicată in limba engleză. Traducerea a fost făcută de Părintele Emil Ember (ARN Maramures). Îi mulțumim. Recenzia in engleza poate fi citită aici: https://www.firstthings.com/article/2022/05/houellebecqs-omelette
Radu Martin, suferă de o boală agresivă și rară, are nevoie urgentă de ajutor
Boala gravă de care suferă l-a împiedicat să își urmeze visul – de a deveni medic.
Tânărul Radu Martin a fost diagnosticat cu o tumoră de mari dimensiuni la nivelul coloanei vertebrale care îi provoacă dureri inimaginabile și pentru care a trebui să se opereze de două ori.
Aștept să sune ceasul care nu se poate lăsa încurcat în ițele false aruncate de Washington din cauză că nu e dotat cu filtre academice numite scaieți, care să atragă scamele purtate prin media. Mă întreba un amic cum se face că, dacă e așa rău în America, de ce nu se întoarce nimeni acasă? Pentru că e puțin mai multă cărniță pe os, îi răspund. America de la înființare a fost și continuă să fie, mai sofisticat un bârlog al piraților. De când îi știu, ei în numele democrației și al libertății merg în jurul lumii și prădează munca și resursele omului truditor. Fac victimile praf, apoi se retrag cu scuza că au pierdut, ca să nu plătească, „vezi doamne” despăgubiri. Odată ajuns în peștera lor, plină de comori, devii parte din familia materialistă și mafiotă și nu mai ai șanse de scăpare decât împușcat de „casa nostra”. Te înhami financiar și cazi pe brânci muncind să le plătești fericit că ai o casă, casă în care dormi șase ore din 24 până la moarte. Totul e atât de precis calculat încât ți se lasă spațiu doar cât să-ți achiți datoriile. Dacă nu mă crezi întreabă cioara – că ea de la Mihai Viteazu încoace i-a cunoscut pe toți.
Evenimentul ”Să iubim în orice anotimp” la Hanul Moldovenesc din Canada
O zi trecută fără a primi, dar mai cu seamă a dărui iubire este o pierdere ireversibilă în scurta noastră călătorie prin această lume. Secunde,zile, ani și anotimpuri ne stau la dispoziție să putem oferi iubirea sinceră și nealterată celor dragi și nu numai.
Am fost creeați din iubire și suntem iubiți necondiționat de Faurul Suprem,unica răsplată cu care putem să-i mulțumim pentru cadoul celest ar fi să trăim fiecare clipă prin porunca divină ” Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți ” Prin iubirea față de aproapele tău arătăm iubire pentru Dumnezeu! Cât de profunde sunt cuvintele lui Dostoievski: “Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali “.
După o iarnă lungă și grea,primăvara a intrat pe deplin în rolul său de a trezi natura la viață. Desigur fiecare anotimp are farmecul său oferind mereu șansa de a iubi…
„Dreptatea aparţine acelora care cred în ceva, nu scepticilor.” – Octavian Paler
Scepticismul (din grecescul skeptios, căutător) este, într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate. A fi sceptic este sinonim cu a fi neîncrezător, a pune la îndoială majoritatea situațiilor noi cu care se confruntă viața.
Scepticul susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii și atunci, ceea ce aude sau i se spune, nu poate fi adevărat.
Mărturisirea lui Oreste Teodorescu la ieșirea din masonerie:
„Una dintre foarte multele greșeli pe care le-am făcut in viața mea ticăloasă, este incăpățânarea, chiar trufia de a crede că pot schimba ceva pe acolo pe unde mă poartă pașii… ce sinistră Nebunie!
Curiozitatea și mai ales setea de a înțelege Misterele lumii m-au adus la porțile templului masonic. Am intrat și am stat acolo vreo 8 ani. După primii cinci am înțeles mecanismul din spate, dar prostul de mine a crezut că poate aduce și acolo măcar o clarificare, (masonii se declara in căutarea Cuvântului Pierdut, deși deschid ritualul cu Evanghelia Sf Ioan, care arată limpede cine și ce este cuvântul), atunci de ce îl mai căutăm, dacă l-am găsit deja?) Răspunsul la aceastea intrebare este deconcertant: Hristos e Hiram care învie mereu și mereu in Maeștrii masoni!
Fiecare persoană analizează lucrurile din lumea aceasta prin prisma propriei percepții şi a propriilor valori iar interpretarea aceluiaşi eveniment poate căpăta valențe diferite dacă este privit cu alti ochi.
Scriitoarea Mihaela CD ne invită în cartea sa ”Prin ochii mei” să privim din perspectiva sa mănunchiul de articole, impresii, eseuri, cronici şi recenzii literare cuprinse aici.
„Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”– Albert Einstein
Fizicianul, theoreticianul Albert Einstein (1879-1955) s-a născut la Ulm, Regatul Wurttemberg, Germania, într-o familie de evrei nepracticanți, tatăl fiind comerciant, apatrid din 1896. Elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton, New Jersey, SUA – unde a și murit – , Albert Eistein a fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel Fizică.
Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), denumită ulterior teoria specială a relativității sau relativitatea specială, contribuții care unesc mecanica cu electromagnetismul și cu teoria relativității generalizate (1915), cea care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.
„Nu putem obține niciodată pacea în lumea exterioară, până nu facem pace cu noi înșine.”- Dalai Lama
Omul, pe lângă însușirile lui bune, mai poartă în el și bestialitatea, animalitatea, care uneori e activată. Sunt perioade latente în viața omului, când planează comportamentul lui normal, când bestialitatea este inactivată; omul e liniștit, în jurul său e armonie, pace. Sufletul lui este ca un cer senin, fără nori. Și dintr-o dată norii se adună, încep să se războiască, tună și fulgeră. Ploaia lovește pământul, îl noroiește, în jur – stricăciuni… După un timp apare soarele, căldura.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 