Și dacă nu tac, îmi dau peste bot. Întreaga specie umană se preface că doarme și n-o poți trezi. Margaret Albright declara că merită să fie sacrificăți cinci sute de mii de copii pentru democrația americană, însă ce terorist e Asad pentru un copilaș pe țărmul Mării Adriatice abandonat de refugiați? Toată omenirea s-a trezit la un semnal să-i zdrobim pe sirieni, dar nici o atitudine împotriva lui Bush care îl răzbună pe tăticuțul său împotriva lui Sadam. Și-a hipnotizat generalul să mintă în adunarea Națiunilor Unite și și-a fascinat întreaga națiune să-l urmeze. Și nu numai pe el, ci și pe Clinton care, ca să scape de urgia sa sexuală a făcut Serbia praf. De fapt, ei au dezmembrat întegral Iugoslavia și această lipsă de orice etică a început de la Gorbaciov și Reagan, când la destrămarea blocului sovietic, americanii au ajuns la concluzia că ei nu mai au nevoie de morală și viață creștină. Că toate aceste drepturi umane în vest au fost funcționale doar ca să combată filozofia comunistă: uite și la noi sunt drepturi omenești.