Adrian Botez: TĂRÂMURI (poeme și prozopoeme…boeme)” – PARTEA A IV-A

TĂRÂMURI (poeme și prozopoeme…boeme)

-partea a IV-a-

                                                               

SPRE TĂRÂMURI-MINUNI

voi  călători – fără grabă  – curând – spre TĂRÂMURI-MINUNI

voi conversa – doar în treacăt – cu VOIEVOZI și STRĂBUNI…

mă voi extazia – cuviincios – în fața MARILOR REALIZĂRI

din aceste-ALTE LUMI : PROASPĂT ZUGRĂVITE – lipsite de-Agasantele Zări !

Îi voi da ”BUNĂ ZIUA” – chiar și NOAPTEA ! – cu real respect – Lui DUMNEZEU…

…asta – până când voi ”prinde cheag” și voi fi ”la căutare” – și eu :

apoi – voi rămâne – STRICT ! –  LA NIVEL DIPLOMATIC –  cu-orice  DIVINITATE :

nu de alta : să nu-și bage NASUL – după ce-oi isprăvi de DURAT – pe-ndelete – ”NEDEEA CETATE” !

CAVALER și TRUVER – înarmat – până-n dinți – pentru-orice SURPRIZĂ

voi lua CERURILE-OSTENITE – ”ANGRO”  ! – în ANTREPRIZĂ :

NOU MANOLE – voi construi – tot mai multe TĂRÂMURI  –  DE NOAPTE și ZI :

să aibă – -orice BIET DUH CĂLĂTOR – unde dormi peste noapte – ori – chiar – LOCUI !

voi înmulți – astfel – șansele de-a părăsi LUMEA TRECUTĂ – fără regrete

oricine-a simțit-o ca pe-o ”TEMNIȚĂ” – ori ”CA PE-UN PERETE” !

voi achiziționa ZÂNE – INOROGI – SALAMANDRE – SIRENE

ca s-aibă – BIET  DUH  EMIGRAT ! – LA CE SE-NCĂLZI – DE CINE SE-NDRĂGOSTI… – …CU VISURI MIRENE…!

…cumpărați – din timp – LOC DE VECI – BORDELURI – TĂRÂMURI și SCENE

pe care să vă jucați – fără-ntrerupere ! – MEREU ! – ACELAȘI  ”TEATRU-INSTRUCTIVO-NEINVENTIV”  !  –  …VENIT DE PRETUTINDENI ! – …voi…”ACTORI CU MIGRENE” !

…să nu cumva să vă pierdeți NĂRAVUL  – ORICUM și de-ORIUNDE ADUS  !

altfel – veți trece  – pe veci ”INGRATVINOVAȚI” ! – …DIN APUS ÎN APUS…

***

ALAIUL MISTIC

ne cheamă Noi Tărâmuri – spre-OPALUL-DUMNEZEU

și vom răzbi spre Ele – oricât ne-o fi de greu !

noi – CAVALERI-TRUVERII – chiar născocim TĂRÂMURI

din VISE-alcătuite – și-ULUITOARE DRUMURI !

ALAIUL nostru tace – înverșunat în GHEȚURI

se-ntinde și se strânge  –   CÂMPII iscând PODEȚURI !

ALAIUL nostru MISTIC a auzit FÂNTÂNA

cum cheamă – pe-AXĂ – MUNȚII : și-alcătuiesc STUPINA !

…e-un MUNTE cari ne cheamă – un MUNTE DE LUMINĂ

la care-ajung doar CRINII – și CÂNTURI-FĂRĂ-VINĂ !

…ALAIUL nostru crește – tot descifrând TĂRÂMURI :

nu sunt doar SLOVE-ȚĂRMURI – sunt GALAXII și SCRUMURI

sunt ERE – EVI și ZÂNE – CAI năvălind în SPUME 

CORĂBII-HIEROGLIFE – ce ne preschimbă-n STRUNE :

SUNETUL-PARASHABDĂ întemeiază LUME

LUMEA iar se desface – în MAGI și în TĂCIUNE 

spre  SOARE-”MIEZ-DE-NOAPTE” – BUFNIȚA-FĂRĂ-NUME

spre-NCHIPUIRI de-OCEANE – spre-INCENDIILE-ANUME

din cari TOȚI n-iscarăm – ALAI topindu-și  SUME !

…din TOȚI ce îndrăznirăm – spre MUNTELE UIMIRII

am rămas numai UNUL : PĂRINTE-al FERICIRII !

LĂUTĂ-GALAXIA – ARMONII-TRANDAFIRII

se răstignesc pe DUHU-mi  :  ÎMBRĂȚIȘAREA FIRII !

*

…nu mai pândiți la STREȘINI : ALAIUL trece IARĂȘI 

de câte ori va bate – UN CEAS  –  ORA CEA ”UNUL” :

să-i  fiți  SFINȚI UCENICII   –  precum și SFINȚI TOVARĂȘI !

…ORBI : CRIST e-n voi : COPIL IUBIRII voastre – precum  SORȚII – STRĂBUNUL !

***

CERBER DE PE DRUM

am cules – de pe

drum – un mic – părăsit

CERBER – și l-am luat acasă la

mine  – cu gând să-l 

îngrijesc : TREI CAPETE – nu-i ajungeau să-și

exprime  DISPREȚUL – față de

Gestul meu – de

Generozitate

Mizericordioasă !

***

OGLINDA-OM

vreau să-L ajut pe ”BUNUL DUMNEZEU” s-oprească POTOPUL :

niciodată nu m-am gândit că a-și stinge SĂMÂNȚA – I-e SCOPUL !

…APA-a pătruns – înșelătoare  – în  Case    –  -n Bordei : peste TOT !

nu scapi de-NECARE – nici de ești RABIN – SAVANT  –  POLIGLOT !

…le strig oamenilor – câtorva – VÂNJOȘI  – care – încă  –  ÎNOATĂ

să nu se lase : ”-A TRĂI – A TRĂI ! – TREBUIE SĂ SE  POATĂ !

nu vă lăsați intimidați de POTOP !  –  cățărați-vă-n CERURI !”

DUMNEZEU îmi râde în NAS : ”nu-i tot CHINUÌ  – cu NĂDEJDI și MISTERURI !

prin EVI urmăritu-v-am – căci OGLIDĂ-MI erați : am învățat A PRIVI !

oricum – oricât te STRĂDUIEȘTI  – URLI ȘI INVENTEZI – tot îi voi NIMICI :

ASTA mi-e SOARTA ! – ORICINE-mi seamănă – ACUM – la CHP și DUH  – VA MURI !

tu-i scapi de-APĂ :  îi voi învălui în  – TORENTE ! – FOCUL ABSURDELOR CERURI !

vor fi mult mai teribile – ARZĂTOARELE  –  NOILE FELURI

de-a se chirci în MOARTE – -nchizându-le VIEȚII – orice TUNELURI !

…de la voi AM ÎNVĂȚAT SĂ NU MĂ LAS – până când nu nimicesc TOTUL :

voi – OAMENI – sunteți PROFESORII mei – în ARTA DE-A  HĂITUI …MORTUL !

*

…m-am oprit și mi-am pus MÂINILE-N SÂNURI : AȘA-I – și treb’e  să TAC… :

da – și eu – OM : devenit-am NE-OM – și-am înflorit – HÂD :  CRIMĂ și DRAC…

…vine și vremea când tre’ să PLĂTEASCĂ-ASASINII – în toate ce FAC !

DUMNEZEU este – CUM SE VEDE ÎN OMUL-OGLINDĂ : nu-i nici RĂU și nici BUN !

ne-a ”FĂCUT” –  FAPTA-ȘI ghidând – după GESTUL STAFÌEI – din  OGLINDA-I DE SCRUM :

OM : IUBITOR – MILOSTIV – sau – în urmă : SINUCIGAȘ  –  BARBAR și NEBUN !

***

TĂRÂMURI  –  CÂND AM RĂMAS SINGUR

…am rămas în urma

tuturor…în urma

tuturor… – …până când m-am trezit

SINGUR –  DESĂVÂRȘIT

SINGUR !

…abia atunci – Lucrurile Lumii – aparent șterse 

nesemnificative – cu totul

banale – din jurul meu – au îndrăznit să-și

azvârle MĂȘTILE

TRANSPIRATE  – au început să-și desfacă PROASPETELE

PETALE – precum niște

MISTICE FLORI  – dezvăluind Adevăratele

TĂRÂMURI ALE

MINUNII !

nu le era teamă de mine – nici vorbă să se sfiască de mine : NICI NU SE SINCHISEAU – DE

MINE !

 pentru ele – ACUM – eu nu eram (așa 

SINGUR !) – decât un

oarecare morocănos

GNOM – sau un oarecare frivol

TRITON – ori o oarecare – auster-pedantă

SALAMANDRĂ – ori un destrăbălat

FAUN – ori un eteric

ELF AL VĂZDUHULUI…

VÂNTULUI…CU

VÂNTULUI…

își arătau – fără nicio falsă

Pudoare – PERFECT DEZINVOLTE ! – Aripile

Văzduhurile  –  Zeii și

Zânele – Feți-Frumoșii  – SOLARI

TELEGARII  – și

Zborurile… – …CÂNTECELE…

RĂNILE…

…și-abia ATUNCI m-am deșteptat – dintr-un

SOMN – belaliu – al

BEZNELOR : m-am deșteptat în această

MAREE DIVINĂ – SFÂNTĂ MAREE – a Noilor

FORME – a Noilor

CULORI – a Noilor

NOIME !

…TĂRÂMURI… – …MISTICE

TĂRÂMURI – care conviețuiau cu noi – CLIPĂ DE CLIPĂ !  (până la SFÂRȘITUL TUTUROR

CLIPELOR !) – …iar noi – ORBIȚI  de  SUFLETELE noastre

BANALE – azvârleam peste

ele –  propria noastră

CENUȘĂ  – MUCEGĂITĂ  DE BANALITATE – ignorând – CUMPLIT ! – ca niște

CĂȚEI ORBI AI PĂMÂNTULUI – inimaginabilele

TERIBILELE FORȚE ale

ARMONIEI – ale

FRUMUSEȚII – ale

IUBIRII – ale

CREAȚIEI CUTREMURĂTOARE – de-a dreptul

AIURITOARE

 VIRGINALE – NEÎNDUPLECAT

ONESTE…

***

FOAIE VERDE ȘI-UN SCAIETE (doină)

Foaie verde și-un Scaiete

m-am lovit de un Perete !

dar Perete nu era : 

era numai Lumea mea…

haide – caută BORTĂ-n Ceruri

scutură-te – scurt ! – de Geruri

și strecoară-te-n Cămara

cu Minuni – din TOATĂ VARA !

cântă – GREIERE – -n VECIE !

Lumea asta nu mai fie :

Ambrozie și Porfir

ne vedem REGI DE ZEFIR !

nu-n Pământuri – nu-n Văzduh

nu-n de Păpădie Puf

ci-n Lacul fără de Stuh

al Zânelor și-al Lui Crist

răsfirând  Strune-n CUVÂNT

și în Nuferi de-AMETIST  –

în Gând schimbând NOIMELE

cântând Florii  –  NUMELE  !

***

MOARTEA DIN OGRADA MEA

trop – trop – trop – trop…

Călărețul vine-agale

părăsindu-și Dreapta-i Cale… 

…de Sudoare – niciun Strop !

nu arată-a om – ci-a Dop

scos de la Sticla cu Viață

și căzut la mine-n Brață…

mă resemnai – și privii

Călărețul-Ce-Nu-l-Scrii…

ursit e să se oprească

Viață când tre’ să răpească…

…trop –  trop – trop – trop…

…la mine-n Ogradă – intră în Galop !

Călărețul Gălbejit

Clanța Ușii a găsit

și – cum e descălecat

nu mai stă la întrebat 

vrea să urc pe-a lui Mârțoagă !

dau un Chiot – să-nțeleagă

că sunt pregătit – și vin

fără vreun Bai – ori Suspin…

dar – pe când eu chioteam

Calu-i bagă-și Cap – pe Geam…

și când văzu ce văzu…

NEVĂZUT  EL  SE  FĂCU !

Călărețul – ce să facă ?

a fugit după Mârțoagă

(…e drum lung – din Rai – la Doagă !)

…rămăsei eu pregătit

dar amânat – părăsit !

…și de ce s-a-nfuriat

Mârțoaga – și a plecat ?

a văzut – pe STRUNI-LĂUTĂ

cum Sunetul se CUVÂNTĂ

din CUVÂNT ieșea Lumină

din Lumini – scăpăra FOC

iar din FOC – măre ! – -nvia

CRIST – cu OCHI DE PERUZEA !

***

PRIMEJDIE

hai  – CAVALER – tot înainte !

DRUMU-i – pe-aici – tot mai FIERBINTE !

TRUVERU-ți stă în coastă – înarmat

cu SUNETUL – prin care COSMU-A FOST CREAT !

hai – CAVALERE ! – nu zăbovi !

CÂNTECE zbor’ – disperat – spre CASTEL : te-or vesti !

TRUVERU-i  PAJURĂ  REGALĂ !

nu te lăsa  –  iar  –  pe tânjală !

CASTELUL – dacă nu te vede

PIATRĂ cu PIATRĂ : NU MAI CREDE !

se prăvălește – se răstoană !

…unde-i afla SĂLAȘ – în IARNĂ ?

***

LUMEA SE MIȘCĂ ÎNTRE-APUS – ȘI…APUS !

Lumea se mișcă între-APUS – și…APUS !

nimic n-a rămas – să mai merite SPUS !

tot ce-a fost CÂNTEC – acuma e SLUTĂ :

CĂDEREA n-ascultă – CĂDEREA e MUTĂ !

se mai strecor’ ȘOBOLANII : EI cred în SCĂPARE !

MATROZII își sabordează – CORĂBII – pe MARE !

…CORBII  – ORIBILII CORBI ! – s-au depărtat – cu DEZGUST :

până și ei învățat-au – ACUM : ce-i ”JUST” – și ”INJUST”!

***

ORBI ȘI FOȘTI ORBI

ORBUL – în BEZNĂ – se mișcă PRECIS :

rămas-a-n ALAI – dar e SINGUR DECIS !

toți Pelerinii încetară să creadă :

IERUSALIMUL …deh ! – …e numai o NADĂ 

o FATA MORGANA :  motivul – FUNEST – pentru  SFADĂ !”

LUMINI se revarsă în BEZNELE ORBULUI :

s-a lepădat de MATROZI – dar și de PENELE CORBULUI !

…NEVĂZUTELE se preschimă în ”EPOPEEA VEDERII” :

LUCRAREA Lui CRIST este – mereu – pe SCHELELE VERII !

…nu mai sunt PELERINI – nici ALAI :

doar un SĂRMAN CERȘETOR – la POALA DE RAI…

…nu mai sunt PELERINI   –  nici ALAI – nici PUSTIE :

se-nalță – cu MEȘTERI-FOȘTI ORBI – o NOUĂ CETATE – în MIJLOC DE VIE !

***

TOATĂ EXISTENȚA NOASTRĂ E STÂRNIRE DE VÂNTURI

toată existența noastră e STÂRNIRE DE VÂNTURI :

deșertice – -amare – sunt – prin LABIRINTICE ULIȚI – FOSTELE CÂNTURI !

unde-s TRUVERI-CAVALERII  – de ALTĂDATĂ ?

unde-s AGAPELE-SCRIERI ? – ce-i mântuie și pe cei de sub ZLOATĂ !

unde-s LĂUTELE – unde li-s STRUNELE CELE VRĂJITE-N CUVÂNT ?

ați ucis totul – CU DRAG ! – SINUCIGAȘI CRIMINALI : RÂND DUPĂ RÂND !

ce vă veți face – când CRIST  v-a chema  – cu SCRIPCI și CAVALE ?

și cum veți răspunde – CU CE ? – când TOTUL s-a scurs – ULEIOS – spre MLAȘTINA-VALE ?

…CUVÂNT ZDRENȚĂROS – reîncepe – în COSM  –  GIGANTICĂ – TRUDA :

plămădi-vei iar PROȘTI și NEBUNI – sau doar…PAPARUDA ?

…căci în SFÂNTĂ LUCRARE – s-or dura NOI TĂRÂMURI :

CRIST de vă cheamă – lăsați – lângă UȘĂ – NĂRAV și TACÂMURI !

la SFÂNTA AGAPĂ – TAINĂ A NOIMELOR TOATE 

CRIST a-nvățat : pe MESEAN  –   ÎL PUNE SĂ SAPE !

*

…haideți să re-învățăm să CÂNTĂM – sub SFÂNTĂ STEA : ARMONIA !

nu aveți altă ȘANSĂ – nici să v-ascundeți ! – căci CRIST v-a ”furluat”…PĂLĂRIA !

…NOTĂ cu NOTĂ – LUCRU cu LUCRU – în CRONICA-AKASHA să-l SCRIEȚI (PERGAMENT ori HÂRTIE !) :

ACOLO se judecă totul – ACOLO-i VEȘNICUL  JURĂMÂNT DE-ARMONIE- FRĂȚIE !

***

LOUVRE

se trambalau  –  cândva – prin Louvre  –  REGII…

ACUM –  își etalează – -n Louvre  – PICTORI – NEGII !

cândva – și TRUBADURII se fardau 

să pară că-s CURTENI : NU REUȘEAU !

…ACUM – e-o-nghesuială – RÂNCEDĂ – de ȚAȚE :

în fața-unui TABLOU – măcăie – DANTELATE ! – RAȚE…

…că s-au ascuns – sub GHILOTINĂ – REGII

și-i lasă pe LĂPTARI – să fie EI – STRATÈGII

pe nimeni nu mai miră – în GLOBALISTUL CLOSET – REPUBLICAN

în cari SE TAIE ! – SCURT ! – MOȚUL de BALEGĂ ce-ajunge la TAVAN…

…dar ARTA – ARTA ! – PECETLUITĂ-N VECI – cu  SFINTE PRIVILEGII

de ce-și uită – prin FORMĂ și CULOARE – CELESTELE ARPEGII ?

***

NU-NTREB PE NIMENI – DACĂ-S MARE – MIC

nu-ntreb pe NIMENI – dacă-s Mare – Mic :

în mine-s eu – cu Dumnezeu – și alt – NIMIC !

dac-aș greși – dacă m-aș lăuda 

din mine –  Conștiința m-ar mustra !

muncesc – că-s Scrib Lui Dumnezeu – și Pace !

iar altceva nu știu SPORI –   nici FACE !

mi s-a dat HAR – nu ca să vă întreb

ci SĂ VESTESC ! – VOCE-A LUI DUMNEZEU – pe MUNTELE HOREB !

***

CÂND VOI PORNI SPRE SFINTELE TĂRÂMURI

când voi porni spre SFINTELE TĂRÂMURI – voi tăcea :

lăsa-voi Pașii să mi-o ia-nainte – spre VÂLCEA !

mă voi hrăni – într-una – numai cu MINUNI !

mă voi sui în CÂRCA MUNȚILOR ! – …Giganții Buni…

…îi voi striga –  domol – pe ÎMPĂRAȚI-STRĂBUNI

ei vor veni – în jur de FOC – pe Frunte-având CUNUNI !

CRIST ne-a lăsat – spre STĂPÂNIRE BLÂNDĂ

TĂRÂMUL LEBEDEI – CEA FĂRĂ DE OSÂNDĂ 

ci arcuită NUMAI SPRE ETERNITATE :

Gâtu-i de ȘARPE – Nțelepțit SENINĂTATE !

…nu mă chemați – nu voi veni-napoi :

sunt REGE  –  stăpânind – cu STRUNE MOI

POPOARELE de PĂSĂRI  și de ÎNGERI !

…DREGĂTORIA-i ca să sângeri

pentru cei ce se-nchină ție și LUMINII

luând asupră-și SPUMEGAREA VINII !

TĂRÂMUL un’ mă aflu – nu știe de TRĂDARE :

doar de EROI – pliviți în CUGET : GRIJĂ MARE !

nu vom avea MARTIRI  –  pentru  că-AICI nu-i IUDA :

oricare  CEAS  – nu bate MOARTEA : TRUDA 

dusă – cu PLUGUL – alături de HRISTOS

până se vede STEAUA – cu nume : ALBATROS !

da – noi suntem MATROZI – ca și TRUVERI

și-aducem – ”cu SĂGEATA:  ETERNE PRIMĂVERI !

***

ADĂST – ÎN DUHUL CU RĂBDARE 

adăst – în Duhul cu Răbdare 

să vină CRIST – la Stâna noastră Mare

unde NU-S FRÂNGHII ÎNTRE LUMI

unde se isc’ – la STRUNGĂ – doar MINUNI !

strânși în FRĂȚIE – noi și DUMNEZEU

ajungem – toți – trecând prin VADUL GREU

și – sprijinind Pereții Vocii noastre

dăm CHIOT –  s-audă Gospodarii Cei din ASTRE !

…AICI  s-or preschima PĂSĂRI MĂIASTRE

în BLÂNDE ZĂNE – ale APELOR ALBASTRE !

***

NU PUNE  – ÎNCĂ  –  MÂNA PE CORN

nu pune  –  încă  –  mâna pe CORN

auzìi – prin TĂRÂM – un SACRU LICORN !

nu mai torc ZĂNELE – numai șoptesc :

presimt CAVALERI : LUPTĂTORII IUBESC !

nu pune mâna pe CORN – vin WALKIRII

slavă să dea – EROILOR-MIRII !

TĂRÂM se cutremură – din VOCE – în FAPTĂ

deci OAMENI – cu toții – URCARĂM O TREAPTĂ !

stârpind – în CUVÂNT – Târâtorul VENIN

învățarăm  ca   –  -n fine – SĂ TRĂIM și SĂ FIM !

SĂRBĂTOAREA ROSTIRII pătruns-a în SÂN :

cu SÂRG – fiece OM  învață să fie ROMÂN !

…Duhul se bucură – cum de AGHEASMĂ

RAIUL e-n noi – cu SFÂNTĂ MIREASMĂ !

dar suntem pregătiți – pentru CRIST și GOLGOTA

să ne răstignim – pentru FLORI – pentru FLOTA

MATROZILOR DOMNULUI – NĂIERII DE FOC !

DEMIURGI noi suntem : deocamdată – NU-I JOC !

va fi JOC – când pieptăna-se-vor MIRII

RÂNDUIND  atât CHIP – cât și TOIUL IUBIRII !

…nu pune mâna pe CORN DE VESTIRE

până când – ZEII TOȚI – căpăta-vor de ȘTIRE

și – în ALAI – vor sui în POIENE

Călăuze fiindu-le MII SÂNZIENE !

TĂRÂMURI de NUNTĂ – TĂRÂM FĂR’ DE MOARTE

Eu – biet TRUVERUL – CÂNTA-VOI O CARTE !

va fi EPOPEEA TĂRÂMULUI -VESTE

sfințit – între STRUNE – de-o BLÂNDĂ POVESTE !

***

AM DISPĂRUT ÎN COROLA-UNUI CRIN (rubaiyat)

am dispărut în COROLA-unui CRIN :

ce TĂRÂM mai minunat ? – ce alt ALIN ?

ascundeți-vă-n FLORI-FĂR’-DE-SUSPIN :

acolo – doar – uita-veți GLOATA-SPIN-VENIN !

***

SUNT  CATASTROFE (rubaiyat)

sunt  Catastrofe – în Războaie – cu MORȚI JALNICI

dar sunt și Catastrofe  –  prin LIMBRICI  SCÂRBAVNICI… 

nu te uita la ”stofa” Catastrofei :

dă ghes ARÌPII  –  către CERUL STROFEI !

***

NU CĂUTA IZVOR – LA NENOROC (rubaiyat)

nu căuta Izvor – la NENOROC :

poate fi în STELE – ori ești DOBITOC !

ca orice DOBITOC – să tragi în JUG !

nu bagi în seamă NENOROC ? – …Stele – -napoi – îl sug…

***

CURG  –  ÎNTR-O VIAȚĂ URGISITĂ  –  DEZAMĂGIRI-PUHOI (rubaiyat)

curg  –  într-o VIAȚĂ URGISITĂ  –  DEZAMĂGIRI-PUHOI :

să nu le lași a-ți face – din INIMĂ – un SLOI !

trudește  –  MEȘTER MARE ! – la RAZELE DE SOARE :

vei învăța că-n Lume – pân’ și LUMINA – doare !

***

AU TRECUT STELELE TALE – TURME LUMINATE (rubaiyat)

au trecut Stelele tale – TURME LUMINATE :

vin – acum – spre tine – -n goană – APE TULBURATE !

nu fi DEZERTOR – DURERII : trage-o în FÂNTÂNĂ !

s-o-alege-acolo – -n TAINĂ :  DATOR DUMNEZEIRII – cine o să rămână…

***

SUNET COSMICIZAT (rubaiyat)

o BROASCĂ se-azvârli – frivol – în APĂ

și  ”BĂLDÂBÂCUL” ei devine ”SON” de-AGAPĂ !

TOATE se-aruncă-n urmă-i  :  caută SUNET PLIN

LEAC pentru RĂNI  MISTICE  –  DESCHISE prin DESTIN !

***

-”ORICE TRUVER E DEMIURG!” (rubaiyat)

orice TRUVER e DEMIURG!” – striga un ORB – în VECHIUL BURG :

peste CETATE – PARASHABDA – tot fulgerând – declină-AMURG…

dar STRUNELE tot nu se lasă : stârnesc INCENDII  –  -apoi SUSPINĂ !

acum – ALAIUL de LĂUTE – e pregătit de LEAC și VINĂ !

***

APRIL (rubaiyat)

-”iar a nins ? – și în APRIL ?

-”nu :  sunt FLORI – ce nasc sub TRIL !

-”dar e frig ! – nu-i PRIMĂVARĂ !

-”fieștecărui – după Suflet – CRIST i-a dat POVARĂ…

***

RECIPROCITATE (rubaiyat)

am vrut să fiu Curat la Suflet : nici Falși Prieteni – nici Păduchi…

când merg în Munți – Crist și cu mine – ne așezăm pe-Același Trunchi :

e-atâta Liniște-în-Floare – atâtea Păsări ne vorbesc !

…Crist și cu mine – unul altui’ – ne-arătăm Rănile – FIRESC !

***

AMĂRĂCIUNE DE TRUVER (rubaiyat)

mi-am sprijinit LĂUTA de Genunchi – și-aștept pe FRAȚII CAVALERI :

îmi amintesc CÂNTEC – CASTELE… –  …și  – TOT… îmi pare c-a fost IERI !

…dar în POIANA-NDOLIATĂ – Văzduhu-a-nchis PORȚI după PORȚI :

CÂNTEC – CASTELE – CAVALERII… : sunt stinși  în VISE…ba : SUNT MORȚI !

*** 

ÎN  CELULA  AUTOCONDAMNATULUI (rubaiyat)

pășit-am în Celula-ți – la un NEVINOVAT

decât de Rătăcire – și mult prea Disperat !

spune ”DA” Vieții : ACEASTA  –  că-i AICI – e PREȚIOASĂ !

…nu știi ce-i peste NEGURI – de E ceva : Discuție Spinoasă…

***

CÂNTECUL – SINGURUL  ARGUMENT  FĂR’ DE-AVOCAȚI (rubaiyat)

văzut-am BĂTĂLII – VOIEVOZI VITEJI – a Luptelor DREPTATE…

dar mi-aș dori – -INFINIT MAI MULT ! – TRUVERII – în CETATE :

un CÂNTEC este – prin sine însuși – ARGUMENT LUMINII :

un CÂNT îl CÂNȚI – făr’ de-AVOCAȚI AI VINII !

***

FRUMUSEȚEA INTEGRALĂ A CREAȚIEI (rubaiyat)

și un PĂIANJEN e frumos – când te gândești la PÂNZA lui CELESTĂ :

ROUA străluce pe URZEALA ei – cum STELELE pe BOLTA EVERESTĂ…

…iar VIERMII – îndârjiți și vizionari – vântură GALAXIA TINEI

cum AVENTURIERI-COQUISTADORI – în Burta Junglei  FĂRĂ DE HODINEI !

***

PE-UN DEAL – CÂNTĂ-UN ÎNSINGURAT (rubaiyat)

pe-un Deal – cântă-un ÎNSINGURAT : nici UMBRA nu și-o lasă la vedere

iar CÂNTECUL plutește – ÎMPĂRAT – hipnotizând Fiorii de TĂCERE…

…cu acest CÂNTEC poți porni ORIUNDE – pe orice DRUM din GALAXII

cum cu un PAJ – ce CAVALERI precede – vestindu-i în CETATEA CELOR VII !

***

BĂTUT-A CEAS ȘI PENTRU-ACEST PĂMÂNT (rubaiyat)

s-a făcut FRIG – și VIA va păli – -nghețând – în STRUGURI – SEVELE SOLARE…

bătut-a CEAS și pentru-ACEST PĂMÂNT – să intre-n VÈCII  UMBRELOR  AMARE…

…s-a stârnit VISCOL – în NOROCUL lui : tot cade câte-o PIATRĂ la HOTARE… 

prea-am încărcat MĂGARUL-CU-NĂDEJDI – și CRIME-MUNȚI am lopătat spre SOARE…

***

PRITOCIREA DIN TĂRÂMURI (rubaiyat)

de unde vin ? – din Munți și dintre Ape

de-acol’ de unde Omul poate – -oricând – să scape

spre alte – mereu ALTELE TĂRÂMURI

unde se pritocesc – într-una – Zânele și VINUL !

***

SUNT LOCURI UNDE – A-NTREBA – NU-ȘI ARE ROSTUL (rubaiyat)

sunt Locuri unde – a-NTREBA – nu-și are rostul :

privești – te miri de NOU – și poți SĂ TACI – ca prostul…

dar nimeni nu te-a lua de PROST : acolo TU ești REGE :

sosit-ai PRIMUL – în TĂRÂM : deci  –  tu-i dai LEGE !

***

NEMULȚUMITULUI (rubaiyat)

mereu tu uneltești SCHIMBARE : nimic nu-ți place – totul ”îți miroase”…

gândești la cel din LUMEA-PUȘCĂRIE : n-are de-ales – și nici… ”foloase” …

tu – -AICI – poți RÂDE – poți TĂCEA : nimeni nu-ți e Stăpân – nici Zoritor :

gândește-te câți n-apucară-a face – a vedea  –  CEVA… – …și – DEJA – mor…

***

E-UN TIMP CÂND STAI CU BARBA-N PALME – ȘI TE JUDECI (rubaiyat)

e-un timp când stai cu barba-n palme – și te judeci :

e TIMPUL BĂTRÂNEȚII – când peste toate-aluneci…

nu mai oprești – zâmbind – la vre o Poartă  –                -ANUME :

în schimb – deschisu-s-a  o POARTĂ – UNA ! – …scrisă cu AL TĂU NUME !

***

PAHARUL-CUVÂNT (rubaiyat)

văzuși cât a răbdat  (și-a tot răbdat !) – PAHARU’ ? –    -aproape-o GLAJĂ !

la  BUZA-i licărește – însă – -AMENINȚAREA – ca o VRAJĂ…

și de-i mai torni o PICĂTURĂ ! – SLOVĂ  – făr’ noimă – în CUVÂNT

ai piedut TOT : CUVÂNTUL SĂ RĂMÂNĂ (PRIN DREPT-MĂSURA-I !)  –  ÎN VECI – SFÂNT !

***

MAESTRUL ȘI UCENICUL (prozopoem)

Doi pictori AI ZILELOR NOASTRE – unul bătrân, iar celălalt foarte tânăr… – discută aprins, în atelierul celui dintâi.

Maestrul în vârstă, comentând schițele tânărului, înșirate pe masa, dintr-o latură a atelierului (supraîncărcat cu pânze !) :

-Dragul meu confrate mai tânăr și vrednic ucenic – desenul tău, acum, e prost doar pe jumătate. Dar, dacă te vei strădui, DIN RĂSPUTERI, vei reuși să-l faci DESĂVÂRȘIT DE PROST !

Tânărul pictor-ucenic oftă, din rărunchi, cu ochii aproape în lacrimi :

-O, cât de greu e să devii UN PROST DESĂVÂRȘIT !

Maestrul cel cu părul alb EXULTĂ, arătând,  cu  degetul,  propriile-i  picturi  (ORIBILE !), expuse pe pereții atelierului, sau vrăfuite, pe podele :

-Mie îmi spui ?!

Tânărul oftă…DUBLU !

*** 

-”JURISPRUDENȚA PIROȘTII” (prozopoem)

În timpul ultimului RĂZBOI ÎNTRE OAMENI (care-o fi fiind ăla, oare… ?) – într-una dintre armatele combatante, s-au dovedit TREI DEZERTORI.

Firește, urma pedepsirea lor, prin SPÂNZURARE.

Dar, în tradiția condamnării la moarte, există o cutumă : ”ULTIMA ȚIGARĂ” !

…Așa că, fiecare dintre condamnați primi, să fumeze, câte o țigară…Cu filtru, de data asta.

ULTIMA.

…Numai că niciunul dintre ei nu știa precum că respectivele țigări ”de adio” trecuseră, anterior ”utilizării” lor funeste, pe la Statul Major al Armatei. Așa că, bieții condamnați (de pe-acum, Cadavre Ambulante !), nu știau că, chiar la baza filtrului țigării, ofițerul de la Statul Major, însărcinat cu execuțiile, pusese câte o MINI-GRENADĂ…

Așa că, Primul Condamnat, care trăsese mai cu sete, din țigară, de cum ajunse cu fumatul la filtru…SĂRI ÎN AER !

Mă rog, ca spectacol (dacă ”guști” așa o delicatese, pentru plebei : ”moartea unui camarad”…) era ”nemaipomenit”…dar, și din punct de vedere juridic, tot NEMAIPOMENIT era : păi, dacă s-a ordonat SĂ SE SPÂNZURE (la diateza activo-pasivă : ”SĂ FIE SPÂNZURAT” !) cutare VINOVAT….ATUNCI, SĂ SE SPÂNZURE ! – …TUNE, FULGERE, TRĂSNEASCĂ !!! 

Iar NU SĂ SE-MPRĂȘTIE PRIN AER, CA UN PESTICID…

…Mă rog : de-ale Armatei, unde ofițerii de Stat Major sunt Suverano-Dumnezei…

…Al Doilea Condamnat apucase (în focul disputelor, cu privire la respectarea Legislației Morții…) –  …zic, apucase, și el, să ajungă la filtru…așa că SPÂNZURĂTOAREA se dovedi, și pentru el, ”O FALSĂ ȚINTĂ”…

…Al Treilea Condamnat, deși văzuse ce se întâmplase cu camarazii săi de dezertare, fumă, și el, în disperare, sau, mai curând, spre a-și sfida DESTINUL…!!!

…Și, chiar că și-l sfidă : când ajunse cu fumatul la filtru, ȚIGARA EXPLODĂ ÎNTR-UN MIC FOC DE ARTIFICII…urmat de azvârlirea, în văzduh, a …UNEI PIROȘTE

O PIROȘCĂ MINUSCULĂ, dar…CU O MICRO-PRUNĂ, ÎN MIJLOCUL EI !

…Ce se întâmplase ?

Nevasta dezertorului numărul trei (o FEMEIE TÂNĂRĂ, NURLIE…ce mai : o FEMEIE ”PE CINSTE” !) lucra la POPOTA OFIȚEREASCĂ ! – …așa că află, LA TIMP, despre escrocheria Statului Major, cu…”ULTIMA ȚIGARĂ A CONDAMNATULUI” –  …așa că, nu-i fu greu DELOC să-l ademenească, pe DOMNUL GENERAL, să facă, și el, pe placul ei, așa cum și ea, la rându-i, făcuse pe placul lui…și asta, NU O DATĂ !

A ”plantat” femeia, în filtrul țigării (ANUME destinate soțului ei !), câteva fire de praf de pușcă…ȘI O MICRO-PIROȘCĂ ”PRUNATĂ”…(…era în ”MENIUL ZILEI”, LA POPOTA OFIȚEREASCĂ, CHIAR ÎN ACEA ZI ”DE SPÂNZURARE”)  – …O 

MICRO-PIROȘCĂ, ABSOLUT INOFENSIVĂ !

…Așa că…așa că, până și în ziua de astăzi, ofițerii de la Statul Major al Armatei se ceartă, ”furcă”, pe seama…”JURISPRUDENȚEI  PIROȘTII” !

…Numai că DOMNUL GENERAL are, în fața TUTUROR CELOR DIN STATUL MAJOR – un ARGUMENT  IREFUTABIL :

-Dar ce ? Voi,  coloneii de la Statul Major, când ați pus DOI CONDAMNAȚI SĂ SARĂ ÎN AER…ÎN LOC SĂ FIE SPÂNZURAȚI, CONFORM CU SENTINȚA DATĂ, AICI, ÎN ACEST ”TEMPLU AL DREPTĂȚII”… –  …AȚI FOST CORECȚI ? AȚI RESPECTAT VREO JURISPRUDENȚĂ ? HA? AUD ?

…Mda… 

Astfel, când se-ncalcă, flagrant, un aspect MAJOR al JURISPRUDENȚEI  –  se iscă (al naibii !) …”PRECEDENTUL” !

…Care ”precedent” îl ține în viață, și astăzi, pe cel de-al Treilea Condamnat la…”SPÂNZURĂTOARE”.

…Până or termina ofițerii ”cei mari” să se certe, el, ”PIFANUL”  (…cel cu nevasta nurlie și ÎNȘELĂTOARE…dar atât de FOLOSITOARE  – …lui… !) – s-a făcut PESCAR…adică, pescuiește…

PESCUIEȘTE ÎN APE TULBURI…CÂT MAI TULBURI…DIN CE ÎN CE MAI TULBURI…

*

…Să îndrăzniți a mai zice că, atunci când DOMNUL-DUMNEZEU a creat, pentru NAIVUL ADAM – ”A GREȘIT” ! Oare, dacă n-ar fi FEMEIA, nu cumva, noi, BĂRBAȚII, am muri, ”GRĂMADĂ”, ca…PROȘTII…”NON-PIROȘTII” ???!!!

*

…Și să mă mai lăsați, naibii, în pace, cu…”TEMPLELE DREPTĂȚII” voastre…!

***

VIZITA DE AFACERI ȘI…”MUSAFIRII  PESTE NUMĂR

Eram vizitat (”vizită de afaceri”) de-un bun amic (eu…cam uitasem de vizită…!). Mă surprinsese, acasă, singur și cu șorț de bucătărie, la brâu…

-Ce-ți fierbe-acolo, pe-aragaz ? – mă întrebă, într-o doară, amicul.

Eram cam încurcat, de modul cum mă surprinsese…”gătit vestimentar” :

-Păi…eu am pus să fiarbă un Borș de Fasole, deci…

-Aaa, borș de fasole…”stas”! Cea mai râvnită mâncare, în post, nu ?

-…Deci  – continuai eu, ignorându-i comentariul… – în mod normal, ASTA ar trebui să scot din oală…BORȘ DE FASOLE ! Dar…

Impacientat, amicul :

-Ce ”dar”…de unde ”dar” ? Mâncăm borșul tău de fasole…și gata !

Era cam fâstâcit vizitatorul meu…și zău dac-avea vreun motiv !

-…Dar (urmai netulburat !), dacă ce-am pus în oală se încăpățânează, și vrea să iasă ALTCEVA – SE POATE ȘI ASTA ! – îmi sfârșii eu fraza…lăsându-l cam dezorientat pe amic…: oi fi vorbind serios, ori ”în dodii” (oi fi luat-o razna…că tot aveam o mătușă, ce sfârșise la…BALAMUC !))…ori îmi bat joc de el ?

–Măi…nu mă lua așa ! – zise el. BORȘ DE FASOLE faci, BORȘ DE FASOLE IESE…BORȘ DE FASOLE MÂNCĂM !

Dădui din cap, cam…lateral. Amicul nu mă luă în seamă :

-Păi, cât fierb fasolele, avem vreme, berechet, să ne rezolvăm planul de afaceri. À propos… cât ar mai avea de fiert…fasolele, vreau să zic ? – preciză el, ABSOLUT INUTIL !

…Mă uitai în oală, încercai fasolele, cu furculița… :

-Eu zic că vreo jum’ate de ceas…până să torn, peste fasole, borșul…

-Bun – făcu amicul. Hai la treabă !

Ne duserăm alături de bucătărie, în sufragerie – …și ne încinserăm la discuție, legat de afaceri (…amicul meu voia să pună pe roate o afacere, dacă…dacă-i dădeam, și eu, cel puțin jum’ate din banii de care avea nevoie, ”la deschidere”…).

..Ei, și ne-am încins noi așa de bine (…mai ceva decât fasolele de pe foc…!) – că nici n-am băgat de seamă cum trecuse O ORĂ ȘI MAI BINE ! – …mult peste jum’atea de oră, pe care o ”prorocisem” eu… – pentru fiertul fasolelor…

…Dar, ciudat : deși, în mod sigur, APA se evaporase, fierbinte, DE MULT…NICIUN  MIROS DE FUM ȘI DE ARSURĂ DE OALĂ NU VENEA, DINSPRE BUCĂTĂRIE…!

Mă repezii (…amicul, după mine … că-i era, și lui, foame !), să dau la o parte oala de pe foc… – …și-apoi ridic capacul…

Ce credeți ?

În loc de previzibilele DUHNELI DE ARSURĂ…se răspândiră, în tot apartamentul, așa niște MIRESME, de CRINI și de TRANDAFIRI – …că amuțirăm amândoi…”jupânii” !

Și, din Mijlocul Miresmelor – se înălțară, MLĂDIOS, DOUĂ CAPETE FANTASTICE – precum cele ”două turnuri din New York…) : un CAP DE INOROG (Delicat  și Virginal !) – și unul de SALAMANDRĂ ÎNFOCATĂ (…stând DREPT  PE COADĂ, firește !).

…Eu înmărmurii…Apoi, făcând haz de necaz…și stând, stingherit și ”spăimânat”, sub ”tirul continuu”, al privirilor intense, ce veneau dinspre cele DOUĂ REZULTANTE FABULOASE,  ale…BORȘULUI [meu !] DE FASOLE… Eu începui să glăsuiesc,  cam gâtuit…ca și cum aș fi fost singur în casă…dar, pe dată, îmi amintii de amicul meu, bietul… :

-Ei – ce-ți spuneam ? – ”…dacă ce-am pus în oală se încăpățânează, și vrea să iasă ALTCEVA – SE POATE ȘI ASTA !” – …așa-i, sau nu-i așa ?! Eu nu te mint NICIODATĂ !

Amicul meu, atins de Privirile de Văpaie, ale SALAMANDREI…leșinase.

Eu, îndrăgostit de Privirile Catifelate, ”ca un Cer de Vară, cu Stele”, ale INOROGULUI – îmi ridicai prietenul, de pe mozaicul din bucătărie, și-l întinsei, cu grijă, pe canapeaua din sufragerie…

…Problema era, ACUM, cu ce-i hrănesc eu, pe CEI DOI MUSAFIRI…”veniți peste număr” : INOROGUL și SALAMANDRA…dar și pe …”amicul”, când s-o trezi din leșin…???!!!

…Dar aceștia DOI, ”veniți peste număr”  (INOROGUL și SALAMANDRA), SĂRIRĂ, SPRINȚARI ȘI VESELI, DIN OALĂ…ȘI ÎNCEPURĂ SĂ JOACE LEAPȘA, PRIN TOT APARTAMENTUL MEU… – …apartament situat la ULTIMUL ETAJ  : EXACT SUB CER !

*

…Câte lucruri ciudate nu sunt pe lume, ASCUNSE, CU INFINITĂ GRIJĂ,  SUB CELE MAI BANALE ȘI UMILE CHIPURI…?! 

…”FASOLE”…?1

NIL ADMIRARI !

***

NECUNOAȘTERE…

…La Sfântul Botez al unui Copil, Preotul îi întrebă, pe Nași :

-Vă lepădați de SATANA ?

Nașul (complet înafara oricărei religii !), care trăsese un chef anticipativ, în raport cu Sfântul Botez., din acea zi… – …mahmur, mohorât, iritat ”la subsuori” și teribil de pus pe harță…întrebă, cu glas ca din Fundul Butoiului  – adresându-se, agresiv, Preotului :

-Cine-i, BĂĂĂ…, ĂLA ? – …de-i zici matale…CUM ZICI CĂ-I ZICI…HĂ…?! Arată-mi-l…BĂ-HĂ…, și să…daaa, numai să…să vezi cum îi  ”lepăd” EU una lui…DREPT ÎN MUIAN……eu pe el…BĂ-HĂĂĂ…NU EL PE MINE ! – …HĂ…HĂĂĂ…  – (apoi, cu glasul, deodată, puternic, pus pe ucidere, cumplită, de…”ĂLA”!) : …altfel, dacă nu…BĂ-HĂĂĂ…SĂ-MI ZICEȚI…SĂ-MI ZICEȚI  MIE…hă…HÂC !

-Cum să-ți zicem – noi, ție ?  –  întrebă, malițios, ludic și frivol, Tatăl Copilului… 

După o scurtă pauză, de ”relativă limpezire articulat-lingvistică” :

-…CUȚU ! – urlă apocaliptic, dar tardiv și teribil de ostenit, Nașul… – …de se dezechilibră Câtămai Biserica și zăngăniră, cu înțeles, Vitraliile.

…În  acel  moment, Copilul (încă nebotezat !) începu…SĂ LATRE FURIOS ! – …scoțându-se, singur, din scutece, CU TOT CU PĂRU-I DE PE SPINARE !

***

JELUITORUL

Crezând că vorbește (și se plânge, cam dezmățat…) fără ”auditoriu”, un Biet Om se jeluia, cu Voce Tare și Mare, de-o parte a unui Copac Sacru (STEJARUL), din Lunca Văratică :

-Nu-s eu, Doamne, cel mai păcătos din Lume ! – …de ce mă năpăstuiești ? Zilnic mă năpăstuiești… – …în fel și chip ! Sunt  Curat  și  Nevinovat, în Fața Ta, Doamne ! De ce să fiu numai eu ales, dintre toți oamenii – pentru Obidă, Suferință, Umilire… ? Mai cu cale ar fi să mă iei în Lumina Ta  –  cât mai degrabă, o,  Doamne ! ACUM ! – ..căci sunt atât de singur…mă simt atât de singur, pe lumea asta…Doamne…

Din partea cealaltă a Copacului, se ivi Capul unui alt Biet Om…care, și el, crezând că-și va afla câteva clipe de Liniște și de Răgaz, își alesese aceeași Luncă și același Copac, spre alinare a Sufletului său Sfios. Și acest Năpăstuit Discret – grăi așa, către ”GURĂ-BOGATĂ”, cel din partea opusă a Copacului Sacru :

-Măcar și pentru că, prin Jelania ta cu Voce Mare, n-ai fost în stare să lași, altui om, Șansa de a-și alina Sufletul, în Tăcere…și tot ești Vinovat, în Fața Lui Dumnezeu ! Dar mai e ceva : tu îndrăznești să-I forțezi Sfânta-I Mână, Stăpânului Vieții și Morții…într-un mod Dezgustător, Ipocrit, Sfidător : tu chiar crezi ”A MERITA LUMINA” ?! Tu, care strici, cu ”CLĂMPĂNEALA” ta Dogită, Însăși ARMONIA COPACULUI  SACRU ?!

…Nătângul Jeluitor cu Voce Mare își încetă, pe dată, ”DISCURSUL” către Cel-de-Sus…și, pe loc, învăță să-și înghită Lacrimile, ÎN TĂCERE : ACUM știa că Dumnezeu nu greșește…NICI MĂCAR ÎN CE-L PRIVEȘTE !

…“Savoir souffrir sans se plaindre, ça c‘est la seule chose pratique, c‘est la grande science, la leçon à apprendre, la solution du problème de la vie”.

***

DEFECȚIUNILE TEHNICE” ALE TUTUROR TĂRÂMURILOR (prozopoem)

…CERBER (bodyguardul și răsfățatul lui HADES !) are TREI CAPETE ! – și tot nu-i ajung, ca să-i latre, amenințător, pe toți Derbedeii, care se tot strămută, dintr-o Lume – în Alta…și, într-una, le TRI-STRIGĂ, amarnic : ”ACUȘI VĂ TRI-MUȘC DE FUND…NUMAI SĂ VĂD CĂ VĂ FACEȚI DE CAP, ȘI N-ASCULTAȚI DE LEGILE LOCULUI !

Dar…fatalitate ! Azi dimineață, CERBER și-a luxat unul dintre Capete…și rău-rău, de i s-a-ntors Capul Luxat –  la SPATE ! 

CUMPLIT ! Căci acum, Derbedeii nu mai pot înțelege, NICICUM, Noima Ordinelor…”CĂȚELEȘTI”…de fapt, a celor TREI LUMI-TĂRÂMURI  – care-i furnizează…”CLIENȚII”  !

Când DOUĂ CAPETE strigă : ”ACUȘI VĂ TRI-MUȘC DE FUND…” – cel de-AL TREILEA CAP strigă, cumva, ”pe dos” : ”ACUȘI  VĂ  TRIPUP  ÎN  FUND…”

Când DOUĂ CAPETE strigă, avan : ”NUMAI SĂ VĂD CĂ VĂ FACEȚI DE CAP…” – …AL TREILEA CAP o ia razna : ”ABIA AȘTEPT SĂ VĂD CĂ VĂ FACEȚI DE CAP…CA SĂ-MI FAC, ȘI EU, MENDRELE MELE !

Când DOUĂCAPETE strigă : ”ȘI N-ASCULTAȚI DE LEGILE LOCULUI !” – …AL TREILEA își sabotează foștii ”GEMENI-SIAMEZI”, în cel mai parșiv (și agresiv !) mod : ”SĂ N-ASCULTAȚI DE LEGILE LOCULUI  – CĂ-S TOATE, FĂRĂ VREO EXCEPȚIE  – NIȘTE AMĂRÂTE DE TÂMPENII !

…Așa că…da-da… e necesar un Comunicat URGENT : ”<<CONDUCEREA CÂMPIILOR ELIZEE>>>” vă roagă, insistent și energic, pe toți câți vă pregătirăți de moarte… : <<SĂ VĂ MAI ȚINEȚI…STRÂNGEȚI DIN DINȚI… – …ȘI MAI AMÂNAȚI-VĂ SLOBOZIREA, SPRE NOI… – …PÂNĂ CÂND ÎȘI DREGE, NĂROADA ASTA DE JAVRĂ, CAPUL AL TEILEA…ȘI, APOI, LE PUNE ÎN STARE DE ARMONIE LINGVISTICĂ, PE TOATE TREI !>>”

…Deh…după cum vedeți și voi singuri, nu doar pe TĂRÂMUL NOSTRU se petrec…ce se petrec… : ”DEFECȚIUNI TEHNICE”… – …nu-nu : PE TOATE TĂRÂMURILE – ȘI ÎN TOATE LUMILE ! – ȘARPELE SATANIC …TOT GĂSEȘTE AL VREO METODĂ (…PTIU ! – JAVRA-”VRAJA” TĂLPII  IADULUI !), SĂ SE STRECOARE… – …ÎNAPOI…”UNDE-I ERA CALD ȘI BINE…” !

***

12-BALUL SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ

…Părinții băiețașului (de nici patru ani) plecaseră la film, în oraș – și-l lăsaseră SINGUR !

Era noapte afară. BEZNĂ PERFECTĂ. Deci, n-avea de ce să se uite pe geam…să-și aștepte părinții, cocoțat pe pervazul ferestrei. În casă, camera de dormit era luminată, din înaltul amețitor, al tavanului, de un bec. Dar, afară de ”camera de dormit” (…plus bucătăria, baia…)  –  locuința mai avea o cameră…

O foarte CIUDATĂ CAMERĂ (cel puțin, așa gândea micuțul băiat…).

În acea cameră, NU SE INTRA NICIODATĂ, de către cei ai casei…decât când venea preotul, cu agheasma și busuiocul, de trei ori pe an : de Crăciun, de Bobotează și de Paște !

…În rest, CAMERA CIUDATĂ era încuiată cu CHEIA ! – tot anul…

Băiatul, întins pe patul dublu, din ”dormitor”, visă cât visă…dar până și visele îi erau tulburate de…EXISTENȚA CAMEREI CIUDATE !

…”Oare o fi, cu adevărat, ÎNCUIATĂ ?” – …precum CAMERELE CIUDATE, din poveștile, pe care i le citea mama, când somnul îi ocolea ochișorii.

…”Dar ce-o fi în CAMERA CIUDATĂ ? Se ascund, acolo, niscaiva spiriduși ?… – …sau, acolo, dansează Morții ?” – …și întrebările se îndesau, se ”călăreau”, unele pe altele…încât, în cele din urmă, începu să-l doară capul, pe bietul…”însetat de aventură” ilicită… clandestină…gata de o nevinovată faptă de ”contrabandist” (…cuvânt tot din vocabularul unor cărți, citite de mama sa, cu voce tare, când nu-l prindea somnul…).

…În sfârșit, nu mai putu răbda…și se smulse din căldura parșivă a patului… : explodă, DREPT ÎN PICIOARE !

Întâi, gândul de ”a călca LEGEA CASEI” îl ameți. Ușor…dar ÎL AMEȚI ! Apoi, simți că…”pierde un timp prețios”, căci părinții se vor întoarce, ”uite-acuș” din oraș, de la film, și…”FÂS-S-S-SSS AVENTURA”!

…Cu pași mai mari decât el, se îndreptă DIRECT spre clanța ușii CAMEREI CIUDATE. Șovăi câteva clipe…apoi, apăsă pe CLANȚĂ !

ÎNGHEȚĂ !

Ușa NU ERA ÎNCUIATĂ !

…Abia acum îl cuprinseră șovăiala și un soi…un anume soi de frică…un soi care te zvârle DREPT ÎN TOIUL ”AVENTURII”!

…Împinse, cu degetele mâinii stângi, CANATUL UȘII, încet și fără niciun zgomot…

Înăuntru…BEZNĂ ABSOLUTĂ ! Intră, cu acel curaj al aristocratului, condamnat la moarte, dar…”BURDUȘIT DE FIORII ÎNDÂRJIȚI AI ONOAREI STRĂMOȘEȘTI” ! 

…Însă, deodată, îl scuturară, din  nou, FIORII…alții : simți cum, în urma sa… – …UȘA SE ÎNCHISE SINGURĂ !

Și, dintr-odată, CAMERA CIUDATĂ nu mai fu ”îmbeznată” : prin aer, pe lângă trupușorul lui îndesat, pe lângă umerii săi…începură să plutească, fâșâind ușor-ușor, ca niște umbre de BUFNIȚE…niște SCHELETE DE LUMINĂ… – URIAȘE…dar întrerupte…SEMI-ZBURÂND ÎN VĂZDUHUL ÎMBEZNAT, ca niște PAIETE STRĂLUCITOARE ! – …iar lumina ”paietistică”… LUMINA  –  TROSNEA, ÎN MICI SCURT-CIRCUITE ELECTRICE (…ca la prizele, pe care le tot repara tatăl său…sau ca lumina POMULUI DE CRĂCIUN…în acea primă noapte, când AVEA VOIE SĂ PĂRUNDĂ ÎN NECUNOSCUT…) ! 

Erau…erau ca niște FOCURI DE ARTIFICII…ratate și, apoi, DIN NOU – RELUATE ! – …conturând, VAG – NIȘTE ARĂTĂRI, NIȘTE CONTURURI DE OAMENI DE LUMINĂ…”ÎNTRERUPȚI ȘI FOȘNITORI”…într-un VĂZDUH TREMURÂND, PARCĂ, ȘI EL, DE EMOȚIA EVENIMENTULUI… !

…Acum, SCHELETE DE OAMENI DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ”, se înghesuiau în jurul lui…îi mângâiau umerii…îi mângâiau, cu ”LUMINI TROSNITOARE”, fața…îl mângâiau, cu o blândețe serafică…îl mângâiau, cum nu-l mângâiaseră părinții săi…NICIODATĂ !

…Și SCHELETE DE OAMENI DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” îi și șopteau, acum… : ”Vino cu noi, ÎN ACEASTĂ NOAPTE…e O NOAPTE CU TOTUL SPECIALĂ, când TOTUL, în Lume, e în BEZNĂ – ȘI NUMAI NOI DANSĂM !…DANSĂN NEBUNEȘTE !- …pe dealuri, în poiene, pe munți, în vâzduh…n-aprindem nimic, dar facem să valseze, cu luminile noastre, tainice și jucăușe     –     ÎNTREG UNIVERSUL !” … ”Nu-ți fie frică de noi…noi TE IUBIM…TE IUBIM…TE IUBIM…TE-AM IUBIT, DINTOTDEAUNA…ÎNCĂ DINAINTE DE-A TE NAȘTE TU…”!

Și, în JOACA AERIANĂ A SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ”…băiețelul zâmbi…și se lăsă dus…nici el nu va ști, vreodată, UNDE ! … – …și-și pierdu conștiența…

…Pentru cât timp și-o pierdu…n-ar fi știut să răspundă, vreodată…

Atâta doar că, amețit de JOACA SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” – …simți, la un moment dat, o mână de LUMNĂ, mângâindu-l pe cap…și șoptindu-i, cu glasul a mii și mii de ecouri ale celorlate SCHELETE DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” : ”De-acum, hai, băiețelul nostru iubit, înapoi la UȘĂ…!

Și UȘA se deschise (TOT SINGURĂ !)…și UȘA, apoi, se închise, în urma băiețașului (TOT SINGURĂ !) – și copilul se trezi, deodată, ”DINCOLO”….adică (din nou și teribil de banal !), în LUMEA DORMITORULUI și a BECULUI CHIOR, din înaltul, amețitor, al tavanului camerei de culcare…

…Era tot în picioare. Furișându-și mâna stângă, prin spate, încercă, ”pe pipăitelea”,  dacă UȘA MAI ERA DESCUIATĂ… :   NU ! – NU MAI ERA DESCUIATĂ !

BALUL SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” luase sfârșit !

*

…Peste o vreme (…copilul nu putea aprecia timpul…era, încă, ÎN TRANSĂ…TRANSPUS ÎN PROASPĂTUL TĂRÂM DESCOPERIT, ÎN …”CAMERA CIUDATĂ” !) – auzi, în broasca ușii de la intrare, CHEIA învârtindu-se…BANAL !

…Părinții îl văzură în picioare, cam palid…dar își urmară, ÎNTRE EI, pălăvrăgeala despre filmul, văzut în oraș… – …fără să-și facă probleme, precum că al lor băiețel  TOCMAI SE ÎNTORSESE…”DINTR-O AVENTURĂ”…că băiețelul lor fusese, CU BUCURIE SECRETĂ ! –  …CHIAR ÎN TOIUL         ”BALULUI SCHELETELOR DE LUMINĂ, <<FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ>>”…

***

NEÎNȚELEGERI LINGVISTICE

Plouă. Mărunt, dar teribil de îndesat.

Doi cetățeni, zgribuliți – se grăbesc, pe stradă… –      …s-ajungă, probabil, acasă…

-Tare mai PICURĂ… – …spune cel mai friguros și ”sensibilos”, dintre ei.

-…și LICURĂ…! – vru să glumească, rimat, celălalt.

Primul (”sensibilosul”…cam ”tare de ureche” !) se-nfurie, amarnic :

-Ce LINGURĂ, dobitocule ? Poate POLONIC, ori CAZAN…că-s murat tot !

…Celălalt se-nvățase, deja, să tacă…”pentru că-i mai sănătos”…

***

CIORI

-…O CIOARĂ…două CIORI…trei CIORI…patru… – număra, meticulos, un gură-cască.

-Ce le tot numeri, prostule ? Nu vezi că am rămas, bieții de noi,  NUMAI CU CIORILE ? – îi replică un vecin, sictirit de Lumea noastră.

***

CIOARA, PRIVIGHETOAREA, VÂNĂTORUL

…Cioara, către Privighetoarea, care cânta, pe un ram, în pădure :

-Mai taci, tu !

Ofensată și inspirată, Privightoarea :

-Ba, taci tu, Cioaro !

…Un Vânător, imbecil și setos de crimă, LE ÎMPUȘCĂ PE AMÂNDOUĂ ! -…aducându-le…”LA ACELAȘI NUMITOR” !

…COMUNISM  GLOBALIST,  ÎN PĂDUREA UCISĂ, – A LUI CRIST !

*

…Când, în oricare SOCIETATE, se cocoață ”SCROAFA ÎN COPAC” – și-i obligă, pe cei ”mici” (…privindu-i de la-nălțimea…CRĂCILOR !), prin VIOLENȚA AGRESIVĂ a PUȘTII, prin ABUZURI  NERUȘINATE – s-o considere ”ZEU ȘI VÂNĂTOR ATOTNIMERITOR”… ! – …eh, ”micilor”: lăsați, de-o parte, discordiile (redundante și inutile !) – și faceți, și voi (de URGENȚĂ !), rost de PUȘCĂ! Dar de cea ”CU LUNETĂ” ! – ca să vă vedeți clar și să vă lichidați, rapid și cu precizie – ”ZEII DE MUCAVA”!

*** 

-”PE  NEVĂZUTELEA

Am stabilit, cu un amic, să mă-ntâlnesc, într-un anume loc.

Când ajung acolo… – …din cer – O BOMBĂ ! M-aruncai, fulgerător, pe burtă, într-un tufiș, de lângă un zid părăsit. Schijele își făceau treaba funestă, jur-împrejur…

…Auzii, lângă mine, vocea amicului (ascuns în același tufiș, dar mai la dreapta mea…) :

-Azi, numai așa te poți întâlni cu amicii : PE NEVĂZUTELEA…!

***

AUDIENȚĂ SPULBERATĂ

-E un om la poartă, domnule conte…și vrea să vorbească, ceva, cu Excelența Voastră… – …îndrăzni lacheul să intre în ”bedroom” –  și să anunțe.

-Mai fă o POARTĂ…fă câte PORȚI poți ! Eu n-am de-aface NIMIC cu nespălații…cu glotașii ăștia..cu…! – spumegă, turbat, Excelența Sa – …domnul conte.

-Dar el spune că e…Poet… – susură, cvasi-speriat, lacheul.

-Atunci, UCIDE-L, PE LOC ! LAPIDEAZĂ-L !

-…Cum vă este voia…Excelența voastră… – …se îndoi de șale ”musiu lacheul” – …tare bucuros de ordinul primit…

…Cu o săptămână în urmă, încercase, și el, LACHEUL, să-i scrie, IUBITEI SALE, niște stihuri…și fusese ”hutuchit” de…”respectiva” – …”de nu se mai văzuse” !

…Cum să-l facă el, acuma, VĂZUT (și, încă, Excelenței Sale, domnul CONTE !), pe un…CONCURENT,  ÎNTRU  ALE  STIHULUI ? !

***

DIALOG, LA NIVEL ÎNALT

Sfântul Petru, către Dumnezeu :

-Doamne Sfinte, te rog, lămurește-mă : ce ai de gând să faci, cu gloata asta, de așa-ziși ”Poeți”, curcănați și TARE CRĂCĂNAȚI, de câtă impresie bună au despre ei înșiși ? Trebuie să rămână, oare, veșnic, niște PARAZIȚI SCÂRBOȘI ?

-Măi Petre, nu credeam că ai o așa de proastă părere, despre Mine ! Păi, pe ăștia, pe GLOTAȘII ĂȘTIA SCÂRBOȘI – i-am și înhămat la CARUL MEU TRIUMFAL, DIURN – pe post de BOI SACRI !

Sfântul Petru dădu din cap, c-a priceput…dar nu se lăsă :

-Dar cu Poetul ăla ARS DE STIHURI, care stă, ascuns, într-un colț de Biserică…în clarobscur…pretinzând că asta este ”culoarea Omenirii și Lumii Actuale”…cu ăsta, ce faci ?

Dumnezeu zăbovi cu răspunsul, oleacă mohorât… – dar, în cele din urmă, rosti : 

-Ăsta așa va rămâne, până la Judecata de Apoi…și DUPĂ Judecata de Apoi…când, în sfârșit, mă voi putea înțelege cu el, să-și reia LĂUTA, într-o LUME NOUĂ…și, deci, ”să m-ajute în muncă” : ce, tu crezi că-i ușor să durezi o  Lume Nouă, dacă n-o populezi, MĂCAR DINTRU-NCEPUT,  cu  oameni de încredere ?

Curios, Sfântul Petru :

-Și el e ”om de încredere”? De unde știi ?

Dumnezeu zâmbi, îngăduitor :

-În primul rând, Eu sunt Dumnezeu, și CAM LE ȘTIU ! În al doilea rând, ăsta nu mi-a cerut NIMIC, PENTRU EL ! – …ci, NUMAI ȘI NUMAI – pentru ARMONIA STIHULUI-PARASHABDĂ, CEL CREATOR DE LUME…de LUMI  ! Și EXACT DE AȘA CEVA AM NEVOIE, în Lucrarea Mea cea NOUĂ…

…Sfântul Petru tăcu…depărtându-se și prefăcându-se a avea treabă, prin alte părți ale Raiului : căci era conștient că, el însuși, nu se prea avea bine nici cu CARTEA, dar (…de când scosese SABIA, în GRĂDINA GHETSEMANI …și  fusese mustrat și ”pus la punct”, de către HRISTOS-DUMNEZEU !) – nici cu ARMONIA…

***

-”ZEUL” ȘI POETUL

…Urale, din mii și milioane de piepturi…scandări ale numelui…încercări, ale unor entuziaști prea aprinși, DE A-ȘI SPINTECA PIEPTUL, de a-și dărui, astfel, OFRANDA SUPREMĂ…pentru a-și arăta adorația, față de…

…Față de cine…de ce ?

Evident, față de câștigătorul, AN de AN ! – de MII DE ANI ! – al tuturor Premiilor Poetico-Artistice, din Lumea Asta !

Ce importanță are că ”ÎNDIVIDUL ZEIESC” scria teribil de prost…sensibilitate de Grădiniță, minte de Cioară…nici cu Ortografia nu se împăca de minune…

Nu contează ! PRIN LEGE NESCRISĂ, se luase, cu mii de ani în urmă, DECIZIA CA, TOT CE-I DE PREMIAT, SĂ FIE AZVÂRLIT ÎN COCOAȘA LUI HÂDĂ !

ACUM, era depusă, pe fruntea Lui, ”A CINCI MILIOANA COROANĂ” : nu chiar Regală…dar, orișicât : de, pentru, contra… (”unor”…nu știu care !) Merite Artistice !

…Poetul-Truver, de jos, din TINĂ ridicat, niciodată pe umeri și-n Inimi purtat… – …după ce hărmălaia și bâlciul festiv se mai potoliră, cumva…de se putea, ACUM, auzi, ”om cu persoană”…se apropie, suind, sfios, MUNTELE GLORIEI (STRĂINE LUI, CU DESĂVÂRȘIRE !) – …se apropie, cu răsuflarea aproape tăiată… – …de El, de  Zeul Artelor, de Stăpânul Artistic al Mileniilor…

Poetul-Truver al Tinei tuși, anemico-virginal, de emoție, dar și ca să-și dreagă vocea lui pirpirie…și cuteză, în sfârșit, a-l  întreba pe Zeu :

-O, Zeule al Plebei Milenare, o, Supra-Zeule al Artelor, Extra-Zeule al tuturor Materialelor de făcut CORONIȚE, din toată Lumea ! – …te rog, te implor, ÎN GENUNCHI (…numai că afirmația asta se dovedi doar o figură de stil, căci Poetul-Truver, călător veșnic, prin Arșițe Cumplite și Nămeți Inimaginabil de înalți – CĂPĂTASE O ARTROZĂ STRAȘNICĂ, de ..”anișori buni”…!) –  …TE IMPLOR, să-mi dezvălui, care ANUME sunt Meritele tale, de urlă toți Gură-Cască și stau gata să se spintece…? – …că, din cât am văzut eu și citit, scrierile tale sunt bune, cel mult, de împachetat PEȘTE…ori BRÂNZĂ…

Zeul Artelor Terestre se uită, de sus, la PĂDUCHELE de la Poalele Sale…și catadicsi, în sfârșit, să deschidă sacrosanctele-i buze : 

-Meritele mele Artistice, Plebeule ? Hmmm…(căzu pe gânduri, fără să vrea acest lucru…dar stârnit fiind de cuvântul Plebeului…). Mda, e o întrebare bună…Da. Cred că…pentru că…îmi vărs tot SÂNGELE, în Creațiile Mele…Tu poți să-ți verși…TOT SÂNGELE…în Creațiile tale    (își reveni, cu piept de CURCAN !)  – LIMBRICULE PRĂPĂDIT ?!

Poetul-Truver, care călcase în Castele Cavalerești, Princiare…REGALE ! – nu-și pierdu sărita, ci dimpotrivă, îi reveni CURAJUL DE A SPUNE ADEVĂRUL :

-Dar n-am văzut, pe paginile scrise de tine, decât PROSTII, NAIVITĂȚI INFANTILE…și nicidecum…hmmm…SÂNGE ! Da, așa e, ai dreptate, aici : eu nu-s în stare să-mi vărs tot SÂNGELE, în creațiile mele !… – …dar vărs, în schimb, HAR STELAR…îmi dau toată Energia Vieții, pentru fiecare STIH, SCRIJELIT, CU DOR DE MOARTE – PE HÂRTIE ! SÂNGE ? Oarecum…știi…știi, pentru că TRUDA AUTENTICĂ și cu HAR necesită O ÎNCORDARE SUPRA-UMANĂ, ”O SCREMERE TOTALĂ” ! – …mi se întâmplă, din ce în ce mai des, să vărs SÂNGE…în…în…în ”SCAUNUL DE DIMINEAȚĂ”… – …poposit, rușinat, în…OALA CLOSETULUI : da, din EFORT DE DUH, dau în CONSTIPAȚIE…ăsta-i PURUL (și RĂU-MIROSITORUL !) ADEVĂR…!

…Zeul, pur și simplu, îi întoarse SPATELE…și se prefăcu a răspunde (fluturând AMBELE-i mâini !),  aplauzelor Gloatei…Gloată care, până și acum, când trecuseră atâtea mii de ani… – …constata (revenind la o cvasi-luciditate !), după toată gama aceea de scălâmbăieli grotești și absurde…precum că tot mai avea TREABĂ… AUTENTICĂ și IMPERIOS-NECESARĂ, VITALĂ TREABĂ…ȘI PE ACASĂ !

…Poetul-Truver zâmbi firav…oftă…și, cocoșat, ca de obicei, de STIHURILE CARE-I NĂVĂLEAU ÎN CAP ȘI PE SPINARE…cu pași osteniți de moarte, se îndreptă spre Masa-i de lucru, SĂ-ȘI DEGAJEZE CAPUL ȘI SPATELE, de LUMINA ARZĂTOARE, A STIHURILOR, ÎNCHEGATE DE DIVINITATE, CA BLESTEM, PENTRU BIETUL ”ETERN LOOSER” – …AL ”TUTUROR CERURILOR ȘI AL TUTUROR PĂMÂNTURILOR”…

…Asta, ca nu cumva să facă INSOLAȚIE, de la…”SOARELE  ETERN  AL  CREAȚIEI”…

*

…Nu fiți atât de siguri pe voi, ”PREMIANȚILOR”, ”ZEILOR” DE MUCAVA ! 

Căci, în definitiv, cine vă premiază pe voi ? Știți bine : ȘMECHERII ȘI PROȘTII LUMII ! TOVARĂȘII VOȘTRI DE BEȚIE ȘI  DESFRÂU AL VORBEI… – …DAR ȘI DESFRÂU, PUR ȘI SIMPLU…aducător de LEPRE și de CANCERE SUFLETEȘTI  !

…Și-atunci, după părerea mea, ar trebui să vă temeți și să vă rușinați, CUMPLIT, de PREMIILE și de PREMIEREA voastră !

Faptul că sunteți FERICIȚI și o faceți pe ZEII – nu  dovedește altceva decât că vă simțiți din aceeași RASĂ BOLNAVĂ, cu ”PREMIATORII”  voștri…ceea ce-i teribil de îngrijorător, pentru SOARTA ARTEI, ÎN LUMEA ASTA! – …dar este și DOVADA IREFUTABILĂ, că nu sunteți mai breji și mai puțin plebei, , mai puțin bolnavi, decât  ei…ci sunteți ”pe-o potrivă”  – ”CUM E TANDA, E ȘI MANDA”! …

Iar GRANDOMANIA VOASTRĂ GROTESCĂ arată, clar, pe ”ECRANELE SUFLETOSCOPIILOR”, cum Duhul vostru suferă, cumplit, precum cel al ”PREMIATORILOR” ! – …deci, logic, BUCURIA voastră arată că ÎI  ÎNTRECEȚI, CU MULT, ÎN PROSTIE ȘI METASTAZĂ A BOLII DUHULUI, pe ”CRUZII ȘI ESCROCII NEGUSTORII DE SCLAVI ORBI,  AI BOLILOR DUHULUI” !

*

…Fie-vă țărâna ușoară, DECEDAȚILOR ÎNTRU DUH !

…Munciți, smeriți,  FĂRĂ SIMBRIE ORI FALĂ, ghemuiți și ascunși în HORNURILE VULCANILOR  MISTICI, din SUFLETELE voastre  – DACĂ VREȚI SĂ ÎNVIAȚI, DIN NOU !

FIȚI ”SCRIBII, TĂCUȚI ȘI HARNICI, AI LUI DUMNEZEU”  –  IAR NU BUFONII PROSTIMII !

***

                                                                                    Adrian Botez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.