Între om si animal, ce anume face diferenta?

Dumnezeu tace, ca un bun Învatator, dupa ce ne-a înzestrat cu cuget si cu liberul arbitru

Petre Tutea

.

       Pentru Petre Tutea, a fi român,  înseamna  a avea bun simt si pudoare!

  .

Un parlamentar tânar, de altfel foarte simpatic, cu pregatire  universitara …”dreptul”, a facut o mare gafa politica, o ofensa poporului evreu, culturii,  crestinismului si chiar bunuli simt – spunând lucruri care indicau un gol important de informare vis a vis de anii de prigoana a evreilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial (despre pogromuri si holocaust). Însa, tânarul nostru legiuitor, lamurindu-se treptat  în câteva saptamâni si numai  la insistentele altora, a adus ca scuza programa de scolarizare, saracacioasa,  si  viziunea materialista a societatii românesti care i-a influientat neîntelegerea  realitatii istorice trecute si prezente. Cu alte cuvinte, accesul la informatie i-a fost îngradit!?

La fel se întâmpla cu majoritatea celor din parlament sau din alte structuri ale societatii românesti, europene sau mondiale. De ce? Oamenii sunt comozi sau iresponsabili si  nu mai tin pasul cu informatia strict necesara omului pentru a putea discerne în cunostinta de cauza asupra celor ce se întâmpla în lume. Asa se explica  de ce sunt admise acum  lucruri care în urma cu 50 … 100 de ani nu erau nici vorba aprobate de forurile legislative ale unor tari ca Statele Unite, România, Germania sau Franta.

Ar putea cineva de bun simt sa-si închipuie un gest de incest în familie? Nici cel putin a fi pomenite de altii astfel de aberatii, în propriile familii! Ei bine,  asa cum s-a întâmplat cu homosexualii, care nu doar ca fac lucruri abominabile si ca au ajuns sa se laude cu ele, sa le popularizeze în mas-media, iar apoi  sa le înalte,  prin legi inumane,  alaturi de lucrurile naturale lasate si binecuvântate de Dumnezeu…  Asa vor sa faca si cu acest lucru atât de grosolan inuman, cum e incestul. E vorba de ceva strigator la Cer!

Multi dintre oameni, nu (re)cunosc ca omul e creat de Dumnezeu  si ca el trebuie sa aibe constiinta treaza care sa-l ghideze si sa-l struneasca în aceasta viata tumultoasa.

.

Marele român Petre Tutea afirma ca:

Nu e nici o diferenta între om si animal, când , prin “adormirea” constiintei,  îl scoatem din ecuatia vietii pe Dumnezeu!

 

  • Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca în afara de Biblie, nu e nici un adevar.
  • Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.  

  

     Continuarea, o puteti citi  CLICK AICI

 

.

Minunea pe care o astepta Radu Muresan a venit…

dar nu dupa asteptarile lui!

Minunea pe care o astepta Radu Muresan a venit… dar nu a fost dupa asteptarile lui!

Cu profunda tristete am primit astazi vestea conform careia Radu Muresan, redactor-sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj a parasit acest pamânt astazi, în jurul orei 10 a.m.

Radu Muresan a fost plecat cu mai multi colegi din reteaua Radio Vocea Evangheliei, împreuna cu misiunea Speranta la instalarea, scolarizarea si tot ce presupune un post nou de radio. El a plecat cu pneumonie din România, dar în Africa situatia lui s-a agravat. A fost operat, adus din Africa si internat într-un spital din Cluj Napoca dar starea lui nu s-a îmbunatatit.

 Radu a intrat în odihna sfintilor si avem nadejdea reîntâlnirii cu fratele nostru, care îl slujea pe Dumnezeu din toata inima, în Împaratia lui Dumnezeu!

Ferice de acum încolo de mortii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor îi urmeaza!” (Apoc. 14:13)

Sursa:Radu Muresan, redactor sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj, a trecut la Domnul | Stiri Crestine.ro

Sursa: Daniela Delibas Blog-ul Femeilor Puternice in Hristos! 

.


MIRCEA GEOANA ÎN VIZITA ÎN SUA – COMUNICAT DE PRESA

Simona BOTEZAN

 

Trebuie sa aducem dimensiunea economica, cea comerciala si cea de investitii, dintre România si SUA la acelasi nivel la care se afla colaborarea militara…”

                                                  Mircea Geoana

.

Aflat într-o vizita de lucru în Statele Unite ale Americii, senatorul Mircea Geoana a participat, pentru a zecea oara, la National Prayer Breakfast, eveniment anual organizat în ultimii 60 de ani la Washington de catre membri ai Congresului Statelor Unite, la care participa politicieni si reprezentanti ai corpului diplomatic din peste 100 de tari. La evenimentul din acest an au participat presedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, Vice-presedintele Joe Biden, Secretarul de Stat Hillary Clinton, precum si zeci de senatori si congressmeni americani.

Cu ocazia prezentei sale la Washington, Mircea Geoana a avut, pe 1 si 2 februarie, numeroase întâlniri cu membrii ai Congresului SUA si ai administratiei americane. Astfel, Mircea Geoana a avut întrevederi cu senatorul Democrat Mary Landrieu, presedintele Comisiei pentru IMM-uri si antreprenoriat din Senatul Statelor Unite, senatorul Republican Charles Grassley – Ranking Member in Comisia pentru Justitie, senatorul Republican Jeff Sessions – Ranking Member în cadrul Comisiei pentru Buget, congressmanul Republican Robert Aderholt, membru în Comisia pentru Securitate si Cooperare în Europa (Helsinki Commission) din partea Camerei Reprezentantilor, congressmanul Republican Jeff Miller – presedintele Comisiei pentru Veterani din Camera Reprezentantilor si membru al grupului de prietenie cu România din Congresul SUA, congressmanul Democrat Gregory W. Meeks – Ranking Member în Subcomitetul pentru Europa al Comisiei pentru Relatii Externe al Camerei Reprezentantilor, care va conduce o delegatie la Bucuresti în saptamânile viitoare, Miriam Sapiro – Adjunctul Reprezentantului pentru Comert al Statelor Unite ale Americii si Phil Verveer, – Coordonator IT&C din cadrul Departamentului de Stat al SUA.

În cadrul acestor discutii, senatorul Mircea Geoana a subliniat importanta dezvoltarii parteneriatului si cooperarii bilaterale dintre România si Statele Unite si pe alte dimensiuni decât cele militare si strategice. Astfel, Mircea Geoana a sustinut nevoia de a aduce dimenisunea economica, comerciala, de investitii, cooperarea tehnologica, precum si transferul de tehnologie la acelasi nivel si intensitate ca si cooperarea militara. De altfel, Mircea Geoana a sustinut, cu ocazia fiecarei vizite avute în Statele Unite în ultimii doi ani, necesitatea dezvoltarii Parteneriatului Strategic dintre România si SUA si pe alte paliere decât cele traditional-militare, astfel încât România sa se poata dezvolta si sa poata profita pe deplin de relatia privilegiata pe care o are cu America.

În cadrul întrevederilor cu oficialii americani, Mircea Geoana a militat, asa cum a facut si cu ocazia vizitei anterioare în SUA, pentru includerea României în procesul de implementare a conceptului 3D – „Diplomacy, Development, Defense”, pentru tarile Africii de Nord si Orientului Mijlociu Extins. Totodata, senatorul român si-a exprimat din nou sustinerea pentru realizarea, si în România, a unui studiul similar Quadrennial Diplomacy and Development Review (QDDR), ce este elaborat la fiecare patru ani si al carui obiectiv este planificarea si integrarea eforturilor diplomatice si de dezvoltare si corelarea misiunilor Departamentului de Stat cu resursele disponibile. Mai mult, Geoana a reluat ideea organizarii, la Bucuresti, cu sprijinul NATO si al Departamentul de Stat al SUA, a unei conferinte pe teme de securitate, înaintea Summitului NATO de la Chicago din 2012.

Totodata, Mircea Geoana s-a întâlnit si cu conducerea Centrului International Woodrow Wilson, Joseph Gildenhorn – Presedintele Board-ului si Jane Harman – CEO al institutului, fosta membra a Congresului american. Cu acest prilej, a fost stabilita o relatie de colaborare între Centrul International Woodrow Wilson si Comitetul National pentru Dezvoltare, urmând ca în urmatoarele luni sa fie organizate conferinte comune la Bucuresti si la Washington.

În acelasi timp, Mircea Geoana a propus ca o delegatie economica americana sa viziteze România, sub coordonarea Reprezentantului pentru Comert al Statelor Unite si a Departamentului pentru Comert, pentru a identifica noi oportutnitati de afaceri si de investitii în tara noastra. De asemenea, senatorul român a încurajat colaborarea dintre Business Roundtable – asociatie ce reuneste liderii principalelor companii americane, care genereaza venituri de peste 6 miliarde de dolari si peste 14 milioane de locuri de munca, si partenerii din România.

În plus, senatorul Mircea Geoana a sustinut, prin eforturi de lobby parlamentar, eliminarea vizelor pentru români, cu atât mai mult cu cât chiar în perioada în care acesta se afla în America, în Congresul Statelor Unite a fost introdus un proiect de lege care schimba criteriile de eligibilitate pentru Programul Visa Waiver. Consecvent pozitiei exprimate anterior, Mircea Geoana sustine necesitatea intensificarii lobby-ului parlamentar al Legislativului de la Bucuresti pe lânga Congresul SUA pentru eliminarea obligativitatii vizelor pentru cetatenii români.

Pe de alta parte, Mircea Geoana a avut cu interlocutorii sai un schimb aprofundat de opinii asupra situatiei politice, economice si a perspectivelor electorale din România. De asemenea, au fost discutate si recentele evolutii politice si de securitate din Iran, dar si evolutiile economice din Grecia si cele din Uniunea Europeana.

Printre membrii Congresului SUA prezenti la National Prayer Breakfast se numara si senatorii Daniel K. Araka – Membru al Partidului Democrat , Chris Coons – Membru al Partidului Democrat, Michael Enzi – Membru al Partidului Republican, Kay Hutchinson – Membru al Partidului Republican, James Inhofe – Membru al Partidului Republican, Johnny Isakson – Membru al Partidului Republican, Amy Klobuchar – Membru al Partidului Democrat, Bill Nelson – Membru al Partidului Democrat, Charles Schumer – Membru al Partidului Democrat, Roger Wicker – Membru al Partidului Republican, precum si membrii Camerei Reprezentantilor: W. Todd Akin – Membru al Partidului Republican, Dan Boren – Membru al Partidului Democrat, Emanuel Cleaver II – Membru al Partidului Democrat, Virginia Foxx – Membru al Partidului Republican, Phil Gingrey – Membru al Partidului Republican, Al Green – Membru al Partidului Democrat, Gregg Harper – Membru al Partidului Republican, Mike McIntyre – Membru al Partidului Democrat, Heath Shuler – . Membru al Partidului Democrat.

Mircea Geoana urmeaza sa se afle la New York în perioada imediat urmatoare, unde Camera de Comert Româno-Americana va organiza o masa rotunda cu ocazia prezentei sale.

Simona BOTEZAN

Washington D.C.

Februarie 2012

 

DIVORTUL EREDITAR – COPIII DIVORTATILOR

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

13 octombrie 2011

A trecut mai bine de un an de când nu am mai dedicat o editie speciala divortului. Revenim astazi, fiind determinati sa o facem de aparitia in vara a unui bestseller, The Divorce Generation (“Generatia Divortului”), a lui Susan Gregory Thomas, fosta jurnalista la US News & World Report. Carti despre divort si efectul lui asupra copiilor apar des. Neobisnuit despre aceasta carte insa este autoarea si perspectiva din care scrie. Susan a fost ea insasi victima divortului parintilor ei cind era mica iar cind s-a casatorit a jurat ca nu va divorta nici o data. Si totusi a facut-o. Cartea ei e vocea copiilor celor divortati dar care la rindul lor au divortat si ei. Este o carte despre parintii victimizati in copilarie de divortul parintilor lor si care la rindul lor isi victimizeaza proprii copii tot prin divort. E vorba de divortul in lant, divortul ereditar cum il numesc sociologii, divortul care trece de la o generatie la alta la fel ca o boala ereditara. Despre aceasta categorie sociala scrie Thomas in Generatia Divortului, o generatie a divortului ereditar.

In mare parte, cartea descrie experientele de care a avut parte autoarea ca victima a divortului, apoi intemeierea unei familii proprii, copiii proveniti din casatorie, divortul pe care nu si l-a putut imagina nici o data, si impactul lui asupra propriilor ei copii. Cum de a ajuns Thomas, o victima a divortului, sa-si victimizeze proprii copii printr-un divort al ei?

Thomas apartine Generatiei X, asa fiind numita de sociologi generatia nascuta intre 1965 si 1980 a carei parinti au divortat. Una din intrebarile inevitabile pentru cei nascuti in acea perioada e “cind au divortat parintii tai?”` Toti isi amintesc de parca ar fi fost ieri data exacta si circumstantele precise când parintii le-au spus “divortam.” Iar efectul a fost acelasi pentru toti – devastant. Thomas este imaginea perfecta a consecintelor divortulului asupra Generatiei X. Tatal ei plecase de acasa cu secretara, lasindu-si in urma sotia, pe Susan si pe fratele ei. Asta a fost in 1981 cind ea avea doar 12 ani. In urmatorii ani, fara un tata in casa, Susan a luat-o razna si s-a aventurat in tot felul de stiluri de viata alternative in Philadelphia unde isi traise anii adolescentei. S-a apucat de fumat, apoi de droguri, a fost exmatriculata din scoala, a fost chiar si internata intr-un spital de boli mintale vreme de aproape un an. Fratele ei nu s-a lasat nici el mai prejos luând-o si el razna.

Nomazi

Susan si fratele ei insa nu erau exceptia cartierului in care locuiau. Erau regula. O multime de copii de virsta lor traiau doar cu un singur parinte, fie mama sau tata, si se comportau la fel. Formau grupuri sa-si tina companie unii altora si se deplasau in grupuri pentru ca le lipsea confidenta de sine. Se incurajau unii pe altii la lucruri rele si isi aminteau unii altora despre ziua cind parintii le-au spus ca divorteaza si sentimentele care le simtisera cind au primit vestea. O zi care nu puteau s-o uite. Susan si copiii din cartierul ei erau mereu pe duca. O saptamina cu mama, una cu tata. O vacanta aici, alta la sute sau chiar mii de kilometri departare. Psihologic trebuiau sa se ajusteze si sa se reajusteze mereu. Sa se obisnuiasca cu tati sau mame noi, frati si surori noi, obiceiuri si reguli de familie noi, rudenii noi, prieteni noi. Constant formau sau se dezlipeau de ceea ce sociologii numesc “blended families”, adica familii amestecate. Traiau, spune Susan, o viata de “nomazi”. Un baiat pe care Susan il cunoscuse in cartierul ei a fost pus de parintii lui sa locuiasca, singur, intr-un apartament la mijlocul distantei dintre parintii lui divortati. Parintii veneau sa-l viziteze, nu invers, cind doreau ei sau cind le era lor convenient. Nu a rezistat mult. A devenit betiv, a falimentat moral, nu a ajuns sa se casatoreasca si a murit, invins de betie, fara sa ajunga varsta de 30 de ani.

Casatoria

La o vârsta mai târzie Susan s-a casatorit si ea. In cei 16 ani de casnicie a avut copii, insistând ca nu va divorta nici o data. Pe vremea aceea statistica divortului in America incepuse sa de-a semne incurajatoare. Dupa ce si-a atins apogeul in jurul anului 1980, rata divortului in America a inceput sa scada lent. In 1990, 77% dintre casatoritii americani trecusera cu succes de primii 10 ani de casnicie – un palmares namaintâlnit in America de zeci de ani. Statisticile astea o incurajau pe Susan si-i dadeau confidenta ca nimic nu s-ar fi putut intimpla in familia ei sa o faca sa divorteze si sa-si treaca copiii prin aceasi tortura a divortului prin care a trecut ea. Perspectiva ei insa inca apartinea anilor 60 când jumatate din femeile americane inca afirmau ca divortul nu se poate justifica sub nici o forma, oricât de rau ar merge lucrurile intre soti. Pina in 1980, insa, optica s-a schimbat radical, doar 20% dintre ele mai impartasind opinia asta.

Primul semn dupa casatorie care i-a amintit lui Susan cât de traumatizata a fost de divortul parintilor ei s-a ivit la 32 de ani când a nascut primul copil, o fetita. Dintr-o data a intrat intr-o depresie, fetita neaducându-i bucurie ci reamintindu-i de trauma suferita dupa divortul parintilor ei. Dupa câteva sesiuni de terapie doctorul i-a pronuntat sentinta. “Tu,” a spus el, “esti un orfan de razboi.” Al razboiul dintre parinti. Un orfan cu ambii parinti inca in viata. Un orfan al sufletului. Crescând fara ambii parinti in familie, spune Susan, ne face sa investim tot ce avem in copiii proprii, dorind sa le oferim, cu orice pret, un camin stabil si linistit. Curios, insa, relatiile cu propriile mame se deterioreaza. Mamele care provin din familii divortate nu-si privesc propriile mame ca modele de crescut copiii, ci ca pe niste femei falimentare. Ce ai de invatat de la ele, intreaba Susan?

Divortul

Cum a ajuns Susan sa divorteze? Invatase si ea de la altii ca o casatorie are mai multe sanse de reusita daca viitorii soti traiesc laolalta inainte de a-si spune reciproc “Da!” Dupa acest model a trait si ea cu viitorul ei sot opt ani inainte de casatorie. Nu au ascultat de parintii lui, amândoi crestini, care i-au sfatuit sa nu traiasca impreuna inainte de casatorie. Pentru o vreme lucrurile au mers bine. Amândoi câstigau bine. Susan devenise un jurnalist proeminent la o publicatie foarte importanta americana. Viitorii soti erau “cei mai buni prieteni” si se conformasera din plin noilor doctrine ale casatoriei in voga atunci care priveau normele traditionale ale casniciei ca “invechite”. Cei doi devenisera “parteneri” de viata, asa cum fusesera invatati pe bancile universitatii la cursurile moderne de sociologie si antropologie. Erau “egali”, lipsiti de “prejudecati” si viata era minutata. Viitorul sot era “perfect” si facea pe lânga casa si in bucatarie mai multa treaba decât generatia de barbati de dinaintea lui. Susan era fericita. Avea un “partener” de viata perfect.

Ceva insa a intervenit – adulterul, un virus cu care nici familia nici casatoria “moderna” nu se pot obisnui. Cum de au ajuns aici? Susan pune punctul pe “i”. Barbatii moderni sunt crescuti si invatati ca dragostea in relatii e secundara relatiilor sexuale. De aceea sunt in cautare de satisfactie sexuala iar infidelitatea si adulterul sunt consecinta acestei cautari. Infidelitatea si respingerea monogamiei devin cauzele tot mai des citate pentru divort. In timp, sotul Susanei si-a pierdut interesul pentru ea si a cautat sa-si satisfaca viata intima in alta parte. La rândul ei Susan si-a abandonat instinctele casnice, lasând pe altii sa spele rufele sau vasele, ori sa faca cumparaturi. Vreme de doi ani nu au mai dormit in aceasi camera, si au incetat sa mai vorbeasca. Comunicau doar când copiii erau la masa, si doar de dragul lor, nu de dragul unuia fata de altul. Asa, durerea prin care Susan a trecut când parintii ei au divortat a dat-o mai departe celor doi copii carora le-a dat viata. Asemenea unei boli ereditare.

Concluzia lui Susan e zdrobitoare. In cuvintele proprii “I have yet to meet the divorced mother or father who feels like a good parent, who professes to being happy with how their children are now being raised. Many of us have ended up inflicting pain on our children, which we did everything to avoid.” (“Inca nu am intilnit o mama sau un tata divortat care sa se simta ca fiind un parinte bun, sau sa spuna ca sunt multumiti de cresterea copiilor lor. Multi dintre noi am ajuns sa cauzam durere in copiii nostri, un lucru care ne-am spus ca nu-l vom face nici o data.”)

AFR Va Recomanda: Pe 9 iulie Wall Street Journal a publicat un capitol din cartea lui Thomas pe care-l puteti citi aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fonline.wsj.com%2Farticle_email%2FSB10001424052702303544604576430341393583056-lMyQjAxMTAxMDEwNDExNDQyWj.html

Iar aici va recomandam un studiu publicat in mai 2004 de fundatia americana The Heritage Foundation si intitulat The Impact of Marriage and Divorce on Children (“Impactul Casatoriei si a Divortului asupra Copiilor) http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.heritage.org%2Fresearch%2Ftestimony%2Fthe-impact-of-marriage-and-divorce-on-children

Divortialitateaun fenomen demografic cu implicatii majore in viata societatii

Tot pe tema divortului va recomandam si blogul urmator postat de dna Niculina Ciuperca, psiholog, membru AFR Bucuresti. Blogul poate fi citit in intregime aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fciupercaniculina.blogspot.com%2F2008%2F11%2Fdivortialitatea-un-fenomen-demografic.html iar mai jos redam o versiune abreviata.

In calitate de consilier si psihoterapeut de familie, aceasta tema mi s-a parut de o importanta majora. Si asta pentru faptul ca tot mai des vin cupluri la consiliere afirmand ca sunt la un pas de divort. Fie ca este un act unilateral sau bilateral, in ambele cazuri se produce un sindrom traumatic, care, in functie de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate avea efecte majore. Divortul este o despartire de trecut, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii, este un moment de pierdere pentru fiecare din persoanele implicate.

Incepand cu secolul al XIX–lea s-a constatat o sporire a ratei de divortialitate, mai cu seama dupa cel de-al doilea razboi mondial, continuind sa creasca pana in zilele noastre. Astfel in S.U.A., la 1000 de casatorii numarul de divorturi era in 1890 de 55,6 , in 1910 de 87,4, in 1930 de 173,9, in 1950 de 231,7, in 1959 de 259. Daca in 1960 la 1.500.000 de casatorii s-a ajuns la 350.000 de divorturi, din 1998 , jumatate din casatoriile din SUA ajungeau la divort. Numarul divorturilor a crescut considerabil si in Franta, Anglia, ca si in toate tarile Europei. In Romania, rata divortialitatii era de 1,8% inainte de 1960 , in 1960 de 2%, in 1965 de 1,1% si dupa 1975 peste 1,5%, rata care cu mici fluctuatii s-a mentinut aceiasi. In explicarea acestor procente trebuie sa se tina cont de faptul ca romanii sunt implicati in migratie definitiva si pendulatorie ce duce la micsorarea numarului casatoriilor si in consecinta a divorturilor, apoi sa se faca o analiza a structurii populatiei din punct de vedere demografic.

Desi divortul are implicatii psihosociale semnificative, mai ales atunci cand exista copii, in ultimii ani exista o facilitate a divortului la nivelul intregii planete (mai ales in occident) motivele ajungerii la divort fiind multiple: de la cauze « obiective » (adulter, boala psihica, inchisoare pe viata, etc ), din vina unuia dintre soti («nu se ocupa de gospodarie», «lipseste mult de acasa», «nu aduce bani», etc), din vina ambilor soti (nu se mai inteleg ), culminand cu asa-numitul divort «fara vina», in care nu trebuie dovedita nici o vina de catre nici o parte.

Divortul «fara vina» adoptat in SUA incepand cu 1970 desi este obiectul multor dispute este sustinut de sociologi si psihologi sociali care argumenteaza ca liberalizarea divortului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soti este un castig social si individual – uman datorita faptului ca scurteaza durata procesului, economisindu-se astfel timp si bani si se elimina stresul celor doua parti care nu mai sunt nevoite sa-si dovedeasca reciproc vinovatia. Dezavantajele acestui tip de divort constau in faptul ca femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate ca posibilitati materiale (centrarea pe viata casnica, in loc de cea profesionala, inegalitati la salarizare, sanse mai mici la angajare dupa divort).

Cauzele generale ale divorturilor

Din materialele studiate si din sedintele de consiliere familiala, am ajuns la concluzia ca se ajunge la divort din urmatoarele cauze (le-am numit generale, pentru ca fiecare cuplu in parte poate avea si motivatii specifice, care tin numai de personalitatea lor, de nevoile lor, etc.):

* Pe cat ar parea de paradoxal, viata a dovedit ca in situatia in care cineva se casatoreste din dragoste, fara alte interese, convietuirea nu poate continua cand aceasta a disparut. Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive conduce la o mai mare libertate de dizolvare a cuplurilor decat cele bazate pe nevoi instrumentale (economico – productive, instruirea si profesionalizarea copiilor, etc). Schimbarile macro-sociale au dus la crearea independentei individului fata de familie, socializarea si educatia sunt asigurate acum de institutii publice, ca de altfel si sanatatea, iar functia de suport emotional si afectivitate este preluata de grupuri de similaritate, prieteni, colegi, cele necesare traiului nu se mai produc in gospodarie.

* Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii. Femeile angajate in munca au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor, iar atunci cand casnicia lor «nu mai merge», ea este cea care intenteaza divortul. Industrializarea, modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune, iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei, care era un impediment in divortialitate.

* Democratizarea si liberalizarea vietii sociale de ansamblu au dus la cresterea divortialitatii pentru ca in aceasta faza a avut loc scaderea influentei bisericii si a religiei, «indulcirea legislatiei», normele si obiceiurile traditionale nu mai preseaza ca alta data.

* Mecanismul contaminarii: cuplurile divortate fiind un exemplu pentru ceilalti prin faptul ca si-au rezolvat dificultatile maritale prin despartire legala. Modelul suferintei intr-o casnicie nefericita este inlocuit cu cel de incepere a unei noi vieti dupa dizolvarea mariajului. In zilele noastre s-a schimbat mentalitatea despre divort, care nu mai este vazut ca un esec ci ca o solutie la o situatie critica.

* Marirea considerabila a sperantei de viata face ca partenerii sa se intrebe daca merita sa mai duca multi ani povara unei casnicii cu probleme.

Factori explicativi specifici ai divortalitatii

Variabile de ordin premarital: Scolaritatea: cand scolaritatea sotilor este egala decreste disolutia maritala. In cazul femeilor exista o legatura nonliniara intre scolaritate si divort: femeile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte, dar si cele care nu au reusit sa termine un anumit nivel scolar au o posibilitate mare de divort. Statutul socio-economic ( in particular venitul ) si rata divortialitatii sunt invers proportionale. G. Becker (1991) explica acest lucru prin faptul ca cei din clasele de mijloc si superioare se casatoresc mai tarziu, cand isi fac o cariera. Satutul social al parintilor si mediul de provenienta influenteaza chiar daca cei doi au instructie egala, distanta dintre medii sociale de provenienta producand instabilitate maritala. Varsta de casatorie: cu cat este mai mica, cu atat posibilitatea de divort este mai mare. Rasa si etnia: exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile. Religia: divortul in cadrul celor care frecventeaza aceste servicii, este diminuat.

Efectul variabilelor de investitie. S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta supra ratei divorturilor. Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei) au mecanisme si efecte asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in prea mare masura. Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si socializarea: de exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici decat la protestanti. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor. Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia consolidand familia. Integrarea sociala: vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei integrate, franandu-se astfel divortialitatea.

Consecinte ale divortialitatii

Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri, cat si asupra copiilor. La nivelul celor doi parteneri, acestea depind de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, de cine si din ce motiv a fost intentat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat). Femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic. Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale. Mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna libertatea.

Consecintele asupra copilului: Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare in societatile traditionale); efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca; fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama. Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu celalalt parinte nu exista diferente pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un parinte si cel din familia biparentala. Stima de sine a copilului este afectata mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decat la cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa functioneze bine, intre parintii divortati nu mai trebuie sa existe conflicte. Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte, in particular a tatalui. Facand insa comparatie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante scolare mai slabe, in cazul lor existand si cazuri mai multe de devianta.

Factori ce favorizeza stabilitatea cuplului: Diferenta de varsta dintre soti in limite normale – 4 ani. Perioada de cunostinta dinainte de casatorie, minim 2 ani. Prezenta copiilor si un ajutor adecvat din partea statului ar duce la ameliorarea a doua probleme sociale: prabusirea natalitatii si cresterea divortialitatii. Interactiunea din cadrul cuplului, reprezinta un factor cheie al stabilitatii familiei. Abilitatea relationala permite sotilor sa gestioneze conflictele, fara a afecta stabilitatea familiei.

Urmatorii factori predispun la instabilitatea cuplului: Venituri mai mari obtinute de sotie, in comparatie cu sotul. Modelul familiei de origine -conflictual sau protector. Relatiile sexuale premaritale pot genera mai usor insatisfactie sexuala. Relatii tensionate cu familiile de origine. Primii doi ani de casatorie constituie o perioada de risc daca abilitatile relationale nu sunt consolidate. Recasatoririle au o probabilitate redusa de supravietuire. Standardul economic redus. Gelozia. Adulterul. Consumul exagerat de alcool. Distributia inechitabila a responsabilitatilor in gospodarie.

Niculina Ciuperca, psiholog consilier Familie -Cuplu

 

APARITIE EDITORIALA DESPRE DIVORT

 

Editura si libraria Sofia din Bucuresti ne informeaza despre aparitia unei carti despre divort in limba romana: Divortul – Cum il prevenim – cum il depasim, o carte din Colectia Psihoterapia Ortodoxa, si ne transmite urmatorul anunt. Aflându-ne în Anul Omagial al Sfântului Botez si Sfintei Cununii, continuam seria lansarilor cu o carte care trateaza un subiect despre care putini dintre noi îsi doresc sa vorbeasca si sa-l alature tainei sfintei cununii, ajuns, din pacate, deja obisnuit în societatea moderna: divortul. Cartea pe care v-o aducem în atentie cuprinde marturii ale unor persoane care au trecut prin experienta traumatizanta a divortului. Acestea, desi marcate mai mult sau mai putin de slabiciuni omenesti si subiectivisme, au însa în comun nazuinta sincera spre o în­­t­e­legere si traire ortodoxa a acestei experiente si a urmarilor ei. În cea de-a doua parte a ei, cartea reuneste pareri si sfaturi ale unor preoti si psihologi ortodocsi cu o bogata experienta în domeniu. Materialele incluse în aceasta lucrare au fost selectate în asa fel încât sa acopere un spectru cât mai larg de situatii, probleme si perspective, oferind solutii concrete la diversele probleme particulare de care se lovesc cei care se confrunta, sub o forma sau alta, cu tragedia divortului. Lansarea cartii a avut loc pe 6 octombrie, cu care prilej a vorbit parintele Tudor Ciocan, preot slujitor si duhovnic la capela Spitalului de Ortopedie “Foisorul de foc”, d-na dr. Livia Caciuloiu, consilier psihologic si psihoterapeut, specializat în consilierea adultilor, adolescentilor si familiilor cu diverse probleme. Adresa librariei Sophia este str. Bibescu Voda, nr. 19 (lânga Facultatea de Teologie Ortodoxa).Cartea poate fi comandata la pr.librariasophia.ro@gmail.com.

BAZA DE DATE PRIVIND CONSILIEREA DE FAMILIE

De mai mult timp AFR alcatuieste o baza de date a specialistilor in consilierea de familie si casatorie. Am fost motivati sa o facem de ocazionalele mesaje pe care le primim din partea d-tra dorind sa va conectam cu consilieri si specialisti crestini in probleme de familie. Va rugam deci pe toti care doriti sa fiti inclusi in aceasta baza de date sa ne contactati contact@alianta-familiilor.ro si sa ne dati datele de contact.

Rugaminte: Recent am primit o nota din partea unei cititoare care cauta un consilier ortodox in probleme de familie (divort) la Timisoara. Cine cunoaste un astfel de consilier, va rugm sa ne scrieti.

60.000 DE ROMANI MORTI IN CEHIA

Recent a fost comemorata in Cehia moartea celor peste 60.000 de romani care si-au jertfit viata in razboiul pentru eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupatia nazista. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.rgnpress.ro%2Fcategorii%2Freportaj%2F3429-memorialul-curajului-romanesc-in-cehia.html

Ce are acest eveniment de a face cu noi? Am scris de citeva ori pina acuma despre implicarea Ambasadei Cehiei de la Bucuresti in marsul homosexual de la Bucuresti din 2010 cit si sprijinul pe care Institutul Cultural Ceh il acorda miscarii homosexuale din Romania. Este un lucru murdar la care nu ne asteptam de la prietenii nostrii cehi. AFR a facut un demers de protest pe linga Ambasada Cehiei de la Bucuresti si pe linga Ministerul de Externe al Cehiei. Raspunsul oficial al autoritatilor cehe a for iresponsabil si l-am publicat acum un an. Ne amintim din nou astazi de acesti zeci de mii de tineri romani care au murit pentru eliberarea Cehiei. In contrast, nu stim de nici un soldat ceh care sa-si fi jertfit viata pentru Romania. Protestam din nou implicarea oficialilor cehi in promovarea antivalorilor in Romania si inca asteptam scuzele de rigoare.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Din motive tehnice Declaratia de la Timisoara nu a fost disponibila sa fie semnata de duminica incoace. O data ce rezolvam malfunctionarea o relansam, nadajduim saptamina viotoare. Am ajuns la 7.400 de semnaturi dar dorim neaparat sa ajungem la cel putin 7.500. Va multumim.

O NOUA MISCARE PROVALORI IN ROMANIA?

In ultimele saptamani am luat nota de o initiativa pornita de la firul ierbii, intitulata Noua Republica, ce propune o noua modalitate de a face politica in Romania. Miscarea este initiata de domnul Mihail Neamtu, un intelectual tanar neconectat la actuala clasa politica, care spera sa devina un partid politic care sa le ofere romanilor „altceva” decat ce au vazut in ultimii 20 de ani. Desi nu este afiliata politic, AFR se implica in politica nationala si unionala in dorinta de influentare a actului legislativ dupa principii pro-valori. La fiecare campanie electorala, AFR emite Ghidul Alegatorului cu recomandari de vot pentru candidatii care au o pozitie (relativ) pro-valori. In acest sens, vom urmari activitatea Noii Republici, sperand ca vom regasi in programul si principiile acesteia valorile familiei si vietii. Am depistat mai multe articole in presa romana despre Noua Republica, dintre care vi-l recomandam pe acesta din Romania Libera: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.romanialibera.ro%2Fopinii%2Fcomentarii%2Fnoua-republica-un-vis-implinit-240192.html Intelegem ca d-l Neamtu detine vederi pro-valori crestine si traditionale. Le dorim succes.

NOUL COD CIVIL

Pe 1 octombie a intrat in vigoare Noul Cod Civil al Romaniei. S-a lucrat mult la el in primavara lui 2009. AFR a facut atunci mult lobbying pentru inserarea in Noul Cod Civil a unor articole esentiale pentru protejarea casatoriei si a familie. Multumim parlamentarilor care ne-au acordat atentia cuvenita si au inserat in Noul Cod Civil articolele pe care le-am desemnat cât si modificarile pe care le-am propus la textul noului cod. La vremea potrivita vom scrie mai detaliat depre acest subiect.

Ca urmare a demersurilor noastre casatoria barbat-femeie e inscrisa in termeni clari in Noul Cod Civil, casatoriile intre persoane de acelasi sex sunt intersize, cele facute in strainatate nu sunt recunoscute in Romania, parteneriatele civile nu sunt recunoscute nici ele, adoptiile copiilor de cupluri homosexuale (romane sau straine) nu sunt ingaduie, experimentele ne-etice asupra fiitei umane sunt interzise, si alte prevederi similare care protejaza familia si casatoria. In pledoariile noastre ne-am bazat mult pe d-tra, cei care ne scrieti si cei care ati dat cele 650.000 de semnaturi in 2006 in sprijinul unui amendament constitutional de protejare a casatoriei in Romania. Nu, nu ne oprim aici. Mergem inainte cu si mai multa vigilenta pentru protejarea tezaurului nostru national – familia romana si casatoria crestina.

 

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia ?i binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babe?-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

MEDIA SOCIALA CENZUREAZA CRESTINII

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro”>contact@alianta-familiilor.ro

                                               6 octombrie 2011

 

STUDIU:   MEDIA SOCIALA CENZUREAZA CRESTINII


Cuvintul “cenzura” ne stirneste simtaminte neplacute. Ne aminteste multora dintre noi de regimul comunist sub care multi am trait. De anii totalitari caracterizati de absenta libertatilor, in special a libertatii cuvintului si de exprimare. Decembrie 1989 a schimbat totul in Romania si in timp cenzura a fost abolita. In mare parte. Cenzura continua sa se manifeste sporadic, uneori mai subtil ori mai viguros. In anii comunismului ne obisnuisem cu autocenzura, evitind sa ne exprimam opiniile in public, sau chiar in confidenta, de teama autoritatilor.

Istoria insa se repeta. Uneori in modalitati stranii. Cenzura oficiala a fost abolita, dar suntem confruntati cu o cenzura de tip nou, una care se manifesta tot in spatiul public, dar care e la fel de detestabila. E vorba de cenzura impusa de media sociala grupurilor care nu se conformeaza vederilor corecte din punct de vedere politic generate si promovate de gigantii care domina spatiul virtual, adica media sociala. Fie ca e vorba de Facebook, Google,  Apple, MySpace, Twitter sau retele de media sociala similare, cenzura practicata de aceste platforme este un fenomen tot mai des intilnit si iritant. Iar grupurile care mereu pierd in acest joc al cenzurii sunt crestinii, in special cei care promoveaza in spatiul virtual o viziune Biblica a societatii, a normelor de conduita sociala si a institutiilor sociale bazate pe traditia si valorile crestine. Un studiu pe aceasta tema tocmai a fost emis de organizatia americana National Religious Broadcasters (“NRB”) pe 15 septembrie. Infiintata in 1944, NRB promoveaza libertatea exprimarii religioase in spatiul public. Textul in engleza al studiului il aflati aici si are 43 de pagini: http://content.nrb.org/Webdocs/Legal/True%20liberty-in-a-New-Media-Age9-15-11.pdf

Studiul NRB se concentreaza in special asupra cenzurii impuse crestinilor de catre Apple, iTunesApp, Facebook, My Space, Google, Twitter, si alte platforme ale mediei sociale americane. Concluzia studiului este ca ideile crestine si religioase in general sunt in pericol constant de a fi cenzurate de catre acesti giganti ai mediei sociale. Cenzura se manifesta la patru nivele: (1) unele dintre aceste organizatii interzic publicarea materialelor cu continut crestin, iar altele au adoptat standarde de publicare care inevitabil duc la cenzura; (2) cu exceptia lui Twitter, toate celelalte platforme de media sociala aplica standarde de publicare care submineaza perimetrii libertatii de exprimare si a cuvintului stabiliti de Constitutia si Tribunalul Suprem al SUA; (3) noile companii de medie sociala cedeaza presiunilor grupurilor anticrestine si, dupa cum veti vedea mai jos, sunt dedicate suprimarii ideilor crestine; (4) daca legiuitorii nu intervin sa reglementeze media sociala, libertatea cuvintului si de exprimare vor continua sa sufere.

Reglementarea mediei sociale insa este o tematica dificila, deoarece garantiile constitutionale a libertatii cuvintului nu se aplica mediei sociale care este de natura privata.

Exemple de cenzura

Dintre multele exemple de cenzurare a crestinilor mentionate in studiul NRB redam urmatoarele.

*          De mai multe ori Apple a eliminat applicatii crestine care afirmau pozitiile Bibliei privind imoralitatea sexuala. De fiecare data Apple a recunoscut in mod specific ca acesta a fost motivul pentru eliminarea aplicatiilor crestine. Un incident s-a petrecut in toamna anului trecut cind Apple a blocat Declaratia Manhattan (The Manhattan Declaration), o Declaratie a consiintei crestine lansata de crestinii americani in toamna anului 2009. (Declaratia de la Timisoara, emisa de AFR in august 2010 este de aceasi natura). Al doilea incident s-a petrecut in martie anul acesta cind Apple a blocat aplicatia lui Exodus International, o organizatie crestina care asista persoanele care doresc sa abandoneze relatiile sexuale cu persoane de acelasi sex. Iar un alt incident s-a produs tot anul acesta in iulie cind Apple a dezactivat aplicatia lui Christian Values Network, o organizatie crestina americana care contribuie financiar la diverse proiecte caritabile, printre care si unele pe care homosexualii le-au etichetat ca fiind “antihomosexuale.”

*          La rindul lui, Google a refuzat de mai multe ori sa accepte reclame pro-viata, fiind dati in judecata din acest motiv de catre Christian Institute, organizatia avocatilor crestini din Marea Britanie. In SUA a blocat situri electronice crestine care promoveaza vederile biblice privind sexualitatea. In China a blocat situri electronice crestine. In Brazilia a blocat apelul unui pastor evanghelic catre cetateni sa nu voteze candidati cu pozitii pro-avort sau pro-homosexualitate. In martie 2011 Google a adoptat reguli noi care interzic publicarea  reclamelor organizatiilor care “discrimineaza” pe baza de orientare sociala. In plus, in ultimii ani a blocat accesul la siturile electronice ale unor organizatii cetatenesti care promoveaza casatoria barbat-femeie. Un exemplu de acest fel s-a produs recent in Massachusetts. Un alt tip de cenzura practicat de Google este discriminarea in tarifele impuse pentru reclame. Spre deosebire de alte grupuri, bisericle, grupurile pro-viata sau organizatiile care critica homosexualitatea nu beneficiaza de reduceri de tarife. In China, Google s-a dovedit a fi un pilon de incredere al cenzurii oficiale comuniste chineze. De necrezut, in cadrul unor audieri recente in congresul american, Google si-a aparat practicile de cenzura afirmind ca “Google respinge valorile Iudeo-Crestine.” Google deasemenea respinge reclamele pro-viata care afirma ca “avortul este omucidere.”

*          Nici Facebook nu se lasa mai prejos. Facebook a facut un parteneriat cu activisti homosexuali pentru blocarea afisarii de materiale cu continut “anti-homosexual.” Facebook promoveaza homosexualitatea si afisaza programe speciale de autoconstientizare  in homosexualitate. Facebook desemenea restrictioneaza mesajele anti-avort. La fel, MySpace interzice publicarea de materiale “homofobe.” Facebook are 500 de milioane de clienti rezultind intr-o interconectie de comunicatii mai mare decit cea mai mare companie telefonica din lume.

*          Impreuna, platformele de medie sociala interzic afisarea materialelor care ar putea fi interpretate ca “hate speech” (adica “incitare la ura”), ori “ofensive sau inflamatorii.” In aceasta categorie intra in primul rind  materialele crestine care dezaproba manifestarile pacatoase. Este de remarcat, insa, ca de-a lungul anilor Tribunalul Suprem SUA a mentinut o pozitie consistenta,  invalidind legile care restring libertatea cuvintului din aceste motive. 

*          Apple si Comcast deasemenea cenzureaza materiale pe care le evalueaza ca fiind “incorecte” sau nu in intregime “adevarate.” In ambele cazuri Apple si Comcast se erijaza in arbitri unici care determina in mod unilateral ce constituie un material “incorrect” sau nu in intregime “adevarat.” Un exemplu incredibil este blocarea de catre Comcast a accesului publicului la versiunea engleza a Bibliei online, cunoscuta King James Bible.

*          Singura exceptie notabila de la aceste norme este Twitter. Twitter a adoptat standarde de afisare identice cu cele stabilite de Tribunalul Suprem SUA privind libertatea de exprimare.

Crestinii si NRB insa nu sunt singurii care atrag atentia asupra cenzurii impuse de media sociala. Chiar si bine-cunoscuta organizatia seculara si anticrestina americana American Civil Liberties Union a emis un raport similar in care exprima ingrijorari similare in Octombrie 2010 (“Network Neutrality 101 – Why the Government Must Act to Preserve the Free and Open Internet.”) http://www.aclu.org/free-speech-technology-and-liberty/network-neutrality-101-why-government-must-act-preserve-free-and- New York Times a facut la fel acum citeva luni.

Cine e in spatele acestor campanii de cenzura?

In majoritatea cazurilor homosexualii si miscarile pro-homosexuale. Apple a dezactivat aplicatia lui Manhattan Declaration dupa ce organizatia pro-homosexuala Change.org a strins 7.000 de semnaturi impotriva Declaratiei. Apple a facut la fel dupa ce aceasi organizatie a strins online peste 150.000 de semnaturi impotriva lui Exodus International. Petitiile sunt insotite de amentati din partea grupurilor pro-homosexuale ca vor boicota Apple ori alte platforme de medie sociala daca nu restring mesajele cu continut crestin din aplicatiile lor. La zi, Apple are peste 425.000 de aplicatii, din care pina acuma a blocat doar doua – ambele crestine. Un exemplu similar s-a petrecut in California unde reteaua de hoteluri Hyatt a fost boicotata de homosexuali pentru ca proprietarul companiei a sprijinit financiar referendul constitutional californian din 2008 care a interzis casatoriile homosexuale in California. Asta a costat pe Hyatt 7 milioane de dolari. Exemple de genul acesta sunt foarte multe, iar pe unele dintre ele le mentionam periodic in Buletinul Informativ AFR care apare Martia. Ultimul exemplu de acest fel este PayPal. Din fericire PayPal nu a cedat presiunii homosexualilor.

Intoleranta fata de crestini

Pe de alta parte exista exemple multiple de intoleranta fata de crestini promovata in media sociala. Media sociala afisaza materiale anti-crestine fara sa le cenzureze. De exemplu, in 2005 Harper’s Magazine, una din cele mai prestigioase publicatii americane, a publicat un atac fara precedent impotriva crestinilor in care ii compara cu Hitler. Iar in 2010 un comentator politic american s-a referit la populatia mexicana a Americii ca fiind niste drogati, prostituati si traficanti in persoane si sclavi. Fara a i se reprosa nimic.

A MURIT STEVE JOBS

Tocmai cind ne pregateam sa lansam editia de astazi am aflat ca Steve Jobs, fostul sef al lui Apple, a murit la 56 de ani de cancer pancreatic. http://news.yahoo.com/steve-jobs-dies–apple-chief-created-personal-computer–ipad–ipod–iphone.html El a decis, sub presiune, acum un an, eliminarea aplicatiei Declaratiei de la Manhattan. Petitia a zeci de mii de crestini pentru reactivarea aplicatiei l-a lasat rece. Dumnezeu sa aibe mila de el. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php   

Iata ca, asa cum tocmai ati citit, celor care nu agreeaza cu valorile crestine nu le este rusine sa o spuna pe fata. Sa initieze si sa semneze petitii si apoi sa le foloseasca pentru a-si promova interesele si obiectivele. Dar noi? Haideti sa facem si noi la fel. Haideti sa dam cit mai multe semnaturi pentru Declaratia de la Timisoara. Cu ajutorul d-tra am ajuns la 7.350 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajumgem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)    

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”  

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

BUCURIA UNEI FAMILII

Material este  tradus si adaptat de dl Bogdan Mateciuc, Director Executive AFR, dupa materialul original a lui Ron Fraserhttp://www.alianta-familiilor.ro/bucurie.html

Nepotul meu cel mai mare, David, a facut 21 de ani în aceeasi luna când eu am facut 70. Am pasit peste aceste praguri la distanta de câteva saptamâni unul de altul, lucru care m-a facut sa ma gândesc la bucuria de-a avea o familie. Îmi amintesc când îi ascultam bataile inimii cu putin timp înainte de nastere. Eu eram la telefon în Australia, iar sotia mea era în emisfera cealalta, în California, tinând receptorul la capatul stetoscopului care asculta bataile inimii bebelusului prin burta mamei. Am stat la telefon pâna am auzit primul lui plânset la nastere. M-a costat ceva bani convorbirea aceea telefonica, dar a meritat si cel din urma banut.

Acum baiatul are aproape 2 metri si e în ultimul an la colegiu. Au urmat alti sapte nepoti din casatoriile celor trei copii ai mei. A fost o încântare sa îi vad crescând catre vârsta la care pot lua decizii conforme cu voia lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat în viata alaturi de sotia mea a fost învatatura crestina despre casatorie si familie. Aceasta ne-a permis sa avem o baza solida pentru o casnicie frumoasa si pentru cresterea copiilor nostri în lumina credintei. Acum ne bucuram sa vedem ca si copiii nostri îi învata pe ai lor aceleasi lucruri. 

Daca ar fi sa ma laud cu copiii mei si cu nepotii mei, m-as lauda ca Dumnezeu ne-a deschis mintea mie si sotiei mele ca sa vedem natura, motivele si rostul casatoriei si al relatiilor de familie. Daca nu am fi primit acea binecuvântare, cine stie în ce situatie s-ar fi gasit astazi familia noastra! Din motive de El stiute, Dumnezeu ne-a aratat adevarul Lui iar noi ne-am straduit, cu caderi si ridicari, cu încercari si izbânzi, cu persecutii ocazionale si îndreptari necesare, sa traim potrivit cu învatatura lui timp de aproape jumatate de secol. În tot acest timp, pot spune, bucuria familiei le-a depasit pe toate celelalte pe care le-am avut în viata.

Privind lucrurile în perspectiva, bucuria este cu atât mai mare cu cât, privind la începuturi, aveam mici sanse sa reusesc în acest domeniu. Bunicul din partea tatalui a fost omorât de tovarasii lui de lucru pentru ca a refuzat sa participe la o greva, când tatal meu avea 13 ani. Era în vremea marii crize economice dintre cele doua razboaie. Tata a trebuit sa abandoneze scoala la acea vârsta pentru a merge sa munceasca într-o fabrica de lactate în Sydney, pentru a-si întretine sora si mama pentru ca ramasesera saraci lipiti pamântului, daca nu punem la socoteala casa. În anul în care m-am nascut eu, tata a plecat la razboi în Pacific, luptând în spatele unei mitraliere într-una dintre cele mai aprige lupte împotriva japonezilor, batalia de la Kokoda Trail din Noua Guinee. Din fericire, s-a întors teafar si s-a putut reangaja la patronul anterior. Cinci ani mai târziu însa a fost omorât într-un accident de masina, când un sofer beat de camion a intrat în caruta cu care el distribuia lapte. Aveam 10 ani atunci. 

Mama, de doua ori vaduva, a ramas cu mine si cu cele doua surori ale mele sa ne creasca. Primul ei sot murise de peritonita când ea era însarcinata cu primul copil. Dupa pierderea celui de-al doilea sot, a devenit instabila emotional. A continuat însa sa ni-l prezinte pe tata ca pe un erou. Nu s-a mai recasatorit. Avusese o relatie de iubire adevarata cu sotul ei. La procesul soferului cel beat, când curtea stabilea despagubirile pentru mama pentru moartea sotului ei, avocatul nostru a contestat ceea ce el considera ca e o suma prea mica pentru educatia si cresterea mea. Avocatul apararii a obiectat la orice încercare de crestere a valorii despagubirii.

Judecatorul a fost de acord cu avocatul apararii, spunând ca având în vedere situatia socio-economica a lui tata si viitorul pe care l-ar fi oferit copiilor lui daca ar fi trait, suma era potrivita. ?i-a completat opinia cu afirmatia „La urma urmei, ce poate sa iasa din fiul unui laptar?”

Nivelul despagubirii a fost cel minim. Însa acele cuvinte ale judecatorului, pe care mi le-a redat mama, au intrat adânc în mintea mea de copil. De atunci încoace, am fost hotarât sa arat lumii ce poate sa faca „fiul unui laptar”. Dumnezeu vorbeste despre o înviere a mortilor, când toti cei ce au trait odata vor reveni la o viata asa cum a vrut Dumnezeu de la început (Apocalipsa 20:12). Probabil ca ma voi întâlni cu acel judecator australian si îi voi spune despre Dumnezeu meu care m-a învatat despre casatorie si familie. Despre cum sa ai o casnicie buna si cum sa formezi o a doua generatie pentru a o forma pe a treia, despre cum poti sa le descatusezi incredibilul potential uman pentru a avea succes în viata. I-as spune despre Dumnezeul care îi da fiecarui om nascut din femeie – fie el muncitor, fiul de laptar sau judecator la Curtea Suprema – ocazia de a se folosi de incredibilul potential uman si de a trai o viata cu Dumnezeu.

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “7” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na OanaGotia la gotia@istitutogp2.it.   

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

Marturii din Scrisori

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.rocontact@alianta-familiilor.ro

Ocazional la AFR primim, in confidenta, corespondenta din partea unor tineri romani din Romania sau Moldova, unii dintre ei plecati in tarile Scandinave, Marea Britanie sau Olanda, in care ne comunica lucruri diverse legate de viata lor, printre care si unele intime.

Ne scriu pentru ca au nevoie de ajutor. Le multumim pentru increderea pe care o au in noi si in dorinta sincera pe care o avem sa-i ajutam in masura in care putem. Ii incurajam sa continue sa ne scrie. Una din problemele cu care unii dintre ei se confrunta e atractia catre persoane de aceleasi sex. Citim cu atentie si ingrijorare mesajele sincere ale acestor tineri care doresc sa scape de aceasta anomalie.

 Unii ne scriu ca au biruit, altii ca au falimentat, dar ca nu se lasa. Mesajele lor ne provoaca la o si mai multa seriozitate pentru valori si soarta tinerei generatii. Majoritatea acestor tineri sunt dusi in eroare de propaganda la care sunt expusi in media ori in cercurile de prieteni pe care le au. Unii sunt impinsi de curiozitate si apoi regreta.

 Istoria acestor tineri nu este unica. Este un fenomen raspindit in societatile occidentale, si incepe sa fie simtit chiar si in biserici. Crestinii americani au lansat cu câteva decade in urma conferinte si cursuri speciale pentru tinerii care doresc sa-si elimine simtamintele pentru persoane de acelasi sex. Astfel de tineri traiesc si in Romania si in comunitatile române din strainatate. Poate unii dintre ei ne sunt vecini, copii, locuiesc in acelasi bloc cu noi, pe aceasi strada, ori stam langa ei in Biserica Duminica. Indraznim sa spunem ca poate unii dintre ei sunt chiar preoti ori pastori. Toti suntem tinta ispitelor si a lucrarii celui rau. Avem insa datoria sa ne preocupe situatia unor astfel de tineri. Sa ii ajutam sa iasa si sa scape. Ostracizarea lor nu este o solutie si nici nu trebuie luati in râs ori batjocoriti. Dar nici aprobarea modului lor de viata nu e. Trebuie ajutati sa iasa din capcana in care au cazut. Asta cere efort, rabdare si perseverenta.

 Privind acest subiect am dat peste marturia alaturata a unui pastor din Texas. Familia lui insa nu l-a abandonat, nici sotia nu a divortat de el. Dimpotriva, toti s-au strâns in jurul lui si l-au sprijinit ani de zile sa isi revina la identitatea data lui de Dumnezeu. Astazi e sot si tata fericit. Motivul, spune el, este ca atunci când traia in pacat, cei din jurul lui nu l-au aplaudat ci l-au “ofensat cu Evanghelia.” Astazi multumeste tuturor pentra ca fost “ofensat.

 Marturia lui a fost tradusa si prelucrata de Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. A fost publicata pe 29 august in publicatia americana Baptist Press cu titlul “Thanks for offending me with the Gospel.” In engleza poate fi citit aici: http://www.bpnews.net/BPFirstPerson.asp?ID=36014

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

 Traducere si adaptare de Bogdan Mateciuc dupa Mike Goeke

 Problema

 În calitate de persoana implicata în misionarismul crestin, am observat o anumita tendinta în crestere în ultimii ani. Se pare ca noi, ca crestini, individual, si ca Biserica, colectiv, suntem foarte preocupati sa ne diminuam exprimarea exterioara a credintei noastre, de teama sa nu îi incomodam pe altii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credintei îsi dilueaza cumva credinta si mesajul pentru a fi siguri ca nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignora unele comportamente gresite ale prietenilor lor ca sa nu îi jigneasca. Se cauta acele relatii si medii sociale în care se evita posibilele situatii conflictuale, pentru ca nimeni sa nu se simta incomod.

 În ultima vreme m-am întâlnit cu situatii in care conflictul de idei parea iminent, dar nici una dintre parti nu a vrut sa faca pasul de deschidere. Asta m-a facut sa ma gândesc la credinta mea. În ce masura cred în Hristos? Daca cred, de ce îmi este teama sa le vorbesc deschis altora despre credinta în El? Daca îmi pasa de aproapele meu, nu ar trebui sa risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?

 Eram „Ofensat”

 Adevarul e ca Evanghelia lui Hristos si Adevarul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei sabii care desparte, aduce la suprafata si patrunde pâna în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevar, la vindecare, la împlinire si la libertate. Gândindu-ma la asta, mi-am amintit de o perioada din viata mea în care ma simteam foarte ofensat de prietenii si familia mea. Îmi parasisem sotia pentru a-mi construi o viata definita de atractia mea fata de acelasi sex. Voiam ca prietenii si familia sa accepte ce fac, sa ma încurajeze si sa nu puna la îndoiala comportamentele mele. M-am simtit incomodat de crestinismul lor si, pentru o vreme, m-am îndepartat de cei ce ma iubeau si de Biserica.

 Astazi însa, dupa 13 ani, as vrea sa le multumesc din inima sotiei mele, parintilor si familiei, precum si prietenilor carora le-a pasat de mine suficient de mult ca sa ma ofenseze. Ma cutremur când ma gândesc la implicatiile din viata mea daca cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna ca a iubi pe cineva înseamna a-l încuraja în pacatele lui. Atunci când mi-am parasit sotia, ea mi-a spus direct ca stie ca Dumnezeu ma poate scapa din caderea aceea si ca nu va intenta divort. Si-a aparat interesele dar în acelasi timp a continuat sa ma iubeasca si sa ma ajute sa-mi revin.

 Parintii mei (si alti membri ai familiei) mi-au spus ca ce fac eu e gresit. Au cumparat carti si alte materiale si au încercat sa ma convinga sa merg la un psiholog. De asemenea, ma sunau frecvent ca sa vada ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de nastere si îmi plateau avionul ca sa vin acasa de sarbatori. Veneau cu avionul în orasul meu si ma invitau la cina ca sa poata sta de vorba cu mine si sa ma convinga sa abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau carti postale si scrisori de dragoste si confirmare a prieteniei noastre.

 M-am simtit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine niste bigoti, încuiati, ignoranti si plini de ura. Daca chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit sa ma accepte si sa ma sustina în stilul de viata pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele si i-am privit cu scepticism. Am facut tot ce am putut ca sa rup legaturile cu cei ce ma ofensau. Ei însa nu au renuntat. Nu mi-am cântat în struna, dar nici nu au renuntat la mine.

O Viata Noua

 La un moment dat am luat o carte de la tatal meu. Nu am vrut-o, o consideram „propaganda extremista de dreapta” – dar am luat-o ca sa-l fac sa taca. Eram decis sa trag o linie si sa rup orice legatura cu sotia mea, cu familia si cu prietenii. Însa Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatal meu nu ma condamna, dar îmi arata ca iubirea sentimentala si siropoasa a lui Dumnezeu, pe care mi-o însusisem eu ca credinta, era o minciuna. Îmi arata dragostea puternica a unui Mântuitor înviat si ma invita sa raspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viata mea erau acolo, cu dragoste si rabdare ca întotdeauna, fara a-mi arunca în fata pacatele mele, ci asteptând sa paseasca împreuna cu mine pe drumul de eliberare.

 Astazi casnicia mea este refacuta si consolidata. Am trei copii minunati si îmi conduc viata dupa Cuvântul lui Dumnezeu. Relatiile mele de familie s-au vindecat si sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodata. Atunci când îi ascult pe cei ce se framânta cum sa nu îi intimideze pe altii cu mesajul lor, când îi vad cum îsi schimba întregul sistem de referinta al credintei lor pentru a-i face pe altii sa se simta bine, când îi vad ca îngaduie comportamente gresite doar ca sa evite conflicte, ma întreb unde as fi fost eu astazi daca Stephanie ar fi înaintat divort asa cum voiam eu sa faca. Ma întreb unde as fi fost acum daca parintii si prietenii mei ar fi fost alaturi de mine când voiam sa divortez de ea, si daca m-ar fi sustinut în noua mea identitate. Ma întreb unde as fi fost daca crestinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine si m-ar fi batut aprobator pe umar. Ma cutremur la gândul acesta. Stiu ca i-ar fi durut cumplit sa ma piarda, dar m-au iubit suficient de mult ca sa-si asume acest risc.

 Va multumesc, prieteni, ca m-ati intimidat, indispus si ofensat. Atunci, adevarul pe care mi l-ati înfatisat era „o mireasma a mortii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astazi este „o mireasma a vietii spre viata”.

PROGRAM AFR

 Cu ani in urma AFR a demarat proiectul “Speranta si vindecare pentru homosexuali.” http://www.homosexualitate.ro. A fost initiat si continua sa fie promovat de dl Bogdan Mateciuc. Cei interesati, sunt invitati se viziteze acest program la http://www.homosexualitate.ro Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia.

CURRICULUMUL CAMINULUI

 Saptamana trecuta am recomandat un material romanilor din Spania privind implicarea practica a parintilor in elevarea standardelor scolare si morale ale copiilor lor. Era in spaniola. http://www.forofamilia.org/2011/09/15/familia-y-centros-educativos-i-%E2%80%9Cel-curriculum-del-hogar%E2%80%9D/ Materialul avea de a face cu inceperea noului an scolar pentru micutii din Spania. Cautasem atunci un voluntar sa traduca materialul in romana sa vi-l dam si dvs., deorece l-am gasit foarte util si potrivit si pentru familiilr noastre. Am fost impresionati si placut surprinsi cand chiar joia trecuta am primit materialul deja tradus de la Parintele Leonard din Madrid. Nu avem cuvinte suficiente sa-i multumim.

Familia si centrele educationale (I) „Curriculumul caminului”

 Începe noul an scolar. Este un fapt indiscutibil. Vara s-a terminat, iar copiii nostri reiau drumul zilnic spre cel de-al doilea camin: scoala. Cu ceva timp în urma am descoperit o publicatie interesanta, a lui Sam Redding, despre relatia familie-scoala pe care vreau sa o împartasesc în acest blog. În ea se ofera modele sau „retete” foarte valide pentru ca odraslele noastre, în sfera scolara, sa aiba succes uman, social si scolar. Ghidul a fost distribuit de UNESCO si autorul sau este Sam Redding, director executiv la Institutul de Dezvoltare Academica si editor la School Community Journal. A fost tradusa în spaniola de Dr. Raquel-Amaya Martinez Gonzalez, profesor universitar titular în departamentul de Stiinte ale educatiei din cadrul Universitatii din Oviedo. Propunerile lui se inspira din diferite cercetari realizate în principal în tari economic avansate si ofera o serie de principii care, aplicate cu simplitate si sensibilitate, au un caracter universal. Dupa cum recunoaste Herbert Walber în prezentarea publicatiei. Este o brosura scurta, vreo 27 de pagini, si se împarte în zece capitole. Astazi ofer o sinteza a primului si o îndrazneata sugestie la sfârsitul postarii.

Curriculumul caminului

 În primul capitol se analizeaza acele sabloane educative din viata familiei în camin care ajuta copiii sa aiba succes la scoala. Astfel, exista trei domenii de actiune în care se pot dezvolta o serie de conduite, modele sau retete care, combinate, ofera o buna referint de „program în camin” care sa genereze un „climat de familie”.

 Prima din aceste sfere descrie relatile parint-copii care ajuta în activitatle solare: (a) conversatile zilnice despre fapte cotidiene; (b) gesturile de afectune; (c) comentariile în familie despre cart, siri de ziar, reviste, programe de televiziune; (d) vizitele în familie la biblioteci, muzee, gradini zoologice, locuri istorice, activitat culturale; (e) si stimularea folosirii de cuvinte noi pentru îmbogatirea vocabularului.

 Un alt domeniu de actiune sunt rutinele vietii familiale: (a)stabilirea unui timp determinat pentru studiu; (b) rutine zilnice care includ timp pentru masa, somn, joaca, munca, studiu si lectura; (c) existenta unui loc linistit pentru studiu si lectura; (d) si interesul familiei în hobbiuri, jocuri si activitati cu valoare educativa.

 În sfârsit, se analizeaza asteptarile familiei si acele teme care trebuie pastrate sub control: (a) priorizarea muncii scolare si a lecturii fata de televiziune si activitati de timp liber; (b) sa se aiba asteptari de punctualitate; (c) asteptarile parintilor de a-si vedea copiii facând lucrurile cât mai bine pot; (d) preocuparea pentru folosirea corecta si potrivita a limbajului; (e) controlul parintlor asupra grupului de prieteni al copiilor; (f) controlul s analiza programelor de televiziune împreuna cu copiii; (g) si cunoaserea din partea parintilor a progreselor copiilor în scoala si în cresterea lor personala.

 Ceea ce au demonstrat acesti cercetatori în domeniul educatiei este ca exista o relatie între acei copii care ajung pregatiti la centrul scolar (atitudini, obiceiuri si abilitati) si profitarea maxima a muncii profesorilor în aula si randamentul în propriul context scolar. În plus, se descopera ca, daca elevul are aceasta baza, eficienta profesorului creste semnificativ.

 Autoevaluare

 Acum, si fara nici o intentie de a produce o panorama dezolanta a fiecaruia din caminele noastre, propun o revizuire practica si efectiva. Îndraznesc sa iti cer sa recitesti indicatiile pe care le ofera Sam Redding. În continuare, din fiecare domeniu, selecteaza un singur aspect, cel care consideri ca se practica cel mai putin în „curriculumul” caminului tau. În continuare, în urmatoarea saptamâna încearca sa le pui în practica. Nu te da batut, educatia copiilor este asemeni unei constructii de puzzle cu piese infinite. Astfel, într-o forma calma, cu rabdare neobosita si reasezând din când în când acele piese care au iesit de la locul lor, îi ajutam pe copiii nostri sa îsi construiasca o personalitate solida.

ANUNT – CONFERINTA BUCURESTI

 D-na Niculina Ciuperca, psiholog (AFR Bucuresti), ne anunta ca pe 1 octombrie organizeaza un grup de lucru cu tinerii doritori sa-si salveze casatoria si sa evite divortul. Evenimentul se intituleaza “Cum sa facem fata provocarilor in cuplu”? Se va vorbi despre: conflictele dintr-o casnicie – ce anume le provoaca si cum pot fi prevenite; suferintele din copilarie si conflictele conjugale; obstacole in calea solutionarii conflictelor; despre importanta atingerilor (contacte umane) pozitive si modul cum influenteaza acestea stima de sine; despre importanta comunicarii in cuplu – obstacole in calea ascultarii la femei si barbati. Vom invata: cum sa prevenim escaladarea conflictelor prin cunoasterea obstacolelor care stau in calea solutionarii lor; tehnici de reglare a climatului conjugal in situatii conflictuale; sa construim “harta conflictelor” pentru o mai buna intelegere a aparitiei si prevenirii acestora; cum sa ne antrenam mintea pentru a reusi sa interpretam corect mesajele partenerului. Perioada: 1 octombrie orele 9-13. Taxa de participare: 60 ron/persoana. Locatie: Bucuresti, Str. Ceahlaul 22 etaj 2, ap. 5 (Crangasi). Trainer: Niculina Ciuperca, psiholog-consilier autonom familie-cuplu acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Pentru inscrieri : e-mail ciuperca_niculina@yahoo.com. Telefon 0724878966

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

 Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia si binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

 http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Cu ajutorul dvs. am trecut de 7.300 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cat mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajungem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasand pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasand pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Phoenix-based journalist Octavian Curpas

OctavianCurpasBy Vavila Popovich
Raleigh, North Carolina

Born in August 1972 in Oradea, Romania, Octavian Curpas came to U.S.  in March 1997, after working for three years as editor of a newspaper in Romania. He lived in California for eight years, after which he relocated – in March 12, 2005 to Phoenix, Arizona. That same year, he arrived in Arizona, he married with his wife, Roxana. Both endowed with the power of hard work and diligence they have opened their own business in real estate which they are still currently working in. On May 19, 2009 they received the best gift from God, their first child, little Janice, this name was chosen for its special meaning “God is gracious.”

Writer, journalist by vocation (with higher education in journalism, international business and legal sciences), Octavian Curpas is an important name of the press today. He writes with grace and dedication to several U.S. publications, but also in Romania, he is editor of publications “Colorado Beetle” and “Phoenix Magazine”. I always imagined that the journalists should have certain traits: love of literature, people, nature’s beauty, love of their craft, a competitive spirit, compelling in their writing, dedicated to their calling, gifted, having a keen sense of observation and reason, in short, proving a deep love for everything around them, being honest to themselves, i.e. to their thinking and judgment, honest to the wrong and being ready to provide help with the broad views of their mind.

I thought and I think, journalists should not let appearances or situations hinder them, to be discerning in what they see, hear and write, to be honest to themselves, certain of their ideas and thoughts, honest to the readers, able to help others with his wisdom, by expressing thoughts through words on a newspaper page, humble and not arrogant, but to be honest and transparent, to have dignity, not giving in to the challenge or the insults, to be humorous with the humor of the Romanian spirit when needed, with which readers can smoothly comprehend, without frowning because of the everyday challenges of life, not rancorous, but friendly and serene, able to admit that they may fail; know when to ask, in this case, needed apologies, be bold, courageous and love of God. Octavian’s articles are succinct, i.e. have maximum information with minimum words. With great certainty, manifesting these traits from the soul and being able to bring them to the surface and use in such a beautiful career, polishing them, for the people’s good of the society in which we live.

All these qualities are found in Octavian Curpas, flowing through his body, having that “vein” of journalism from which he fielded countless interviews, dialogues, and articles, highlighting the special people and often providing the gems of a society which we all like to know better. He, also, distinguishes himself through his activities of literary criticism. He is able to distinguish a good book from a bad book and has the talent to find authors who tend to shy away, but whose works deserves to be discussed and be removed from the ordinary crowds, and he does so with talent, with thoroughness and depth of understanding. In his writings he intelligently captures the idea and message of the book, by highlighting the essence of the literary work and ultimately creates inspired summaries.

Unlike some writers which treats lightly their profession, omitting many “pearls” of writings, Octavian Curpas prefers to make a brief monograph of the books, to highlight the hidden beauties created, giving them shine, as Cioran once said: ” When you write a book you, never know who’s fate will be forgotten … A book or a book without echo can always come back to life. “. Just as literature is the art of the work, written through artistic expression that gives to the writers imagination, feelings, being part of the social phenomenon, so is the art and literary criticism, and to one who ventured to this, even more it is required to be more than just a writer. So, there is mandatory a cultural knowledge, both in quantity and quality. Octavian Curpas has this cultivated knowledge and always thirsts for it.

I am convinced that all newspaper journalists, such as those from “Colorado Beetle”, have enjoyed a career full of enthusiasm, optimism and ideals. The number of magazine subscriptions has grown, and increased, and as the years will go by, the journalists and the youth talents will be more beautiful as before, because they will have to benefit from the mysterious light, which will flow from their hearts, committing their journalistic wonders onto a beautiful creation.

Celebrating you means to celebrating us, to live with a great job satisfaction, because we can say with pride, and each of us can say: ”I am your colleague!”
May the Lord give us health, to enjoy what we accomplished!

May you continue with a happy and beautiful year in review, together with the staff management and its employees!

With gratitude and awe,

Popovich Vavila

Despre secularizarea si desacralizarea imaginii religioase si a limbajului religios în exprimarea Mass – media din perspectiva vietuirii si a trairii duhovnicesti într-o lume multimedia

1. Introducere

Din a doua jumatate a secolului al XX – lea, cultura occidentala, apuseana s-a remarcat ca o cultura deschisa, plina de întrebari, profana, fara autoritate spirituala, duhovniceasca recunoscuta si fara ideologie religioasa dominanta si unificatoare. Domeniile existentei colective, precum politic, economic, social, politic, cultural, s-au eliberat, treptat, de crestinism. Statul si viata economica se situeaza, de acum înainte, în afara sferei asa zis „religioase”. Statul nu pretinde sa controleze Biserica sau Bisericile si nici invers. Filosofia nu mai serveste de multa vreme teologia. Pentru o aceeasi realitate exista mai multe modalitati de abordare, interdependente unele de altele si fara organizare unica. Fiecare stiinta depinde de propriile norme, iar „religia” a devenit de mult un compartiment al culturii, pe aceeasi directie cu celelalte compartimente: stiintific, filosofic, psihologic, sociologic, estetic…
Societatea devenita secularizata cunoaste o ideologie difuza, lipsita de constrângeri, dar, care patrunde sufletele simple, mai cu seama prin intermediul mass-media. Este, în acest fel, prezentat sistemul de lectura al unei lumi (de)limitate la ea însasi, un fel de empirism al vizibilului si de subiectivism al placerii. Însa individul, eliberat fiind de comunitarismele greoaie si protectoare ale culturilor vechi, dar statistic, nu mai are vreo speranta ori nadejde eshatologica si de comuniune, deoarece se limiteaza numai la prezent. Doar un semn natural deosebit îl mai trezeste din când în când, spre ideea divinitatii. Ignorând „cerul”, omul de astazi regaseste „pamântul”. Dezvoltarea tehnicii a permis si îngaduit ori tolerat un fel de explozie a societatii urbane. Pamântul, erosul, corpul sunt frenetic exaltate împotriva unui crestinism care, de-a lungul timpului, n-a încetat sa se detaseze de ele, fara sa le anuleze, ci sa le recunoasca ineficienta în colucrarea cu dumnezeirea. Astfel, în interiorul omului, apar diverse tensiuni, cu toate ca el crede ca este suficient sa fii satul si static si inert.
Foarte putini ai observat ca cultura occidentala ori apuseana, în momentul în care tinde sa-si asume toate aspectele „aventurii umane”, intervine în structura altor culturi, afectând mai întâi spiritul acestora si, în final, propria sa mostenire culturala. Sunt cunoscute deja efectele sau consecintele ambigue, insa redutabile, ale unei asemenea civilizatii.20% din consuma 80% din resursele planetei. Societatile bogate din „nord” sunt într-un contrast enorm cu societatile sarace din „sud”, devastate de molime numite „naturale”, dar si cu societatile schimbatoare si haotice din „est”. Mai mult decât atât, aceasta sciziune si fractiune este prezenta si în interiorul fiecarui tip de societate: „nordul” are proscrisii sai, „sudul” are îmbogatitii peste noapte iar „estul” are îmbogatitii de tip mafiot.
Gândirea instrumentala, prin masinile sale de vise, de la televiziune pâna la „spatiile virtuale”, penetreaza si conditioneaza psihismul colectiv, anulând marile referinte simbolice, care nu au încetat sa protejeze si sa anime ori sa însufleteasca umanitatea. Sa luam, de exemplu, relatia masculin – feminin, compromisa pâna acolo încât homosexualitatea se popularizeaza si se glorifica, lesbianismul este considerat ca fiind ceva absolut normal, iar relatia paternitate – filiatie sau maternitate – filiatie este denuntata ca fiind opresiva si face acum obioectul unei nostalgii fuzionale a incestului. Ce educatie poate primi un copil crescut într-un astfel de mediu, napadit si asediat ori invadat de forme neînchegate, incoerente, droguri si hedonism, ce provoaca un fel de surescitare sodomista? În felul acesta se poate distruge foarte usor o cultura. Prin urmare, ceea ce trebuie afirmat cu tari si cu mult curaj ori convingere, fara a se pune problema consecintelor, este ca tot ce se poate obtine prin mijloace tehnice (con)duce la distrugerea naturii si la riscul sinuciderii umanitatii, a omenirii: patura de ozon scade zilnic, cerul se destrama, pamântul se cutremura – precum a facut acum în Japonia, apar nenumarate manifestari ale naturii pe care nu le poate controla nimeni, masa acvatica este poluata, specii de animale si plante, cu alte cuvinte flora si fauna, dispar în mod iremediabil, iar omul, în pofida tuturor acestor realitati si evidente se compromite si se complace în „succesul sau”.
Civilizatia noastra, care respinge si critica dur si cu vehementa revelatia biblica, este preocupata de neant, iar moartea, oricât ar fi de respinsa ca idee, nelinisteste si fascineaza. Mult timp, desi progresul stiintei si tehnicii n-a stirbit cu nimic etica traditionala, aceasta se destrama treptat si ai senzatia unei gauri negre ce se deschide în chiar inima culturii noastre, lasând cale libera doar spectaculosului, senzationalului, reîncarnarii, erotismului, violentei si drogului. Învierea este lasata în uitare, indiferenta si ignoranta. În acest fel survine nihilismul, care pare a fi categoria sintetica paradigmatica a modernitatii filosofice. Nihilismul neaga orice sens existentei, îi refuza acesteia orice fundament, refuza dreptul la existenta oricarui adevar obiectiv, proclama totala lipsa de scop în ampla devenire umana si cosmica. Din el se naste, în plan moral, scepticismul în ceea ce priveste valorile, sensul, certitudinile. „Nihilismul” este un termen semantic care (împreuna cu altii precum: „anarhism”, „scepticism”, „ateism”, „pesimism”) este prezent în gândirea occidentala, apuseana chiar dintru începuturi. A intrat în cultura europeana când scriitorul rus Feodor Dostoievski si filosoful german Frederich Nietzche l-au folosit pentru a diagnostica conditia omului modern. De atunci termenul (ca are ecourile si reverberatiile unui ateism radical) este acceptat unanim ca fiind „negare a transcendentei”. Cu alte cuvinte, adica, nihilismul teoretic apare în reflectia lui Nietzche ca o consecinta a discreditarii celor mai înalte valori ale existentei: Dumnezeu, sufletul, libertatea, nemurirea. În viziunea si perceptia lui Heidegger el este „sentimentul lipsei de valoare a toate”. Se manifesta în primul rând ca lipsa a sensului în întreaga devenire si evolutie, apoi ca faliment al proiectului de gasire a unui sens comun si profund întregii deveniri, ca refuz al recunoasterii existentei unei lumi metafizice care transcende lumea sensibila, pamânteasca…
Revenind însa, la tema si subiectul nostru principal, vom sustine ca în ziua de astazi tot ceea ce înseamna valoare poate fi evaluat prin bani. Aceste hârtii, elemente efemere, au devenit fundamentul social – economic, accepta si aprobat în mare masura de catre toti. Majoritatea actiunilor este subordonata si subjugata acestui tel, de a face bani, care se transforma încet în stari, în arhetipuri inefabile, devin parte a fiintarii. Profilul si cursa ori capcana nebuneasca dupa puterea iluzorie si amagitoare pe care ti-o ofera banii, sunt câteva dintre coordonatele principale si principiale ale acestui nou secol si mileniu. Ceea ce este foarte trist este faptul ca si Biserica, ca institutie, se modeleaza si adapteaza pe zi ce trece dupa o societate „scapata de sub control”, secularizata pâna în strafundurile ei, în loc sa se întâmple invers, societatea sa fie cea care se ghideaza si orienteaza dupa Biserica. Astfel, Biserica apare ca o corabie a mântuirii în valurile secularizarii si în furtuna desacralizarii. Biserica nu mai poate sa se impuna si îsi restrânge lucrarea ei la o comunitate foarte mica de credinciosi. Ea este discreditata pe zi ce trece si încep sa faca compromisuri, care au ca punct central si prioritar tot „banul”.
Datorita libertatii excesive si necontrolata acordata presei, dupa opresiunea comunista, si datorita tendintelor ascunse ale unor jurnalisti, s-a ajuns, la ora actuala, la folosirea unui limbaj prozaic la adresa institutiilor bisericesti ortodoxe si a reprezentantilor acestora. Cauza si pricina esta foarte clara si limpede: lipsa de credinta a jurnalistilor sau tendinta confesionala si discreditarea persoanei sau institutiei prin mijloace care sa atraga atentia publica spre ceea ce s-a scris ori s-a filmat. Mijloacele necinstite, neoneste si netransparente pe care pe care le folosesc demostreaza si confirma atât lipsa de prefesionalism, cât si tendinta de a scoate în evidenta „marile” lipsuri si scaderi ale conducatorilor spirituali si dihovnicesti ori bisericesti. Biserica este acuzata mereu ca nu se implica suficient si eficient în societate, iar slujitorii sunt terfeliti în presa si televiziune, ca unii care parca nu ar fi deloc constienti de misiunea pe care o detin si o exercita, cu timp si fara timp. Cazurile rare ce apar datorita neglijentei vreunuia dintre ei sunt dramatizate, generalizate, speculate si expuse într-un mod exagerat si extrem. În timpul marilor sarbatori si prasnice crestin – ortodoxe apar foarte multe reportaje care nu au nimic comun cu semnificatia religioasa a sarbatorii respective. Oprindu-se doar asupra traditiilor populare si folclorice, care sunt reminiscente ale vechilor culturi antice, reporterii nu amintesc de frumusetea religioasa si spirituala a sarbatorii sau de faptul în care se pregatesc, din punct de vedere duhovnicesc, crestinii pentru întâmpinarea prasnicului. În felul acesta ignora tot ceea ce are sublim si spiritual sarbatoarea respectiva, determinându-i pe nenumarati oameni sa-si iroseasca timpul prin marile magazine si supermarket-uri pentru tot felul de cumparaturi si cadouri, comercializând, în acest mod, toata sarbatoarea respectiva, în loc sa se pregateasca mai întâi duhovniceste si apoi sa se preocupe de cele ale mesei.
Mai mult decât atât, frumusetea miresei lui Iisus Hristos, adica Biserica Sa cea Sfânta – Cetatea pe care nici portile iadului nu o vor birui, o batjocoresc, o profaneaza, o pângaresc si o desacralizeaza. În nebunia exprimarii lor îi determina pe oameni sa se scârbeasca de Ea, ca nimeni sa nu îsi mai doreasca o asemenea mireasa, care, de fapt, este propria noastra mântuire. În acest fel procedeaza toti cei care de sarbatorile Învierii Domnului si Nasterii Domnului dau pe posturile de televoziune, de nenumarate ori, imagini de dicreditare si desacralizante, precum modele de magazine pline, mese cu îmbuibare de mâncare si bautura, petreceri mari, locuri de vacanta peste tot, nu de rugaciune, stiri despre crime si sinucideri, stiri despre preoti si monahi care se îmbogatesc si pacatuiesc sau care se razvratesc, spre a întina ori murdari sfintele sarbatori si a ne determina sa ne scârbim de cele ce fac „popii” în biserica si de Dumnezeu. În acest mod oamenii petrec linistiti în timpul marilor sarbatori, se distreaza, manânca si beau de toate, unii petrec în locuri si zone necrestine, iar la sfintele slujbe participa aceeasi credinciosi cunoscuti, cu constiinta curata si respect fata de Biserica. Spre exemplu, Craciunul, care este o sarbatoare a nasterii si vietii, cu toate ca de-a lungul timpului a fost profund folclorizat, acum au aparut pe micile ecrane si „craciunitele”, personaje pe cât de rosu, pe atât de sumar îmbracate, care îmbogatesc decorul desacralizarii prin împartirea de cadouri, cu iz si cu scop pur comercial. În acest chip se fac tot felul de reclame la diferite produse, unele cu promotie, se vorbeste despre renii lui Mos Craciun, despre animalele ce se sacrifica de Ignat, iar despre semnificatia religioasa nu se spune absolut nimic. Totul este un show platit de interesele comerciantilor si a auditorului.
Prasnicul cel mare al Sfintelor Pasti este tot la fel de mediatizarea prin obiceiurile privind pictarea oului, framântarea cozonacului si prepararea mielului. Mai mult, pe linie occidentala, unde Pastile, pentru cei mai multi, nu constituie altceva decât un consum crescut de dulciuri, a invadat micul ecran „iepurasul”, care nu are absolut nimic comun cu traditiile românesti, cu atât mai putin privind aceasta mare sarbatoare, ce reprezinta biruinta vietii asupra mortii. În timpul celorlalte sarbatori mari, în care sunt cinstiti mucenicii si marturisitorii lui Iisus Hristos, se scot în evidenta toate obiceiurile extracrestine si superstitiile, cu diferite reminiscente ale traditiilor religioase antice si reminiscente dualiste de factura bogomila, care pierd adevarata semnificatie a sarbatorii prin exprimarea desacralizata a jurnalistilor si ziaristilor. Nu este amintita nici macar viata si activitatea sfântului sarbatorit. Prin aceasta desacralizare a Bisericii, Iisus Hristos si Biserica nu îsi pierd sacralitatea, însa îsi retrag progresiv sfintenia din sufletele si din vietile celor care dau si care primesc în mintea si în inima lor desacralizarea. Chiar daca nu sunt împotriva lui Iisus Hristos si a Bisericii, oamenii care se supun, cu sau fara voia lor, imaginilor si cuvintelor desacralizante si secularizante, îsi pierd, la rândul lor, sfintenia, fiindca îsi pierd, de fapt, inocenta cereasca. Asemenea oameni secularizati si desacralizati, voalati sufleteste, suntem noi toti. Am ajuns sa fim oameni despre care aproape ca se poate spune ca nu mai avem nimic sfânt în noi, si, pe drept cuvânt, în prea multe cazuri.
Nu trebuie sa încurajam mediocritatea, nu trebuie sa încurajam limbajul facil, nu trebuie sa încurasam banalitatea. Niciodata nu vor create opere de arta prin intermediul banaltatii, niciodata un limbaj vulgar nu va reusi sa sustina si sa enunte mari devaruri. Rafinamentul continutului este cel mai bine exemplificat de rafinamentul exterior. În absenta acestuia din urma, judecatile cele mai elevate sunt în van. Gânditorul care nu stie sa devina la nevoie un bun orator nu este un gânditor întelept. De aceea, mai mult ca oricând, trebuie sa ne cultivam intelectul si sa devenim nu doar buni oratori ci foarte buni marturisitori. Asaltul si invazia mundanului a destabilizat componenta sacra a vietii omului. Miturile si-au pierdut de mult componenta simbolica, sensurile ascunse nu mai sunt cautate, societatea se bazeaza în exclusivitate pe învelisul exterior, superficial. Intruziunea brusca si pripita a sacrului în profan se rezuma la existenta televizorului. Oamenii refuza sa mai sintetizeze si sa mai selecteze informatia, ei vor sa primeasca totul de-a gata, ei vor sa nu mai faca nici un efort de întelegere, problematizare si dezbatere. Formatorii de opinie detin controlul, însa, din pacate, si ei, la rândul lor, refuza sa îsi asume misiunea de culturalizare si formare religioasa, refuza sa „formeze” un public nou, multumindu-se sa se complaca în aceasta supraabundenta de imagini si de limbaj, inutila si distrugatoare. Ceea ce e trist este ca nimeni nu încearca sa evadeze din aceasta stare de somnolenta culturala si religioasa, pentru ca toti au, pentru moment, „lucruri” mai importante de facut. Trebuie sa învatam sa actionam cu toata taria si fermitatea pentru îndreptarea acestor neajunsuri. Sa întelegem si sa învatam sa ne aparam punctele de vedere si onoarea, sa învatam sa fim noi însine, sa învatam sa nu ramânem captivi într-o paradigma eronata si înselatoare numai pentru ca vrem cu orice pret sa urmam modelul celorlalti, doar pentru ca dorim cu orice pret sa fim acceptati de ceilalti, nu trebuie sa coborâm stacheta doar pentru a-i lasa pe cei mai putini înzestrati sa patrunda pe sub ea. Religia si cultura nu trebuie sa fie vulgarizate pentru a fi accesibile, fiindca rolul religiei si culturii este sa îi faca pe oameni sa se autodepaseasca. Nu trebuie sa le oferi totul pe tava, trebuie sa îi inviti la cautare, întrebare si cercetare pe cei care vor sa afle mai mult. Lupului nevazut nu-i va ajunge niciodata prada sa. Va racni si va scrâsni din dinti pâna când va fi sigur ca nimeni nu va dobândi ori capata ce i s-ar fi cuvenit lui. Asemenea sunt cei care vin si ne învata altceva decât Biserica si stramosii, încercând sa ne faca sa ne îndoim de valoarea si de dreptatea învataturilor crestine prin tot felul de teorii umaniste si nihiliste, deja falimentare, dar interesante si seducatoare. Desi aparent rationale, asa cum cum a fost si îndemnul sarpelui catre Eva de a musca din mar, asemenea idei au fost urzeala pe care s-a tesut cel mai alineant secol din istoria omenirii, respectiv secolul XX. Daca nu stim sa facem fata unor asemenea idei, atunci sa ne legam de catargul întelepciunii si al credintei, spre a nu fi robiti de iluzia stiintei. Mai bine este sa se iroseasca niste „idei bune”, decât sa pierdem mântuirea.
Acceptând desacralizarea, ne lipsim pe noi însine de sfintenie si sacralitate, caci Dumnezeu este singura sursa a sfinteniei, iar lipsindu-ne de sfintenie, ne lipsim de haina curata si luminoasa a credintei si devenim noi însine lupi pentru ceilalti, pe care îi desacralizam fie si prin simpla noastra prezenta de fiinte desacralizate, nefiind nevoie sa le mai facem vreun rau. Ne aflam în mijlocul unei „noi ere”. Este posibil ca, în viitor, planeta sa se unifice si linistea sa se instaleze la nivel politic, social si economic. Atunci vor fi puse, probabil, ultimele întrebari. Atunci va veni vremea acestor mari „razboaie ale spiritului” pe care le-a anuntat Nietzche. Doar un crestinism profund renovat va putea înfrunta aceste provocari. Un crestinism al divino-umanitatii în care vor putea sa-si gaseasca loc toate celelalte credinte religioase si spirituale, inclusiv umanismul occidental modern, un crestinism care le va aminti tuturor ca Dumnezeu nu merge fara om, iar comunitatea se înscrie în inima omului, un crestinism care va reaminti ca omul nu-si poate împlini umanitatea decât unindu-se cu Dumnezeu, Care s-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeu, dupa har si sa-l poata întelege, un crestinism care sa transmita permanent si continuu ca Iisus Hristos uneste divinul, umanul si cosmicul, în lucrarea Duhului, un astfel de crestinism poate salva întreaga umanitate. De aceea, ca si crestini suntem toti responsabili de salvarea umanitatii, inclusiv prin oprirea desacralizarii si secularizarii, ori profanarii.

2. Mass-media – un „amvon” abandonat?!…

Vorbind despre mass-media si urmarind unul din scopurile sale principale, putem zice ca ne „furnizeaza” o imagine despre om asa cum este el în realitate, valide ocazii de reflectie critica asupra conditiilor concrete în care acesta îsi duce si îsi traiesete viata: implicarea în social, denuntarea si deconspirarea violentei, a marginalizarii, a razboiului si a injustitiei. Ea ar trebui sa fie preocupata de soarta omenirii, provând acele valori universale pe care Biserica le propune societatii; numai în aces fel mass-media poate contribui decisiv si hotarâtor la raspândirea si popularizarea valorilor prin mijloacele de cel mai mare impact asupra publicului larg. Regizorii, de pilda, au preluat foarte mult din rolul marilor autori de beletristica si artisti ai veacurilor trecute, fiindca sunt astazi „ambasadori” pe lânga alte culturi ai unei viziuni despre lume, impregnata de valori nascute din umanismul crestin.Uneori ei însa au fost pusi în situatia de a surprinde tocmai criza acestor valori. Cei care actioneaza în lumea aparte a mass-mediei trebuie, în calitatea lor de „atleti” privilegiati ai comunicarii, sa se arate deschisi dialogului cu realitatea care-i înconjoara, sa încerce sa sublinieze evenimentele mai importante pe care le traim, stimulând la reflectia critica asupra lor
Mass-media în general si cinematografia în particular pot deveni un instrument al misiunii Biaericii în lume. Biserica îi îndeamna pe regizori, cineasti si pe toti cei care, la diferite nivele, recunoscân-se si revindicându-se drept crestini, lucreaza în complexa si eterogena lume a mass-mediei, sa actioneze în totala coerenta cu propria credinta, luând initiative curajoase în planul productiei de programe TV si radio, pentru a face mai prezent, mai simtit si mai eficient mesajul crestin în lumea mass-mediei. Ideea de a transforma ecranul cinematografic sau TV într-un amvon de la care sa se proclame în lume mesajul crestin a dinamizat multi crestini (preoti, laici si credinciosi), care în diferite perioade ale istoriei s-au lansat cu mult zel în acest dificil plan al apostolatului, social si comunactional. Mass-media constituie, într-un mod indubitabil, un instrument valid de actiune pastorala, chiar si când vorbim despre realizari, produse ori emisiuni care nu-si propun în mod explicit raspândirea mesajului evanghelic. Este foarte importanta însa mentalitatea de fundal a mesajelor televizate: aceasta ar trebui sa fie în armonie si simfonie cu valorile promovate de crestinism, iar nu în contrast si antinomie cu ele. Astazi, asistam, din pacate, la o propunere la scara planetara si mondiala, datorita si datorata televiziunii, a unui model de om „aplecat” spre realizarea obiectivelor imediate, în linia tripticului: sex, bani, succes (sau cei trei „s”: sex, sânge si scandal) care se situeaza exact la opusul masajului evanghelic, spiritual si duhovnivesc sau mântuitor.

3. Despre trairea duhovniceasca care este nevointa de a intra în firescul vietuirii crestine

A fi crestin ortodox nu înseamna a adera la o ideologie ci înseamna a trai în Biserica viata duhovniceasca pe care ne-o ofera si dariuste Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „viata cea noua cu Iisus Hristos si în Hristos condusa de Duhul Sfânt”. Viata duhovniceasca îmbraca întraga existenta si înseamna trairea vietii de zi cu zi în comuniune cu Dumnezeu sub calauzirea Duhului Sfânt, asa încât orice act al nostru sa fie un act duhovnicesc, adica inspirat de Duhul Sfânt spre împlinirea voii tatalui asa cum a fost descoperita de Fiul. Trairea duhovniceasca aduce odihna, pace si bucurie deoarece înseamna dobândirea harului Duhului Sfânt care întipareste chipul lui Iisus Hristos în inima noastra si ne face asemenea Lui, este intrarea într-un firesc al vietuirii ortodoxe care ne face fericiti si liberi. Cu toate ca reprezinta firescul vietuirii ortodoxe, deoarece firea omeneasca s-a pervertit din cauza pacatului, viata duhovniceasca nu poate fi traita fara ajutorul lui Dumnezeu si fara efortul omului de a împlini voia lui Dumnezeu. Omului patimas viata duhovniceasca i se pare ostenitoare si solicitanta, plina de îngradiri si fara bucurie deoarece angajarea în trairea ei este o nevointa, un efort si o jertfa, o silire a voiii proprii care nu înclina spre împlinirea voii lui Dumnezeu ci spre pacatul ce promite placere. Lipsit fiind de har din cauza pacatului, patimasul nu întelege ca, dupa cum subliniaza Sfântul Maxim Marturisitorul, nu exista decât o singura bucurie, „unirea sufletului cu Cuvântul”, si o unica placere, „dobândirea celor dumnezeiesti”. El nu-si cauta împlinirea în Dumnezeu ci se iubeste pe sine (într-un egoism si egocentrism sau filavtie) si realitatea sensibila, scotând din sine si din aceasta, în principal prin mijlocirea simturilor, deci a trupului, placerile si desfatarea. Dar, „Cel ce se îngrijeste de mântuirea noastra a înfipt în mod providential în placerea adusa de simturi, ca un mijloc de pedepsire, durerea, prin care s-a zidit în chip întelept în firea trupului legea mortii, ca sa limiteze nebunia mintii care-si misca, potrivnic firii, dorinta spre lucrurile sensibile”. ?i astfel viata omului patimas devine o fuga disperata dupa placere si, în acelasi timp, o fuga de durere, fuga care îl îndeparteaza tot mai mult de Dumnezeu si de propria lui fire si îl afunda tot mai mult în multe pacate si diferite patimi. Biruitor si învingator fiind asupra pacatului si mortii Mântuitorul nostru Iisus Hristos face posibila trairea duhovniceasca în Biserica de catre cei renascuti în El prin Sfintele Taine. Însa, pentru a trai o viata duhovniceasca, crestinul întarit de har trebuie sa-si asume nevointa luptei cu pornirile pacatoase ale firii slabanogite de pacat, astfel încât sa faca din poruncile lui Dumnezeu legea vietii sale. În timpurile si vremurile noastre aceasta lupta duhovniceasca ia forme noi deoarece progresul tehnologic a facut posibila o dezvoltare fara precedent a mijloacelor de comunicare în masa care schimba radical lumea în care traim pâna acolo încât sa putem vorbi despre o lume multimedia, o lume în care mediile de comunicare se suprapun fascinând si captivând mintea omului, modelându-i gândirea si comportamentul.

4. Despre mass-media care tinde sa substituie forta si impactul cuvântului lui Dumnezeu asupra vietii omului contemporan
Mass-media a ajuns o prezenta atât de importanta în lumea contemporana încât, chiar si în cazul celor care se considera credinciosi, expunerea prelungita la mesajele mediatice tinde sa înlocuiasca forta si impactul cuvântului lui Dumnezeu asupra vietii lor. Studiile sociologice si psihologice arata ca mass-media reuseste sa domine câmpul vizual si spatiul uman contemporan cu propriile simboluri în detrimentul credintei religioase. Cantitatea uriasa de material simbolic (imagini, informatii, idei), caracterul cotidian, persuasiunea si presiunea uriasa a mesajelor mediatice, caracterul public al recunoasterii lor, lipsa timpului de reflexie sunt doar câteva din cauzele care duc la aceasta situatie extrem de grava din punct de vedere spiritual si duhovnicesc. Mass-media îsi asuma astazi în societate functiile pe care în societatea traditionala le avea religia si anume functia educativa, functia axiologica si functia de orientare. Ea „ne spune cine suntem, ne ofera o identitate. Ne învata ce vrem sa fim; ne da aspiratii. Ne arata cum sa devenim ce ne-am propus; ne confera tehnica potrivita. ?i ne spune ce si cum sa ne simtim atunci când nu reusim; ne ofera salvarea. Altfel mass-media modifica calitativ modul în care apar si opereaza constiinta si identitatea noastra”.
Efectele si consecintele asupra societatii si a fiecarui om în parte a asumarii de catre mass-media a functiilor educativa, axiologica si de orientare au fost identificate de catre cercetatori ca fiind efectul de agenda, efectul de cultivare si asa numita spirala a tacerii. Efectul de agenda consta în faptul ca principalele preocupari mentale ale publicului sunt determinate de agenda mass-media care indica problemele cele mai importante pentru ca, în functie de aceasta ierarhizare, sa ne orientam în a le acorda atentia corespunzatoare. Posibilitatile de manipulare, atât la nivel social cât si personal, sunt imense si experienta ne arata ca se profita din plin de ele. Urmarea principala la nivel personal este înstrainarea mintii într-o lume exterioara si, partial, ireala transformând omul într-un spectator al marelui spectacol pus pe scena mediatica a lumii, spectator care însa îsi traieste într-o masura tot mai mica propria viata. Efectul de cultivare se refera la faptul ca mass-media are puterea de a cultiva în masa publicului opinii, conceptii si credinte ce vor influenta în mod decisiv si hotarâtor felul de raportare a oamenilor la lume si viata. Realitatea trista este ca, de regula, aceste opinii, conceptii si credinte sunt diferite si variate si chiar divergente cu învatatura crestina. Spirala tacerii este legata de notiunea abstracta de opinie publica care, de fapt, este formata, în conformitate cu credintele si interesele lor, de catre cei care controleaza mass-media. Ea înseamna ca aceia care nu împartasesc opinia indicata de mass-media ca fiind dominanta tac, chiar daca sunt majoritari si au tendinta de a-si scimba opinia în sensul celei promovate de mass-media.
În conditiile în care, pe de o parte, societatea în care traim nu este o societate crestina ci una secularizata în care permisivitatea, toleranta si relativizarea valorilor sunt noile dogme si, pe de alta parte, câstigul si manipularea sunt de multe ori interesele care stau în spatele si la baza mass-mediei, concurenta si dorinta de a câstiga audienta duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive care cultiva patimile prin exaltarea erotismului si a violentei, a lacomiei si a orgoliului, stiut fiind faptul ca omul patimas este foarte vulnerabil la acestea si, de asemenea, ca este un bun consumator si totodata, este foarte usor de manipulat.Dupa cum s-a remarcat deja, mass-media în general si televiziunea în special se afla „cu câtiva pasi înaintea societatii pe calea degrdarii si deteriorarii morale, a descompunerii pacatului, devenind model al societatii de mâine si pedagog al omului (pos)modern pe calea îndepartarii de Dumnezeu”. Omul educat de catre mass-media este de fapt omul cel vechi, rob al pacatului, care îsi cauta mângâierea în placerile pacatoase si este prins în cercul vicios al fugii dupa placere si al fugii de durere, afundându-se tot mai mult în pacat.

5. Despre mass-media care submineaza trairea duhovniceasca

Mass-media este o imensa provocare pentru crestinul sincer, doritor de viata duhovniceasca. Daca, pentru a trai duhovniceste, crestinul întarit de har trebuie sa-si asume nevointa luptei cu pornirile pacatoase ale firii slabanogite de pacat, mass-media îl împinge tocmai în directia opusa, a împatimirii. Cu cât apelam mai mult la mass-media si cu cât mediile de comunicare sunt mai complexe cu atât impactul negativ este mai puternic si este o iluzie si o utopie sa credem ca cineva poate fi invulnerabil. Pentru a întelege mai bine la ce ne expunem atunci când ne conectam internet, de pilda, vom încerca în cele ce urmeaza sa identificam felul în care mass-media submineaza viata duhovniceasca.
Referitor la împrastierea si risipirea mintii Sfintii Parinti ai Bisericii ne învata ca trairea duhovniceasca presupune linistirea mintii si adunarea ei în inima si ca pentru aceasta este foarte importanta ferirea de tot ceea ce o împrastie. Mass-media aduce însa o adevarata explozie si un adevarat bombardament informational asupra mintii omului, umplând-o cu informatii, de regula nu doar neimportante ci chiar nocive, nu doar din punct de vedere duhovnicesc ci chiar si din punct de vedere al vietuirii sociale. O mica parte sau chiar nimic din cuprinsul unui buletin de stiri ori al unei emisiuni oarecare ne este de folos si ne priveste ori ne vizeaza în mod direct. De cele mai multe ori mass-media profita de curiozitatea oamenilor care este amplificata în mod voit si intentionat de dorinta bolnavicioasa de a intra în intimitatea altora. ?i, în acest fel, în loc sa se opreasca asupra sinelui, sa-si identifice pacatele, sa se pocaiasca si sa se îndrepte catre Dumnezeu, omul se risipeste cuprins fiind de curiozitate desarta, pierzându-si, în acest mod, pacea sufletului si linistea inimii. Nu se mai poate aduna si concentra în rugaciune, aceasta devenind, astfel, foarte superficiala, definind, în acest fel, relatia sa cu Dumnezeu. Cu aproape 100 de ani în urma, când mass-media era reprezentata numai de presa scrisa si era cu mult mai putin agresiva decât astazi, Sfântul Siluan Athonitul avertiza: „Cel ce voieste a se ruga curat nu trebuie sa cunoasca nici o veste din ziare, nu trebuie sa citeasca din carti rele ori sa afle cu iscodire ceva din viata altora. Toate acestea aduc mintii gânduri necurate iar când omul voieste a le deslusi, ele din ce în ce mai mult vor rataci si vor chinui sufletul”.
Un alt aspect îl reprezinta fondul sonor pe care îl ofera mass-media vietii noastre. Omul de astazi s-a obisnuit sa fie însotit mereu de mass-media nemaistiind sa aprecieze linistea. Nu întelege ca mass-media îi ofera o fasla senzatie de comuniune si ca linistea nu înseamna o absenta ci, dimpotriva, prezenta lui Dumnezeu, sansa regasirii de sine si a întâlnirii cu Dumnezeu. „Linistea este o conditie esentiala – ne arata Parintele Paisie Aghioritul. Chiar daca nu s-ar ruga cineva cu cuvinte singura linistea îi este rugaciune. Ea este o rugaciune tainica si ajuta mult pe cel care se roaga, asa cum îl ajuta pe om respiratia, care este nevazuta. Cel care face lucrare duhovniceasca în liniste, se adânceste dupa aceea în rugaciune.”
Cu privire la discreditarea valorilor crestine, într-un amplu si bine documentat studiu despre efectele televiziunii asupra mintii umane, Virgiliu Gheorghe demosntreaza ca principalul continut al mesajelor televiziunii, al mass-mediei în general, este nihilismul, despre care am mai vorbit în acest material, adica relativizarea si chiar negarea valorilor, în primul rând al celor crestine. Cu alte cuvinte, nihilismul îsi are cauza în îndepartarea omului de Dumnezeu pâna la a nu-I mai recunoaste Creatorului dreptul, puterea sau eficienta interventiei Sale în istorie sau chiar pâna la negarea existentei Sale si a întregii rationalitati pe care Cuvântul lui Dumnezeu a pus-o în lume. „Televiziunea ofera fiecarui ins acea pedagogie ce corespunde nivelului de negatie pe care-l poate accepta (corespunzator caderii sau îndepartarii de Dumnezeu). Cu mâna pe telecomanda, alegem ceea ce ne atrage cel mai mult, dar si ceea ce putem accepta în momentul de fata ca nivel de negatie. În timp, mentalitatea schimbându-se, va deveni tot mai probabila alegerea unor atitudini sau modele de viata corespunzatoare unui studiu superior al negarii nihiliste, deoarece odata intrati pe aceasta cale a negarii, indiferent de forma în care se manifesta ea, nu se poate decât înainta. Acest fenomen se manifesta cu putere, odata patrunsi în lumea micului ecran, deoarece foarte putini au puterea de a rezista presiunii seductiei si fascinatiei aproape demonice, care te îndeamna în mod continuu la însusirea, prin participare empatica, a unei atitudini nihiliste cât mai avansate. Televiziunea este pedagogul ideal al unei atitudini nihiliste.”
Acelasi autor scoate în evidenta felul în care nihilismul mediatic discrediteaza valorile crestine. Credinta cultivata mediatic (fara a include aici mass-media bisericeasca) nu este cea crestina. Pe de o parte suntem învatati sa credem în stiinta, democratie, institutiile conducatoare si mai ales în propriile pareri, pe de alta parte este promovata o credinta de tip magic, panteist si sicretist, în puteri, forte nevazute, supranormale, paranormale, extraterestrii etc. Dragostea se identifica cu atractia erotica, smerenia si blândetea sunt semne ale slabiciunii si neputintei. Ascultarea este negata si ignorata prin promovarea atitudinii razvratite si contestarea autoritatii, iertarea este înlocuita ori substituita cu razbunarea, înfrânarea este este exclusa pentru ca submineaza controlul ideologic al persoanei umane si consumul. În schimb sunt promovate nonvalorile nihiliste: placerea, hedonismul, banii si puterea, adica tocmai ceea ce Sfânta Scriptura si Parintii Bisericii identifica a fi radacinile tuturor patimilor: pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii (I Ioan 2, 16) sau iubirea de placere, iubirea de avere si iubirea de slava desarta. Concluzia analistului si autorului Virgiliu Gheorghe este un mare semnal de alarma adresat tuturor celor care cred ca pot îmbina si împleti trairea duhovniceasca cu televiziunea: „Nu exista virtute crestina care sa nu fie subminata pe micul ecran, prin cultivarea pacatului si a patimii care i se opune sau, pur si simplu, prin excluderea ei din orizontul de gândire si comportament al eroilor lumii TV. Chiar daca cineva ar putea identifica în aceasta infinita lume de imagini si mesaje prezenta unora care pot fi încadrate mesajului crestin, acestea nu fac decât sa sporeasca forta de persuasiune a televiziunii, prin justificarea actului televizionarii ca unul ce poate oferi si ceva folositor. Dar, de fapt, telespectatorii nu constientizeaza ca tot ce se transmite si se retine de la televizor sunt comportamentele si mentalitatile care apar cu cea mai mare frecventa si care definesc spiritul general al acestui mediu. Privit într-o perspectiva crestina, mediul TV, spiritul acestuia este cea mai buna sinteza a ceea ce este propriu lumii cazute, colectie a faptelor si conceptiilor unor oameni adânciti într-un mod de viata vicios. „Realitatea” de la televizor este complet opusa atmosferei evanghelice a Împaratiei lui Dumnezeu sau vietii crestine.”
În ce priveste cultivarea întelesurilor patimase ale lumii Sfintii Parinti ai Bisericii subliniaza faptul ca viata duhovniceasca a omului este determinata în mod decisiv si hotarâtor de felul în care îsi reprezinta în minte lumea si de cum se foloseste de aceste reprezentari în ceea ce face în viata. „Lucrurile sunt în afara de minte, arata Sfântul Maxim Marturisitorul, dar ideile lor stau înauntru. În minte este deci puterea de se folosi bine sau rau de ele. Caci folosirea gresita a ideilor este urmata de reaua întrebuintare a lucrurilor.” Caderea omului si despartirea de Dumnezeu vine din faptul ca, în loc sa contemple ratiunile dumnezeiesti din creatie si sa se înalte astfel spre Dumnezeu, atribuie creaturilor un înteles patimas privindu-le prin prisma iubirii patimase de sine si a placerii sau a durerii pe care o pot aduce. „Lucru este de pilda: barbat, femeie, aur si asa mai departe. Întelesul este aminitirea simpla a ceva din cele de mai sus. Iar patima este iubirea nerationala sau ura fara judecata a ceva din cele de mai înainte. Înteles patimas este gândul compus din patima si înteles.” Întelesul patimas consta asadar în asocierea gândului la lucruri si persoane cu placerea sau durerea simtuala pe care ne-ar putea-o aduce si care stârneste în noi dorinta de posedare sau, din contra, mânia si pornirea violenta împotriva lor. Lupta celui ce doreste sa traiasca o viata duhovniceasca consta tocmai în despartirea patimii de înteles pentru a ramâne gândul simplu cu privire la lucruri si persoane. „Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu lupta împotriva lucrurilor, nici împotriva întelesurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu întelesurile. De pilda, nu lupta împotriva femeilor, nici împotriva celui ce l-a suparat, nici împotriva chipurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu ele.” Aceasta face ca un sfânt precum Ioan din Kronstadt sa poata privi poza unei femei goale dând slava lui Dumnezeu pentru felul minunat în care a alcatuit o faptura pentru a fi mama. Omul patimas, din contra, are tendinta de a amesteca întelesurile cu patima si mass-media se foloseste de aceasta neputinta si slabiciune si chiar o cultiva. Legarea întelesului de patima în mass-media se datoreaza mai întâi faptului ca produsele acesteia reflecta starea duhovniceasca arealizatorilor lor care, de regula, sunt oameni patimasi. În mod deosebit ecranul (fie televizor sau calculator), prin puterea de atractie si falsa evidenta a imaginilor în miscare, ne face sa vedem lumea cu ochii realizatorilor emisiunilor si filmelor urmarite. Mai mult decât aceasta însa, în mod programatic, mesajele mediatice cultiva întelesurile patimase pentru a provova si produce emotii si astârni dorinte si a deveni astfel atractive pentru public. Publicitatea este prin excelenta actul în care se urmareste legarea întelesului lucrurilor de dorinta de a le avea si de placere promovându-se ideea ca fericirea se dobândeste prin consum si posedare. A reduce aspiratiile omului la lucruri, a frustra prin desteptarea unor nostalgii a caror împlinire este promisa prin consum, a erotiza produsele sunt doar câteva din menevrele publicitare utilizate. Consecinta este ca mintea celui supus bombardamentului mediatic se împatimeste capatând deprinderea de a privi lumea si oamenii prin prisma poftei, a dorintei de posedare si dominare. „Ne întrebam: în ce masura mai poate telespectatorul sa pazeasca gândul produs de vederea unui lucru sau de amintirea lui, fara sa-l lege de o dorinta patimasa? În ce masura mai poate lupta sa-si despatimeasca mintea, atât timp cât, uitându-se la televizor, aceasta este permanent intoxicata cu imagini patimase? Efectul vizionarii nu poate fi altul decât o întunecare gradata a vederii mintii, deoarece toate gândurile patimase ce întuneca partea poftitoare a sufletului, ce o tulbura pe cea irascibila, întuneca ratiunea si în final orbesc mintea. Adica omul poate ajunge sa nu mai gaseasca nici un alt sens al existentei afara de acela de a experimenta fiorii placerii trupesti, de a poseda lucruri si de a se îmbata cu ideea ca este cineva când, de fapt, doar a reusit sa atinga în mod ideal statutul de consumator, care, în viziunea Parintilor Bisericii, este o fiinta necuvântatoare, supusa vietii instinctive.”
Referitor la spurcarea mintii prin consimtirea cu gândul pacatului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, tâlcuindu-ne felul în care trebuie sa întelegem poruncile lui Dumnezeu, ne învata ca savârsirea pacatului începe la nivelul gândului: „Ati auzit ca s-a zis celor de demult: „Sa nu savârsesti adulter”. Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5, 26-27). În fata disputei dintre fasrisei si ucenici cu privire la spalarile rituale, Iisus Hristos afirma cu claritate ca consimtirea cu gândul pacatului îl spurca pe om: „Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, înselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om (Marcu 7, 21-23). Parintii duhovnicesti dezvolta tema savârsirii pacatului aratând ca în zamislirea acestuia se parcurg mai multe etape care în esenta se reduc la patru: atacul sau momeala, însotirea, consimtirea si fapta sensibila. Momeala este nepacatoasa si nevinovata deoarece nu tine de voia omului, însotirea nu este întru totul nevinovata dar nu este nici cu totul pacatoasa, dar consimtirea este întru totul pacat deoarece este învoirea cu placere a sufletului cu momeala si pe aceasta se straduiesc diavolii sa o câstige.
Conectarea la mediile de comunicare înseamna deschiderea mintii fata de gândurile transmise de ele, o însotire a mintii cu aceste gânduri. Însa, asa cum am aratat mai sus, mass-media este un propagator al întelesurilor patimase ale lucrurilor. Acceptarea cu placere a întelesului patimas înseamna de fapt consimtirea cu pacatul. Toate acestea se petrec mai ales în fata ecranului. Privirea imaginilor încarcate de întelesuri patimase si îndulcirea cu acestea ne arunca direct în faza de consimtire cu pacatul deoarece, potrivit Sfintilor Parinti ai Bisericii, aceasta este faza în care gândul pacatului se concretizeaza în imagini: „Atacul este o miscare fara imagini a inimii care este prinsa de îndata de cei încercati, ca într-o strunga. Acolo unde se ivesc chipuri în gând, s-a produs consimtirea.” Parintii duhovnicesti contemporani ne avertizeaza ca, prin transmiterea de imagini cu întelesuri patimase, mass-media devine un mijloc prin care lucrarea demonica de despartire a omului de Dumnezeu ia o noua forma, directa si mult mai eficienta: „Vedeti cu câta diplomatie intra Satana în omenire ca sa o distruga! Ceea ce ne spunea la ureche ispititorul, pentru ca el este duh, duhul rautatii, vistierul tutor rautatilor, ceea ce ne închipuiam în minte ca oameni, acum ti le arata fatis.” Aflat în fata ecranului omul traieste placerea oferita de întelesurile patimase ale lucrurilor, constientizând mai mult sau mai putin ca, de fapt, consimte cu pacatul cu care se îndulceste prin însusi faptul vizionarii. Impactul televiziunii este prin excelenta unul dramatic, intens emotional. Cu cât emotia este mai intensa, cu atât impresia este mai puternica si mintea îmbratiseaza mai strâns imaginile vazute, consimtind cu pacatele sugerate. Impactul emotional este dat în primul rând de întelesul patimas al imaginilor si, în special, de erotismul explicit sau implicit si de violenta programelor care îi fascineaza si îi pervertesc chiar si pe cei care au preocupari spirituale si duhovnicesti. De regula oamenii se uita la televizor la lucruri ce se afla la limita simtului lor moral, însa au tendinta de a coborî mereu stacheta si de a accepta si chiar de a cauta imagini cu o încarcatura negativa tot mai mare, fara sa tina seama de faptul ca, mai ales în ceea ce priveste desfrânarea, „pentru corp este necesar sa fie înlaturate chipul si materia care ispiteste, pentru ca pofta sa nu se dezlantuie, iar pentru suflet la fel, ca sa nu ia nastere în el gânduri necurate”.
Parintii filocalici ne învata ca o conditie fundamentala pentru vietuirea duhovniceasca este pazirea mintii de gândurile pacatoase, gânduri care ar trebui taiate înca din faza de atac asupra mintii deoarece „într-o clipa sufletul nostru se încânta de momelile diavolesti, se îndulceste de ele si le urmeaza”. A permite gândului sa patrunda în minte pâna la etapa de însotire nepacatoasa si apoi a-l combate este o lupta rezervata celor sporiti duhovniceste care nu se lasa amagiti de momelile vrasmasului, nu le urmeaza si nu sunt biruiti sau învinsi de ele. Dar nici pentru acestia o astfel de lupta nu este lipsita de primejdie: „Nu avem în toata vremea puterea sa ne împotrivim tuturor gândurilor ce se ridica împotriva noastra, ca sa le oprim, ci de multe ori primim de la ele o rana ce nu se vindeca multa vreme. Pentru ca ai ca potrivnici pe unii care au sase mii de ani. ?i aceasta îi face în stare sa te poata rani peste masura întelepciunii si a întelegerii tale. ?i chiar de îi vei birui, întinaciunea gândurilor îti murdareste cugetul si raul lor miros ramâne multa vreme în mirosul narilor tale.” De aceea Sfântul Varsanufie recomanda: „Este propriu celor desavârsiti sa lase gândul sa intre în inima lor si apoi sa-l scoata. Tu nu lasa focul sa intre în padure, ca sa nu o arda. Nu lasa sa ti se ia hainele, ca sa nu trebuiasca sa le iei înapoi cu lupta. Nu te juca cu tulburarea, caci nu vei ramâne neclintit în aceasta ispita.” Iar cuvintele Sfântului Ioan Casian cu privire la nevoia pazirii mintii sunt foarte actuale în ceea ce priveste expunerea la mass-media: „Trebuie necontenit sa ne amintim de acea povata: „Pazeste inima ta mai mult decât orice” si, potrivit principalei porunci a lui Dumnezeu, sa observam cu bagare de seama capul vatamator al sarpelui (Facere 3, 15), adica începutul tuturor gândurilor rele, cu ajutorul carora încearca diavolul sa se strecoare în sufletul nostru. Sa nu îngaduim sa patrunda prin nesinchisire în inima noastra tot corpul acestui sarpe, adica încuviintarea ademenirii, care fara îndoiala, de va fi intrat, va ucide prin otrava muscaturii lui mintea robita.”
Gândindu-ne la deschiderea mintii spre a fi înrobita de fantasme, vom sustine ca mijloacele de comunicare cu cât combona mai multe medii si mai ales atunci când în centru sta imaginea în miscare (televiziune, filme, jocuri pe calculator), creeaza un mediu virtual în care mintea este atrasa si în care omul are parte de trairi reale. Este o lume a fantasmelor, a nalucirilor, cu atât mai seducatoare cu cât promite împlinirea visului dintotdeauna al omului cazut si anume trairea placerii în absenta durerii. Identificându-ne empatic cu personajele de pe ecran ne îndulcim de desfrânare, gustam placerea de a fi bogat, de a stapâni, dând frâu liber patimilor care zac în noi. Evadarea din real într-o lume a fantasmelor creata cu ajutorul imaginatiei si conforma cu dorintele si patimile sale, adica reveria ori visarea fara a dormi, este o tendinta a omului cazut asupra careia parintii filocalici ne atrag atentia cu foarte multa seriozitate. Imaginatia, ca si capacitate a omului de a transforma perceptiile în imagini, de a reproduce imaginile si de a crea imagini noi, este una din facultatile de cunoastere. Imaginatia îl poate ajuta pe om sa cunoasca cele sensibile si, prin contemplarea naturala a ratiunilor dumnezeiesti din creatie, sa-si înalte mintea spre Dumnnezeu. Pentru omul împamântenit imaginatia devine însa un mijloc de separare de Dumnezeu fiindca el are tendinta de a-si umple mintea separata de Dumnezeu cu produsele si rezultatele imaginatiei sale, construindu-si o lume a fantasmelor si închipuirilor de care se alipeste si se ataseaza cu atât mai mult cu cât corespunde patimilor care l-au cuprins. Pe de o parte imaginatia trezeste patimile, dându-le hrana care le face sa lucreze si sa sporeasca, pe de alta parte patimile suscita în mod deosebit lucrarea si plasmuirile imaginatiei pentru ca se hranesc mai ales cu aceste închipuiri. Este tocmai consimtirea mintii cu pacatul prin primirea si îndulcirea cu imaginile încarcate de întelesuri patimase, fiecarei patimi corespunzându-i anumite chipuri. Însa lumea închipuirilor „la om este aceeasi cu cea a cazutilor diavoli, drept pentru care închipuirea este poarta deschisa lucrarii diavolesti”. Fantasmele, nalucirile imaginatiei sunt principala cale prin care diavolii „intra în comuniune cu sufletul si se amesteca cu el, facându-l un fel de cuib de viespi si o pestera de gânduri sterpe si patimase”.Odata patrunsi în suflet diavolii pun stapânire pe acesta târându-l tot mai mult în pacate si patimi si despartindu-l de Dumnezeu. Neavând îmaginatia la dispozitie, remarca Cuviosul Isihie Sinaitul, „Satana nu poate fauri gânduri înselatoare pentru a le înfatisa mintii spre amagire mincinoasa”.
Fantasmele, fie ca sunt produsul imaginatiei omului, fie ca sunt insuflate de diavoli, dobândeste putere în masura în care dorinta si vointa omului înclina spre ele. „?i chipurile diavolesti, si cele faurite de însusi omul pot înrâuri asupra oamenilor, schimbându-le înfatisarea si chipul, dar într-un astfel de caz un lucru este de neocolit: tot chipul zidit de însusi omul sau insuflat de diavoli si primit în suflet va stâlci chipul duhovnicesc al omului zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.” De aceea, parintii duhovnicesti insista ca, pentru a ajunge la rugaciune curata si traire duhovniceasca autentica, este nevoie sa ne eliberam mintea de orice închipuire si imaginatie. „Calea nevoitorului ortodox este urmatoarea: el cauta pe adevaratul Dumnezeu – Facatorul, drept aceea, prin rugaciunea mintii, duce o lupta cu miile de felurite chipuri, si cu cele, adica cele ce poarta o anume forma exterioara, o înfatisare, o proiectie a spatiului si avremii, o culoare, si altele asemenea, si cu cele gândite, adica conceptele – pentru ca, despuindu-se de tot chipul facut, sa se roage lui Dumnezeu fata catre fata.” În lumea virtuala creata de tehnologia multimedia confruntarea cu fantasmele ia forme noi pentru ca acestea se materializeaza în imaginile care, pe masura dezvoltarii tehnologiei, dau tot mai mult iluzia veridicitatii si accesibilitatii unei lumi a placerii fara durere. Este o lume care promite fericirea prin împlinirea poftelor, o lume virtuala dar care ofera trairi intense si reale, o lume în care omul postmodern se simte foarte important. O lume care devine pentru el lumea exemplara a existentei plenare, în contrast cu realitatea stearsa a vietii cotidiene, o lume în care are tendinta de a evada cât mai mult. „Imaginea de pe ecran nu numai ca a ajuns sa aiba un statut egal cu acela al elementelor din sfera autenticului, dar lumea a ajuns sa se împarta în ceea ce este comun (viata cotidiana) si ceea ce este televizat, iar televizorului i se acorda un statut privilegiat.
Imaginile de la televizor sunt sau alcatuiesc fantasme si imaginatii pentru ca au încifrate în ele un înteles strain, al mintii care l-a produs, sunt legate de ceva (un lucru, o idee) si au puterea de a lega mintea de acea realitate.Transferând centru de greutate al vietii sale dinspre lumea reala spre virtual, spre aceasta lume a fantasmelor, omul nu realizeaza ca se deschide influentei creatorilor acestor închipuiri, pierzându-si libertatea duhovniceasca si modul personal de a fi. Fantasmele carora îsi deschide mintea în timpul vizionarii la televizor, odata ajunse în minte capata propria lor viata înrobind-o. Ele ramân prezente si active si dupa încetarea televizionarii si chiar se înmultesc, hranindu-se din imaginatie si împiedicând rugaciunea curata. Fantasmele îl vor marca tot mai mult, influentând felul în care gândeste, simte si actioneaza si îl vor face sa se raporteze la lumea reala prin intermediul lor. Posibilitatea manipularii constiintelor prin intermediul fantasmelor este imensa iar manipulatorul prin excelenta, ce sta în spatele tuturor este diavolul, care are acum un instrument extrem de eficient pentru înrobirea oamenilor si departarea lor de Dumnezeu. Daca, potrivit învataturilor parintilor filocalici, viata duhovniceasca autentica înseamna eliberare de fantasme, tehnologia multimedia realizeaza exact contrariul.
Cu privire la substituirea adevaratei vieti duhovnicesti cu un surogat de traire religioasa, analizând locul pe care mass-media, televiziunea în special, îl ocupa în viata omului postmodern din punct de vedere al fenomenologiei religiei, teologul, apologetul si misionarul Virgiliu Gheorghe ajunge la o concluzie socanta: televiziunea joaca rolul unei religii fara a fi însa o religie propriu-zisa ci doar un surogat de traire religioasa, un mod profan prin care omul de astazi poate sa-si amageasca setea de viata duhovniceasca autentica. Principalele caracteristici care fac ca televiziunea sa poata fi considerata un comportament religios sunt: Lumea virtuala creata de televiziune defineste un alt spatiu si un alt timp decât cele cunoscute din viata obisnuita; importanta centrala pe care aceasta lume virtuala o are în existenta lumii contemporane si a fiecarui om în parte, având caracterul unei lumi mitice, exemplare, aflate la un nivel ontologic superior celei reale; Larga paleta de stari experimentate pe parcursul vizionarii la televizor între care domina fascinatia, emotiile puternice, teama, sentimentul coplesirii, stari similare celor traite în preajma misterului în religiile pagâne; Obiceiul televizionarii îmbraca un caracter ritual; Orizontul de valori sau comportament al telespectatorilor este oferit tot mai mult de mesajele televiziunii. Televiziunea este un mijloc care reuseste sa deturneze pe nesimtite energia cu care omul ar trebui sa se dedice trairii duhovnicesti spre o falsa experienta religioasa de tip magic fiindca televiziunea nu cere cainta si pocainta ci promite placere, oferind trairi emotionale puternice. Fara sa se lepede în mod formal de credinta sa, crestinul conectat la mass-media ajunge sa-i acorde mai multa importanta acesteia decât lui Dumnezeu, lucru care poate fi costatat cu usurinta comparând timpul si interesul alocat televizorului si calculatorului în raport cu rugaciunea, participarea la slujbe si tot ceea ce înseamna angajare în viata duhovniceasca.
Obisnuindu-se cu o experienta facila care pasivizeaza si captiveaza, dând în acelasi timp senzatia implicarii active si a eliberarii, o experienta care cultiva patimile prin participarea la lumea virtuala a televiziunii dând însa si iluzia detasarii si a lipsei de responsabilitate, crestinul telespectator devine tot mai putin capabil de o traire duhovniceasca autentica ce presupune pocainta, adunarea mintii, eliberarea de fantasme si de întelesurile patimase pentru a putea sesiza prezenta delicata a harului dumnezeiesc.
Cu privire la eliberarea din plasa mass-mediei ca fiind conditie a vietuirii duhovnicesti, vom sustine, la unison, ca traim într-o lume multimedia, o lume în care se exercita o puternica presiune asupra societatii si a fiecarui om în parte spre a-si transfera centrul de existenta dinspre comunitatea umana reala spre cea mediatica, dinspre real spre virtual. În mod paradoxal, participarea la lumea mediatica prin informare, proiectie si identificare, confera omului de azi sentimentul ca exista, ca este cineva.Dar participarea la lumea mediatica, în functie de gradul de implicare, ridica obstacole uriase în calea trairii duhovnicesti împingându-ne înapoi, la starea omului vechi, rob al pacatului, supus stricaciunii si mortii. De aceea, pentru crestinul sincer se pune cu multa acuitate problema eliberarii din „matrix-ul” mediatic.

6. Concluzii

Concluziile, atât a mea în acest studiu, cât si a celui de-al treilea volum dedicat de Virgiliu Gheorghiu fetei nevazute a televiziunii, ne încurajeaza aratând ca acest lucru este posibil, este cu putinta: „În societatea moderna, mass-media lasa sentimentul ca este atotputernica. Controleaza mentalitatile, defineste atitudini, modeleaza comportamente. Prin moda, defineste criteriile frumosului, prin opinia publica, pe cele ale adevarului. Ea hotareste cine este bun si vrednic de admirat si care sunt ierarhiile de valori dupa care sa ne orientam în viata, dupa care sa-i judecam pe oameni si lumea. Însa, în pofida acestei aparente, mass-media nu are nici o putere prin sine si în sine. Ea nu are decât puterea pe care i-o dau oamenii si lumea în ansamblul ei. Mass-media este ca paianjenul care nu are absolut nici o putere asupra acelei insecte care nu se prinde în plasa pe care o tese. Libertatea acesteia este foarte mare însa, din moment ce ea nu vede plasa ce o are o tesatura foarte fina sau nu constientizeaza pericolul acelei inefabile tesaturi, atunci exista un risc destul de mare sa cada în plasa paianjenului. Cu cât va prinde mai multe insecte, hranindu-se cu ele, cu atât îsi va putea construi o plasa tot mai mare. Tot asa se întâmpla si cu mass-media. Cu toate ca aceasta si-a întins paienjenisul în toata lumea, exista înca si va exista întotdeauna suficient de mult spatiu de realitate, de libertate si de miscare în afara realitatii virtuale. Totul este sa fie identificate liniile de forta ale acestei realitati, sa fie cunoscut pericolul patrunderii si, practic, al captivarii în interiorul acestei lumi si sa fie evitat, prin urmare, contactul cu universul fenomenelor de constiinta – mass-media. Aici este întelepciunea, nadejdea si scaparea omului contemporan. Daca ne pazim mintea si inima de înfasurarea cu fiarele realitatii mediatice, ale placerii si divertismentului.”

7. Încheiere

Asadar, acum în încheiere putem concluziona ca post-modernismul într-o societate multimedia reprezinta un pericol major la adresa misiunii si vietii Bisericii lui Iisus Hristos. De asemenea, desacralizarea, relativizarea si secularizarea constituie un atentat la viata si fiinta omului ce urmareste transformarea omului într-o realitate profana si profanata sau profanatoare, atotsuficienta si în permanenta cautare doar a împlinirii pamântesti. Desacralizarea determina prabusirea tuturor sistemelor (noetic si axiologic) precum si a reperelor pentru omul de astazi. Ea intra în contradictie cu dimensiunea ontologica religioasa a omului, este potrivnica naturii si firii umane, stralucita creatie a lui Dumnezeu – Sfânta Treime, si are drept consecinta dezumanizarea totala a omului. Pe de alta parte, desacralizarea pregateste terenul contaminarea cu diverse concepte preudo-religioase, care pot prolifera si coplesi pe semenul nostru. Solutiile misionar-pastorale ortodoxe cu privire la fenomenul secular al desacralizarii se gasesc pe doua planuri: 1. pe planul prevenirii sau profilaxiei cu privire la desacralizare si 2. pe planul tratarii sau combaterii flagelului desacralizarii existent în societatea contemporana. Pe primul plan, educatia autentic religioasa realizata de catre Biserica, atât la amvon, cât si de la catedra, poate preveni aparitia si generalizarea fenomenului. Cât priveste planul combaterii, credem ca solutia ar fi în efortul de a accentua viata autentica în Iisus Hristos, în efortul de a transforma cu ajutorul si puterea lui Iisus Hristos pe omul necredincios, indiferent, ignorant, sincretist ori sectant într-un sincer si autentic practicant ortodox. În sfârsit, am vazut ca mass-media a devenit noul idol al omului desacralizat. Solutia pe care o vedem noi consta în sustinerea unei alternative media de tip crestin – cum sunt mijloacele mass-media ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române – care sa accentueze dimensiunea formativ-educationala care este, fie eliminata, fie subevaluata în mass-media comerciala. Numai în acest fel, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu participarea omului contemporan, vom putea sa contracaram tendintele desacralizate într-o lume care pare sa fi uitat de Dumnezeu, care devine din ce în ce mai utilitarista, mai consunista si mai hedonista si care prin încurajarea non-valorilor si a falselor modele puternic mediatizate afecteaza atât viata Bisericii cât si a societatii moderne, contemporane.

Drd. Stelian Gombos

SALUT… CETATEA LUI BUCUR!

La aparitia primului numar pe suport de hârtie al revistei „Cetatea lui Bucur”

În ultima perioada de timp câteva probleme de sanatate au pus stavila între mine si lumea scrierilor, dar aparitia primului numar al revistei „Cetatea lui Bucur” tiparit pe suport de hârtie m-a facut sa simt ca dintre rânduri ma privesc interogativ ochii celor care au pus ceva din fiinta lor pentru cititori, a celor care au lucrat la aceasta revista si în mod special, ochii celei care a gândit-o si s-a trudit sa-i dea fiinta, distinsa doamna Elisabeta Iosif. Revista aceasta care unifica românii din toate colturile lumii, m-a facut sa înalt capul si sa ma alatur lor. Prin oricâte încercari ale vietii as trece, cât îmi va sta în putinta, voi fi alaturi de cei care si-au propus ca obiectiv major promovarea culturii si a spiritualitatii românesti asa cum pe deplin o doveseste si aceasta revista, conceputa initial on-line de remarcabilul om de mare cultura Prof. Artur Silvestri.

Primul gând a fost acela de a transmite calde felicitari doamnei Elisabeta Iosif si celor care i-au dat o mâna de ajutor pentru felul cum a fost conceputa aceasta publicatie pe pagini de hârtie si pentru cei care au asternut acele gânduri si trairi decantate în pagini de revista.

Lectura acestei reviste, ca si cea on-line, trezeste curiozitatea care se amesteca cu respectul si admiratia. E o revista care nu lasa sa se stinga luminile si caldura din sufletele cititorilor, de care suntem însetati cu totii. Scrierile selectionate cu grija fac cititorii sa se recunoasca în marea diversitate umana.

Si daca aceasa revista are în numele ei cuvântul BUCUR, atunci BUCURIE si IMPLINIRI prin bogatia de idei si frumuseti sa-i dea Creatorul – Cel al împlinirii tuturor bogatiilor si frumusetilor de pe pamânt – acestor împliniri de azi si ale celor care vor mai veni!

16 pagini cu articole de valoare scrise de autori cu nume si… prestanta, format A4, grafica exceptionala, hârtie de calitate si… multa tragere de inima si profesionalism. Doresc noii reviste sa dainuie peste veacuri, sa trasmita generatiilor ce vor urma mesajul nostru literar, scrierile noastre si dragostea noastra pentru limba româna. La multi ani „Cetatea lui Bucur”!

Elena BUICA
Toronto, Canada
Aprilie 2011

Cel mai mare provider din domeniul educatiei media din lume, deschide cea mai moderna facultate în Bucuresti!

Comunicat de presa

4 aprilie 2011: Institutul SAE a anuntat ca de azi îsi continua planul de extindere a retelei deja impresionante de campusuri universitare si în România, cu orasul Bucuresti, care în curând se va alatura celor 57 de orase cheie în care Institutul SAE opereaza în prezent, incluzând Londra, New York, Berlin, Munchen, Paris, Milan, Istanbul, Madrid, Atena, Sidnei, Dubai,Los Angeles si Singapore.

Deschiderea SAE Bucuresti va îmbogatii experienta impresionanta a  celor  35 de ani în industria educatiei internationale media cu acoperire în 26 de tari, pozitionând Bucurestiul ca si centru regional pentru renumita educatie digitala si new media în domeniile Audio Engineering, Film making, Multimedia & Web development, Games Design and Develoment, Digital Journalism si 3D Digital Animation.

Noul campus va dispune de cele mai moderne echipamente si facilitati, un curriculum contemporan si practic de predare si lectori experimentati ai industriei în domeniu, care intentioneaza sa ofere studentilor din România si vecinatati un standard la nivel mondial în domeniul creativitatii media.

SAE îsi propune sa ofere ceritificate, diplome, masterate si doctorate (doctoratele vor fi acreditate de Universitatea Middlesex din Londra) încrucisând patru sisteme de curs prin intermediul carora scoala va functiona la capacitate maxima.

Romy Hawatt – Senior Executive al grupului SAE a declarat: “ Lumea educatiei media se micsoreaza si se extinde în acelasi timp. Se micsoreaza prin felul în care distantele geografice se restrâng si se extinde prin virtutea numarului vast al tintelor demografice si geografice, audientei si teritoriilor care acum pot fi atinse într-o secunda.

Va fi astfel de neconceput ca cineva sa subestimeze efectul profund pe care noua revolutie a educatiei media îl are si va continua sa-l aibe în infiltrarea adânca si extinsa în comunitati locale si globale la orice nivel”.

Hawatt a mai adaugat: “România, cu populatia sa tânara si talentata, trebuie sa faca un pas înainte, hotarâror, în studiul si aprofundarea limbajului educatiei media, sa inteleaga cum sa conecteze audienta prin intelegerea sinergiilor existente între diferitele nivele de piata si segmente, sa finiseze în mod rafinat aptitudinile din continutul creativ si sa-si ceara dreptul asupra  bucatii lor din aceasta imensa prajitura de media si comunicare, nu numai pe plan local, dar si international”.

Lansarea oficiala a SAE România are loc în timpul festivalului Musikmesse 2011 din Frankfurt, Germania, care se desfasoara în perioada 6 – 9 aprilie, iar deschiderea oficiala este programata pentru toamna 2011, pentru a coincide cu începerea anului universitar.

“A existat o incredibila crestere în industria multimedia în aceasta regiune, iar cerintele de cursuri de înalta calitate în domeniul educatiei  media, ca cele pe care le ofera SAE, sunt clar în ascensiune. Suntem entuziasmati sa aducem Institutul SAE în Romania pentru prima data si asteptam cu nerabdare sa-i primim pe noii nostrii studenti”, a adugat Mircea Kiraly, General Manager SAE Bucuresti si Senior Executive, Full Production S.R.L.

Despre Institutul SAE

Institutul SAE este cea mai mare instiutie de învatamânt superior particulara din lume în domeniul Audio Production, Film Production, Interactive Animation si Applied Multimedia, oferind cursuri practice de specializare cât si programe de cursuri academice în 56 de scoli în 25 de tari.

Institutul SAE a fost înfiintat ca si “Scoala de Inginerie Audio” (SAE) în octombrie 1976 de catre inginerul/producator Tom Misner, care a dezvoltat primul curiculum de practica si teorie combinata în domeniul ingineriei de sunet din lume.

Sistemul unic de învatamânt al SAE ramâne singurul de acest fel în lume si s-a dezvoltat permanent oferind programe în diferite domenii, cum ar fi cel de filmmaking, multimedia si alte domenii ale creativitatii media.

Pentru mai multe informatii:
Office: 021 202 3227
Mircea Kiraly 0741 106 618
Madalina Diaconu 0737 508 316
Bucharest@sae.edu
http://bucharest.sae.edu/en-gb/home/

…„CE CÂNTI, AIA ESTI!”

Citesc, de pe Internet, ceva în „pasareasca” economistilor („pasareasca” pentru mine, un biet profesoras de Româna…!), dar nu atât de ininteligibil, încât sa nu pricep ca România este jupuita (dimpreuna cu românii!) …”cu mare stiinta” – de ai nostri conducatori, în cârdasie tradatoare cu toti pacalicii planetei Terra!
„Prof. Dr. in economie Constantin Cojocaru a prezentat ieri la TVR R situatia rezervei Bancii Nationale a Romaniei (BNR), sustinand ca graficele privind majorarea rezervei valutare prezentate de BNR nu sunt altceva decat niste tentative penibile de manipulare. El a aratat ca, de fapt, cea mai mare parte a rezervei BNR (73%) este compusa din titluri de valoare, adica niste simple hartii, plasamentele BNR in aceste bonuri nefiind altceva decat un imprumut mascat acordat de catre Romania altor state, in principal, Statelor Unite ale Americii (pe axa Bucuresti-Washington-n.r.). Ca urmare a acestor plasamente, BNR a ramas fara valuta, banca nationala fiind nevoita sa apeleze, astfel, la imprumuturi inrobitoare la FMI. PERDANTUL ESTE,  IN OPINIA LUI COJOCARU, POPORUL ROMAN CARE S-A ALES CU NISTE HARTII CE AR PUTEA SA NU AIBA NICIO VALOARE, INSA ESTE NEVOIT SA PLATEASCA COMISIOANE GRASE SI DOBANZI PENTRU CREDITELE FMI. TOTUL CU SACRIFICAREA INTREGII POPULATII A ROMANIEI!! Un fel de fumarici modern!
In opinia lui Cojocaru, banii <<imprumutati>> de SUA si de alte state de la Romania au fost injectati in dezvoltarea anumitor economii si sutinearea anumitor razboaie”.
Aceasta megaschema financiara face parte, in opinia lui Cojocaru, dintr-o strategie la scara planetara de sifonare a fondurilor statelor vulnerabile, cu o conducere corupta, <<subordonata>> structurilor de putere internationale sau santajabila.
Canalale de difuzare a acestei inginerii sunt, fara indoiala, cele masonice, avand in vedere ca guvernatorul BNR, MUGUR ISARESCU, UN VERITABIL ASASIN ECONOMIC AL ROMANIEI, ESTE PRESEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA DIN ROMANIA SI UNUL DINTRE MEMBRII MARCANTI AI OCULTEI MONDIALE [s.n.] (…)<<Rezerva nationala a unui stat, in acest caz a Romaniei, este transformata in hartii fara valoare printr-o inginerie financiara iar banii sunt sifonati intr-o anumita directie>>, a aratat Cojocaru. EL A PRECIZAT CA SCHEMA NU ESTE NOUA, FIIND FOLOSITA CU SUCCES PENTRU <<SALVAREA>> MARILOR CONGLOMERATE FINANCIARE DE PE WALL-STREET, ACTIUNE PRIN CARE AU FOST SIFONATI PESTE 700 DE MILIARDE DE DOLARI, SUMA PROVENITA DIN FONDURILE CONTRIBUABILULUI AMERICAN (s.n.).
La acesta schema contribuie, din plin, organismele internationale de rating precum Fitch si Moody’s, care, evident au cotat bondurile americane, in momentul cumpararii acestora de catre Romania cu calificativul AAA. Potrivit lui Cojocaru, din cele 37 de miliarde de euro, cat este acum rezerva BNR, aurul reprezinta doar 7%, respectiv 2,59 miliarde de euro, depozitele in valuta (euro si dolari) reprezinta 20% din structura rezervei, adica 7,4 miliarde euro, in vreme ce o covarsitoare parte, respectiv 73% (peste 27 miliarde de euro) reprezinta titluri de valoare, hartii cumparate de Romania care a imprumutat, astfel, mascat SUA.  (…)IN FINAL, RMO ESTE ADUSA LA ZERO, NOI SUNTEM DATORI VANDUTI LA FMI, BANII NOSTRII SUNT <<DATI CU IMPRUMUT>> GUVERNULUI AMERICAN SI ALTOR GUVERNE CA EI SA FINANTEZE FMI, SA-SI SUSTINA ECONOMIA SI SA POARTE RAZBOAIE (s.n.). Dobanzile si comisioanele grase nu le incaseaza poporul roman pe hartiile de trezorerie, ci FMI pentru <<imprumuturile>> date Romaniei. <<IN FINAL, ACEASTA SCAMATORIE FINANCIARA CONDUCE LA JUPUIREA CETATENILOR TARII>>, a aratat, in final, Cojocaru”.
…Deci, repet, în gând: ACEAST? SCAMATORIE FINANCIAR?  CONDUCE LA JUPUIREA CET?TENILOR T?RII… Da? Pai, daca-i asa, unde-s tepele si spânzuratorile, pentru toti tradatorii nostri…?! – si unde-s câinii de stâna, pentru toti furii dinafara, chemati de leprele noastre politice?!
Nu vad nimic, nu aud niciun strigat mai ca lumea (doamna Cristina Anghel, de atâta greva a foamei, pentru demnitate, vorbeste, acum, prea încet si grozav de civilizat, la TV, unor brontozauri, stegozauri si altor reptile puturoso-guvernamentale…bietul Adrian Sobaru n-a prea facut zgomot, când a zburat pe deasupra sufletelor noastre…prea multa discretie strica!), nu aud niciun latrat sanatos, afara de al cotarlelor  carora bravii nostri primari se pregatesc sa le “bata” mare razboi… – …dar cu ce va rezolva euthanasierea criminala si fariseica a javrelor-javre, pricina poporului român, PRICINA CREATA DE JAVRELE POLITICIANISTE SI ATÂTA DE PAGUBOS AFACERISTE, pentru poporul român, ca nici bani de cartofi nu va mai avea locuitorul Tarii Barabulelor…nici bani de malai, locuitorul Tarii Mamaligarilor (…în care, fireste, “mamaliga nu explodeaza!”)?!
Cu nimic, fireste. Ca doar nu credeti ca madama aia de Udrea lui Cocos se va îndupleca sa valorifice macar pielea bietilor câini autohtoni, înlocuindu-si vizoanele, cu …blana de …“câine national”!
…Bun, eu înteleg ca „ e de jale”, dar economistii României, pentru care toate aceste date si initiale au un sens adânc si tragico-catastrofal – ce fac?! Dorm?! De ce nu ies pe „micul ecran”, sa-l descongestioneze de Pepe si Oana, de Iri si Moni, si sa traduca toata daravera aia economico-apocaliptica, în limbajul omului simplu, sa vesteasca, cu voci de stentori, apocalipsa artificiala si „sa incite la violenta metafizica”, adica, la veghe si la reactie vitalista, precum o fac cei din Anglia, Franta, Grecia, Spania…?!
…Le este frica, zic multi. Si cum, adica –  te lasi sa mori…de frica de a nu muri?! Nu mai bine mori cu arma în mâna, sa dai un sens (cum zice românul: „un haz”…) mortii si vietii tale meteorice, de pe Planeta Terra?!
Nu. Frica e mai importanta decât orice sens/semantica ontica.
Da? Bine. Atunci, este BINE! Sa crapam, deci, de frica. În mod…NATIONAL!!!
…SA CRAPAM DE FOAME, SA CRAPAM MAI REPEDE, DE ORICE SE POATE CRAPA, PE LUMEA ASTA!
Eu, unul, m-am saturat de aceasta agonie lasa, a poporului român. „Profesorii nu ies la greva (ne spunea, la un post TV, o profesoara) de frica sa nu-si piarda pâna si acel salariu de mizerie…” . Da? Atunci, sa dea Bunul Dumnezeu sa-l piarda, sa ne ia Boc si restul de 75%, sa ne ia 175%…1175%!!! Sa ajungem sa ne târâm ca râmele, pe fata pamântului… – „târâisul sarpelui si pasul gândacului”, vorba blestemului Mariei Tanase! – pentru ca nu meritam sa vedem soarele, nu meritam sa vedem cerul si lumina lui Dumnezeu!
Cine a ales, vorba lui Cosbuc, sa moara nu „leu”, ci „câine-nlantuit”, apoi asa sa fie, cum vrea el! Amin! Si sa n-o mai lungeasca-prelungeasca/”târâiasca”, „ca gaia matul” –  cum, iar,  întelepciunea Vechiului Neam gaseste cea mai nimerita expresie a situatiei noastre.
Nu se întrevede, în viitorul apropiat si mediu, ca acest popor va mai atinge standardele de Neam Românesc, re-amintite de acelasi Profet al Demnitatii De Neam Românesco-Zalmoxian, George Cosbuc: „Iar a tacea si lasii stiu!/Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa râda! Bunii râd si cad!/Sa râdem, dar, viteaz rasad,/Sa fie-un hohotit si-un chiu/Din ceruri pâna-n iad!(…) Si-acum, barbati, un fier si-un scut!/E rau destul ca ne-am nascut:/Dar cui i-e frica de razboi/E liber de-a pleca napoi,/Iar cine-i vânzator vândut/Sa iasa dintre noi!//Eu nu mai am nimic de spus!/Voi bratele jurând le-ati pus/Pe scut! Puterea este-n voi/Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,/Ca zeii sunt departe, sus,/Dusmanii lânga noi!”
Da, mai exact: “Dusmanii-s PRINTRE noi!!!” Iar razboiul este împotriva tuturor, împotriva railor si tradatorilor tarii, cât si împotriva lipitorilor mondiale/mondialiste…Negustorii/Zarafii TEMPLULUI LUMII !!!
Si ce daca? “Nici nu ma gândesc sa ma-mpotrivesc, în vreun fel! Pe mine numa’ sa ma lase sa suflu, ca sa-i vad la procesul televizionistic, pe Pepe si …Iepe…!”
?STIA AM AJUNS NOI, POPORUL LUI PEPE SI IEPE!!! Ce zalmoxieni, ce demnitate crestina? Nooo: ”TIRCUS!” Atât! Câta vreme este “tircus”, toate “se rabda”…ba chiar se fac bancuri pe seama acestei rabdari tembele si rusinoase, ca “boala frantuzeasca”/sifilisul!
…Asta e si sa ne împacam cu soarta: SUNTEM CEA MAI PERFECT RATATA DINTRE TOATE GENERATIILE RATATE, de pe fata Pamântului si din istoria, mai departata sau mai apropiata, a României! De ce? Pentru ca…”noi nu credem în nimic (…)Toate-s praf… Lumea-i cum este … si ca dânsa suntem noi!”, explica alt mare/Maxim „Doftor” al Cuvântului/Logos-ului Sfânt de Neam Românesc, Eminescu.
…Vedeti domniile voastre, un popor se cunoaste ca e viu ori ca pute a hoit si dupa CUM SI CE CÂNTA: generatia pasoptista cânta DESTEAPTA-TE, ROMÂNE!, generatia urmatoare, de final de veac XIX, cânta PE-AL NOSTRU STEAG si TRICOLORUL, ale lui Ciprian Porumbescu, la început de secol XX, în freamatul primului razboi mondial, se cânta „TRECETI, BATALIOANE ROMÂNE, CARPATII!”
(…Frantujii cânta si-acum Marseilleza, care are versuri mai cumplite cu mult decât deja prea-hulitul nostru imn, Desteapta-te, române!, devenit inutilizabil, de catre un popor de adormiti : „Aux armes citoyens,/Formez vos bataillons./Marchons! Marchons!/Qu’un sang impur/Abreuve nos sillons” – “Hai la arme, cetateni!/Sa mergem! Sa mergem! Sa facem ca un sânge spurcat/Sa ude brazdele noastre!” – si le merge, francezilor astora “broscari”, binisor!!! La fel, Imnul National al Italiei este un vechi cântec garibaldist, de la 1860 – versurile  i-au fost compuse de catre Goffredo Mameli, pe muzica lui Michele Novaro: “Uniamoci, amiamoci,/l’Unione, e l’amore/Rivelano ai Popoli/Le vie del Signore;/Giuriamo far libero/Il suolo natìo:/Uniti per Dio/Chi vincer ci può?” – “…Uniti de Dumnezeu (n.n.: destul de târzior…mai târziu decât românii, cu un an!), /Cine oare ne poate învinge?” – NIMENI!, nici macar Umberto Bossi si halucinatia lui de Padanie… – de aia italienii “macaronari” n-au…”ungurii” si “udemeristii” lor… –  doar escrocii-“mascaltonii”/mafiotii lor, dar, si aia, foarte…sentimentalo-”nationali”: omoara numai dupa ce-au cântat sicilieneste si dupa ce-si fac o cruce mare, cu toata raspunderea! – …si, iarasi, pot ca sa zic ca n-o duc prea prost, nici astia, din moment ce români de-ai nostri îi slugaresc pe italieni si le…pe italience, iar nu…viceversa!)…

…Pâna si Generatia Agnita-Botorca ori Salva-Viseu, Bumbesti-Livezeni etc. avea cântecele ei avântate  – pe care zeci de mii de tineri, râzând sincer, ca toti tinerii, le zbierau în cor… – chiar daca usor sau mai…greu…ridicole, foarte primitiv-stângace, voind sa imite, fara pic de succes, cântecele legionare (nu aveau, ca poeti,  vreun Radu Gyr, sau, ca muzicieni, vreun Ion Mânzatu!) : „Hei rup! / Front al tinerimii Totdeauna in atac, / Tinerii-s tot printre / primii / Ca si-acum un sfert de veac. / Hei rup! / Demn raspuns primit-a / Patria la-ndemnul ei, / Cand la Salva sau Agnita / Salve strapungeau prin stei. / Hei rup! / Munte dupa munte, / Asaltaram la Bumbesti, / Steagul lumina in frunte / Cand taiam in stanci feresti” etc. etc. ) – deci, chiar si generatia stalinist-comunista CREDEA ÎN CEVA! Bine, prost (…pentru viitorul apropiat, de atunci –  FOARTE prost!) – …totusi, CREDEA!
Care sunt cântecele…”generatiei 2000”?! Manelele cele lesinate si cu matele de puscarias pe-afara. Strigoi dabalazat si paiata de muzica…
…Pai, atunci, zic si eu o vorba, ca sa o fac pe „mama Omida de Adjud”: „CE CÂNTI, AIA ESTI!”
prof. dr. Adrian Botez

Cat ne costa una din minciunile de la 11 septembrie 2001?!

“Newyorkezi  pot sa mearga in siguranta inapoi la munca” (in zona financiara din vecinatatea World Trade Center) declara John L. Henshaw un oficial al adminstratiei Bush, din  cadrul Departamentului Muncii,  in saptamana de dupa prabusirea cladirilor din New York.
“Angajatii  OSHA (Occupational Safety and Health Administration-organizatia din cadrul Departamentului Muncii care se ocupa cu siguranta si calitatea conditiilor de munca) s-au plimbat prin zona financiara a New York-ului  pe 13 septembrie, echipati cu aparate de monitorizare a aerului si colectare de date, privind impuritatile din azbest (n.r. azbest-fibra minerala provocatoare de cancer pulmonar/mesotelioma). Toate, inafara de doua mostre, nu contin azbest. Cele doua mostre care contin niste fibre neidentificate sunt inca analizate” arata un raport al Departamentului Muncii, la cateva zile dupa 11 septembrie, 2001.
In realitate insa testele EPA (ENVIRONMENTAL PROTECTION AGENCY) Agentiei de Protectie a Mediului aratau ca nivelul cantitatii de azbest din aer era peste cel normal. Cu toate astea administratia Bush a decis sa scoata mesajele de avertizare ale EPA, preferand in schimb sa asigure populatia si cei care munceau in  zona Ground Zero ca aerul este  bun de respirat si nu prezinta nici un pericol pentru sanatate.
In plus un comunicat de presa trimis catre EPA spunea:
“Toate declaratiile catre media, inainte sa fie publicate, trebuiesc aprobate intai de catre NSC (National Security Council- Consiliul National pentru Securitate)”.
O evaluare facuta doi ani mai tarziu de Oficiul Inspectorului General arata ca acele asigurari adresate populatiei erau de fapt o minciuna, pe care administratia de la Casa Alba o spusese pentru a redeschide cate mai rapid Wall Street-ul, invocand motive de securitate nationala.
Pentru ca agentiile guvernamentale federale i-au asigurat pe newyorkezi de “buna” calitate a aerului respirat, marea majoritate nu au folosit masti sau alte metode de protectie. La scurt timp foarte multi pompieri, politisti si muncitori constructori, care s-au aflat zile sau saptamani in sir in zona Ground Zero, s-au imbolnavit. Cu trecerea anilor zeci si sute dintre ei si-au pierdut locurile de munca sau chiar au decedat, datorita bolilor provocate de praful toxic.
Chiar si primarul Rudolph Giuliani le-a dat crezare celor de la EPA, stand alaturi de administratoarea  EPA din acea vreme Christie Whitma, si confirmand ca aerul este bun de respirat.
“Cand cineva de calibrul primarului Giuliani, face asta,  iei acele declaratii ca pe Sfanta Scriptura” declara pentru MSNBC unul din muncitorii afectati.
But, Forras says, even Mayor Rudolph Giuliani appeared to believe the EPA’s statement and went so far as to stand next to then-EPA administrator Christie Whitman and announce that the air was safe.
“When you have someone of the caliber of Mayor Guiliani saying it, they took that as gospel,” says Forras.
Numarul celor care sufera in continuare de pe urma prafului inhalat dupa 9/11 este de peste 10,000 de persoane.
Dupa ani de lupta si litigii prin tribunale, saptamana trecuta acestia au reusit sa ajunga la o intelegere cu autoritatile orasului New York. Suma cu care peste 95% din victime s-au aratat multumiti este de peste 600 de milioane de dolari.  Alte intelegeri facute cu autoritatile orasului New York vor ridica suma la peste 700 de milioane de dolari, arata Associated Press. Marea majoritate a acestor bani vor fi platiti dintr-un fond special pus la dispozitie de Congresul American si platit de catre populatie, prin plata de taxe si impozite.
Persoanele foarte bolnave sau familia celor care au decedat deja, pot primi fiecare pana la peste 1 milion de dolari, altii  mai putin afectati pot primi doar cateva mii de dolari.

Marian Petruta,
http://rousa.blogspot.com

Organizeaza expozitia de fotografie si carte documentara intitulata: "REGINA MARIA SI BALCIK"

Comunicat :

BIBLIOTECA « V.A.URECHIA » GALATI

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI

CONSILIUL JUDETEAN GALATI

Organizeaza expozitia de fotografie si  carte documentara intitulata: “REGINA MARIA SI BALCIK”

– 135 de ani de la nasterea Reginei Maria  –

Majestatea Sa Maria, Regina a Romaniei, Principesa a Romaniei, Principesa de Edinburg si de Saxa Coburg si Gotha a trait in perioada:  29 octombrie 1875, Eastwell Park , Kent , Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul Romaniei.

Nascuta Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg si Gotha, a fost mare printesa a Marii Britanii si Irlandei, consoarta regelui Ferdinand I i regina a Romaniei; a fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

Asa cum se stie, Regina Maria a fost foarte iubita  de popor, spunandu-i –se  “Mama ranitilor”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei puternica, de eroina  din timpul Primului Razboi Mondial, cand, alaturi de elegantele doamnele de la curte, a lucrat direct pe front in spitale de campanie, a fost alaturi de bolnavi si de raniti  si a coordonat activitatea unei fundatii de caritate, lasand in urma sa atat de multe lucruri frumoase.

Expozitia  va fi deschisa in data de 10 noiembrie 2010, ora 12.30 in cadrul “Zilelor Bibliotecii V.A.Urechia”

la et.1, Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, filiala « C.Negri » Biblioteca « V.A.Urechia » ,

perioada de vizitare: 10 – 30 noiembrie 2010, intrarea este libera.

In expozitie veti putea vedea:

– carti din arhiva blibliotecii:

– Boris Craciun – “Regii si Reginele Romaniei: O istorie ilustrata a Casei Regale”

– Voicu Iulian – “Regalitatea – o pagina din istoria Romaniei”

– Guy de Cars – “Inimoasele regine ale Romaniei”

– Gilles Duguay – “Regina Maria si Joe Boyle – o prietenie de suflet”

– Hannah Pakula – “Ultima romantica – Viata Reginei Maria a Romaniei”

– Guy Gauthier – “Missy – Regina Romaniei”

– Ion Mamina – “Regalitatea in Romania 1866 – 1947”

– Maria, Regina Romaniei – “Povestea vietii mele”

– “Familia Regala din Romania”

– “Mihai al Romaniei – o perspectiva in imagini a vietii Majestatii Sale si a istoriei Familiei Regale a Romaniei”

– fotografii din albume – arhiva bibliotecii

– fotografii: sursa internet

Coordonatorii acestui proiect :

prof.Ilie Zanfir – dir.Biblioteca “V.A.Urechia”, Angela Baciu – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl  si intregul colectiv de la Filiala « C.Negri » condus de d-na Lucica Veliche.

Expozitia a fost realizata si in colaborare cu artistul decorator Constance Vintila.

Va asteptam !

Angela Baciu

scriitor,membru U.S.R filiala Iasi

cons.cult..C.C.Sind.Gl