POLEMOS: «SLUGA CREDINCIOASa»

„Patapievici a primit
Ordinul National Serviciul Credincios
de  la  Traian  Basescu”
(COTIDIANUL din 16 Octombrie 2010)  

Nu surprinde pe nimeni aceasta veche, antica si de demult practica, prin care stapanii isi rasplatesc, in fel si chip, cele mai credincioase slugi. Se pot scrie din nou articole, eseuri sau chiar diplome de doctorat la Oxford pe aceasta tema, pe langa cele scrise pana acum. Dar nu acesta este ideea, nici faptul ca multe elite culturale locale il invidiaza, considerandu-se la fel de credincioase stapanilor, dar, iar le-a luat-o Roman Patapievici inainte. Pentru ca data viitoare sa umfle ei ordinul acesta se vor stradui si mai mult sa-si arate slugarnicia. Pana una alta, tac si inghit, pentru ca Roman Patapievici rade tot. imi vine in minte ordinul din 2008, primit din partea ambasadorului francez „Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter’’ dupa care, proaspatul decorat a declarat: „am venit soldat si am iesit  ofiter!”. Pe mine, ticalosul de mine, m-a pufnit rasul aducandu-mi aminte de o veche vorba romaneasca, in care tot asa, nu stiu ce vine si pleaca ceva mai mare, dar, imediat  mi s-a facut o cumplita mila de Mircea Cartarescu, el tot soldat a ramas, saracul, si cat lupta, si ce victorii, si nici o decoratie, macar aia, de la Stockholm.
  
Potrivit decretului nr. 942 din 2010 din Monitorul Oficial, decoratia i-a fost acordata, intai de toate, in semn de inalta apreciere pentru contributia avuta in domeniul istoriei ideilor. Da, Roman Patapievici are idei, este un om cu idei, traiasca… Una din marile sale idei a fost: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii…”. Mare idee, ramane in analele plaiului mioritic si al mioritenilor, locuitori acestui plai, care nu este, cum cred unii, la poalele Muntelui Sinai, fiindca atunci nu i-ar fi venit lui Roman Patapievici ideea asta de contributie.

Pentru ca vorbim de ideile Roman Patapievici sa-i amintim volumul: „Despre idei si blocaje” aparut in 2007 la Editura Humanitas si dat cu autograf lui Traian Basescu, care a lasat toate treburile tarii si afacerile personale la o parte ca sa studieze amanuntit contributia autorului in domeniul istoriei ideilor. Dar cel care a studiat cu adevarat acest volum este un specialist in istoria ideilor, Florian Roatis, care, cu argumente solide de specialist  erudit, il demoleaza pana la nivel de moloz! Molozul, dupa DEX, este ceea ce mai ramane dintr-un patapievici luat la bani marunti de catre un doct adevarat. Cititi pe rand, intai ce a compilat din ideile altora Roman Patapievici si pe urma analiza severa dar dreapta a lui  Florian Roatis. Dupa care, cititi de dragul ridiculului grotesc si ceea ce a scris lustragiul Alex stefanescu, fara sa clipeasca, de gandit nu se pune problema, despre Roman Patapievici ca: are o opera filosofica de mare anvergura! Probabil, dintr-o oarecare miopie nu a vazut tantari cu anvergura aripilor si mai mare, dar mai ales pentru ca e si el o sluga mai mica.

Al doilea motiv al acordarii ordinului este: pentru talentul si originalitatea dovedite in cercetarea marilor teme  ale culturii contemporane, (cum ar fi poneiul roz cu zvastica pe crupa sau Mircea Geoana primind sex oral – nota mea) , contribuind pe aceasta cale, la animarea vietii intelectuale romanesti si la promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei. Extraordinar, nici Elena Ceausescu care era inginerita, si doctorita si academiciana nu a facut atatea intr-o viata, cat a facut Roman Patapievici intr-o dupa masa si seara pe langa o baricada. si Traian Basescu, ce pisicher dom’le, la atat talent si originalitate ii da numai un grad de cavaler, asa cum era  Don Quichotte de la Manche! E drept ca seamana intre ei ca gemenii univitelini, ca sunt la fel de aratosi si mintosi, ba mai mult, amandoi au gandit si s-au exprimat numai si numai democratic. Totusi, doua lucruri ii si deosebesc. Primul, Don Quichotte la avut scutier pe Sancho Pancio, pe cand Roman Patapievici il are pe Traian Basescu! E cazul sa fim nu numai rationali, dar sa avem curajul de-a spune lucrurilor pe nume: Roman Patapievici nu a fost ales la Institutul Cultural Roman, el a fost impus acolo, Traian Basescu doar a executat, ca orice scutier, toate poruncile. A doua deosebire este ca, Don Quichotte nu avea cum sa animeze viata intelectualitati romanesti, nu stia ca intelectualitatea romana avea nevoie de animatori, nici nu avea bani de animatie, nici macar papion sau TVR.

La animarea intelectualitati romanesti tot meritul este a lui Roman Patapievici. intai, a insufletit intelectualitatea romana spunandu-le ca suntem „un popor cu substanta tarata … cu suflet de o puturosenie abisala…c u trup inconstient, infectat de spirocheta romaneasca!…” in paranteza, iata ca are contributii si in spirochetologie descriind tabloul clinic dat de o spirocheta descoperita de el numai la romani! Roman Patapievici a insufletit  intelectualitatea romana (e drept ca nu pe toata, toata, dar mai are timp si mijloace financiare) cu rusinea de-a fi roman! si, a si argumentat de ce trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani! „Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi”. si a facut si primul pas; la New York, la Institutul Cultural Roman nu se mai vorbeste romaneste. Apoi, animatii intelectuali romani au mai aflat ca: „…cu o educatie pur romaneasca nu poti face NIMIC”,  au cazut in depresie si au plecat in strainatate unde s-au realizat superior de la nimic prin „nimicul” scolilor romanesti. Nu are vreo importanta pentru reeducatorul animator, cu papion si facies ravasit  de elucubratii, el tropaie mai departe sustinand ca avem o „cultura second hand” (fara sa ne spuna cine a purtat-o prima data, apoi ne-a vandut-o sau dat-o de mila) si-l baga pe Mihai Eminescu „in debara” sa nu ne vada europenii cu el, ca nu ne mai primesc in Uniune Europeana!
 
Pentru toate acestea, eu cred ca adevaratii stapani a lui Roman Patapievici trebuia sa-i spuna lui Traian Basescu sa-i dea o papornita plina de ordine si decoratii si sa-l ridice direct in rang de generalissim, cum a fost Iosif Visarionovici Stalin. Merita, pentru ce a facut si ce ravagii va mai face in viata intelectuala romaneasca ca animator si reeducator. Am uitat esentialul, sa se faca abstractie ca e mare criza in Romania si de suta de miliarde de euro datorie externa, si sa i se tripleze salariul si fondurile ICR-ului,  bani necesari pentru animatori-reeducatori ca el.
           
Acordarea unui ordin national lui Roman Patapievici este ridicola, caraghioasa si de prost gust pentru ca el sustine ca „romanii nu pot alcatui un popor”, in consecinta nu suntem o natiune, deci nu avem ordine nationale. imi mai amintesc ca, in 2007, intr-un articol mult comentat din Adevarul, a scris „Mihai Eminescu nu este poet national”! Daca a ajuns pana aici cu talentul si originalitatea ideilor urmeaza sa-i spuna scutierului sa scoata din vocabularul romanilor  cuvintele national, natiune. (zambiti, zambiti dar veti vedea).
 
Finalul decretului cu promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei este eterna gogorita pentru cei ce nu cred ca ideologiile politice au principii numai pe hartie. in trecut, eu si altii, ne-am exprimat opiniile bazate pe fapte si argumente ca Roman Patapievici a incalcat principiile democratiei, articole din Constitutia si Codul Penal al Romaniei cerand aplicarea legii in cazul lui. Ni s-a ras in nas si ne-au intors spatele cu o exceptie, care, zambindu-mi superior, mi-a spus maxima lui Baruch Spinoza in legatura cu asemenea cazuri: „Fiecare atata dreptate are, cata putere are”. E o axioma, pe care trebuie sa o intelegi si invers: „n-ai putere, n-ai dreptate, asa ca du-te si te plimba!” De atunci ma tot  plimb, dar am si constatat ceva; daca in urma cu zece ani eram printre putinii care mi-am dat seama cine si ce este Roman Patapievici, astazi  majoritatea romanilor il repudiaza! 

Corneliu FLOREA
octombrie 2010
Winnipeg – Canada

Cat a costat vizita lui Emil Boc la New York?

By Simona Botezan
Washington D.C.

Presa din Romania scrie ca 470.000 de dolari au fost cheltuiti cu ocazia vizitei premierului Emil Boc , la reuniunea plenara la nivel inalt a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, din perioada 21-24 septembrie, de la New York. Cu mici exceptii, presa romaneasca din SUA nu a fost invitata la acest eveniment. De ce n-au fost invitati jurnalistii din New York la intalnirea cu primul ministru? Pentru ca ei ar fi mers acolo gratis?

“Vizita de patru zile a premierului Emil Boc la New York a costat aproape o jumatate de milion de dolari. Boc a fost insotit de o delegatie formata din 35 de persoane. Aproximativ 63.000 de dolari au fost cheltuiti pentru cazarea in hoteluri de 4 si de 5 stele din in centrul orasului; alti 400.000 de dolari s-au cheltuit pentru transportul cu un avion inchiriat de la Romavia, iar diurna a fost de circa 6.300 de dolari”, anunta ziare.com

„La solicitarea Antenei 3, Guvernul a remis un comunicat, potrivit caruia delegatia cu care a plecat Emil Boc la New York a avut trei componente: cea oficiala, cea insotitoare, o delegatie a SPP si un grup de jurnalisti”. Dupa matematica mea, in fraza anterioara sunt amintite patru componente, dar ce mai conteaza! Care o fi fost rolul delegatiei insotitoare? Daca tot s-au cheltuit acesti bani, care sunt rezultatele intrevederilor de la New York, astfel incat sa se justifice suma enorma cheltuita de delegatia Romaniei? Cu ce s-au ocupat cei 35 de membrii ai delegatiei, in cele 4 zile, in afara de shopping? Este Romania atat de bogata, incat isi permite sa arunce 400.000 $ pe inchirierea unui avion de la o companie falimentara? Guvernul Romaniei este o agentie de turism, care organizeaza vizite de grup la New York?
Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc. Din pagina web a Misiunii Permanente a Romaniei la New York reiese ca, in discursul sau “premierul s-a referit la noile provocari cu care se confrunta tarile lumii si a pledat pentru imbunatatirea relatiilor functionale intre ONU si alte organizatii internationale cu vocatie globala sau regionala. Premierul roman a subliniat ca Grupul tarilor Europei de Est merita o mai buna reprezentare in Consiliul de Securitate al ONU, in orice format de extindere”.
Am recitit pasajul de mai multe ori si am inteles un singur lucru – in acelasi stil ne relata si ziarul “Scanteia” vizitele de lucru ale “conducatorului iubit” peste hotare. Am remarcat limbajul de lemn si forma fara fond, pentru ca lipseste cu desavarsire continutul. Care o fi fost tema discursului lui Boc la Adunarea Generala a ONU din septembrie? O fi fost tema “cum sa vorbim ore in sir fara sa spunem nimic”?
Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genuchi. In aceeasi zi de 22 septembrie, in fata Palatului Victoria, 20.000 de sindicalisti protestau impotriva masurilor de austeritate inumane ale guvernului Boc, masuri care au adus milioane de romani in pragul disperarii, in imposibilitatea de a-si achita facturile, de a-si cumpara alimente, imbracaminte si medicamente. A trecut o luna de zile si protestele continua. Tot mai multe categorii sociale isi exprima nemultumirile in strada. Pe 27 octombrie sindicatele vor scoate in strada 80.000 de oameni. Cate pensii si salarii ale acestor protestatari s-ar fi platit din 470.000$?
Intrebat de catre jurnalistul Grigore Culian, de la New York Magazin, despre motivele miscarilor sociale din Romania si decizia guvernului de a diminua pensiile si/sau salariile bugetarilor, Emil Boc a raspuns cu o intrebare: “De unde aveti aceasta informatie?” Probabil ca, in viziunea domnului Boc, diaspora romana din SUA este dezinformata, traieste in cocotier, fara acces la “goagal” (vorba unui distins politician roman) si este rupta de realitatea din Romania. Care o fi, atunci, misteriosul mijloc de comunicatie, prin care au aflat romanii din America despre vizita premierului la New York?
Calitatea unei persoane se vede numai in relatiile cu oamenii din jur. Va amintiti momentul in care Horia Roman Patapievici a fost numit de catre Traian Basescu in functia de director al Institutului Cultural Roman? Fiu de demnitar comunist, crescut in cartierul Primaverii, Patapievici face parte din camarila prezidentiala. Din moment ce dintre toti oamenii de cultura romani, tocmai Patapievici a fost desemnat ca sef la ICR, probabil ca presedintele ii impartaseste parerile despre romani si cultura romana. Si reciproc – Patapievici o fi amator de manele, la fel ca presedintele Basescu? Sa nu uitam ca Patapievici este un privilegiat, care se plimba cu avionul la Neptun, pe banii Cotroceniului, pentru “consultari” -de parca numai la Neptun se puteau consulta alesii nostri, in privinta Legii Lustratiei.

La New York, mana dreapta a domnului Patapievici este Corina Suteu, directoarea Institutului Cultural Roman din marea metropola americana. Doamna Suteu l-a intampinat pe primul ministru cu o expozitie organizata in mare graba, iar comunitatea a rasuflat usurata, pentru ca de data aceasta nu erau expuse in vitrina ICR svastici si exponate cu tenta erotica.

Doamna Suteu reprezinta cultura romaneasca la New York. Sunt curioasa daca i-a cerut domnului Emil Boc sa vorbeasca in engleza la ICR, asa cum le cere romanilor din New York, atunci cand au tupeul sa participe la evenimentele organizate de institutia pe care o conduce. A fost numita de la Bucuresti, de catre prietenul dumneaei H.R. Patapievici, apoi a fost motivata pecuniar din fondurile statului roman, cu cateva miliarde anual, pentru a promova cultura, traditiile si obiceiurile romanesti in America. E ca vorba din popor: “ce se aseamana se aduna”. Oare este normal sa reprezinti cultura romana la New York, dar sa refuzi sa vorbesti in limba materna?

Aceeasi doamna Suteu declara pentru “Revista 22”, in anul 2006, ca obiectivele ICR New York sunt: “cum faci sa existi, pe de o parte, ca organizatie cul¬turala, intr-una dintre marile metropole artistice ale lumii” si al doilea: “cum faci ca, prin programul pe care il ai ca institut cultural, sa dai o imagine emanci¬pata despre ceea ce este Romania de azi.”
Practic, doamna Suteu si angajatii dumneaei devin extrem de zelosi cu ocazia vizitelor de lucru de la Bucuresti. In restul timpului, cauta (probabil) raspunsurile corecte la intrebarile din 2006, timpul trece, leafa merge!

Recentul scandal cu brandul de tara readuce pe tapet discutia, veche de cand lumea, a formei fara fond. Cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Discutii cu accente isterice, privind promovarea turismului romanesc, au inundat presa si televiziunile din Romania, dar n-au atins marea problema – ce fel de turism poti sa faci intr-o tara fara autostrazi, cu maidane pline de gunoaie, cu oameni care fura ca sa manance si care asteapta strainii cu mana intinsa dupa maruntis si souveniruri? Ce fel de turism poti sa faci cu  dotarile anilor ’70 si preturi mai mari decat in vest? Care sunt lucrurile care ar indemna pe cineva sa compare Romania cu o gradina a Carpatilor?

De la Imperiul Roman incoace, noi avem munti pe care-i jefuim cu spor, paduri, campii si ape de care ne batem joc. Ce fel de promovare poti sa faci, la New York, cu oameni ca H.R. Patapievici, Corina Suteu sau Emil Boc?  Ce fel de promovare poti sa faci cu un presedinte ca Traian Basescu, sef de stat care nu este invitat in nicio vizita oficiala si pe care nu-l viziteaza nici un omolog? Dar cu un prim ministru care vine la New York insotit de 35 de persoane, sta 4 zile intr-o companie selecta, chletuieste jumatate de milion de dolari si nu reuseste sa stabilieasca nicio vizita de lucru undeva pe planeta, oriunde? Imi vin in minte cuvintele belgianului Achille Chavee si ele par sa descrie perfect situatia: “ Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina. Uneori trebuie sa o rupem”.

Veni, vidi, vici

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

 Astfel as incepe mica mea aventura pe „pamantul fagaduintei”: punand cuvintele lui Caius Iulius Caesar ca titlu, asa cum acesta a facut o lapidara misiva Senatului dupa victoriile repurtate in Spania, Grecia, Asia.
Cum visul oricarui roman este acela de a vizita macar o data America, la fel cum musulmanii merg la Mecca, iata ca si eu am revenit in aceasta tara, nu cum o fac cei mai multi dintre artistii nostri (muzicanti, interpreti, actori) – cu alai si trambite, cu invitatii care mai de care mai „speciale” -, ci ca un om simplu, dar fara sa abandonez observatiile discrete ale psihologului dornic de cunoastere, de aprofundare a modului in care o parte din comunitatea romana isi duce traiul de zi cu zi in tara tuturor posibilitatilor, astfel incat informatiile sa le am direct de la sursa si nu distorsionate prin diverse canale mass-media sau de alta natura. Am fost interesat mai mult, in vizita mea, nu de constructiile somptuoase, nu de strazile curate, ci mai degraba de oamenii care au contribuit fiecare cu puterea lui de creatie la evolutia unui stat puternic.
Odata ajuns in SUA, cel pe care il cunoscusem doar prin intermediul corespondentei electronice, prin materialele pe care le trimiteam redactiei publicatiei sale – in persoana Domnului Octavian Curpas, redactorul revistei „Phoenix Mission”, un OM admirabil – m-a contactat si m-a pus in legatura cu o serie de persoane din Chicago, astfel incat sederea mea aici sa fie cat mai placuta si plina de evenimente deosebite, la care am si luat parte, unul dintre acestea fiind Romanian Heritage Festival desfasurat in perioada 18-19 septembrie 2010, un adevarat festival al tuturor romanilor, care s-a petrecut in localitatea Nieles, la cativa kilometri de Chicago, eveniment care mi-a prilejuit cunoasterea multor romani care traiesc de ani buni in America.
Cea care urma sa-mi fie ghid pe tot parcursul sederii mele aici a fost Doamna Adina Sas-Simoniak, o adevarata crestina (poeta) cu frica lui Dumnezeu, de a carei credinta am fost fascinat, precum si de fericirea afisata cu seninatate pe chipul ei si al celor cu care intram in contact. Cum se explica marile diferente care pot fi observate, de la un om la altul, in ceea ce priveste capacitatea de a fi fericit, erau primele intrebari pe care incepeam sa mi le pun odata cu integrarea mea in mijlocul comunitatii crestine din Chicago. Are vreo legatura cu predispozitiile innascute? Sau cu faptul ca traiesc intr-o tara unde grija zilei de maine nu este o povara, asa cum este in tara de origine? Sau evolutia lor in decursul vietii, in functie de evenimentele care survin?
Noi, psihologii, ne punem astfel de intrebari, la fel ca toata lumea, dar probabil putin mai des, pentru ca intalnirile cu pacientii reprezinta sursa unor istorii uimitoare despre raportul cu fericirea, ratate sau reusite. Fiecare dintre noi stie ca realizarea unor contacte cu interlocutori apartinand unei culturi diferite de cea din tara de unde vii, in lipsa unor mijloace potrivite de codare si decodare a informatiei transmise, poate fi un demers dificil de realizat.
Ceea ce a putut sta la baza unei comunicari reale si benefice de ambele parti a fost, dupa cum aveam sa constat destul de rapid, ca toti aveam aceeasi credinta in puterea suprema, acelasi crez in Divinitate. Cuvantul la ordinea zilei era un sincretism al bunului-simt, al respectului fata de semeni, al moralei crestine, ceea ce am putea numi buna dispozitie, una dintre manifestarile cele mai tangibile ale temperamentului, un fenomen discret, un fel de fundal, de peisaj, de plan indepartat al starilor noastre mentale. Daca americanii spun ca dispozitia vine de nicaieri „out of blue”, eu afirm ca, pentru comunitatea de romani, vine din cercul format in jurul Bisericilor Crestine si ca are o influenta profunda asupra privirii pe care o aruncam lumii si, prin urmare, asupra comportamentului nostru. Daca buna dispozitie a fost, la inceput, datorata antrenului de muzica acompaniata cu mancarea traditionala romaneasca din cadrul festivalului, ea a putut fi continuata si manifestata la Biserica Crestina Philadelphia si la Biserica Crestina Betania, unde i-am cunoscut pe pastorii Florin Cimpean si respectiv Luigi Mitoi, doua personalitati puternice si pline de har, care m-au integrat in randul comunitatii prin calduroasa primire facuta in cadrul predicilor de binecuvantare, predici ce au darul de a intari coeziunea comunitatii de romani in jurul bisericii. Aici, diverse categorii sociale: muncitori, intelectuali, profesori, doctori, avocati, artisti etc. impreuna cu familiile, participa intr-un numar surprinzator de mare la predici, lasand de o parte diferentele de cultura, de clasa sociala etc.
Cum vizita mea la cele doua biserici crestine s-a desfasurat pe parcursul festivalului, nu pot trece cu vederea pe cel care a fost organizatorul si sufletul acestui eveniment – pe Domnul Steven V. Bonica, cel care este directorul si redactorul ziarului „Romanian Tribune”. Insa, cum niciun eveniment nu poate fi mediatizat fara sprijinul mass-mediei, prezentarea programului a fost facuta de directorul postului de televiziune din Chicago RTN (Romanian Television Network), Domul Petru Amarei, al carui invitat special am fost in cadrul emisiunii sale „Fata in fata”. Suita de evenimente insa nu s-a oprit aici, pentru ca am avut ocazia sa vizitez scoala romaneasca „Logos” unde am intalnit profesori dedicati profesiei lor, printre care profesorul scriitor Daniel Chiu, cel care a pus bazele acestui lacas de cultura sub egida caruia elevi ai comunitatii romane pot sa urmeze cursurile in limba materna, elevi pe care am putut sa-i cunosc in cadrul unei ore de discutii libere, dornici de a sti cat mai multe si cerand mai ales informatii despre tara in care parintii celor mai multi dintre ei s-au nascut, elevi cu o inalta tinuta morala si crestina. Aici sunt deprinse obiceiurile bune, cu care, desi sunt greu de format, se poate trai usor, spre deosebire de deprinderile proaste care sunt usor de format, dar se traieste greu cu ele – iata concluzia pe care am desprins-o din aceste intalniri si m-a condus la ideea pe care o invatasem din copilarie, ca indiferent ce am fi sau ce am face, credinta in Autoritatea suprema este singura care da fundament existentei noastre. Din experienta psihoterapeutica, pot spune ca desi multi, initial, nu sunt „inzestrati” pentru o conduita crestina, dintre ei, multi au invatat in timp sa acceada la acest statut si au recuperat intarzierea in ceea ce priveste capacitatea lor de a fi buni crestini. De aceea un travaliu reusit asupra propriei personalitati (eforturi personale, terapie) urmareste intotdeauna acelasi lucru: sa ridice nivelul de baza al bunei dispozitii pe care afirmam la inceputul acestor randuri ca am descoperit-o in sanul comunitatii, insa trebuie sa fim constienti de faptul ca acest deziderat se construieste cu rabdare.
Daca as scoate in evidenta, insa, doar lucrurile frumoase, as fi acuzat de o analiza partinitoare in ceea ce priveste impresiile formate in scurta mea vizita la Chicago, de aceea voi spune si ca un lucru mai putin placut ce mi-a atras atentia este legat de modul in care, dintre sutele de mii de romani plecati de pe bancile scolii romanesti in „lumea noua”, nu s-a gasit o singura persoana, dintre cei realizati profesional si material, sa indrume pasii turistilor romani spre locuri ce poarta amprenta unor mari invatati romani care au dus faima tarii dincolo de granite, si ma refer aici la o mare personalitate de talie mondiala care a slujit la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade, ale carui locuinta si loc de veci nu le gasesti, datorita nepasarii, atat a celor ce guverneaza tara, cat si a unora din diaspora care, prinsi in valtoarea vietii de dincolo de ocean, nu s-au preocupat sa realizeze, pentru indrumarea celor dornici de cunoastere, fie un ghid, fie o placa comemorativa la casa acestuia. Daca nimeni nu stie unde se afla aceste obiective, in urma cautarilor mele pentru a ajunge la aceste locuri, pot ajuta cu informatiile obtinute prin diverse mijloace: acesta a locuit in campusul universitar la numarul 5711 N Woodlawn ave si doarme somnul cel de veci pe aleea principala din cimitirul din campus „Oak Woods Cemetery” pe Main Entrance 1035 E67th Street, alaturi de marele fizician Enrico Fermi.
Cu toate acestea, vizita mea a fost una cat se poate de fructuoasa, prin faptul ca am vazut locuri noi si fascinante, am cunoscut oameni deosebiti, si cu siguranta ma voi intoarce, ori de cate ori voi avea posibilitatea, sa-i reintalnesc si impreuna sa consolidam comunitatea romaneasca, indiferent unde s-ar afla.
Dincolo de orice zgarie-nori, de opulenta prezenta la mai tot pasul, se afla aceasta comunitate de romani ce isi duce viata cu bune si mai putin bune, muncind cinstit si respectandu-si semenii, indiferent de nationalitate, dar care nu a uitat traditiile, ospitalitatea si bunul-simt stramosesc, incercand sa duca mai departe un spirit ce se inalta numai prin credinta.

Rezidente de creatie la Institutul Cultural Roman de la Paris

By Madalina Corina Diaconu

Profesionistii romani din diferite domenii umaniste pot beneficia de rezidente de pana la doua luni la Institutul Cultural Roman de la Paris. Programul, realizat cu sprijinul Ambasadei Romaniei in Franta, ofera rezidente de o luna sau doua (in functie de natura proiectului) la ICR Paris, insotite de burse de 1 500 Euro/o luna sau 2 500 Euro/doua luni. Pe durata rezidentei, bursierii au posibilitatea de a se consacra exclusiv unei activitati de conceptie/creatie si productie, de a stabili legaturi in mediile culturale si profesionale specific din Franta si de a contribui la crearea unui fond de proiecte pe care ICR Paris il va promova.

Termenul limita de depunere a dosarului pentru perioada ianuarie – iunie 2011 este 1 noiembrie 2010. Bursierii au obligatia de a produce, la sfarsitul perioadei de rezidenta, un proiect remis conducerii ICR Paris. Creatiile produse in cursul acestei rezidente vor purta mentiunea „Realizat cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Paris“ si logo-ul institutului, in orice actiune publica.

Conditii de participare la programul de rezidenta:

– cetatenia romana sau cetatenia Republicii Moldova

– cunoasterea limbii romane ;

– cunoasterea limbii franceze si/sau engleze

– prezentarea unui pre-proiect intr-unul, sau mai multe, din domeniile : arte plastice (pictura, sculptura, grafica, design, fotografie, instalatii) ; arhitectura; literatura; critica literara si critica de arta; jurnalism; film; teatru; muzica; management cultural; muzeologie; patrimoniu.
Mai multe informatii:

http://www.icr.ro/paris/rezidente-de-creatie-la-icr-paris/rezidentele-de-creatie-la-icr-paris-termen-de-depunere-a-candidaturilor-1-noiembrie-2010.html

MELANIA CUC – Member of Academy of International Interferences "Paul Polidor"

“Rasunetul”
Cotidianul bistritenilor de oriunde
Melania Cuc-membru de Academie
Vineri, 06 august 2010 – Menut Maximinian
Fundatia “Paul Polidor” i-a acordat scriitoarei bistritence Melania Cuc titlul de membru al The Academy of International Interferences “Paul Polidor”. Dintre membrii Academiei ii amintim pe Simona Polidor – consilierul general al fundatiei; Crina Bocsan-Decusara, prof.univ.dr., vice-presedintele Asociatiei Culturale UNESCO <>; Paula Romanescu, presedintele Sectiei de Studii Literare si Traduceri in cadrul Ligii de Cooperare Culturala si Stiintifica Romania-Franta; Mihail Sinelnikov – Federatia Rusa, personalitate a liricii mondiale contemporane; Adrian Curcan, sculptor; Traian T.Cosovei – personalitate a literaturii romane contemporane; Eugen Cristea – Societar de Onoare al Teatrului National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti; Ioan Iacob, „Las Vegas Romanian Journal”-S.U.A.; Florin-Silviu Ursulescu, „Actualitatea Muzicala”, Revista a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania; Hortensia Orcula, musician; Ashraf Geybatov (Germania) / artist plastic de importanta mondiala, membru al Asociatiei Internationale a Artistilor UNESCO, Artist Emerit al Azerbaigeanului. Acordarea diplomei-titlu se va face in cadrul unei manifestari de interferente culturale.
REPER(2008): Ca un trubadur iesind din smalturile inghetate peste portelanuri de Maissen, Paul Polidor uimeste, este un fenomen aproape nevrosimil  intr-o lume primejduita de vanitatea si ipocrizia cotidiana a omenirii.
I-am citit poemele intr-o inserare din  mijlocul Faurarului in care Unii si Altii, kosovarii si sarbii, urlau separat, dar in acelasi cor al disperarii si care nu mai avea nimic de-a face cu  rugaciunile ingerilor.
In oglinda cu istoria sangeranda, poemele lui Paul Polidor sunt clare si respirabile ca libertatea nativa. Sunt si sofisticate,- esente scumpe depozitate in eprubete de sticla foarte casanta, dar si acid sulfuric, -astea toate,  dupa cum, tu, cititorule, ai sau nu ai dibacia de-a le prelua din litera, a le citi prin exercitiul iubirii de semeni.
Nimic desuet, nimic triumfal, nici o nota falsa in concertul acesta regal, pe care Paul Polidor il dirijeaza cu bucuria ucenicului lutier dar mai ales, cu acuratetea si harul maestrului ce nu se indoieste nici o clipa de menirea pentru care a fost trimis sa-i faca umbra taranii, ca norul pe cer.

Melania Cuc, redactor Agero

Poemul, mod de Viata
Paul Polidor

ASCULTA CIACONA …

Fond muzical: CIACONA IN FA MINOR de JOHANN PACHELBEL
(la orga Bisericii Negre din Brasov: HANS ECKART SCHLANDT)

Asculta Ciacona cum plange, iubito,
Sa simti cum barocul devine prezent
In ceasca din fata de scrumuri invit-o
Sonorul de cremeni ca fard somnolent.

Sugruma-i mirajul trenand cantilena
Sub ghetul de marmuri, sub setea din guri,
Si corul de aripi ramane pe scena
Trecut modalism napadit de mixturi…

LABIS

A iubit o singura femeie.
Femeia cu ochi de malini…

SEMN

Din fosa vremii ies
w a g n e r i e n e – a l a m u r i…

SA SPUI

sa spui ceva oamenilor
mi s-a zis
daca ai ceva de spus
si mutam
in gaoacea ei
tacerea

n-am pus lirei
mai putini paznici
tot ce sta sub putere
tace
face

NOI

E-o pulbere de amintiri ce nu-mi da pace
E-o ramura de brad uitata-n vitriol
E-un diavol ratacit ce-n mine zace
Ca un “je t’aime” tradat la demisol.

Aduna-ma din statii de tramvaie
Sunt rana timpului cea dureroasa
In timp ce tu, inaintand prin ploaie,
Esti ca-n trecut, tacuta si frumoasa…

DISEMICLEPSIDRA

Din coasta lui.
A inselat cu diavolul.
Inseamna ca e neagra.
Barbatul rosu.
Asa a aparut Stendhal.

Departe de Tao.
Viata pendula.
Ora sase abisala.
De la trei inspre unu inalta.
Mereu pendularea.
Aproape (semi)cerc.
Inauntru zidul contradictiilor.
Chinezesc sau nu.
Intre saizeci si nouazeci de grade rosul e aprins.
Pentru unul din duet.
Dialectica inlocuirii lui A de catre B.
Si invers.
Penetrari celeste coboara in profunde.
Principiul feminin receptiv intangibil.
Numai cand yin il presupune pe yang.

PALMONOV. SPUNERE

Mi s-a spus
ca razmerita
poate fi inabusita
mi s-a spus
ca glasul
poate fi sugrumat.

Cu deznodamantul stiut
despuiam crengile tacerii
eram orb la seva mustind
mai strigator ca aerul.

La primavara
va inflori un alt nud
cu goliciunea supusa
la ce
cui

DIE SPUR *

Die Nachfolger halten die Schöpfung in den Händen.
Du bist immer noch am Leben.
Du ahnst es.
Metastazische Hitze. Hände – Brennen…
Die Erlöschung, das erträumst du.

Blumen, das werden die erwachten Finger, das Gedicht – Blütenstaubbläter.
Die Zeit, das wird der Windhauch sein.
Du bist erwacht.
Ich kann dich nicht ansehen.
Du wünschst nicht zurückzukommen?
Du weinst.

Und der Hände Jugend wundert dich nicht.

•    Die Spur – “Urma” – Traducere in limba germana de Laura Renata
•    Costescu

IN LUPTA CU TIMPUL

*CETATEA LUI BUCUR*, literatura, arte, carte
Se stie  ca, omul nu se poate desavarsi singur prin propriile puteri. Iar scriitorul isi contureaza personalitatea nu numai prin educatie si talent,  ci si prin prezenta sa intr-un mediu prielnic. Poate ca la acest  lucru ar trebui sa contribuie si o revista de cultura. De literatura. Sa creeze un climat, sa asigure o anumita durata creatoare a literaturii unei perioade, fiindca Timpul e mereu *dusmanul vigilent si funest*, cum il numea Baudelaire.
De la acest deziderat  a pornit  si ideea  constituirii revistei *CETATEA  lui  BUCUR*, acum , in acest octombrie, 2010, numarand douazeci de aparitii. Colectivul redactional si-a propus de la inceput sa-i  promoveze pe tinerii scriitori, debutanti sau nu. In numarul din aceasta luna e in prim-plan  o colaboratoare a revistei, studenta   Laura Lucia Mihalca , poeta si pictorita deopotriva, prezentata intr-o cronica de Elisabeta Iosif . Debutul il fac poetii Ioana Mihaela Fraiu si Laurentiu  Lacomchin. Nu lipsesc recenziile, cronicile de carte semnate de Cristina stefan, Cristian Neagu, Melania Cuc, Cezarina Adamescu, Adrian Botez, Elena Buica. In acest numar de Octombrie ne-am propus  sa va transpunem in atmosfera  anotimpului  prin  poemele de toamna, semnate de Elisabeta Iosif, Valentina Becart, Valeriu Cercel, Cristina stefan, Ana Urma, Melania Cuc, Ionela Dobre. Iar proza poarta semnaturile Anei-Maria Balas si  Ioanei Stuparu. Nu lipsesc  eseurile, reportajele, insemnarile, portretele si un autoportret, jurnalele de scriitor, rubricile Reviste culturale prietene , Carti noi, Evenimentele lunii dar si informatii despre antologiile revistei Singur, despre Concursul Literar National Cetatea lui Bucur, Proiectul Ligii Scriitorilor Romani pentru audio – book.
Va invitam sa cititi revista de Literatura, Arte, Carte *Cetatea lui Bucur*. Ne-am   propus si ne-am dorit sa ne adresam cititorilor romani de pe pretutindeni. Deocamdata, sa-i ascultam sfatul poetului si filozofului Lucian Blaga: * In cele din urma nici o viziune nu e definitiva – si privirile omului sunt un patrafir sub care lucrurile totdeauna vor mai avea o taina de spovedit*.
Elisabeta IOSIF
Octombrie, 2010

Lista muzeelor care acorda INTRARE GRATUITA in data de 25 noiembrie in cadrul "Saptamanii familiei, saptamana fara TV"

Alba

Alba Iulia – Palatul Unirii
Sebes – Centru Cultural “Lucian Blaga”
Arad
Arad – Complexul Muzeal Arad
Arges

Campulung – Muzeul de Istorie (in asteptare)
Campulung – Muzeul de Etnografie (in asteptare)
Campulung – Muzeul de Istorie (in asteptare)
Pitesti – Muzeul de Istorie (in asteptare)
Bacau
Bacau – Complexul Muzeal de Stiintele Naturii Bacau

Sera
Observator Astronomic “Victor Anestin”
Casa Memoriala “Ion Borcea”
Vivariul
Bihor
Oradea – Muzeul Memorial “Iosif Vulcan”
Oradea – Muzeul “Ady Endre”
Oradea – Muzeul “Aurel Lazar”
Oradea – Gradina Zoologica Oradea
Bistrita-Nasaud
Botosani
Botosani – Muzeul Judetean Botosani (in asteptare)

Muzeul de Archeologie – Saveni
Muzeul Memorial “George Enescu” – Dorohoi
Muzeul Stiinte ale Naturii
Casa Memorial G. Enescu Liveni
Casa Memorial Nicolae Iorga
Sectia si Galeriile de Arte Stefan Luchia
Sectia de Etnografie
Braila
Braila – Muzeul Brailei
Brasov
Brasov – Muzeul Bran
Brasov – Muzeul Judetean de Istorie

Casa Sfatului
Bastionul Tesetorilor
Turnul Alb
Bucuresti
Bucuresti – Muzeul Taranului Roman – acorda gratuitate in ziua de 26. XI. 2010
Bucuresti – Muzeul Aviatiei
Bucuresti – Muzeul National de Geologie (in asteptare)
Bucuresti – Muzeul Satului (in asteptare)
Bucuresti – Muzeul K. H. Zambaccian (in asteptare)
Bucuresti – Gradina Botanica Bucuresti (in asteptare)
Buzau
Buzau – Muzeul Judetean Buzau
Calarasi
Calarasi – Muzeul Dunarii de Jos
Caras-Severin
Resita – Muzeul Banatului Montan Resita (in asteptare)
Cluj
Cluj-Napoca – Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Cluj-Napoca – Gradina Botanica “Alexandru Borza” (in asteptare)
Dej – Muzeul Istorie Dej (in asteptare)
Turda – Gradina Zoo (in asteptare)
Constanta
Constanta – Muzeul de Istore Nationala si Arheologie (in asteptare)
Constanta – Delfinariu (in asteptare)
Constanta – Muzeul Militar (in asteptare)
Covasna
Sfantu Gheorghe – Muzeul National al Carpatilor Rasariteni (in asteptare)
Sfantu Gheorghe – Galeria “Gyarfas Jeno” (in asteptare)
Dâmbovita
Targoviste – Complexul Muzeal “Curtea Domneasca”

Muzeul de Istorie
Galeriile Stelea
Muzeul Scriitorilor Damboviteni
Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti
Casa Atelier “Gheorghe Petrascu”
Muzeul “Vasile Blendea”
Muzeul de Etnografie Pucioasa
Muzeul Satesc Pietrosita
Casa Memoriala “I. L. Caragiale”
Muzeul Moreni
Casa Atelier “Gabriel Popescu”
Dolj
Craiova – Muzeul Olteniei
Galati
Galati – Complexul Muzeal de Stiintele Naturii Galati

Muzeul de Arta Vizuala
Muzeul de Istorie
Gradina Zoologica Galati – Garboabele
Giurgiu
Gurgiu – Muzeul Judetean “Teohari Antonescu”
Gorj
Targu Jiu – Muzeul Gorjului
Muzeul de Etnografie
Muzeul de Arta
Casa Memoriala “Tudor Vladimirescu”
Casa Memoriala “Ecaterina Teodoroiu”
Casa Cartienilor
Casa Muzeu “Constantin Brancusi”
Casa Memoriala “Ion Ppescu Voitesti”
Pestera Polovragi
Drum de Plai, Polovragi
Harghita
Miercurea Ciuc – Muzeul Secuiesc al Ciucului (in asteptare)
Miercurea Ciuc – Muzeul Haaz Reszo (in asteptare)
Miercurea Ciuc – Casa Memoriala Nagy Imre (in asteptare)
Hunedoara
Hunedoara – Castelul Corvinilor (confirmare telefonica)
Ialomita
Slobozia – Muzeul Judetean Ialomita (in asteptare)
Slobozia – Muzeul National al Agriculturii (in asteptare)
Iasi
Iasi – Muzeul National de Istorie
Iasi – Complexul Muzeal National Moldova
Iasi – Gradina Botanica “Anastasie Fatu”
Ilfov
Maramures
Baia Mare – Planetariu
Baia Mare – Muzeu Mineralogie
Baia Mare – Gradina Zoo
Mehedinti
Drobeta Turnu Severin – Muzeul Regiunii Portile de Fier (in asteptare)
Mures
Targu Mures – Gradina Zoologica
Targu Mures – Palatul Culturii (in asteptare)
Neamt
Piatra Neamt – Complexul Muzean Judetean Neamt

Muzeul de Istorie si Arheologie Piatra-Neamt
Muzeul de Arta Eneolitica Cucuteni Piatra-Neamt
Muzeul de Istorie si Etnologie Tg. Neamt
Muzeul de Istorie Bicaz
Muzeul de Stiinte Naturale Piatra-Neamt
Casa Memoriala “Calistrat Hogas”
Casa Memoriala “Veronica Micle”
Casa Memoriala “Ion Creanga”
Muzeul Cetatea Neamt
Muzeul de Istorie Roman
Muzeul de Stiinte Naturale Roman
Muzeul de Arta Roman
Olt
Caracal – Muzeul Romanatiului Caracal (in asteptare)
Prahova

Sinaia – Muzeul Peles (in asteptare)
Ploiesti – Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova (in asteptare)
Ploiesti – Muzeul de Arta (in asteptare)
Ploiesti – Muzeul Ceasurilor (in asteptare)
Campina – Muzeul Nicolae Grigorescu (in asteptare)
Salaj
Jibou – Gradina Botanica a Institutului de Cercetari Biologice
Satu Mare
Satu Mare – Muzeul Judetean de Istorie
Sibiu
Sibiu – Muzeul National Brukenthal (in asteptare)
Sibiu – Gradina Zoo (in asteptare)
Suceava
Suceava – Complexul Muzeal Bucovina (in asteptare)
Teleorman
Timis
Timisoara – Muzeul Banatului Timisoara (in asteptare)
Timisoara – Muzeul de Arta (in asteptare)
Timisoara – Gradina Zoologica “Padurea Verde” (in asteptare)
Tulcea
Tulcea – Gradina Botanica a Palatului Copiilor
Tulcea – Institutul de Cercetare Eco-Muzeale (in asteptare)
Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunarii
Muzeul de Istorie si Arheologie
Muzeul de Arta
Vâlcea
Ramnicu Valcea – Muzeul de Istorie a Judetului Valcea – ofera gratuitate in 28 Octombrie
Muzeul Maldarasesti
Casa Memoriala “Anton Pann”
Muzeul Satului Valcean
Muzeul de Arta Casa Simian
Muzeul de Arheologie si Arta Religioasa Gh. Petre Gobora
Vaslui
Vrancea

Comitetul international de nominalizare pentru: OCTAVIAN CURPAS (Writer, Phoenix-Arizona, U.S.A.) la titlul de MEMBRU al: THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES „PAUL POLIDOR”/ Bucharest-Romania

THE FOUNDATION „PAUL POLIDOR” – BUCHAREST, ROMANIA
THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES „PAUL POLIDOR”
EMIS ASTAZI, 13 OCTOMBRIE 2010 – BUCURESTI, ROMANIA

1. Paul Polidor (Romania) – presedintele fundatiei si al academiei omonime,
Master in: „Romania in relatiile internationale”;
2. Simona Polidor (Romania) – consilierul gen. al fundatiei, membru al Acad. „Polidor”;
3. Mahir Garayev (Azerbadjan), presedintele Societatii de Prietenie dintre Azerbaidjan si Romania,  membru al Academiei „Polidor”;
4. Paula Romanescu (Romania), presedintele Sectiei de Studii Literare si Traduceri in cadrul Ligii de Cooperare Culturala si Stiintifica Romania-Franta, membru al Academiei „Polidor”;
5. Mihail Sinelnikov (Federatia Rusa), personalitate a liricii mondiale contemporane, membru al Academiei „Polidor”;
6. Traian T.Cosovei (Romania) – personalitate a literaturii romane contemporane, membru al Academiei „Polidor”;
7.George Roca (Australia) – scriitor, membru al Academiei „Polidor”;
8. Eugen Cristea (Romania) – Societar de Onoare al Teatrului National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti, vedeta mass-media, membru al Academiei „Polidor”;
9.Mihai Cojocaru (Belgia) – antrenor de fotbal, membru al Academiei „Polidor”;
10.Ioan Iacob, „Las Vegas Romanian Journal”-S.U.A., membru al Acad. „Polidor”;
11.Florin-Silviu Ursulescu (Romania)-critic muzical, membru al Academiei „Polidor”;
12.Ion Olteteanu (Romania), muzician, membru al Academiei „Polidor”;
13.Ashraf Geybatov (Germania) / artist plastic de importanta mondiala, membru al Asociatiei Internationale a Artistilor UNESCO, Artist Emerit al Azerbaigeanului cu expozitii la O.N.U., UNESCO, VATICAN, membru al Acad.”Paul Polidor”
Nota*: The Academy of International Interferences „Paul Polidor” a fost infiintata in cadrul Fundatiei „Paul Polidor” la 19 august 2004; Primul membru al Academiei „Paul Polidor” a fost (la 12 octombrie 2004) Presedintele Republicii Azerbaigean, Excelenta Sa, domnul Ilham Aliev.
Nota**: De regula, pentru personalitatile in viata, acordarea DIPLOMEI-TITLU se va face in cadrul unei manifestari de interferente culturale in prezenta nominalizatului (in functie de regulamentul academiei, in Romania sau in strainatate).
Presedinte,
Paul Polidor

Stiri de weekend: Belgiencele sunt in cautarea frumusetii naturale

By Tatiana Scurtu-Munteanu

In general, scopul femeilor este de a parea mult mai tinere. Astazi, femeile belgiene nu mai viseaza la o silueta construita cu bisturiul chirurgiei plastice, potrivit unui studiu realizat de biroul datelor de cercetare a pietei. Acestea sunt mai mult in cautare de frumusete naturala. Daca pentru 28% dintre femeile din Belgia presiunea de a fi seducatoare este puternica si impunatoare, aspectul natural primeaza cu desavarsire. Intr-adevar, jumatate din femeile belgiene isi doresc sa apara cu un aspect natural, acesta fiind si cazul a trei sferturi dintre femeile intervievate pana in 29 de ani, spune acelasi studiu.

Conform sondajului, mai putin de 5% dintre femei isi doresc sa arate mai tinere. In randul femeilor peste 50 de ani, scopul este de a arata in general bine pentru varsta lor.
Studiul a fost realizat in luna mai 2010 pe un esantion de 1000 de femei din Belgia.

In medie, femeile cheltuiesc aproximativ 45 de euro pe luna pe produse si tratamente de infrumusetare, in timp ce una din patru femei va cheltui pana la 75 de euro pe luna.

In plus, se pare ca femeile au tendinta de a prefera interventii nonchirurgicale (ceara, injectiile…), in defavoarea celor chirurgicale (liftiguri, implanturi…).Din acest motiv cosmeticele organice sunt in plina expansiune, in ciuda crizei economice, marile branduri realizand game de produse din ce in ce mai variate, o piata in evolutie care raspunde asteptarilor consumatorilor.
Concursul de frumusete Misses Globe Belgium dovedeste ca orice femeie poate ramane atractiva in orice faza a vietii sale si la orice varsta. Astfel aceasta competitie incurajeaza femeile casatorite sau nu, peste 26 de ani, sa vada dincolo de frumusetea fizica. Uimind prin experienta sa de viata, o femeie frumoasa este femeia inteligenta, puternica si independenta, modelul cu care toate femeile ar trebui sa se identifice.

Daca aveti cetatenie belgiana si credeti ca indepliniti aceste calitati, va uram „Bonne chance”!

SCRIITOAREA MIHAELA CRISTESCU PREMIATA DE SOCIETATEA LITERARA «NEW WRITERS’ GROUP» DIN SYDNEY

Sambata, 8 octombrie 2010, la „Connect Studios” din Paramatta – al doilea centru comercial al orasului Sydney –  in prezenta unui public numeros, a avut loc decernarea „Premiilor pentru literatura 2010” a „New Writers’ Group”. Premiul trei a fost acordat scriitoarei de origine romana Mihaela Cristescu pentru lucrari scrise in limba engleza.

New Writers’ Group este o societatea literara de prestigiu din Sydney, care are ca scop promovarea literaturii australiene contemporane. Majoritatea membrilor sunt consacrati domeniul scrisului si au publicat lucrari in diferite reviste literare, pagini de internet sau carti.

Revista „ZineWest” – organizatorul evenimentului

Pentru concurs au fost selectionate 30 de lucrari. Membrii juriului a fost compus din personalitati literare proeminente ale „New Writers Group” (www.nwg-inc.com). Premiile au fost inmanate de Fiona Wright, editor al revistei  „Heat” si al publicatiilor „Giramondo Books” si de Sue Crowford, editor al revistei „ZineWest” (organizatorul principal al evenimentului). Toate lucrarile selectionate pentru concurs au fost publicate intr-un volum avand titlul „ZineWest 10 – Proza, memorii, poezie si arta”.

Au fost prezenti la eveniment diferite personalitati australiene, scriitori, artisti plastici, graficieni, jurnalisti, politicieni, cercetatori in domneniul literar si lingvistic de la University of Western Australia si iubitori de literatura. In cuvantul de deschidere, doamna Julie Owens, membra a Parlametului Federal al Australiei, a subliniat importanta evenimentului, valoarea lucrarilor selectionate si a autorilor premiati.

Proaspat stabilita in Australia, Mihaela Cristescu s-a alaturat acestui grup de scriitori talentati reusind sa se faca remarcata inca de la primele scrieri si castigand aprecierile acestora. Datorita calitatilor sale de organizator si coordonator literar a fost alesa recent ca secretar al „New Writers’ Group”.

Cateva date

Mihaela Cristescu, profesor, scriitor, poet, traducator. Nascuta la Bucuresti in 9 ianuarie 1970. A inceput sa scrie si sa publice inca din primele clase de liceu. Prima revista: „Cocostarcul Vesel”. Din dorinta tatalui ei a urmat Politehnica, dar fiind atrasa de literatura a facut in continuare Facultatea de Limbi si Literaturi Straine de la Universitatea „Spiru Haret”. In 2006 si-a luat masteratul cu o teza care scoate in evidenta anumite aspecte ale Analizei Discursului Politic in mod comparativ, pentru lideri politici din Romania si Statele Unite ale Americii. Devenind cadru didactic, functioneaza pentru doi ani ca profesor la Liceul „Sfantul Pantelimon”, apoi la Academia de Studii Economice din Bucuresti. A fost traducator autorizat de Ministerul Justitiei din Romania. In anul 2005 publica volumul de poezie intitulat ”Noduri”. Paraseste Romania, in urma cu un an (21 august 2009) stabilindu-se la Sydney, in Australia. Ajunsa la Antipozi, incearca sa se integreze in viata literara a acestui oras in special cu scrieri in limba engleza, devenind membra a NWG (New Writers Group). A participat la concursul organizat de aceasta societate cu serie de sapte poezii scurte intitulate Sacred (Sacred cuprinde titlurile: In Illo Tempore, Cipher, Hierophany, Ab Initio, Axis Mundi, Conjugal, Imago Mundi – concepte folosite de Mircea Eliade in lucrarile sale).

George ROCA
14 octombrie 2010
Sydney

POLITICA, CULTURA SI NEOBRAZAREA

“Da, frate, sunt nevrednic, sunt vinovat in toate ; 

Un biet batut de patimi si de pacate plin”.
Moliere

Despre neobrazare as vrea sa scriu astazi, fiindca mi se pare ca a atins cote inalte.  Prezenta in toate mediile, cel politic, cel cultural, in spatiul strazii, ma rog, unde te invarti in aceasta societate dai de oameni obraznici, plini de ura, sentiment care musteste in sufletul lor, gata oricand sa rabufneasca sub forma unei spume  pentru a murdari suprafetele din jur. Ori ceea ce musteste in sufletele acestor oameni nu beneficiaza de nici o calitate umana necesara. Ori fac „spume” la gura cand vorbesc, dovedind o mare doza de neseriozitate, de multe ori de incultura, ori isi reveleaza orgoliul in cel mai dibaci mod. Vreau sa spun ca printr-o atitudine de neobrazare, de vulgaritate, multi isi apara prostia, necunoasterea, ravnesc sau isi apara puterea, dar nu si tara. Devin dintr-o data demagogi si vorba lui Nicolae Balcescu, niciodata un demagog nu poate fi un adevarat om de stat, dar nici un adevarat om de cultura, nici un adevarat functionar public care sa deserveasca oamenii constiincios si corect, nici, nici… Cand vorbesc, politicienii de exemplu, uita ca reprezinta o particica din acest popor  si vorbesc de cele mai multe ori in numele lor propriu, aparandu-si interesele. Uita ca sunt alesi unii pentru a avea grija oamenilor din jur si a fi preocupati de viata lor, de destinul tarii.
   Aristotel spunea ca omul prin natura sa este un animal politic, iar Jean Jacque Rousseau spunea ca viata fiecarui om este politica. Bun, deci politica sta la baza vietii noastre! Dar atunci cand ea se amesteca cu cultura, la loc nepotrivit si timp nepotrivit, totul devine dizgratios. Cred, totusi, ce nu au invatat in scoli oamenii si ar fi trebuit sa invete, este ce si cum sa vorbeasca in fata unui public. Un politician, sau un om de cultura, din moment ce se afla in fata unui public, reprezinta o particica din poporul sau si trebuie sa aiba mandria sa (a nu se confunda cu vanitatea!), curajul sau, dar si demnitatea sa. Se dovedeste insa ca neobrazarea, vorba proverbului romanesc, este boala fara leac si poate ca este raspandita in numele democratiei prost inteleasa, in orice parte a globului. Democratia cu libertatea ei o fi ea un mod de regim politic, dar este un mod de viata pe care ni l-am dorit si pe care l-am dobandit. Nu am dobandit usor! si acum ne batem joc de ea? Einstein spunea ca „Bunul simt este o colectie de prejudecati dobandite pana la varsta de 18 ani”. Nu cumva ele ne lipsesc?
   Lipsa bunului simt loveste in intentiile bune ale libertatii din sistemul democratic. O fi rezultatul conceptiei de viata formata de copiii crescuti in fata blocurilor cu cheile legate cu un snur de gat, la un loc cu cei coborati din vilele conducatorilor politici, pentru a cunoaste viata, si vocabularul strazii, a invata sa dea din coate?
   Pana aici, inca toate bune si-ntelese sau oarecum intelese, la modul general. Dar, ma intreb cum a fost posibil ca intr-un local public reprezentativ pentru cultura romana, sa fie judecata pleiada oamenilor de cultura a acestei tari? A fost poate confundat cu un tribunal? Fara sa cunosc persoanele respective, dar citindu-le cartile, pot afirma alaturi de multi alti cititori ca am avut si avem cativa oameni de valoare ai culturii noastre, cativa de viata carora si de cartile carora ar trebui sa ne bucuram, sa fim fericiti ca-i avem, fiindca astfel de oameni cu dragoste de cultura, cu daruire, se nasc rar si se formeaza greu. Era locul si momentul sa-i dojenim? si cum s-a putut, ma intreb in continuare, la incercarea unuia dintre ei (poate si cel mai valoros!) de a se realiza un dialog civilizat, respectand invitatul si cautand cu diplomatie si finete sa-i trezeasca putina posibila dragoste de tara (doar venea din afara!), putina posibila prietenie fata de cei care reprezinta cultura noastra, sa se prefere de catre invitat o discutie pe linie exclusiv politica, sa continue acuzele, sa fie considerat un spectacol de circ ceea s-a incercat a se organiza in onoarea invitatului si sa se foloseasca cuvinte nedemne pentru localul pe care noi il consideram a fi bijuteria tarii, simbolul culturii nationale? Chiar: „De ce nu v-ati enervat” si ati continuat sa fiti politicos? si cum a fost posibil ca publicul sa aplaude prosteste? Politete? Tartufism? Oare publicul a venit pentru a lua cunostinta de talentul omului invitat sau a venit sa auda un cuvant pe care-l poate auzi in locuri unde nu i-ar face placere sa stea prea mult? De curiozitate am cautat acel cuvant in dictionarul limbii romane. El nu exista! Luati aminte academicieni, introduceti – l urgent! A fost exprimat de un inalt invitat al tarii noastre! si cum s-a putut ca unui om de cultura, cu multa sensibilitate, cu mult, prea mult bun simt care „a indraznit” un dialog civilizat, sa i se spuna, intr-un articol, cu o oarecare satisfactie, ca a fost umilit?
   Mi se pare ca fraiele comportamentului uman, a judecatii noastre, a bunului simt au fost complet abandonate. Constantin Noica in cartea sa „Pagini despre sufletul romanesc” incepe astfel un articol: „Avem noi, romanii, un proverb curios: Unde e multa minte, e si prostie multa.” O fi adevarat?
Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina

GOOGLE SI ERIC SCHMIDT BUNI DE PLATA

Un cetatean francez condamnat in 2010 la trei ani de inchisoare, cu suspendare, pentru curuptie de minori – decizie nedefinitiva, a inaintat recent plangere si a dat in judecata GOOGLE, dupa ce a constatat ca aplicatiile, Google Suggest si Associated Search, asociaza numele sau cu mai  multe calificative injurioase. Numele sau introdus pe cunoscutul motor de cautare sugera calificativele „violator” si „ satanist”.
Tribunalul a estimat ca Google si Eric Schmidt nu au dat dovada de buna credinta si au condamnat compania americana la plata a 5000 de euro sub titlu de cheltuieli de judecata.  La aceasta se mai adauga o suma destul de frumusica, ea acoperind despagubirile morale pentru cetateanul afectat de greselile companiei.
Reprezentantii tribunalului au spus: „ Fara indoiala ca asocierea numelui celui care a depus plangerea  cu anumite calificative sau cuvinte precum „viol”, „condamnat”, „satanist”, „inchisoare” si „violator” este impotriva intereselor sale, precum si ale internautilor care se conecteaza pe Google”.
Purtatorul de cuvant al Google,a declarat ca intentioneaza sa faca apel.
„Este important de precizat ca Google Suggest este o agregare a celor mai populare cautari, bazata pe  cautarile anterioare ale internautilor. Nu este Google cel care sugereaza acesti termeni” a declarat purtatorul de cuvant, explicand ca de cele mai multe ori termenii fac legatura cu site-uri de informatii.
Ca si in cazul altor companii mari implicate in procese internationale, sunt convinsa ca dupa recurs aceasta companie Google va castiga, pentru ca nu s-au auzit de prea multe  procese castigate de  persoanele care le dau in judecata.
Felicia Mircea

Sarbatoarea comunitatii franceze la Bruxelles

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Luni, 27 septembrie, a avut loc o mare reuniune la primaria din Bruxelles. Cea mai frumoasa cladire din „cel mai frumos loc din lume” a gazduit, ca de obicei, in Sala Gotica, sesiunea academica a Zilei Comunitatii Franceze din Belgia. Dupa doua luni si jumatate de la Sarbatoarea Flamanda, ministru-presedintele Rudy Demotte, in introducerea discurului sau, a subliniat faptul ca rolul Bruxelles-ului este acela de mediator intre regiunile Flamada, Valona si Bruxelles. „Bruxelles-ul nu apartine nimanui, el trebuie sa beneficieze de o recunoastere integrala a calitatii sale de Regiune.

Tonul a fost dat. Micii cantareti din Waterloo, imbracati precum niste pastori, pentru a pastra nota regionala, au intretinut atmosfera.
Discursul oficial a fost in mod evident nuantat de problema Valonia-Bruxelles. Dublul ministru-presedinte a tinut o pledoarie trepidanta „despre noile transferuri de competente in domeniul regional”. Belgia, la consolidarea sa, trebuie sa arate astfel: trei regiuni reunite intr-un stat federal, cu o colaborare stransa intre Valonia si Bruxelles, nu neaparat institutionalizata, prin acorduri de cooperare, ci pur si simplu culturala si interumana.

„Am pledat in aprilie 2008, alaturi de Charles Picqué, pentru o dezvoltare a comunitatii spre o Federatie Valonia-Bruxelles. Astazi, vedem ca aceasta idee este puternic dezarmata atat in Valonia cat si in Bruxelles, asa ca profit de acest discurs pentru a lansa un apel catre autoritatile valone si cele din Brixelles in favoarea restabilirii acestei comuniuni.”

Ziua de 27 septembrie a fost aleasa in urma unei pagini de istorie a independentei Belgiei, astfel devenind din 1975 Sarbatoarea Comunitatii Franceze. Cu aceasta ocazie toate centrele culturale si teatrele subventionate de Comunitatea franceza isi deschid portile si propun spectacole gratuite.