Poți distruge o instituție în două moduri: o desființezi sau o transformi, până când devine total altceva. În „Manifestul Partidului Comunist” (1848), Marx și Engels propuneau „desființarea familiei”. În „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului” (1884), Engels scria că familia înseamnă „subjugarea unui sex de către celălalt” – mai exact a femeii de către bărbat. Pentru marxiști, totul e luptă între oprimați și opresori. Lupta de clasă s-a extins la lupta de sexe – ceea ce numim Freudo-Marxism, sau mai glumeț „sexomarxism”– un curent alimentat de gânditori ca Herbert Marcuse, Georg Lukács, Theodor Adorno, Erich Fromm.

Sexomarxiștii nu mai cer, ca Marx și Engels în 1848, „desființarea familiei”, ci redefinirea ei. În paralel, „revoluția sexuală” a făcut ca nenumărați oameni să prefere concubinajul sau pactul civil: mulți copii (majoritatea în Franța) se nasc azi în afara căsătoriei. E curios, nu? Cuplurile bărbat-femeie neglijează căsătoria, dar cele homosexuale o cer insistent. Continue reading “Adrian Papahagi: Lupta de clasă marxistă s-a extins la lupta de sexe. De ce e familia o instituție esențială?” →