Category: Christian Perspective

CE AM ÎTI DAU

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

George Danciu

(Text inspirat din Cuvântul pastorului Nelu Urs din 8.I.2012

  Biserica Baptista din Hickory, NC)

Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”

                                                                                                    FAPTE, 3.4-5

.

Lasati Duhul Sfânt sa lucreze…


 Înca din Gradina Eden, Dumnezeu i-a adus-o pe Eva lui Adam ca un ajutor potrivit. “Nu este bine ca omul sa fie singur…”

 Omul nu e creat sa fie singur. E o vorba înteleapta care zice ca singuratatea te omoara. Multi o cunosc, putini însa îsi aduc aminte de ea, ca e adevarata…

 Nici animalelor nu le place sa stea singure, cu atât mai putin omului. Chiar daca uneori se retrage în singuratate pentru un timp, apoi vine un  moment când doreste din nou  partasia cu semenii sai.

 Nu degeaba se vorbeste de dorul de tara, de dorul de locurile natale, pentru ca acolo omul a trait cea mai dulce partasie si comunicare cu semenii sai, în familia sa, acolo a fost cel mai pretuit, ajutat si  iubit. Omul tânjeste dupa partasie si iubire fara de care nu se simte împlinit.

Infirmitatea aduce în viata omului multa singuratate, marginalizare si neîmpliniri fizice si sufletesti!

 Petru si Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugaciunii

 În ziua de Rusalii avusese loc nu numai predica aceea extraordinara a lui Petru, dar mai înainte de aceasta Duhul Sfânt a lucrat în mod extraordinar si panoramic, peste toti asezându-se niste limbi ca de foc si toti s-au umplut de Duh Sfânt, de la apostoli pâna la cel mai mic crestin, toti oamenii cucernici din toate neamurile si semintiile pamântului, aflati laolalta în acel loc din Ierusalim.

 Cei ce au primit propovaduirea lui Petru au fost botezati; si în ziua aceea s-au adaos aproape 3000 de suflete. Fiecare era plin de frica si prin apostoli se faceau multe minuni si semne.

 Dar într-o zi – curând dupa istorica zi de Rusalii -, Petru si Ioan se suiau la Templu. Un olog din nastere, care era dus în toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau în Templu, îi vede pe apostolii Domnului si le cere milostenie.

 Petru si Ioan, nu trec nepasatori pe lânga olog. Ei stiu ce au, dar stiu si ce au de facut:

 Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”

 Ologul a fost atins de puterea lui Dumnezeu – care nu lipseste nici îmtr-o nevoie, acolo unde este credinta si ascultare.

 Ce avem trebuie sa oferim si celor care au nevoie.

Petru si ioan îl aveau pe Dumnezeu (Isus- Emanuel, Dumnezeu e cu noi).

 „L-a apucat de mâna dreapta si l-a ridicat în sus. Îndata i s-au întarit talpile si glesnele; dintr-o saritura a fost în picioare si a început sa umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sarind si laudând pe Dumnezeu.”

 Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. El poate sa lucreze singur, dar a ales sa ne faca parte în lucrarea Sa, sa fim împreuna lucratori.(1 Corinteni, 3.9)

 Prin oameni calauziti de Duhul Sfânt, care se pun la dispozitia lui Dumnezeu,  în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, Dumnezeu  face minuni!

  • ologul (vindecat) intra în Templu;

  • se tine de apostoli;

  • nu mai cerseste;

  • lauda pe Dumnezeu.

 Sa-L scoatem pe Isus Hristos, din noi, si sa-L lasam sa lucreze si în viata altora:

  • în rezolvarea neputintelor fizice si psihice;

  • sa fim unelte prin care El sa aduca vindecare;

  • Atingerea lui Dumnezeu sa ajunga si la altii.

 Conditia suficienta si necesara e aceea ca trebuie sa existe întâlnirea a doua categorii de oameni:

  • unii plin de Duh Sfânt;

  • altii aflati în nevoi, dar gata a-L primi pe Domnul!

 Lasa-L sa te atinga Dumnezeu si vei fi vindecat!

 Vino azi cu neputinta ta la El si te va întari si te va ajuta sa fii si tu în Templu, sa-i lauzi Numele!

CEL MAI MARE PRIETEN

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

George Danciu

 

 Împrieteneste-te cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire. Primeste învatatura din gura Lui si pune-ti la inima cuvintele Lui.

                                                                    Cartea IOV, 22.21-22

 

  

Prietenul la nevoie se cunoaste


 Omul nu are multi prieteni. Prietenia e o virtute deloc usoara.  Parafrazând o vorba a lui Copernic  am putem spune: Dati-mi un prieten adevarat si voi face minuni!

Prietenia e o floare rara. Bine, cei din familie, ne sunt  prieteni,  mai apropiati …, dar adesea nu  îndeplinesc pretentiile unei reale prietenii.

Între oamenii pe care-i întâlnim nu aflam si  prietenii de care avem nevoie. Alteori, i-am gasi, dar nu stim sa întreinem relatia cu ei. Sigur,  faptul în sine implica multa atentie din ambele parti: sinceritate, onestitate, iubire, devotament, altruism, disponobilitate, transparenta – toate, fara bariere!

Conjunctural, temporar, putem  avea nenumarati prieteni (din interes, din preocupari si afinitati comune, o mâna o spala pe cealalta …), dar cu multe restrictii…

Pe Internet, când si când, mai apare câte un material difuzat tuturor cunoscutilor în care autorul, pe lânga îndemnul bun de a ne pretui prietenii, mai zice asa:  Daca într-o viata de om ai cel putin 5 prieteni esti un om binecuvântat!

Ar fi ok si  dac-am avem doi sau trei!

De curând am citit o carte scrisa de un american  care lucreaza pe lânga alte activitati si în domeniul consilierii spirituale. Dar, din interes  propriu pentru nevoile sale personale,  organizeaza sedinte de consiliere între prieteni.  E parte într-un cerc de 2… 3 prieteni si daca e posibil se întâlnesc saptamânal.  Fac o terapie de grup, având în principal scopul de a-si marturisi unii altora slabiciunile si neputintele, alteori poate si succesele, pentru a se ajuta reciproc.

El recomanda 5 pasi  pentru a scapa de  ispite:

 1. Vegheati

2. Rugati-va

3. Fugiti de ispita si impotriviti-va

4. Reactivati simtul raspunderii

5 Sa gasiti un prieten pentru a va împartasi slabiciunile

Nu are nici o relevanta aceste idei pentru cineva care nu are constiinta activa. Vorbesc din punctul de vedere al celor care cauta sa traiasca curat dpdv moral. Mai întâi se identifica ispita, apoi ne sunt de folos cei 5 pasi.

Un  exemplu care ne poate edifica asupra chestiunii l-a prezentat Pit în cartea sa. El povesteste cum într-o noapte calduroasa de vara, iese afara sa porneasca instalatia de apa de stropit gazonul. Nu avea decât sa apese butonul de pornire si sa revina. Dar de aceasta data întârzie. Din curiozitate, dar nu numai, s-a apropiat sa vada de ce si la casa vecinei e lumina în camera ei!

Vecina, care probabil suferea într-un fel de disconfortul temperaturilor de vara, umbla dezbracata prin camera, iar Pit a privit mai mult decât (nu) era cazul …

La întoarcerea sa în casa, sotia l-a întrebat Cum de ti-a luat atâta timp?,  iar el a bombanit ceva a raspuns, dar fiindca ea nu s-a  multumit cu raspunsul primit, a fost nevoit sa marturiseasca, cu rusine, curiozitatea-imorala de care s-a lasat amagit!

Pacatul atrage, indiferent de vârsta. Numai cei tineri cred ca vârstnicii, batrânii, ei nu mai au nevoi: nu  trebuie sa doarma, nu trebuie sa manânce si nu mai au nici pofte. Sunt numai buni de Azil!

Cain s-a lasat coplesit de invidie si gelozie fata de fratele sau Abel si l-a ucis, iar Dumnezeu i-a zis:

Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata?

Nu-i asa, daca faci bine, vei fi bine primit? Dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dup? tine, dar tu sa-l stapânesti. (Geneza, 4.6-7)

Pit a facut rau ca a avut o curiozitate nepermisa, apoi ca privit, apoi ca a staruit sa mai priveasca, iar pacatul pândea la usa inimii. Îi venea greu s-o stapâneasca. Era doar începutul furtunii pacatului. Starea incipienta a dezastrului prin care trec nu numai americanii, dar prin acest calvar trec tot mai multi.

Rata divortului în America a trecut de mult de 50%, dar si  în România a crescut alarmant de mult. În America mai mult de jumatate din familii sunt divortate, iar copiii nu mai sunt crescuti în de parintii naturali. Ba mai mult, se întâmpla deseori sa aiba mai multe serii de parinti, caci divorturile se fac pe banda rulanta. Constiinta acelor oameni este inactiva, iar imoralitatea e starea normala a majoitatii.

În consilierea de grup, între prieteni, ei îsi marturisesc slabiciunile, primesc suport de la ceilalti, se roaga împreuna lui Dumnezeu sa-i întareasca si sa-i ajute sa se  poata opune pacatului (ispitelor).

Ei aveau stabilita de comun  o conventie,  prin care fiecare era împuternicit sa-l întrebe  orice pe celalalt, insistent,  stiind ca sunt vulnerabili în a nu raspunde cinstit, iar ei se obligau sa raspunda cu sinceritate.

Apriori, cu totii doresc sa traiasca moral, desi pacatul si imoralitatea sunt promovate în acest timp în mass media pe toate caile si canalele.

Dar imoralitatea introdusa prin Internet e  si mai periculoasa pentru ca e la îndemâna oricui;  e  foarte agresiva si creeaza dependenta.

Dependenta de pornografie (imoralitate) îti ia pacea, îti ia linistea sufleteasca. Te macina fizic si psihic. Te scoate cu totul de pe traiectoria buna a vietii.

 ***

Multi cunoastem cazul biblic al lui Iosif, fiul lui Iacov care este numit de Dumnezeu „Israel”, deoarece din famila sa se va forma poporul ISRAEL. Fiindca Iosif iubea adevarul, dar nu avea si tactul de a-l spune, este urât de fratii lui care îl vând unor ismaeliti care îl duc în Egipt. Acolo a fost cumparat ca si sclav de Potifar, capetenia strajerilor lui Faraon. Lui Iosif a început sa-i mearga foarte bine, caci Domnul era cu el. Dupa un timp s-a întâmplat ca nevasta stapânului a pus ochii pe el si i-a zis: Culca-te cu mine! El n-a vrut,  motivându-si  purtarea curata cu aceste cuvinte:

„Cum as putea sa fac eu un rau atât de mare si sa pacatuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

Macar ca femeia insista si îi vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a vrut sa se culce cu ea. Dar într-o zi, când  erau singuri în casa, ea l-a apucat de haina, zicându-i, iarasi: „Culca-te cu mine!” El i-a lasat haina în mâna si a fugit afara din casa.

Ce credeti ca a facut femeia atunci? A chemat celelalte slugi  si le-a spus ca Iosif, evreul, tocmai fugise, lasându-si haina,  dupa o încercare de viol!

La întoarcere stapânul îl pedepseste cu închisoare, desi ca sclav  putea fi condamnat la moarte, însa Dumnezeu era cu Iosif si-i purta de grija.

Sa cautam urma pasilor lui Iosif (ca aplicatie)

  1. Iosif a vegheat, nu s-a jucat cu focul. El nu a cautat imoralitatea, dimpotriva chiar, s-a opus cu toata horarârea. Întelegem ca  el nu a dat nici semnale false catre alte persoane de sex opus.
  2. Iosif a avut o viata de rugaciune. El a trait în partasie cu Dumnezeu. El aducea toate nevoile si toate bucuriile înaintea lui Dumnezeu.
  3. Iosif a fugit de ispita si pacat si s-a împotrivit cu toata fiinta lui. El nu a fost deloc duplicitar.
  4. Iosif a avut un simt al raspunderii ridicat. El nu doar ca stia ce trebuie sa faca, dar s-a comportat si ca un om matur, raspunzator pentru faptele sale, înaintea oamenilor si înaintea lui Dumnezeu.
  5. Iosif a avut un Prieten de nadejde în care si-a pus toata încrederea si Acesta nu l-a dezamagit niciodata. Prietenul lui, nevazut, dar pe care l-a simtit mereu implicat în nevoile lui, a fost Dumnezeu.

Concluzii:

a)  Iosif l-a avut ca Prieten pe Dumnezeu. Iosif s-a încrezut în prietenul lui. S-a temut de Dumnezeu, nu de oameni. Chiar daca a ajuns în închisoare, chiar daca a fost vândut, chiar daca a fost sclav, Iosif nu si-a pierdut linistea si pacea. Peste tot i-a mers bine, a fost mereu pus în cinste pe unde a umblat, pâna acolo ca din Închisoare a fost scos sa-i interpreteze visul lui Faraon, caci Dumnezeu care cunoastea raspunsul era cu Iosif!

Si Faraon, când a aflat întelesul visului, ca Dumnezeu va aduce 7 ani de mare belsug, dupa care alti 7 ani de mare foamete si saracie, si-a întebat slujitorii sai:

 – Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu?

Nu, nu puteau gasi în Egipt, în poporul egiptean, dar era acolo Iosif!

Si l-a pus pe Iosif în fruntea Egiptului, imediat dupa Faraon, l-a facut prim ministru. Faraon l-a ales lânga el pe Iosif, pritenul lui Dumnezeu, pentru a se salva pe el si natiunea sa!

b) Oamenii mari, de astazi, dar si cei de ieri, nu ofera prietenia lor oricui. Doar din interes, pe termen scurt si partial.

c) Doar Dumnezeu e Acela care ne ofera prietenia Sa în totalitate si pentru totdeauna. E drept ca e conditionata. Primeste învatatura din gura Lui si pune-ti la inima cuvintele Lui.

Dumnezeu ne iubeste din toata inima Sa. El e Tatal nostru, iar noi suntem copiii Lui. Dar Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Nu putem sluji la doi stapâni: si lui Dumnezeu si lui Mamona.

Cine seamana vânt, va secera furtun?. Mamona, e regele idolilor, Satana care seamana doar discordie si aduce furtuna în inimile oamenilor.

Dumnezeu e Acela care ne da Pacea. Si El o da celor care-L iubesc, traiesc în ascultare si i-o cer!

Împrieteneste-te cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire. GLORIE DOMNULUI! Amin.

 

Un om special

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

CUM PUTEM FI DEOSEBITI

În fiecare generatie sunt si oameni speciali. Nu întotdeauna ajung însa sa fie si celebri. Conducatorii, sefi de stat, împaratii si regii, ei ramân mai usor în istorie si în memoria maselor, pentru un lucru sau altul.

Vlad Tepes e celebru pentru hotarârea sa de neclintit de a aplica legea, chiar cu cruzime, pâna la a-i trage în teapa pe raufacatorii calcatori de lege. Poate de acolo a ajuns pâna la noi vorba Unde-i lege, nu-i tocmeala.

Ceea ce lipseste astazi României e tocmai asta:Legea.

Nu avem nici Lege, dar nici veghetori ai legii. Judecatorii nostri aplica Legea dupa bunul lor plac. Dosarele zac cu anii. Dosarele definifive, hotarârile definitive, aflam ca nu sunt … definitive. Te plimba de la Ana la Caiafa, de nenumarate ori (fara numar, cum îsi numara …ei banii…), asa sunt plimbati vinovatii si nevinovatii români!

Judecatorii nostri nu judeca cauzele. Ei doar lucreaza pentru un salariu enorm si pentru pensii astronomice stabilite (i) legal de ei însisi, abuziv!

***

Cartea IOSUA ne prezinta poporul Israel în vremea intrarii în Tara promisa  si evenimentele istorice în care Dumnezeu a fost cu ei si i-a izbavit din toate luptele si necazurile întâmpinate.

Iosua a fost un barbat întelept, destoinic, hotarât, plin de Duhul lui Dumnezeu, care si-a definitivat pregatirea si caracterul în vrema lui Moise. Lânga cel caruia Dumnezeu îi vorbise gura catre gura, Iosua a deprins în detaliu umblarea prin credinta si din mâna acestui mare om de stat a preluat el stafeta.

Moise si Iosua au condus poporul din biruinta în biruinta, chiar daca au întâmpinat si atunci multe greutati si mari împotriviri din partea confratilor lor (si al Satanei, în ultima instanta).

Spre sfârsitul vietii sale, Iosua mai face un lucru extraordinar. Deoarece se vede ca nu se gasea un alt lider sa-i ia locul si sa-i conduca cu mâna forte pe mai departe, atunci Iosua strânge poporul si le pune în fata cele doua alternative de urmat, pentru ca ei sa poata aleage calea, în cunostinta de cauza.

„V-am dat o tara pe care n-o munciserati, cetati pe care nu le zidiserati, dar pe care le locuiti, vii si maslini pe care nu-i sadiserati, dar care va slujesc ca hrana. Acum, temeti-va de Domnul si slujiti-I cu scumpatate si credinciosie. Departati dumnezeii carora le-au slujit parintii vostri dincolo de Râu si în Egipt si slujiti Domnului. Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoritilor în a caror tara locuiti. Cât despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului.” Poporul a raspuns si a zis: „Departe de noi gândul sa parasim pe Domnul si sa slujim altor dumnezei. Caci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din tara Egiptului, din casa robiei, pe noi si pe parintii nostri; El a facut înaintea ochilor nostri acele minuni mari si ne-a pazit în tot timpul drumului pe care l-am urmat si în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut. El a izgonit dinaintea noastra pe toate popoarele si pe amoritii care locuiau tara aceasta. Si noi vom sluji Domnului, caci El este Dumnezeul nostru.” Iosua a zis poporului: „Voi nu veti putea sa slujiti Domnului, caci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu va va ierta faradelegile si pacatele. Când veti parasi pe Domnul si veti sluji unor dumnezei straini, El Se va întoarce si va va face rau si va va nimici, dupa ce v-a facut bine.” Poporul a zis lui Iosua: „Nu! Caci vom sluji Domnului.” Iosua a zis poporului: „Voi sunteti martori împotriva voastra însiva ca ati ales pe Domnul, ca sa-I slujiti.” Ei au raspuns: „Suntem martori!” „Scoateti, dar, dumnezeii straini care sunt în mijlocul vostru si întoarceti-va inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Si poporul a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru si vom asculta glasul Lui.” Iosua, 24.13-24

Poporul, ca sa propaseasca, trebuia sa-L aleaga pe Dumnezeu, sa asculte de Legea Lui, de planul Lui care este bun si desavârsit pentru om. Ei erau liberi sa aleaga, într-un fel sau altul. Cu Dumnezeu, ori cu idolii lumii, cu filozofiile oamenilor. Vor merge dupa un Dumnezeu viu, ori dupa idoli si învatatura oamenilor muritori?

Si astazi e la fel. Putem alege. Ne închinam lui Dumnezeu ori ne închinam idolilor din aceasta lume, televiziunii si idolilor care ne sunt prezentati continuu?

Putem alege. Azi zicem ca Dumnezeu e peste tot si nu mergem la Biserica, acolo unde e prezent Domnul, acolo unde e propovaduit Cuvântul si e laudat si preamarit El.

Trebuie sa alegem, daca dorim sa avem Pace si Binecuvânare, îl vom alege pe Domnul. Daca dorim sa ne bucuram de placerile lumii, de o clipa (chiar daca pot fi ani), vom alege nimicurile acestei lumi si vom merge dupa idolii promovati în mass media, divertisment-cearta, permanenta.

Iosua le-a zis, voi hotarâti!  Ei au raspuns celor doua oferte asa: „Nu! Caci vom sluji Domnului.” „Noi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru si vom asculta glasul Lui.”

Daca îl vom alege pe Domnul trebuie sa ne debarasam de idoli: lacomie, invidie, rautate, minciuna, lene, placerile ascunse ale imoralitatii etc

Sa ne focalizam viata în ascultare de pretentiile Domnului Dumnezeu si ne va fi bine!

Dar, indiferent de alegerea altora, IOSUA a zis: Cât despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului.”

Poporul a raspuns si a zis: „Departe de noi gândul sa parasim pe Domnul si sa slujim altor dumnezei.

ASTAZI, acum si aici, nu mâine – caci poate mâine nu vom mai avea ocazia oferita acum -, sa ne decidem a-L urma si asculta pe Creatorul si Mântuitorul nostru!

Vreau sa te urmez pe Tine, Doamne!  Ajuta-ma!

Glorie Domnului! Amin.

Doctrina de care avem nevoie

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment


George Danciu

.

“Cu umbre, care nu sunt,  v-a-ntunecat  vederea”

                         EMINESCU, Împarat si Proletar


 

.

Alege DRUMUL CRUCII LUI ISUS!


Imediat dupa Revolutia din 22 Decembrie 1989 am fost întrebat de un fost activist de partid, care ocupase o functie de conducere a unei filiale CFR dintr-un oras din nordul României, care va fi noua doctrina în politica, în democratie?

I-am raspuns fara ezitare, nu va fi nici o doctrina! Cum m-am hazardat la acest raspuns … utopic, deloc previzibil atunci…?

Am riscat o naivitate copilareasca de a crede ca dupa atâtia ani de minciuna a venit timpul sa tragem în sfârsit într-o singura directie, buna, înspre libertatea de expresie si democratie, spre morala si sinceritate. Credeam ca vom lasa în urma limbajul de lemn. Poate îmi închipuiam ca suntem cu totii satui de întunerecul plin de lipsuri în care am trait si o vom lua pe un drum nou si bun.

Dar nu numai eu m-am înselat. Ne-am inselat într-un fel sau într-altul cu totii.

Însa vedem ca s-au înselat si cei din tarile capitaliste. Sistemul capitalist, care a dat în economie rezultate bune si satisfacatoare, iata ca începând cu 2008 nici capitalismul nu mai e o solutie pentru societate.

Minciuna si întunerecul în care se complac cei care tin frâiele din tarile cu ani multi de traditie în „democratie”, au erodat întreg sistemul economic capitalist care de la o vreme nu mai poate fi redresat.

Bancherii lumii nu mai înteleg nimic, mari economisti nu mai au solutii, desi cei bogati înca au resurse si chiar se mai îmbogatesc temporar, dar cancerul crizei generalizate nu-i va ocoli nici pe ei.

E o seceta (economica) mare si îndelungata. Acest fapt îmi aminteste de vremea legendarului Iosif, fiul patriarhului Iacov- nepotul lui Avraam. Lui Iacov Dumnezeu i-a schimbat numele în ISRAEL – din familia sa, urmasii sai , e poporul care-i poarta numele!

Iosif avea un mare dar de la Dumnezeu, acela de a întelege care e semnificatia viselor. Fiind onest si intelept, Iosif a trait cu frica de Dumnezeu, nu însa de oameni. El a spus întptdeauna adevarul, iar adevarul spus l-a facut urât chiar si fratilor lui care l-au vândut sclav unei caravane, în desert. Asa se face ca ajunge în Egipt, si, datorita curatiei morale nu accepta avansurile sotiei stapânului unde a ajuns a  sluji, fiind acuzat abuziv, este aruncat în închisoare.

… Faraon, regele Egiptului a visat un vis care l-a înfricosat peste masura!

A cerut talmacirea visului de catre învatatii Egiptului, însa dezlegarea o avea doar Dumnezeu. Atunci, pentru a-si scapa viata, oamenii au aflat de Iosif, cum ca el avea de la Dumnezeu puterea de a cunoaste raspunsul.

Iosif le dezleaga taina celor doua vise ale împaratului:

Iosif a zis lui faraon: „Ce a visat faraon însemna un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui faraon ce are sa faca. Cele sapte vaci frumoase înseamna sapte ani; si cele sapte spice frumoase înseamna sapte ani: este un singur vis. Cele sapte vaci sfrijite si urâte, care se suiau dupa cele dintâi, înseamna sapte ani; si cele sapte spice goale, arse de vântul de rasarit, vor fi sapte ani de foamete.Astfel, dupa cum am spus lui faraon, Dumnezeu a aratat lui faraon ce are sa faca. Iata, vor fi sapte ani de mare belsug în toata tara Egiptului. Dupa ei vor veni sapte ani de foamete, asa ca se va uita tot belsugul acesta în tara Egiptului, si foametea va topi tara. Geneza, 41.24-30.

Faraon, cercetat de Dumnezeu, cutremurat, a cautat sa afle neaparat ce inteles au visele. Dar nu s-a multumit cu atât. El, ca rege, chiar si pe timp de foamete, se poate presupune ca ar fi avut cu ce trai. Dar Faraon a fost primul om în stat (Egipt). Nu s-a gândit doar la el si ai lui.

Iosif le prezinta, inspirat de Dumnezeu, un plan de strângere în mari depozite a bogatiei agricole din cei 7 ani de mari roade, pentru ca apoi sa poata fi gestionata cu discernamânt hrana în ceilalti 7 ani de mare foamete care va bântui lumea.

Si faraon a zis slujitorilor sai: „Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu?” Si faraon a zis lui Iosif: „Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atât de priceput si atât de întelept ca tine.Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai presus de tine.” Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îti dau stapânire peste toata tara Egiptului.” Geneza, 41.38-41

Acum suntem in anii de  Criza, de dupa anii de belsug ai capitalismului. E nevoie de un Iosif care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu!

E nevoie si de o atitudine ca aceea a lui Faraon:

  • el s-a temut de Dumnezeu
  • nu a avut pace pâna nu a aflat care e semnificatia si planul de redresare trimis de Dumnezeu
  • a ascultat de solutia data de Dumnezeu
  • l-a pus pe Iosif mai mare peste casa sa; tot poporul a ascultat de poruncile lui Iosif
  • FARAON A ASCULTAT DE DUMNEZEU.

Solutia crizei economice si morale, fara precedent, în care se gasesc tarile UE, SUA …. este doar la Dumnezeu. De la El vine belsugul. Pasii Lui varsa belsugul. La noi însa e cheia, pocainta si ascultarea de Dumnezeu!

Conducatorii – faraonii zilelor noastre -, trebuie sa gaseasca oameni care cunosc planul lui Dumnezeu.

Cei aflati acum la cârma trebuie sa faca pasul inapoi, sa-L lase pe Dumnezeu sa conduca  poporul (Tarilor aflate în criza), prin oameni care au în ei Duhul lui Dumnezeu!

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

 

Povestea unui sclav neterminat..

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Rodica Botan

(Pe Ginduri)

Cu o vara in urma am facut o calatorie in Italia. Am vizitat multe locuri, am trait momente  emotionante, speciale, atingând suprafata de marmura rece si fina a vreunei statui renumite…dar nimic nu m-a impresionat mai mult ca sclavii neterminati ai lui Michelangello. Ei m-au facut sa ma inteleg si sa realizez mai bine cine sunt eu, fiinta asta neterminata, mereu supusa schimbarilor…

Când te uiti la acesti sclavi, dintr-o parte vezi o bucata de marmura…un bloc masiv, nelucrat, abstract. Te intorci dupa bucata aia de piatra si o mâna perfecta de o finete si o gingasie nemaipomenita parca in miscare, sare din blocul de piatra…ce mai…parca statuia este gata sa iasa din bloc afara, parca este incatusata inauntru si cineva doar trebuie sa dea la o parte surplusul de pe lânga ea…

Am simtit atunci ca sint o opera de arta in lucru; ca am o viata , cât o fi ea de lunga nu stiu, dar ala e timpul meu in care trebuie sa ma las modelata de imprejurari si situatii. Ca singurul lucru pe care pot sa-l fac de cele mai multe ori este sa am atitudinea cea mai potrivita…

Eu cred ca Dumnezeu a stabilit un traseu pentru mine, si a ales acele situatii care vor putea sa ma modeleze cel mai bine. De aceea incerc sa aleg cu intelepciune atitudinea care o am…

Când mi-e greu câteodata…imi amintesc de brazii din padure; atunci când cade zapada grea, ei isi lasa crengile usor in jos, si greutatea aluneca la vale…

Când viata este plina de framântari…imi amintesc ca daca amesteci un pahar de apa oricât de mult, chiar asa de tare sa curga afara din pahar…ceea ce o sa curga este doar ceea ce este in pahar…si ma straduiesc sa-l tin curat…

Bineinteles ca inca sint un sclav al blocului de piatra pe care Maestrul cu dragoste il ciopleste… Bineinteles ca sughit câteodata când dalta loveste prea tare…dar intr-o zi, am sa fiu o lucrare terminata…iar Maestrul meu…Dumnezeu, nu face decât opere de arta.

Jumatate de Biblie…

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Richard Wurmbrand

 

Un Vânzator de Biblii este refuzat categoric când încearca sa vânda o Biblie. S-a gândit sa ofere atunci cartea Noul Testament gratuit stapânei casei. Barbatul ei, în bajocura spsuse…

– Suntem casatoriti… asa ca jumate din tot ce are ea imi apartine…. Si lua un topor si taie Testamentul în doua. Însa dupa câteva saptamâni o intreba pe sotia lui…

– Unde-i cealalta jumatate de carte, ca am nevoie de ea? Am citit in jumatatea mea, povestea fiului risipitor… si fiul risipitor tocmai s-a întors înapoi la tatal lui si îi spune ceva… si sunt curios ce-i spune. Cred ca raspunsul este în jumatatea ta de carte…!

Si acesta nu-i singurul om care a împartit Biblia în jumatate. Isus a venit sa ne aduca si har si adevar. Unii predicatori vorbesc numai despre adevar, altii numai despre har. Biblia uneste iertarea pacatelor cu pocainta. Nu împarti Cuvântul Lui Dumnezeu în jumatati. Nu te opri la faptul ca Isus iarta pacatele.

Este scris si faptul ca noi trebuie sa ne prezentam trupurile noastre ca o jertfa vie…

 

Va îndemn, dar, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfânta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va transformati, prin înnoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavârsita. (Epistola lui Pavel catre Romani 12:1-2)


(Preluat de la dna Rodica Botan, Pe Ginduri – http://www.peginduri.com/)

Dumnezeu iti cere un singur lucru

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

 

“Sa stii, dar, ca Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu..”               Deuteronom, 7.9

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”                                    Luca, 10.41-42

.


ESTE UN SINGUR DUMNEZEU


E o vorba româneasca care ne clarifica si ne ajuta sa folosim putine cuvinte: Câte bordeie, atâtea obiceie!

Omul îsi primeste învatatura pe multe canale si prin si mai multi oameni. Diversificata, însa e oscilanta si schimbatoare de la o zi la alta.

Acesti învatatori, nu numai ca nu sunt desavârsiti, nu sunt nici cel putin mereu la fel, aceeasi, ei sunt schimbatori si inegali cu ei însisi. Ei sunt purtati încolo si încoace de orice val de învatatura pe care o primesc la rândul lor.

Doar Unul singur, Dumnezeu, e mereu acelasi, azi, si ieri si în veci. Dumnezeu nu se schimba, El ramâne mereu egal cu El însusi în ceea ce face. El este unic.

Daca primim de la oameni,  învatatura si pretentii, ele se modifica mereu si niciodata nu reusim sa ne multumim unii pe altii.

Daca însa ne raportam la Dumnezeu, care ne da o învatatura clara si care are aceleasi pretentii, dintotdeauna, atunci nimic nu ne va surprinde.

El spune adesea ca ne cere doar un singur lucru, El nu doreste sa ne încarce carul sau sa ne încurce în drumul nostru spre Viata eterna.

***

Luca, 10

Pentru a ne edifica, putem lua multe exemple, fie de o parte, fie de alta.

Însa, acum sa privim în capitolul 10 din Evanghelia dupa Luca unde gasim câteva subtexte.

(a) Primul e Trimiterea celor 70 de ucenici. Sa luam doar o singura învatatura, cerinta  a Domnului pentru crestini!

„Dupa aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetatile si în toate locurile pe unde avea sa treaca El.

Cine va asculta pe voi pe Mine Ma asculta; si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste; iar cine Ma nesocoteste pe Mine nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Sunt împuterniciti si trimisi de Domnul, multi, Luca ne spune de trmiterea a saptezeci, dar în zilele noastre numarul e mare, fara de numar, însa El e Acelasi, Unul, cu aceeasi învatatura neschimbatoare.

Trebuie sa-L întrezarim cu totii pe El, Unicul, în zugravirea slaba si saracaciasa pe care doar asa reusim, palid, sa-L prezentam pe Cel Nevazut, Creatorul a toate.

Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” (Luca, 10.22).

Ni se cere doar un singur lucru: sa fim Ambasadorii Lui! E mult, e putin, e dificil… acesta e mandatul nostru.

(b) Al doilea e Pilda Samariteanului

Un învatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citesti în ea?” El a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Un învatator al Legii s-a ridicat sa-L ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Si acestui om, Domnul i-a cerut un singur lucru,  pe care, implinindu-l,  va avea satisfactie, va mosteni viata vesnica.

Ce i-a cerut? Sa fie plin de iubire; fata de Dumnezeu si fata de aproapele sau.

„Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Oamenilor nesinceri le vine greu sa fie simpli în întelegere si judecata. Nici acest învatator al legii n-a putut întelege care-i e aproapele deoarece nu voia sa asculte de învatatura lui Dumnezeu.

Aproapele nostru e cel întâlnit în calatoria vietii noastre si care se afla într-o nevoie oarecare, iar noi trebuie sa fim sensibili si sa ne dam toate silintele sa-l ajutam, dupa puterile noastre (dintr-o inima plina de iubire).

(c) Al treilea text e povestea despre Marta si Maria.

„Pe când era pe drum, cu ucenicii Sai, Isus a intrat într-un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o sora numita Maria, care s-a asezat jos la picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui. Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”

Marta e personajul principal, negativ, iar Maria, din planul secund e laudata pentru purtarea ei!

Marta lucra de zor, agitata, gândind ca asa îi va fi mai de folos musafirului si-L va onora mai mult prin munca ei neostoita.

Însa Maria, la sosirea Mântuitorului, nu înceteaza a-L soarbe cu toata fiinta si inima pe Domnul!

Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”

Domnul e cel ce trage concluzia finala. Dumnezeu ne cere un singur lucru: sa avem o atitudine de închinare înaintea Lui!

Când avem o stare de închinare înaintea Creatorului si Stapânului nostru toate celelalte decurg dupa voia Sa:

  • traim în ascultare de El;

  • mergem ca ambasadori, înaintea Lui;

  • lucram cu iubire pentru aproapele nostru aflat în nevoi;

  • Îl onoram pe Dumnezeu prin închinarea noastra, din toata inima, prin ascultare si credinta!

    Glorie Domnului! Amin.

Hrana si Medicament

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

„Este scris: „Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”          

                         Evanghlia dupa Matei, 4. 4


Foarte multi oameni de certa valoare au dat acelasi raspuns, la aceeasi întrebare:

– Daca ar fi sa ramâi izolat pe o insula sau daca ar fi sa te afli în închisoare si daca ti s-ar permite sa iei doar o singura Carte, pe care ai alege-o?

– Biblia! au raspuns ei fara nici o ezitare.

Dar sunt mult mai multi oameni (de stiinta si de cultura) care nici nu citesc aceasta unica Carte.

***

Biblia este foarte samântoasa.Si, metaforic vorbind, e bogata în cereale. Nu te îngrasa, te mentine suplu si elastic, plin de seva si de putere. E foarte bogata în proteine naturale si e foarte hranitoare. Nu are deloc E-uri si nu are contraindicatii. Te ajuta sa te mentii sanatos, te ajuta la memorare …, iar boala Alzheimer nu se apropie de tine.

Biblia contine toate vitaminele de care are organismul uman nevoie.

Deci, pentru a fi un om sanatos, se va lua de 3 ori pe zi, portii potrivite, dupa om, din Cuvântul Bibliei. Dar cu mult discernamânt si cu întelepciune; unse pe deasupra cu meditatie si cu rugaciune.

Credinta, este si ea, un condiment necesar si hranitor; ea a stat ca un scut împotriva grozaviilor întâmpinate de credinciosi în anii reci din închisorile comuniste, acolo unde tortura le era oferita în loc de hrana, de catre uneltele si slujitorii Diavolului.

 

Nevoia de pâine!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

O stare normala …

„Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”    Matei, 6.11

GÂNDURI PENTRU 2012!

Nevoia de pâine pentru întreaga populatie a lumii, care  se ridica la aproximativ 6,7 miliarde de oameni, e deosebit de importanta.

Pâinea, ca aliment de baza al omului, a fost si este un sortiment strict necesar si nu usor de asigurat.


Suntem în prima zi a Anului 2012!

Orice lucrare, crestinii o încep cu o Rugaciune. Cu atât mai mult intrarea în Anul 2012, an în care pe fiecare om îl asteapta o multitudine de experiente noi!

Fiecare crestin e bine sa aiba rugaciunea sa personala, de cerere cu multumiri, catre Dumnezeu, care se îngrijeste de întreaga Sa creatie.

Modelul Rugaciunii ne este dat de Domnul Isus.

Rugaciunea “Tatal nostru”

„Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Împaratia Ta; faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt.

Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;

si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!” (Matei, 6.9-13)

Crestinismul –  se diferentiaza clar de celelalte religii. Numai crestinismul NU pune eul pe primul loc. Eul nostru – fiecare crestin -, trebuie sa-l rastignim, pentru ca în noi sa traiasca Hristos (Hristos în noi, nadejdea slavei, Coloseni, 1.27).

Rostind Rugaciunea lasata noua ca un model pentru viata de rugaciune, înseamna ca trebuie ca mai întâi sa Îl recunoastem pe Tatal nostru, care e în Ceruri, Maretia Lui, si sa îi aducem închinarea noastra sincera care i se cuvine.

Doar mai pe urma sa ne întoarcem si spre nevoile noastre. Dupa slavirea Numelui Domnului, începem sa venim înaintea Lui si cu nevoile noastre. Trebuie ca mai întâi sa dorim sa se faca voia Lui în noi si în lume, dupa cum se face în Cer, asa si pe pamânt.

Dar sa nu dam mai mare importanta pâinii, decât voii Lui. Apostolul Pavel ne învata sa facem toate lucrurile ca pentru Domnul. Sa nu mâncam o pâine a compromisurilor.

În societatea din lumea aceasta cea mai importanta problema pare a fi … pâinea!

Dar Domnul Isus, atunci când a flamânzit si a fost ispitit de Satana, El a raspuns (Matei, 4.1-11) scriptural:

„Este scris: „Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Într-o împrejurare Isus a stat de vorba cu Femeia samariteanca la fântâna lui Iacov. Ucenicii se dusesera în cetate sa cumpere de-ale mâncarii. Apostolul Ioan consemneaza întâmplarea (Ioan, 4):

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau sa manânce si ziceau: „Învatatorule, manânca!” „Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoasteti.” Ucenicii au început sa-si zica deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva sa manânce?”

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan, 4.31-34).

Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pâna la seceris? Iata, Eu va spun: ridicati-va ochii si priviti holdele care sunt albe acum, gata pentru seceris. Cine secera primeste o plata si strânge rod pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure în acelasi timp.(Ioan, 4.36)

Si le-a zis: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. (Luca, 10.2)

Dumnezeu doreste sa ne dea pâinea de care avem nevoie, tuturor oamenilor, dar trebuie sa punem ordine în prioritati:

“Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va îngrijorati, dar, de ziua de mâine; caci ziua de mâine se va îngrijora de ea însasi. Ajunge zilei necazul ei.”

Sa-L cautam pe Dumnezeu, si sa-L onoram pe El, iar aceasta ne va aduce o adevarata si mare binecuvântare.

Holdele omenirii sunt gata de seceris. Samânta Adevarului depusa în inimile oamenilor a rodit si trebuie sa fie strânsa în „hambare”!

Dar sunt putini lucratorii.Însa Dumnezeu ne va satura cu Pâinea care coboara din Cer (Isus), pentru cei care au credinta:

“Eu sunt Pâinea vietii.

Parintii vostri au mâncat mana în pustiu, si au murit.

Pâinea care Se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manânce din ea si sa nu moara.

Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Daca manânca cineva din pâinea aceasta, va trai în veac; si pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viata lumii.” Ioan, 6

Doamne, ajuta-ma sa lucrez în via Ta în anul 2012!

Glorie Domnului! Amin.

 

SA FIM NEPRIHANITI ÎN 2012!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Cristos cunoaste viitorul


Sorin Sabou

(http://www.sorinsabou.com/)



Ce raspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem si mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împaratia? Cine va vedea pe Dumnezeu? si Cine va mosteni pamântul?

Aceste întrebari cu privire la lucrurile esentiale din viitor ofera liniile de investigare la nivelul Evangheliei dupa Matei. Cristos da raspunsul subliniind bucuria fara margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebari.

Cei saraci în duh, cei cu inima curata, si cei blânzi. Elementele esentiale pe partea oamenilor sunt de ordin launtric, tin de un anumit caracter. Recunoasterea saraciei spirituale, a dependentei de Dumnezeu, ordine si curatie a inimii, folosirea numai spre bine a autoritatii si raspunderilor date de Dumnezeu robilor sai sunt lucrurile esentiale care au un cuvânt greu când se cauta raspuns la întrebarea: Ce va fi?

În mod concret intrarea în Împaratia cerurilor depinde de neprihanirea (dreptatea) oamenilor. Textul esential este cel din Matei, 5.20:

„Daca neprihanirea voastra nu o va întrece pe cea a carturarilor si fariseilor cu nici un chip nu veti intra în Împaratia cerurilor.“

Aceasta afirmatie se întelege contextual cu ajutorul a ceea ce urmeaza sa fie spus. În privinta întrecerii neprihanirii carturarilor, ucenicul lui Cristos în întelegerea Scripturii, trebuie sa treaca dincolo de litera ei la spiritul ei. Ei au auzit ca s-a spus, dar sunt atenti la ce spune Cristos. Modelul lui Cristos de întelegere a textului Scripturilor sta ca exemplu pentru ei. În ce priveste întrecerea neprihanirii fariseilor, ucenicul lui Cristos nu îsi practica neprihanirea sa fie laudat de oameni, nici în privinta milosteniei, nici a rugaciunii si nici a postului. Pe toate acestea le practica înaintea lui Dumnezeu; ele sunt parte integranta a comuniunii sale cu Dumnezeu, si de la acesta îsi va primi rasplata.

Pildele cu cele zece fecioare, cu talantii si cu pastorul, oile si caprele identifica alte detalii la raspunsul la întrebarea: Ce va fi? Nepregatirea pentru ce va fi are consecinte dramatice. Nimeni nu poate însela pe Mirele care vine. Cu cât întârzie mai mult cu atât se vede mai clar daca eu sunt pregatit pentru venirea lui. Este raspunderea mea sa am untdelemn suficient pâna la intrarea în odaia de nunta. Folosirea în folosul stapânului a resurselor încredintate este obligatorie. Îngroparea lor înseamna pierdere. Aici eu sunt doar un ispravnic al averii stapânului. Tot ce mi-a dat trebuie înmultit pentru el.

Apoi raportarea la cei mai neînsemnati dintre frati arata adevarul dragostei fata de oameni. Dar e mai mult de atât, asa se arata dragostea fata de Cristos. Compasiunea fata de cei mai neînsemnati înseamna slujire fata de Cristos. Acest lucru dovedeste caracterul de a fi neprihanit. Asa sunt cei care sunt pusi în partea dreapta a Fiului Omului în ziua judecatii tuturor popoarelor.

Magii – oameni în cautarea adevarului

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

                                               Evanghelia  MATEI, 2. 1-2

.

MAGII LA IERUSALIM


Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau ei cu toata fiinta lor. Si, de fapt, asa i-a învatat Mântuitorul vorbind în Predica de pe Munte:

Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide. (Matei, 7.7-8).

Magii, ca oameni de stiinta, îsi facusera scop al vietii cunoasterea mersului astrelor si al Creatorului care pune totul în  miscare dupa voia Sa!

„Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Orice mare cercetator, în sfera sa de activitate, cautându-L pe Dumnezeu, îl va gasi.

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamântul, si glasul lor merge pâna la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. Legea Domnului este desavârsita si învioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da întelepciune celui nestiutor”. Psalm, 19.1-7

Celebra formula a lui Einstein E=mc2, unde constanta, neschimbatoare, nedeterminata, face referire la … Dumnezeu, care e constant, neschimbator, Acelasi ieri, si azi si în veci,  si imposibil de determinat, de creatia Sa (omul).

Împaratul Irod, care era un edomit (descendent al lui Esau, nu al lui Iacov-Israel), statea pe scaunul lui David si, implicit, pe cel al lui Isus, abuziv, dar nu avea cunostintele istorice si astrologice necesare:

„Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei ...”

Irod s-a tulburat si odata cu el tot Ierusalimul.

Sa observam ca nici chiar oamenii de stiinta, magii, nu ajung prin cercetarile lor asidue decât pâna la paginile Scripturii – Scrierea Lui Dumnezeu (Biblia).

Preotii au gasit din Scripturi raspunsul unde trebuia sa se nasca Domnul Pacii, cum scrisesera prorocii Domnului.

Dar e greu de înteles, de neînteles cum preotii au stat pe loc, atunci, ca si mai târziu si nu s-au dus sa vada daca si cum se împlineste prorocia privind Nasterea Mântuitorului Lumii!

Magilor, steaua le-a aratat drumul, însa Cuvântul vine cu raspunsul exact. Stiinta ne aduce sa stim,  sa cunoastem ca exista un Creator, iar Biblia ni-l înfatiseaza pe Acest Creator.

Si astazi suntem destui farisei si carturari care sunt carturari cu directiile, cunosc în mare ce se întâmpla, dar nu i se închina lui Dumnezeu!

Aceasta e drama crestinismului din zilele de pe urma, când cunostinta va umple Pamântul, dar dragostea celor mai multi se va raci!

Preocuparea magilor ne ajuta sa întelegem ca numai Scripturile ne pot duce pâna la Hristos, iar celelalte carti, îndrumatoare, ne arata ca exista un Creator si, eventual, ne pot îndreapta în directia buna. Cu unele carti putem ajunge chiar foarte aproape, dar atât, nu ajungem la destinatia si scopul omului: Hristos în noi, nadejdea slavei!

Magii, dupa câte stim, n-au mai scris tratate de stiinta, carti de teologie, dar stim ce au facut cu adevarat: ei au ajuns înaintea Pruncului si I s-au închinat.

Ba mai mult, ei i-au adus si daruri; (s-or fi grabit cu zeciuiala care i se cuvine). Si magii nu erau evrei, ci dintre neamuri, dar Îl cautau pe Dumnezeu sa i se închine. Si sutasul Corneliu a fost îndrumat de unul care cunostea Scriptura, de apostolul Petru, care îl cunoastea si pe Domnul Isus (Fapte, 10).

Evreii, dar si mai marii lor preoti, cunoscatori ai Sfintului Cuvânt, se aflau doar la câteva mile si nu s-au deranjat sa vada în acele momente locul în care S-a nascut si pe Mântuitorul lor!

Evreii au dat raspunsul scriptural, dar se vede ca erau orbiti, asta pâna va intra numarul deplin al neamurilor, apoi harul se va lua de la neamuri si va trece la Evrei (Romani, 11.25-26).

Mare pacat de acei  oameni cu Scriptura în mâna si care nu i se închina lui Dumnezeu, îl ignora, Îl ofenseaza si nu se tem de El ca sa-i dea slava …

Sunt multi carturari cu directiile, stiu ce se întâmpla, la rece, dar nu se implica si nu i se închina, nu-L cunosc pe Regele Universului!

Psalmul 46 spune: Opriti-va! Si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu!

Si, meditând, sa ne hotarâm pe ce cale vrem sa apucam:

  • pe calea magilor?

  • pe calea mai marilor preoti?

  • Pe calea lui Irod?

Magii s-au aruncat cu fata la pamânt înaintea Împaratului sosit în lumea noastra si i s-au închinat! Ei nu i s-au închinat Mariei. Darurile au fost pentru rege. Ei au gasit sensul vietii, L-au gasit pe Cel care are Viata în Sine!

„Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna.”

Oameni cu un IQ ridicat, precum cei de la NASA, nu cauta Adevarata Stea sa i se închine, cu credinta; dimpotriva, au ajuns mai mult sa caute „dovezi” împotriva teologiei crestine!

Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit!

Sa venim cu o Rugaciune sincera înaintea Domnului Nevazut, ca El sa ne îndrepte pasii si gândurile spre adevarata cunostinta care sa ne duca la Închinare si mântuire! Amin.

***

Evanghelia dupa Matei, 2: 1-12

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „caci iata ce a fost scris prin prorocul: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neînsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat întocmai de la ei vremea în care se aratase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem si le-a zis: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc: si, când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Dupa ce au ascultat pe împaratul, magii au plecat. Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum.”

RAVASE DE CRACIUN 2011

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

 

SEARA DE CRACIUN

Este seara de Craciun,
Stelele sclipesc în ceruri,
Luna s-a gatit de gala,
Peste tot e armonie!

Este seara de Craciun,
Nori pufosi cu albe mantii
Cern încet fulgi de zapada,
Peste tot e feerie!

Este seara de Craciun,
Crestineasca sarbatoare,
Îngerii cânta colinde,
Peste tot e pietate!

Este seara de Craciun,
Stau doar eu cu mine însumi,
Mi-e un dor nebun de tine,
Peste tot, singuratate!

Este seara de Craciun,
M-am culcat sa-mi alin dorul,
Te visez numai pe tine,
Peste tot e doar iubire!

Este seara de Craciun,
Visele ma duc departe,
Sunt copil ca altadata,
Peste tot doar amintire!

Este seara de Craciun,
Lânga mine stau parintii,
Asteptam sa vina Mosu’…
Peste tot, doar mângâiere!

Este seara de Craciun,
Ma trezesc udat de lacrimi,
Nu mai e ca altadata,
Peste tot e doar durere!

POEZIA IERNII

De când m-am trezit
sunt coplesit de-atâta bucurie,
e totul alb afara si ninge,
ninge cu poezie!

Stau în zapada singur
si norii cern încet
versuri, lirica dulce,
din suflet de poet.

Un fulg e Eminescu,
altul Alecsandri,
Cosbuc, Blaga si Labis
si câti oare-or mai fi?

Pe-o mâneca Arghezi,
cazut lânga Sorescu,
pe-un umar Cincinat,
Cusin si Paunescu.

S-au prins cu toti de mâna
parca danseaza-o hora,
Tepelea si Nichita,
au Blandiana – sora!

Stau toti în armonie,
Dinescu, Fruntelata,
Astalos, Ivanescu,
si nimeni nu se cearta.

Totu-mi pare feeric
În dulcea Românie
fiindca aici si iarna
murmura poezie!

PARODIE DE CRACIUN

Comunistul Mos Gerila
De mult nu mai vine,
Toata lumea a sperat
C-o sa fie bine!

Acum vine Mos Craciun,
Asteptat cu-ardoare,
Dar de-oamenii saraci
Nici în cot nu-l doare!

Copilasii mititei
Nu îl mai saluta,
Fiindca nu le da nimic
Daca n-au valuta!

Dorindu-ti o jucarea,
Te uiti la vitrine
Ca si Nastratin Hogea
Si sa plângi îti vine!

Având ochii-nlacrimati
De-atâta splendoare,
Stai în strada necajit
Si simti ca te doare!

Unii tipa ca e bine,
Alti gasesc scuze,
Multi se uita la vitrine
Si se ling pe buze!

Asta-o fi economia
Aia de piata?
Daca-l vad pe Mos Craciun
Îl arunc pe gheata!

George ROCA
Craciun 2011
Sydney, Australia

Craciunul de-a lungul secolelor

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Dupa un an cu reusite si neîmpliniri iata-ne, din nou, în fata Sarbatorilor de iarna. Începuta înca din data de 6 decembrie cu ocazia Sfantului Nicolae, aceasta perioada sacra mai cuprinde Nasterea Domnului sau Craciunul, Anul Nou, Sfintii Vasile, Grigore si Ioan si Boboteaza. Probabil ca ne aflam în cadrul celei mai frumoase perioade a anului, perioada in care lasam în urma tot ce a fost rau in anul care se apropie de final, il asteptam pe Mos Craciun si ne facem primele sperante cu privire la anul care bate la usa.
Cu toate acestea, elementul central al Sarbatorilor de iarna este reprezentat de Nasterea Domnului Iisus sau “Craciunul”. Este interesant de stiut ca pâna catre sfârsitul secolului al IV-lea, Craciunul se sarbatorea odata cu Boboteaza la 6 ianuarie. Desi unii cercetatori (P. Papahagi, V. Pârvan, S. Puscariu) considera ca termenul “Craciun” provine din latinescul “calatio” prin care se întelegea convocarea poporului de catre preotii pagâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anuntarea sarbatorilor din luna respectiva, si, cea mai importanta “calatio” era aceea de la 1 ianuarie, mai exista si o alta varianta etimologica sustinuta de O. Densusianu sau A. Rosetti care afirma ca originea acestui termen provine din latinescul “creatio”. Indiferent care ar fi originea acestui termen, sarbatorirea Craciunului pe data de 25 decembrie pare a fi o data aleasa arbitrar, întrucât Evangheliile nu consemneaza o data exacta, iar în acea zi romani pagâni sarbatoreau cu fast “Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus”, zi în care primii crestini se puteau manifesta mai liber.

Dar totusi, etimologiile sau datele istorice par lipsite de importanta în fata insemnatatii mesajului cristic. Fiul lui Dumnezeu a ales sa se nasca în conditiile precare oferite de un adapost pentru animale. Singurii martori ai acestui eveniment marcant pentru istoria omenirii au fost niste pastori si 3 astronomi. Iisus s-a nascut în mijlocul animalelor si a fost adapostit într-o iesle, departe de toate facilitatile de care ar fi putut dispune. A ales modestia, umilinta, cai pe care le-a urmat toata viata.

Prealuând acest model, la peste 2000 de ani de la acest moment, suntem datori sa meditam la aceste aspecte. Pentru a ne bucura de nasterea lui Iisus nu avem nevoie de fastul bunurilor lumesti, de locuinte luxoase si pline de bunuri inutile, de brazi taiati, de cadouri scumpe aduse Mos-Craciuni închipuiti. Singurul cadou viabil este posibilitatea mântuirii. Iar acest cadou a fost oferit umanitatii în seara de Craciun.

Imi amintesc cum, în copilarie, mergeam la colindat. Eram la Rohia, un umil sat maramuresan. Dupa o îndelungata asteptare, pregatita de multe repetitii, colindul trupelor de copii debutau seara, negresit la manastire, dupa care, pâna când mijeau zorile, strabateam, prin nameti de omat, întreg satul. Întreaga comunitate era conectata la maxim la acest eveniment si nimeni nu închidea un ochi toata noaptea în asteptarea colindatorilor. Din toate partile se auzeau ecouri de colinde. În schimbul acesteia primeam un colacel pe care îl puneam pe o sfoara…

Acesta era adevaratul spirit al sarbatorii. Pe pamânt era pace si între oameni bunavoire. Sufletele noastre radiau de bucuria sufleteasca, aceasi bucurie împartasita si de cei aflati în preajma ieslei din Betleem.

Haideti sa încercam sa traim aceste Sarbatori la adevarata lor semnificatie, aceea spirituala. Numai asa ele vor fi cu adevarat fericite.

Sarbatori fericite!

Mihai Cucerzan