Dilema: Un român pisalog sau un inginer norocos?!

On November 6, 2011 By nelursIn MemoriesLeave a comment

Despre prietenii si cunoscutii lui nea Mitica Sinu se poate vorbi, fara doar si poate, ore întregi fara sa te plictisesti, iar de scris, poti scrie atât cât te tine condeiul, pentru ca ai despre ce! Profile umane atât de variate s-au intersectat cu persoana lui în anii petrecuti în exil, încât daca ai rabdare sa le analizezi în amanuntime, este putin probabil sa nu descoperi în fiecare macar un graunte de învatatura sau o picatura de cunoastere.
   460 de persoane contine lista de cunostinte a octogenarului înca plin de vigoare, dornic de a-mi destainui o viata palpitanta, petrecuta în cinci tari, pe doua continente! Cei care i-au fost apropiati, s-au bucurat si se mai bucura înca de pastrarea amintirilor vii în memoria lui. Asa este si inginerul Nicolae Stoicoiu, pe care Mitica Sinu l-a cunoscut pe pamânt american, în California, unde se deruleaza fimul amintirilor sale în acest episod al foiletonului vietii de emigrant.
   Doi olteni, doi frati, doua profile!
   Nicolae Stoicoiu venise împreuna cu sotia sa Marioara sa-si viziteze fratele mai mic, la Calgary – medicul Traian Stoicoiu, un chirurg renumit în Canada, în acel timp. Ca intentionase sau nu sa ramâna în afara granitelor României, nu se stie, dar stim sigur de la Dumitru Sinu ca el a facut-o, stabilindu-se pentru o vreme pe continentul nord-american.
   Fratii Stoicoiu erau olteni si proveneau dintr-o familie onorabila din Gorj. Ambii – intelectuali, urmând cursurile universitare în perioada interbelica, simpatizeaza cu miscarea legionara, dar nu fac parte niciodata din rândurile acesteia. În mod cert, simplul fapt ca au cochetat cu doctrina gruparii legionare nu i-a absolvit de trecerea tavalugului comunist peste vietile si profesiile lor, ceea ce le-a influentat, fara îndoiala, destinele.
   Nicolae, cel mai mare dintre ei era inginer; fusese coleg de facultate cu sotia lui Alexandru Bunescu, Sonia – cuplul pe care Mitica îl cunoaste în lagarul din Iugoslavia si cu care leaga o prietenie pe viata, si cu Traian Nitescu, ilustrul director si inventator român de la Petrofina, o prestigioasa companie din domeniul petrolier. Nitescu, minte luminata, spirit intreprinzator si organizatoric de exceptie era supranumit Napoleonul petrolului, fiind foarte apreciat pentru seriozitatea si meritele sale. Iata ca atât familia Bunescu cât si Traian Nitescu, colegii si prietenii lui erau demult plecati pe drumul pribegiei când Nicolae Stoicoiu ajunge la nea Mitica, în Long Beach, California.
   Pe doctorul Traian Stoicoiu îl cunoscuse Mitica Sinu la Cluj, unde era si asistent universitar. Parasise România cu multi ani în urma. Trecuse granita ajutat de un fotbalist de origine maghiara din Cluj, Iuliu Bodola, cu care se împrietenise dupa ce o operase pe matusa acestuia…Traiectoria vietii lui în exil s-a înscris în câteva coordonate interesante: Ungaria – Austria – Franta si în cele din urma, Canada.
   Cei doi, Traian si Nicolae Stoicoiu mai aveau un frate, Virgil, pe care nea Mitica îsi aminteste ca-l întâlnise la Paris, dar nu cunostea detalii despre el, decât ca, spre deosebire de ceilalti doi, care erau niste pragmatici înnascuti, acest al treilea fiu al familiei Stoicoiu era implicat în politica.
   Doctorul Stoicoiu îsi aduce fratele si cumnata, sositi de curând din România în vizita la nea Mitica, la Long Beach. Perfectionist pâna în pânzele albe, inginerul Stoicoiu era o persoana foarte tipicara, nu chiar usor de tolerat: “Pâna si modul în care sotia felia pâinea trebuia sa fie perfect!”- îmi relateaza zâmbind nea Mitica. Traian, care era total diferit de fratele sau si totodata unul dintre cei mai buni chirurgi din Canada, îi spusese ca nu avea timp si nervi sa se ocupe îndeaproape de oaspetii sositi din tara, asa ca îi duce pe Nicolae si Marioara la Long Beach si îi lasa pe mâna prietenului sau, spunându-i fara rezerve: Eu nu ma pot întelege cu el, e un pisalog! Ti-l las tie!
   “Asta nu-i inginer, Mike, asta e doctor!”
   Cum prietenia dintre Dumitru Sinu si Traian Stoicoiu era una de exceptie, fratele medicului este primit cum se cuvine si tratat ca un oaspete ales de catre nea Mitica. Într-una din zile, acuzând dureri de spate, Nicolae Stoicoiu este dus de catre Mitica la un doctor american de origine texana, cu care prietenul meu octogenar avea o relatie foarte buna, în vederea efectuarii unor investigatii medicale.
   Frenchy! – acesta era apelativul folosit de catre medicul american atunci când era cu Mitica Sinu, la cafea. Pentru ca aproape zilnic cei doi taifasuiau lânga o ceasca de cafea, la vreun local din oras. “Domnule doctor, eu v-am spus de zece ori ca sunt român!” – venea replica prietenului meu, ori de câte ori doctorul îi zicea astfel, din dorinta-i snoaba de a fi auzit ca vorbeste frantuzeste. Voia sa arate celor care se aflau prin preajma, ca el, doctorul american, proprietar al unui spital, a sase clinici si al câtorva ansambluri de apartamente (condomenii) în California acelor timpuri, mai are în plus si aceasta virtute de vorbitor de franceza. O reconfirmare a faptului ca snobismul nu si-a ales niciodata adeptii pe criterii tabu, si ca nu tine cont nici de pozitia sociala, nici de conditia materiala.
   “Iesea cu mine sa vorbeasca frantuzeste – continua istorisirea Dumitru Sinu – iar eu, desi aveam hotelul pe atunci, mai lucram în timpul liber si la el la spital, mai mult pentru socializare. Îi placea sa impresioneze, rupând câteva cuvinte si expresii într-o franceza stâlcita”.
   Când au ajuns la cabinetul medicului, Nicu Stoicoiu a fost chestionat asupra durerii care îl supara. Pentru a fi cât se poate de explicit, inginerul a cerut o foaie de hârtie si un creion si în câteva minute, a desenat corpul omenesc într-o prezentare perfecta, indicând cu abilitate de medic locul unde acuza durerea. Aflând ca este inginer si, pe buna dreptate, uimit de acuratetea cu care românul îi redase din punct de vedere anatomic locul afectiunii, medicul exclama impresionat: Asta nu-i inginer, Mike, asta e doctor! – si i-a prescris apoi un tratament.
       “Da-i apartamentul trei luni pe gratis!”
   Detinator al unui spital, al mai multor clinici si apartamente, a 30 de acri de pamânt pe care-i cumparase împreuna cu actorul Bob Hope, doctorul acesta, pe cât era de bogat, pe-atâta era de zgârcit.
   Bonusurile nu faceau parte din practicile sale stimulative sau de recunoastere a meritelor, în relatia cu angajatii. Nea Mitica, indignat de atitudinea aceasta care reliefa zgârcenia si permitându-si o discutie mai lejera, îl întreaba într-o zi, foarte curios de raspunsul ce-l va primi: “Domnule doctor, de ce nu dai si dumneata un bonus simbolic, macar de Craciun angajatilor pe care îi ai? Nu mie, ca nu am nevoie, dar la amarâtii astia cu care lucrez…” Stii de ce nu le dau?- a venit raspicat raspunsul acestuia – pentru ca te fura! Mirat, Mitica încearca sa se dumireasca asupra suspiciunilor doctorului si continua: “Ce sa fure, domnule? Hârtia de la toaleta? –«Vezi ca stii?» – a raspuns zâmbind doctorul, si într-adevar am observat ulterior ca fiecare lua tot ce se putea, inclusiv hârtia de toaleta!”
   Având în vedere dorinta lui Nicolae Stoicoiu si a sotiei sale de a ramâne în California, Dumitru Sinu a trebuit sa se îngrijeasca apoi de gasirea unei locuinte pentru cei doi soti, care nu aveau copii. Îsi aminteste ca doctorul la care fusesera avea un complex de apartamente si întâmplarea facea ca Mitica o cunostea chiar pe doamna care se ocupa cu administrarea lor, si care ocupa functia de manager al complexului.
Astfel, a doua zi dupa vizita la cabinetul medicului, îl ia pe Nicu Stoicoiu si pleaca împreuna la aceasta doamna, rugând-o sa-i recomande un apartament: “Aveti un apartament pentru dânsul? E cam sarac – îi spune amicul meu – platesc eu, dar dorim un apartament modest, curat si cât mai ieftin!”
   Din pacate, nu aveau liber un asemenea apartament, doar unul mai scump, situat pe malul oceanului, cu vedere la mare si cu toate dotarile necesare unui trai decent, însa acela costa, nu gluma!
   “Cam scump…” – spune Mitica, stiind ca inginerul Stoicoiu nu are posibilitati materiale în acel moment iar el, oricât ar fi vrut sa-l ajute, nu-si permitea sa-i închirieze o locuinta prea scumpa. Atunci doamna manager, cunoscându-l pe Mitica si vazându-i bunele intentii l-a sunat pe doctor: A venit Mike cu prietenul lui si vor un apartament, domnule doctor, dar noi nu-l avem decât pe cel de pe malul oceanului. Mike îmi spune însa, ca e cam scump…. Aflând ca este vorba despre inginerul cu care fusese Dumitru Sinu la el la cabinet, doctorul îi uimeste pe toti si vine cu o solutie nebanuita de nimeni: Da-i apartamentul trei luni pe gratis! Mirat de atitudinea partenerului sau de conversatie în limba franceza, nea Mitica, bucuros ca problema locuintei familiei Stoicoiu se rezolvase, îi multumeste respectuos doamnei respective, spunându-si însa în sinea lui: “Auzi mai, nu da un bonus de 10 dolari la angajati si acum îi da la asta apartamentul pe gratis, pe marginea Oceanului? !”
   Fireste, se pot face tot felul de supozitii în ceea ce priveste atitudinea doctorului vis á vis de inginerul Stoicoiu… Sa fie acele fire invizibile care-i leaga uneori pe cei ce au anumite deprinderi oarecum asemanatoare, în speta – un zgârcit notoriu – în persoana doctorului – si un pisalog perfectionist, cum era catalogat Nicolae Stoicoiu de însusi fratele sau? Sau zgârcenia doctorului sa fi cedat în fata inteligentei pe care a admirat-o în atitudinea si scânteia ce a intuit-o în mintea inginerului român? Ramâne la latitudinea fiecaruia sa traga concluziile, dar adevarul nu-l va sti niciodata nimeni, decât însusi onor’ domnul doctor!
         Copiii, punti de suflet între prieteni …
   Familia Stoicoiu a locuit în acel apartament timp de doi ani. Primele 3 luni au stat pe gratis iar dupa aceea au platit o suma modica. Desi nu se cunoscusera cu Mitica Sinu, cei doi soti s-au bucurat din plin de sprijinul lui, dupa ce au hotarât sa ramâna în California. Nu era simplu sa te descurci asa usor într-o tara necunoscuta, într-o lume diferita de cea în care ai trait o parte considerabila din viata si mai ales, sa te trezesti dintr-o data al nimanui: fara mama, fara tata, fara prieteni – cum adesea se obisnuieste sa se spuna în astfel de situatii.
   Cei doi soti erau fericiti ca în familia Sinu gasisera nu numai prietenia dezinteresata, dar mai ales privilegiul de a sta în preajma celor mici, pentru ca Sandra si Nicolae erau pe-atunci doar niste copilasi, iar lor, Dumnezeu nu le rânduise sa aiba parte de bucuria copiilor. Stoicoiu vorbea zilnic la telefon cu Mitica Sinu si se întâlneau ori de câte ori le statea în putinta, în familie, pentru ca doreau sa vada copiii, sa se joace cu ei si sa fie cât mai mult în preajma lor…
   Dupa câtva timp, Marioara si Nicolae Stoicoiu s-au mutat într-un alt stat. Au continuat sa-si telefoneze si sa se întâlneasca atunci când era posibil. De cele mai multe ori însa, mergea familia Sinu la ei, cu copilasi cu tot. Se întelegeau tare bine cele doua familii. Exista momente în vietile fiecaruia dintre noi, în care simtim mai mult ca orice pe lume, nevoia de a ne bucura de prezenta, de apropierea si sinceritatea unor prieteni adevarati.
   De fiecare data când stia ca familia Sinu urmeaza sa-i viziteze, Nicu Stoicoiu îl suna de nenumarate ori pe nea Mitica, întrebându-l doar atât: Ce faci, domnule? N-ai plecat înca? Dar nimeni nu se supara pe el, ce daca era pisalog?!
Aflu în final de la Dumitru Sinu ca Nicolae si Marioara Stoicoiu s-au întors în România. Erau destul de în vârsta si când venisera în Long Beach, asa ca la revenirea în tara aveau o vârsta destul de înaintata. În România le-au lasat nepotilor mostenire toata agoniseala strânsa pe parcursul vietii. Au parasit aceasta lume plecând spre cele vesnice de pe pamântul românesc, fiind înmormântati amândoi, acasa…

Octavian Curpas

Ferice de cei saraci în duh

On November 6, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Inspirational, TheologyLeave a comment

Conditia de a fi fericit

By George Danciu

Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor! (Matei, 5:3)

Fericirea, e un subiect mereu actual. Majoritatea oamenilor doresc fericirea. Dar fiecare o defineste în felul sau, dupa pozitia în care se raporteaza fata de suveranitatea lui Dumnezeu si care sunt aspiratiile sale sufletesti de la aceasta viata.

Iata cîteva definitii pentru fericire, care ne vor edifica: Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Stare de satisfactie deplina. Atunci când te socoti multumit, satisfacut.

[pullquote]Adevarata fericire nu tine de domeniul fizicului, ci de cel spiritual “A fi in Hristos” înseamna a cunoaste cu adevarat fericirea. Pentru aceasta trebuie însa multa straduinta si cunostinta.

Vavila Popovici[/pullquote]

Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite ca sinonime în diferite locuri din Biblie. Unele traduceri pun cuvântul ferice, altele binecuvântat.

In general, pentru oameni fericirea e deplina atunci când e vorbit de bine (binecuvântat) de oamesemenii sai. Dar asa îsi primeste slava de la oameni, nu însa si de la Dumnezeu.

Dar, cu adevarat fericit e omul care e vorbit de bine de Dumnezeu. Dumnezeu i-a laudat si i-a vorbit de bine pe patriarhul Avraam si pe împaratul David. Pe primul, l-a numit prietenul Sau, iar despre al doilea a zis ca e un om dupa inima Lui.

Sa analizam conditia data fericirii de catre însusi Isus Cristos:

Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!

Billy Graham, marele evanghelist al secolului XX care a efectuat numeroase cruciade de evanghelizare în întrega lume, iar în România în anul 1985, timp de 11 zile, 6-17 Septembrie, când a prezentat vestea buna a Evangheliei vorbind în mai multe orase (Cluj, Timisoara, Sibiu, Biserica Manastirii Verona, Suceava, Bucuresti), a spus si aceste cuvinte memorabile:

Saraci în duh sunt aceea care parasesc încrederea în ei însisi si primesc sa faca ceea ce a zis Domnul Isus: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze.” Devii sarac în duh când îti dai seama ca nu esti indispensabil.

Mântuitorul si-a început Predica de pe munte cu aceste cuvinte: Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!

„Ce a înteles El, însa, prin cei saraci în duh? Sarac este acela care nu are cele necesare pentru trai. Si sarac în duh este omul care simte si recunoaste cu smerenie si închinare, ca îi lipseste lucrul de care are nevoie pentru viata duhovniceasca si divina, dar pe care poate si trebuie sa-l ceara de la Dumnezeul cel mare…” (din volumul de predici din sec. XIX, al preotului Hofacker din Wurttemberg, Germania).

Mântuitorul Isus face din saracia în duh poarta pe care se poate intra în Împaratia cerurilor.

Dumnezeu îi numeste fericiti si binecuvântati pe cei saraci în duh care pot fi umpluti de harul lui Dumnezeu care aduce mântuire.

Trebuie sa aiba loc un proces de golire a omului de sinele sau si de umplere treptata cu caracterul lui Isus, Domnul Dumnezeu (bunatatea, mila, puritatea, smerenia, pacea, dreptatea).

Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mâhnita. (Psalm 51.17)

Domnul (…) strânge surghiunitii (…) tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile. (Psalm 147,2-3)

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; (Isaia, 61.1)

În Evanghelii gasim ca Isus vorbind multimilor de oameni a repetat aceste cuvinte: Cine are urechi de auzit sa auda. AMIN!

METAFIZICA POEZIEI LUI LIVIU IOAN STOICIU

On November 5, 2011 By nelursIn Culture, literature, poetryLeave a comment

…Poet profund, prozator dur, analitic si amar, dramaturg de idei si existentialist, eseist problematizant si introspectiv, memorialist exasperat de „piaza cea rea”, ziarist de mare curaj si sinceritate (tocmai de aceea, a devenit un ziarist cu mare forta de convingere!) – cronicar (al lumii si al sinelui) pe blogul sau…

…Toate aceste însiruiri si enunturi sunt prea conventionale, pentru a acoperi o personalitate care, poate, a voit, întreaga viata sa, sa fie total neconventionala/rebela, dar a esuat în a fi …teribil de profunda…! Si, când devii profund, lumea de azi te ocoleste, ca pe un ciumat. LIS nu este nici ciumat, nici ocolit… – dar, nu stiu cum se face, ca nici nu i se acorda, în literatura româna, decât premii… – dar nu si NORMALITATEA LOCULUI SAU! DE FRUNTE, EVIDENT!

…Doina Rusti este singurul intelectual român remarcabil, care l-a prins în manualele liceale, de la a IX-a la a XI-a (voind sa-l faca, probabil, clasic…!) – dar la capitolul despre… postmodernism.

Dupa opinia mea (care, poate, intra în contrast cu opinia multora!), LIS nu mai poate fi, în niciun caz, postmodernist – daca a scris Poemul animal (crepuscular). Si l-a scris, fara posibilitate de întoarcere – în 2000…!

…Postmodernistii sunt niste impotenti spiritual. Prin însasi definirea data lor de Eugen Simion si Nicolae Manolescu, ei/postmodernistii neaga (si se si falesc cu aceasta!) potenta demiurgica a Poetului. Cum sta, deci, LIS, la capitolul „demiurgie”? Pentru ca motto-ul de la Poemul animal este din Emil Cioran – or, Cioran a fost teribilist, chiar exhibitionist… – dar, în niciun caz, NU postmodernist! A NEGA înseamna, de cele mai multe ori, A AFIRMA ALTFEL, mai viguros, mai originar, mai aproape de sursele FIINTEI: „Vrând sa scapam de napasta constiintei, ne vom întoarce lânga ANIMALE, lânga plante si lucruri si la acea stupiditate primordiala, din care nu ne-a mai ramas, din vina istoriei, nici macar amintirea”. Si, totusi, Cioran, ca si LIS, nu dispera defel, ci reinventeaza si primordialitatea, si amintirea!

…Majoritatea poetilor (sa le zicem, normali!) din secolul XX – priveau/contemplau Creatia Lui Dumnezeu – si ori o luau ca atare, ori o spurcau (la modul avangardist, constructivist etc.).

…LIS iese pe prispa, dimineata, printre ierburile-n roua… – si, tot dând din buze, într-un ritual care începe cu MUTENIA… – CÂRTESTE, înainte de A ADORA!

…Pentru LIS, Moartea face parte integranta din Viata – tot asa cum Cantonul 248 – Halta CFR Adjudu Vechi face parte integranta din sinele sau: este modul sau, stoician, de a inventa/reinventa Viata/România. Cantonul 248 este modul lui LIS de a exista ca Om si Poet, precum parola „monetara” (cu chip de om pe ea!) data lui Charon: acea parola este izotopica semantic cu sarada Sfinxului Oedipian: „SUNT OM!”

…Ritualul zalmoxian face acelasi lucru, dupa cum ne învata Miorita: Esti/Existi, în masura în care constientizezi Maretia Si Pretutindenarul Cosmic al Nefiintei. Acel celebru si (de obicei) prost citat vers eminescian: „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata” – înseamna, de fapt: „Învatati, oameni, ca existati infinit mai pretutindenar si teribil de convingator – murind, adica, ÎN MISTERUL DE DINCOLO DE SINCOPA EXISTENTIALA <<EU-TU>>!”

…Vulpoiul de Cioran avea dreptate!

…Cosuletul plin cu biscuiti, „uitat în coltul ramas neacoperit al/oglinzii din camera în/care se afla mortul întins pe masa, spalat, îmbracat pe/jumatate (…) când corbul îsi cloceste ouale nu/departe de camera în care se afla mortul. Scapat în mediul/lui biologic. În Alambic. Alfabetic. Distilând./Altfel de cum era – plin de certitudini, un cosulet…” – cf. Alfabet citind, p. 334.

…Observati plasamentul „cosuletului plin cu biscuiti”: în coltul ramas neacoperit al/oglinzii din camera în/care se afla mortul întins pe masa”. Hrana mortului, asigurata de o intendenta transcendenta, sau hrana pentru viata noastra, combustibil pentru a mai sta deasupra apelor Oglinzii, ca Poarta dintre Lumi? Greu de spus. Probabil, ambivalenta, familiara tuturor simbolurilor.

…Corbul, Pasarea Focului Vietii (valabil, azi, doar la valahi si la druizii Irlandei!), „îsi cloceste ouale nu/departe de camera în care se afla mortul”. Ouale. Romburile-Oua: Brâncusi si Coloana Infinitului succesivitatii Viata-Moarte – ca la o tombola a Lui Dumnezeu: „Ia, neamule, ce-ti place, ca tot Patronul Cosmic decide ce-ti lasa…la tine acasa!” Poate totul, poate nimic. Iata ca Dumnezeu, si nu altcineva, a dat ideea jocului de noroc. Deci, nu e un pacat, ci un îndemn filosofic, peripatetic, luat si înfulecat-învatat, de Om – „din zbor” de Corb!

…Trebuie sa înveti Alfabetul Simbolicii Divine – infiltrata, precum apa la inundatii, pâna în cele mai umile colturi ale lumii – pe care le transfigureaza în Templele Lui. Marelui Anonim. Citesti Lumea Lui Dumnezeu – doar daca îti curg zece rânduri de sudori intelectuale. Daca nu, ramâi Orb-în-Bezna (nu Sacrul Orb, Homerul!) – un biet analfabet…Oamenii sunt analfabetii ne-citind Lumea, ci îndopându-se cu ea. Poetul este alfabetizatul prin rastignirea pe Sensurile Verbului Re-întemeietor, pururi re-întemeietor…

…”Mediul biologic” al Pasarii Focului care da sens Mortii si Mortului – este Camera Mortii – adica, Pregatirea Ritualica a Trecerii prin Oglinzi. Învatatura Poetica este nu doar o scoala oarecare – ci (distilând si filtrând esentele Fiintei de Duh!) – ALCHIMIA. STIINTA REGALA. Sa înveti ca nimic nu se arata ochiului asa cum este, ci te pacaleste si te linguseste cu ceea ce TU vrei sa fie…cu Nestiinta Lucrului în sine, adica! „Altfel de cum era – plin de certitudini, un cosulet…” – da, un „cosulet” (plin de biscuitii Mortii care hraneste Viata!) este Uterul Cosmic. Pentru a naste „certitudini”, în dreapta si-n stânga: în Viata si-n poala Surorii Gemene, ori luate „de suflet”, precum în Povestea lui Harap-Alb: MOARTEA-CUNOASTERE. Bezna Închisorii Vietii Netraite Regal, adica Viata cu Coroana de Taine Cosmice a Mortii.

…”Baba intelectuala” este Fata de Mister a Bibliotecii Lui Dumnezeu – Creatorul CARTII! – vezi poemul Binecuvântare sa primesti.

…În volumul La plecare (care m-a înfiorat prin titlu, de cum l-am primit de la Poet, ca dar regal!) – se face un inventar al Fiintei Metafizice si al celei Fizice – tot continuând Poetul sa bombaneasca, pe firava carare dintre Viata si Moarte:

-Cartea întâi: De unul singur – înfatisarea;

-Cartea a doua: Dedublarea – marturii;

-Cartea a treia: Faptele.

Domina o încordare, în carte: sa nu-i scape ochiului NIMIC din ceea ce NU se vede, ci se intuieste, ca punte între lumi!

Moartea este nu un leitmotiv – ci este cel mai bun antrenament pentru cunoastere/CEA MAI ÎNALTA STIINTA – este cel mai bun pretext de a cunoaste dedesubturile miraculoase ale Vietii Totale! Viata Totala începe cu perceptia Mortii – dar se condamna orice neglijenta a Verbului si Faptei întru Slava Trecerii Dincolo:

–Îsi cerceteaza mâinile, vârfurile degetelor i se par subtiri: „stai linistita, nu e decât un exercitiu de pregatire (…) neglijenta, învaluita în ceata si nouri. Ca e o adevarata / magie la mijloc. Atâta / stie, ca <<a fost scufundata>>: dar/unde? În raport cu masa de pornire în rotatie”…

…Atâta bataie de cap ne dau lucrurile învatate inutil, ca pseudo-stiinte trufase, gaunoase… – pentru a le înlocui cu ADEVARATA STIINTA, cea înca Intuita, înca posibil de învatat, prin Scoala Sublima a Mortii!

-…Îti înfrânezi simtul intern, ti-e mila: „pe masa, busuioc si un vas cu/ apa,/pentru sfintit: în chioscul verde, în deriva, plina de mister, tu,/ surghiunita…//Surghiunita de propria / ta dorinta, cu tulburari de metabolism, pe malul râului care/arata drumul spre botez…” Busuiocul jertfei de binemirosire/MIREASMA, vasul cu Oglinzi Tranzitorii – dar în Chioscul VERDE al Învierii, tu, care toata viata n-ai auzit decât despre „metabolism”, esti „surghiunit/-a” fata de „malul râului care/arata drumul spre botezul” Mântuirii, al Trecerii în Suprema (Con)Stiinta…

–La început este nectarul, iar la sfârsit este ca otrava: „ O lumânare aprinsa. Fara nici o/ voluptate (…) mâine-poimâine va/scoate un firicel de fum” . De observat ca titlul poemului face parte, organic, din poem (de fapt, dubleaza în transcendent, ceea ce continutul poemului da marturie ca s-a pierdut în contingent!), ca o „Scara a lui Iacob”: se traduce, în limbaj alchimic, ceea ce, deocamdata, sufocati de inutilitatile „învatului prost” al lumii acesteia, noi omitem si nu stim a traduce: NECTARUL va fi fost bautura zeilor – dar omul trebuie sa înceapa cu învatul „OTRAVII”/V.I.T.R.I.O.L., simbol si realitate a SUPREMEI STIINTE, cea care transcende „lumânarea aprinsa”, din obiect lipsit de prost învatatele senzatii terestro-vitale – în JERTFA DE LUMINA – iar initiatul/initiabilul „firicel de fum” – este DUMNEZEU LOCUIND ÎN LUMINA ASCUNSA. „Firicelul de fum”- Cale si Orientare a Caii, transcensa în SCARA-PUNTE MISTICA, spre cele ale Vesnicei Lumini Revelate…

…Toate acestea, dupa o istorie de neînvatare a Lumii – devin tot mai greu de marturisit. Numai Poetul mai este Paznicul Semanticii Divine, Truditorul-Rascolitorul de Verbe, Înnebunit de Responsabilitatea Sacrala a Misiunii sale…- vegheaza, de pururi spre pururi, la Întelegere, la Traducerea celor Infinit Saracite Rational, Împrastiate – în Adevaruri Impalpabile, dar Incandescent-Arzatoare, Fierbinti precum Duhul Sfinteniei Lumii Ascunse în Taina Mortii …Vegheaza, dinspre pururi spre pururi, la Portile Supremei Stiinte, RESINTETIZATOARE ANDROGINICA A FIINTEI: „Cum pot sa va spun, sa întelegeti? Cu mintea împrastiata”…

…Da, Masa este ridicata de la pamânt (într-o teribila levitatie angelica!), de trei ori (de trei ori se da peste cap Fat Frumos, pentru a se elibera de Forma, pentru a scapa de întepenirea în formele înselatoare! – Sfânta Treime este indicatia Drumului spre imponderabilitatea Sinei Cosmice!), când se cânta vesnica pomenire…!

…Trebuie sa ne „dezbracam de putere”, pentru a capata Puterea Cerului Albastru. Trebuie sa „topaim”, daca vrem sa recapitulam, cu folos, Zborul spre Noi Însine! Trebuie sa ne situam între cele PATRU Vârtejuri ale Crucii Lumii, daca vrem sa ne Înaltam din mormântul propriilor prejudecati ale unei vieti prost traite, împrastiat, anapoda si inutil, DESEMANTIZAT traita! CÂNTARETUL DE O CLIPA este singurul care are drept la TRONUL ORIGINARITATII ORFICE! Trebuie sa trecem prin Zapezile lui Noiembrie (NOUA=de 3 ori 3 – IERAHIILE CELESTE!), pentru a ne înnoi în dubla Închipuire si Natura a Lui IANUS-HRISTOS! Trebuie sa trecem prin Pâcle, prin Ploaie, pentru a deveni FLOARE-TIGRU, numai buna de prins în pieptul lui Charon, PAZNICUL MALURILOR-DOUA, cel care, prin Nunta, ne abandoneaza, obosit ca orice Vâslas în Vesnicie – TRANSCENDERII!

…Da, doar asa ajungem la Zalmoxis „zeu muritor (n.mea: numai alfabetizatii cu Moarte pot fi autentici Nemuritori!), al rodniciei sufletului (suflatului în Puntea de Duh a Fluierului…!),/la om si al pamântului , pacurar” – …ca solii mioritici, PACURAR însemnând, aici: CALAUZA CEA BUNA, SPRE CELE VESNICE/ESENTIALE!

…În vremea când faceam primii pasi pe lumea cealalta… – ”Taranii /vorbesc între ei, sa se ierte, mai încolo, pe islaz …//(…)Aici, unde toata ordinea lucrurilor este/ rasturnata. Unde/fiecare ar fi vrut sa desfaca lucrurile/facute.//Toba de acuzare, lumina a lor din interior, bate/în surdina”.

Taranii, ca si Poetul, sunt în Misiune. Nu le este totul clar, pentru ca „toata ordinea lucrurilor este/ rasturnata” – dar, de încercat sa-si împlineasca „misia”, încearca…încearca sa desfaca lucrurile bramburite de istorie, pentru a scapa de acuzarea TOBEI RITMULUI COSMICO-DUMNEZEIESC…pentru a re-face structura intima-SACRA, a lucrurilor si lumii, re-integrând-o în ritmul „bataii în surdina” a TOBEI Lui Dumnezeu…!!! (cf. Cartea a doua: Dedublarea – marturii).

…Exista MANUALUL HRISTIC al re-integrarii în Ritmul Cosmico-Divin – ca Un Poem Hesiodic, Stravechi…atât de incredibil si…”ne-modern de bun”! – …o carte a STRAFUNDULUI DE PESTERA BETHLEHEMICA, ANISTORICA, a Lumii:

–A satura pe cei flamânzi;

–A da de baut celor însetati;

–A primi în casa pe cei straini;

–A îngriji pe cei bolnavi;

–A îngropa pe cei morti…(cf. Faptele).

…Câti mai cred, oare, în ABECEDARUL LUMII HRISTICE? Câti nu sunt orbi, în Valea Orbilor? Câti, deci, au înselat vigilenta Paznicilor Laicei si Sinucigasei Orbiri? Putini. Doar POETII AUTENTICI, nicidecum postmodernistii, care nu se pot ajuta nici pe ei însisi (ei sunt morti, înainte de a sti ca-s morti – dar n-au sansa de a trai vreodata: „Fiecaruia, dupa credinta sa!” – zice Hristos… Doar cei precum LIVIU IOAN STOICIU – omul de la Cantonul 248 si Zeul-Orfeu de la Portile Lumii- lumea unde orice CANTON nu e decât un POPAS, o minuscula HALTA (plina de o tenebroasa si cetoasa, pentru cei cu ochii bolnavi si neîncercati de Otrava Adevarului! – TEHNICA SACRA!), în Drumul spre Revelarea Zalmoxiano-Crestina, a Sinei Cosmice!

…E usor de citit si de înteles LIS? Tot atât de usor…cât sunt si Tainele (gâfâite de novici…) ale Creatiei Duble a Cosmosului (…dedublare „obtinuta” de cuplul protoparintilor Pacatului!): 1-Creatia Înaltarii Sublime si 2-(De)Creatia Caderii Penibile, în Istorie – si, deci, Parazitare de Dumnezeu…!!!

…Adica, aducând LIS cu sine, precum Dante în Divina Comedie, toate cele trei (ori doua…dupa „moda” si „gust”! – mai curând decât dupa ardenta CREDINTA!, în aceasta lume profana si profanata, clipa de clipa, de rasuflarile noastre, cele puturoase de pacat) trepte ale suprasensibilului/transcendentului. Dar, acum, dupa aproape 7 veacuri de la Dante, Poetul carându-le treptele astea, precum Sisif, într-o lume în care abia-abia Taranii si Poetii mai sunt, cât de cât, alfabetizati, adica mai stiu (infim, fata de Maretia si complexitatea ei semantico-demiurgica, mereu sporinda !) – CARTEA!!!

***

Duminica dimineata eu cautam, de zor, în biblioteca mea, volumul ultim editat si proaspat premiat (dupa câte stiu), al lui LIS: Pe prag (Vale-Deal), Cartea Româneasca, 2010. Stiam ca mi-l daruise, cu autograf cu tot – dar nu-mi aminteam când si cum… – …si tot nu-l aflam!

Apoi, în disperare de cauza (pentru ca nu se face sa vorbesti despre cartile cuiva, aparute cu 10 ani în urma – si sa nu zici, macar doua vorbe, desprea cea de pe care înca nu s-a uscat bine cerneala tiparnitei!), am apelat la bunul meu prieten Paul Spirescu. Generos cum îl stiu de o viata, de-acum – mi-a împrumutat-o, în aceeasi dupa-amiaza!

Si, citind cartea, am înteles de ce n-o gaseam, între literele de raft ale bibliotecii mele: era cea mai profund crestina (zalmoxian-crestina, mioritic-crestina!) dintre toate cartile scrise de LIS! Deci, diavolul, constiincios, cum îl stim… – pusese coada peste ea!

…Înca din titlu (Pe prag) , ne situam între lumi, cu fata spre cer – iar parantezele (Vale-Deal) ocrotesc, de fapt, Spatiul Mioritic blagian! De ce VALE-DEAL si nu DEAL-VALE? Pentru ca e firesc ca omul, întâi, sa îndure suferintele tuturor iluziilor si înselarilor si tradarilor, în Valea Lumii Simturilor CINCI, spre a-si merita urcarea/suirea în Dealul Metafizic al Mântuirii…! GETO-DACII NUMEAU HAR-DEAL – DEALUL (CODRUL) SFÂNT, GRADINA PARADISIACA!!!

…Lumea prezenta în Poezia lui LIS este o lume catastrofal desacralizata, dar nu irecuperabila, nu fara Nadejdea Mistica: este o lume care face eforturi colosale sa-si re-aminteasca de sacralitate, este un Mort care transpira incredibil, de efortul de a-si aminti cum e sa fii Viu!

…Întâi, deci: „Bati la portile celor cinci” (p. 9): „azi te simti bine, îti esti exterior, esti fericit, /parca nu esti tu”. Da, simturile nu pot sa-ti ofere harta sinelui tau de Duh – iar fericirea este una falsa, dez-identitara: „parca nu esti tu”.

„Pleci sau vii, Vale-Deal?” A pleca si a fi viu, de fapt: cine pleaca din sine – moare, nu se mai înscrie în sinusoidala soteriologica!

„Ai premonitia mortii?/esti întrebat. Esti lasat/ sa intri. În acelasi timp, când tu /intri, pe aceeasi poarta, CEL CE TE IUBESTE IESE”. Moartea este Suprema si cea mai crâncena iluzie. O accepti, CEL CE NU TE IUBESTE – te pacaleste: se preface ca-ti da drumul, iarasi, între simturi. NU: CEL CE TE IUBESTE nu-i acolo, ci…dincolo de ceea ce tu ai învatat întru comoditatea materiei: „cel ce te iubeste iese” – pentru a-ti sugera sa te lasi calauzit dincolo de orice porti.

…Altfel, ramânem sub semnul „mastii” si al „oalei de pamânt”: „plina cu apa, carbuni aprinsi de lemn moale, lemn din care ai fi putut sculpta/o masca noua, verde: carbuni sfârâind în apa,/sfarâmându-se…” – O sopârla, p. 10. Acesta este Semnul Iluziei, din partea Marelui Iluzionist-Satana: „ATOATESFARÂMAREA”…Constiinta îmbatrânirii este izotopica semantic cu „sfarâmarea” – iar Vinul si Troia ramân doar mituri teoretice, dionnu si crezute – în anistoria divina, ca ARHEI DE NEATINS, doar de povestit, obosit, iesit din timp, dar nu si izbavit din masuratorile si cântaririle celui ce în nimic nu crede, ci îsi pastreaza morfo-reptilianismul/sopârlismul ludico-derizoriu, întru „caderea în istorie”, reptilianism ce-l singulariza în Paradis – …nu izbavit de rarire-saracire-impurificare-scufundare în borborosul materiei – ci doar SIMBOL, nu si REALITATE METAFIZICA, lipsit de Tarie a împlinirii desavârsite a hierogamiei: „stii, Vale-Deal, zilnic/soseau aici corabii încarcate cu vin/spre tabara grecilor/din fata Troiei asediate (n.mea: Fiinta asediata de iluzii)…”Tarm al/vârstei a doua, rarit azi, plin de vin vechi, îngrosat/si murdar, simbol al unirii în duh:/în care scormonim, râzând, îmbatati un pic, vârâm/mâna într-o gaura si tragem de coada/sopârla anului/2012, lunga de circa un metru” – O sopârla, p. 10.

…Navala istoriei nu distruge doar identitatea, ci si originile, sansele refacerii/re-împuternicirii identitatii – umileste, pur si simplu, Faptura, se joaca, umilitor, cu chipul ei (însingurat de sincopa credintei) si cu dimensiunile ei: „cine-si mai aminteste de ce sunt eu pe aici? Mama si/tata au murit, altii nu stiu, daca-i întreb,/chiar daca-mi sunt rude (…) Ar trebui sa-mi cer în/fiecare zi iertare fiindca încurc lumea? Sa cer /scuze fiindca deranjez cu prezenta /mea si atrag antipatii, enervez. (…) Izolarea/mea a crescut pâna pe Dealul Mitropoliei, ba s-a contractat. S-a labartat urât (…) E un chin inutil” – E un chin, p. 11.

…Ritmul Sacru-Celest al Tobei este înlocuit cu derizoriul cuvântului – „taclale”, iar casa e înlocuita cu gratii si cu starea de exil al fiintei/fiintarii, redusa la „DÂRE” – …în loc ca ritmul horei sa fecundeze cosmosul, el…”prinde muste”, se complace într-un „déjà vu”, ca o placa ce mimeaza ritmul cosmic al tobei: „placa se învârte, gâjâie,/ horcaie, dând impresia unor batai de toba venite/dintr-un alt secol (…) o / lume de simple dâre” – O lume de simple dâre, p. 12.

…Totul devine „lume pe dos”, salon de spital al isteriei nonfiintarii, frica sinelui de sine…sinele ca vizitator! Oamenii înjunghiati de Raza Revelatiei se transfigureaza în derizoriul „oficial” al… „fatatului catelei”: „iar vizitatorii au fost anuntati/oficial ca a fatat cateaua” – p. 13. Dar daca „fatatul catelei” ar fi interpretat în registru zalmoxian: Lupul Fenrir a Înviat?! Deocamdata, nu e cazul… – …pentru ca, sinele este înstrainat/însingurat (te porti ca strainul acela din mine” – p. 16; „apasatoare singuratate” – p. 17)), iar pe pereti, femeile sunt „negre/nemângâiate” – întru vaduvie si amnezie cosmico-antigenetica (…pâna si Poetul constata demonismul singuratatii, al iluziei si al inutilitatii scrisului, desemantizarea Ritualului Re-Initiatic si, deci, si a Cuvântului: „Am lasat scris ca trebuie /sa fiu cautat în alta parte, pus la încercare, în caz/ ca uit de mine – si? Nimanui nu-i pasa” – p. 15). Pâna si Moartea este o incertitudine, care cere nu supliciul Golgotei, ci supliciul Surzeniei fata de Toba Ritmului Vital-Cosmic: „Are /degradari de ordin nervos./ Femeia neagra, nemângâiata, îi pudreaza fata/palida: începe supliciul/plumbului topit în urechi, sa vada daca e mort./Poate e viu” – p. 14

…Începe cautarea, sistematica, a sinelui – înafara nu e: „Poate ca lumina/dinafara nu ajunge sa-mi arate adevarul!” – atunci, înauntru – unde, totusi, persista ambiguitatea fiintiala si axiologica: „Dar lumina /dinlauntru? Peste tot – numai eu. Sau eu/nu sunt nicaieri, de fapt? Oricum, nu contez” . Dar VALE-DEAL începe sa se reveleze ca fiind Starea de Fiintare – Înfiintatoare de Dincolo de aparentele si de datele materiale false, vizibile, ale Fiintei – …un fel de Ana a lui Manole, care cladeste verticala, prin functia ei cosmogenetica, de dincolo de ZID, de dincolo de PRIVIRE, din „alte lungimi de unda din univers” – p- 17.

…VALE-DEAL devine, treptat, identitatea „CAP din plamâni”, adica din zona exorcizatoare de ne-viata – spre zona Calauzirii-CAP, a Sfântului Duh de Viata al Fluierelor Mioritice, Cai de Suflet-Suflare spre Cerul/Sine: „îsi scoate capul Vale-Deal/din plamâni – este gata sa scape de cel/viclean” – p. 18. Din infernul concentrationar mascat, al „cuiburilor de dragoste la bloc”, din „cuiburile pline de duhori” etc. – „se da în lacrima” erosului soteriologic, Eros AGAPÉ, al Re-gasirii Androginice, de la Cina cea de Taina : „Da în lacrimi: ce e cu tine? Îsi/ învârte inelul din fildes pe degetul mijlociu” (n.mea: Axis Mundi!).

…Exista, fireste, riscul neîntelegerii celorlalti, fata de Re-sacralizarea Eului – si, deci, Cel Care se Re-Gaseste întru Androginica Îmbratisare este numit, de catre cei fara nume si fara soarta – „NEBUN” („Nebunii întru Hristos” ai Bizantului Medioevic!), iar fructele Nemuririi, de pe Crengile din Rai – banuite de …”paduchio-geneza”: „bolnavi scapati în strada, în halat, cu/ crengi înflorite în mâini / crengi rupte din gradina de piersici/a spitalului de nebuni (…) trecatorii/ indignati, se smulg din îmbratisare unul câte unul,/bolnavii le transmit paduchele//verde al piersicului//(…) un/bolnav sare din masina, zbiara fara întrerupere,/fura o pusca si/trimite la ceruri o salva: anuntând sosirea lui/Iisus pentru o clipa” – Astia-s nebuni, draga – p. 23.

…Trebuie sa-ti asumi riscul de a vedea, numai tu, TURLA/PUNTEA IZBAVIRII, invocata tot prin incantatia VALE-DEAL: „turla aia care iradiaza printre pomi, înverzita, pe/luna plina, îmi /provoaca noaptea cosmaruri erotice (…) dorinta /mea de a face dragoste cu /tine – când n-am de unde sa te iau” – trimitând, parca, la Miron si Frumoasa fara Corp… – cf. În noptile cu luna plina, p. 32.

…Mesajele, pentru Cautatorul Înversunat al Cararii si Puntii spre Re-Androginizare – sunt tot mai „subtile”: „îmi taie calea doua veverite”, „sunt în 4/februarie 2009” (n.mea: deci, sub Crucea Re-Facerii/Fauririi, în lupta cu 11, cifra SFIDARII-NEÎMPACARII, dar sub ocrotirea celor 9 Trepte ale Ierarhiei Celeste!)… – si Capul-Calauza trebuie sa nunteasca, hierogamic, cu Plamânul Suflului-Suflet, pentru a se realiza iesirea definitiva de sub istorie, întru contopirea, întru Mitul Vesnic, a temporalitatii – si intrarea în „Starea de AMETIRE”-DELIR SACRU! – …trebuie ca Omul sa re-intre sub semnul OUROBOROS-ului, al Sarpelui Care-si Înghite Coada, Dumnezeu-Alfa si Omega: ”sunt zile întregi când îmi caut, nemultumit/si neîmpacat, ba capul, ba plamânul (…) primesc/tot felul de mesaje subtile,/rar le por deosebi pe cele venite din viitor de cele/venite din trecut (…) Si se reia totul în mine, pe banda rulanta (n. mea: imaginea Sarpelui Ouroboros, „în clar”!), ametitor: îmi /taie calea doua veverite…” – p. 34.

…VALE-DEAL devine, deci, dupa ce CAPUL-RATIUNE, transfigurat în GOLGOTA/MUNTELE CAPATÂNII („batut în cap, l-a/ descântat cu o raza de lumina materiala”) – cedeaza locul Plamânului-Suflet – Începutul si Sfârsitul, ca „STREANG”-Ciclu Creator Reluat la Infinit – …si devine presentimentul, pregustarea apropierii de Dumnezeu-Creatorul Capodoperei Misterioase/Nocturne a Zilei a SASEA, Dumnezeu Cel Care Creeaza dupa un „Gând Ascuns”: „(…)ca el, unul, sigur e facut de Dumnezeu/din lut si pleava si balega, dupa un/gând ascuns” – p. 57.

…BATRÂNII CULEGATORI DE FLORI DE TEI sunt misticii învingatori ai „coliviei lumii”: „aruncând de sus,/din când în când, catarati,/câte o privire plina de jind spre larg” (p. 83), precum NEBUNUL MISTIC, din poemul Astia-s nebuni, draga – „trimitea la ceruri o salva: anuntând sosirea lui/Iisus” – nu pentru o clipa, ci pentru Eternitatea Reidentificarii cu Duhul UMANO-COSMIC!

…De ce este nevoie, neaparat si legic, si logic, de Chinul Iluziei, pentru a ajunge la Discretul Trumf al Învierii? Raspunsl nu-l dadea, ci-l sugera, întru Mistica Taina a Ortodoxiei, Preafericitul Bun Pastor, plecat la îngeri, Patriarhul TEOCTIST – adica, dupa cum explica si gnosticul Vasile Lovinescu – întâi sa cobori pâna la Capatul Cel mai de Jos al Axei Lumii, pentru ca, apoi, sa ai dreptul de a nazui spre Capatul Cel mai de Sus al Axei Creatiei Dumnezeiesti!

…Într-o Vinere a Pastelui (acum multi ani în urma), o reporterita (cam pretioasa, afectata, dar…superficiala!) l-a întrebat pe Patriarhul nostru, Pastorul Cel Bun, TEOCTIST, cel dus la îngeri: “Ce sentimente încercati în aceasta Vinere Neagaa, a Patimilor Lui Iisus Hristos? Cum ati întâmpinat Vinerea Neagra de azi?” – si Preafericitul TEOCTIST i-a dat un raspuns care a lasat-o cu gura cascata, pe doamna reporterita: “Cu o mare bucurie!” …”-Dar cum, Preafericite?! [a sarit în sus, cam scandalizata, reporterita, care se dadea si mare teoloaga ortodoxa…] Doar, în aceasta vinere, nu-i asa, Hristos s-a chinuit pe Cruce si a murit…!?!” – …iar raspunsul Preafericitului Întelept a fost: “Ma bucur, într-ascuns, pentru ca eu PREGUST, DE PE-ACUM, ÎNVIEREA CEA MINUNATA A MÂNTUITORULUI HRISTOS!!!”
…Vedeti? Asta este, cu adevarat, Sfânta ORTODOXIE! De asta, Ortodoxia este atât de hulita si de urâta (si îmbiata, cu atâta insistenta, la “ECUMENISM”, ADICA LA ASCUNDEREA LUMINII EI, PRINTRE ÎNTUNERICURILE NEÎNTELEGERII CELORLALTI!) de multi ne-prieteni, pentru ca ei sunt ne-întelegatori (ne-putinciosi…) decât întru cele pipaite si vazute, iar ea, ORTODOXIA, întelege nu doar întru cele “stiintifice” si vizibile, ci “pre-vede” si “pre-gusta” si ÎN NEVAZUT, ÎNTRU DUMNEZEIREA MINUNII!!! …De aceea si spun, calugarii nostri, de prin schiturile de munte – ca Mântuirea nu e posibila decât întru Ortodoxie, pentru ca celelalte “biserici” sunt ratacite, excesiv de mult, între simturi si “evidente“ (…ca doar dracul e mare doctor si savant mare, în toate…”stiintele” cele… “la vedere“!)…. – … si, deci, uita tocmai…ESENTIALUL: VOIA, PUTEREA SI, DECI, MINUNEA DUMNEZEIASCA, DIN VECI CATRE VECI!!! Cele care nu se vad cu ochii de carne, nu se pipaie cu mâinile (precum voia Toma sa “cerce“, cu degetele lui, ranile Lui Hristos…!) – …ci “se prevad/pregusta“, adica se traiesc cu Duhul “intuitiv”, prin Credinta Tare, dimpreuna/tainic împartasite, cu Însusi Mântuitorul, Lumina Lumii!

…LIVIU IOAN STOICIU dovedeste, pe lânga faptul ca este un MARE POET, în general (despre care TOATE manualele elevilor si cursurile studentilor ar trebui sa scrie, transcriind poemele cel putin ale ultimilor zece ani de povara si binecuvântare a scrisului stoician!) – si ca este un autentic POET RELIGIOS. Sau, macar, un POET METAFIZIC DE FRUNTE, AL LITERATURII ROMÂNESTI!!!

…Poezia Religioasa este singura care va ramâne, peste veac, pentru ca numai RUGACIUNEA E SCARA SPRE CERUL MÂNTUIRII – …iar nu toate lemnele din ograzi!

Lansare de carte, 3 noiembrie 2011 prof. dr. Adrian Botez

CE ESTE ORTODOXIA

On November 5, 2011 By nelursIn Romania, WorldLeave a comment

..Într-o Vinere a Pastelui (acum multi ani în urma), o reporterita (cam pretioasa, afectata, dar…superficiala!) l-a întrebat pe Patriarhul nostru, Pastorul Cel Bun, TEOCTIST, cel dus la îngeri:

“Ce sentimente încercati în aceasta Vinere Neagra, a Patimilor Lui Iisus Hristos? Cum ati întâmpinat Vinerea Neagra de azi?” – si Preafericitul TEOCTIST i-a dat un raspuns care a lasat-o cu gura cascata, pe doamna reporterita:

“Cu o mare bucurie!“

…”-Dar cum, Preafericite?! [a sarit în sus, cam scandalizata, reporterita, care se dadea si mare teoloaga ortodoxa…] Doar, în aceasta vinere, nu-i asa, Hristos s-a chinuit pe Cruce si a murit…!?!” – …iar raspunsul Preafericitului Întelept a fost:

“Ma bucur, într-ascuns, pentru ca eu PREGUST, DE PE-ACUM, ÎNVIEREA CEA MINUNATA A MÂNTUITORULUI HRISTOS!!!”

…Vedeti? Asta este, cu adevarat, Sfânta ORTODOXIE! De asta, Ortodoxia este atât de hulita si de urâta (si îmbiata, cu atâta insistenta, la “ECUMENISM”, ADICA LA ASCUNDEREA LUMINII EI, PRINTRE ÎNTUNERICURILE NEÎNTELEGERII CELORLALTI!) de multi ne-prieteni, pentru ca ei sunt ne-întelegatori (ne-putinciosi…) decât întru cele pipaite si vazute, iar ea, ORTODOXIA, întelege nu doar întru cele “stiintifice” si vizibile, ci “pre-vede” si “pre-gusta” si ÎN NEVAZUT, ÎNTRU DUMNEZEIREA MINUNII!!!

…De aceea si spun, calugarii nostri, de prin schiturile de munte – ca Mântuirea nu e posibila decât întru Ortodoxie, pentru ca celelalte “biserici” sunt ratacite, excesiv de mult, între simturi si “evidente“ (…ca doar dracul e mare doctor si savant mare, în toate…”stiintele” cele… “la vedere“!)…. – … si, deci, uita tocmai…ESENTIALUL: VOIA, PUTEREA SI, DECI, MINUNEA DUMNEZEIASCA, DIN VECI CATRE VECI!!! Cele care nu se vad cu ochii de carne, nu se pipaie cu mâinile (precum voia Toma sa “cerce“, cu degetele lui, ranile Lui Hristos…!) – …ci “se prevad/pregusta“, adica se traiesc cu Duhul “intuitiv”, prin Credinta Tare, dimpreuna/tainic împartasite, cu Însusi Mântuitorul, Lumina Lumii!

prof. dr. Adrian Botez

Daca vrei sa reusesti în viata fa-ti cel putin un prieten evreu

On November 5, 2011 By nelursIn MemoriesLeave a comment

Daca a existat ceva care si-a pus amprenta asupra vietii lui Dumitru Sinu, protagonist al unor scene de viata inedite dupa trecerea granitelor de stat ale României, atunci se poate afirma, fara doar si poate, ca evreii pe care i-a cunoscut de-a lungul vremii au avut un rol covârsitor în ascensiunea sa spre o viata prospera.
          „Doamna, puteti sa beti din gamela mea”
    „Pe când ne aflam în lagarul din Iugoslavia – îsi începe istorisirea nea Mitica – în aceeasi încapere cu cei din grupul de români din care faceam si eu parte, erau mai multe persoane de ambele sexe, cu paturile destul de apropiate ca sa se poata auzi în linistea noptii soaptele vecinilor”. Fusese una dintre lungile nopti petrecute în lagarul sârbesc, în care, dinspre paturile de refugiati români care se aflau în apropierea sa, nea Mitica a auzit o discutie între doi soti de curând sositi acolo: Bine, mai Alecule, acum am mâncat, dar mie mi-e asa de sete, de numa’! Dar de unde sa-ti aduc eu apa acum?- a întrebat-o sotul, pentru ca nu stia unde era fântâna si mai era si noapte, iar ei nu cunosteau mai nimic din regulile casei…
Nea Mitica, la vremea aceea tânar cu suflet mare si de felul lui saritor atunci când era nevoie – doar crescuse în spiritul unei familii de ardeleni cinstiti si cu frica de Dumnezeu – auzind conversatia, s-a apropiat de dânsii oferindu-se sa le dea o mâna de ajutor: „Doamna, va aduc eu apa! Dar va trebui sa beti din gamela mea…” Si asa a facut! Vesela folosita în lagar semana cu cea din unitatile noastre militare, locul farfuriei de supa fiind tinut de gamela. Era o noapte întunecata si drumul spre fântâna era plin de noroi, dar nu era o problema, Mitica al nostru avea cizme!
   În dimineata urmatoare, cei doi i-au multumit pentru gestul pe care-l facuse cu o seara în urma si au intrat în vorba. Era o familie de intelectuali, mult mai în vârsta decât Mitica, domnul fiind român, iar doamna evreica: Alexandru si Sonia Bunescu. S-au împrietenit de îndata si prieteni au ramas o viata!
      „Du-te la Paris, îti platesc eu biletul”
    Domnul Bunescu se nascuse în Alexandria în anul 1895. Student al Scolii Nationale de Constructii Drumuri si Poduri în timpul primului razboi mondial, fusese transferat la Scoala Superioara de Artilerie. A întrerupt pentru o perioada studiile primei facultati, continuându-le dupa razboi. Inteligent si devotat idealurilor poporului român, Alexandru Bunescu s-a remarcat atât în timpul primei conflagratii cât si dupa, pe când lucra la Institutul Geografic al Armatei, iar în 1925 a fost avansat la gradul de capitan. Dupa terminarea studiilor civile în 1920 si apoi în perioada interbelica, Bunescu s-a afirmat pe plan profesional, înregistrând succese remarcabile. Pe lânga faptul ca a ajuns proprietarul unei fabrici, a intrat si în structurile statului si a ocupat mai multe functii importante: Director la „Monitorul Oficial” si la patru tipografii guvernamentale, membru în Consiliul director al mai multor institutii guvernamentale printre care si la Serviciile Române de Posta, Telegraf si Telefon. Ajunge chiar secretar – asistent în Ministerul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor. În 1940 este silit sa demisioneze din toate functiile guvernamentale de catre guvernul fascist de atunci, datorita nationalitatii sotiei lui, pentru ca doamna Bunescu era evreica.
Se relanseaza în ingineria constructiilor si devine membru activ al Partidului National Taranesc al lui Maniu în 1940; ulterior face parte din Comitetul Executiv al partidului si este numit subsecretar de stat în guvernul Generalului Radescu.
    Comunistii îl aresteaza în 1947 si dupa eliberare, în perioada august 1947 – octombrie1948 se ascunde, fiindu-i teama, iar apoi hotaraste împreuna cu sotia lui sa paraseasca România plecând spre Israel, via Iugoslavia.
   Acesta era în linii mari, trecutul omului pe care nea Mitica îl cunoscuse, împreuna cu sotia sa, în lagarul iugoslav. Destinul a facut ca în anii ce au urmat, nea Mitica sa-i reîntâlneasca. Familiei Bunescu nu i-a placut în Israel si a plecat de-acolo în Franta, iar dupa doi ani, cei doi soti au trecut Atlanticul si s-au stabilit la New York.
   Amintirile despre familia Bunescu au fost asezate cu grija în tainitele sufletului sau, deoarece întotdeauna i-a simtit aproape pe Alexandru si Sonia: „Eram la Paris si lucram într-un restaurant, spalam vase; doamna Bunescu îmi aducea ciorapi spunându-mi: Aici ai nevoie de ciorapi, stai mult în picioare si transpiri! Erau niste oameni minunati!”
    În Franta, Alexandru Bunescu îsi confirma din nou capacitatea de lider, ajungând la un moment dat vicepresedinte al Grupului pentru Europa Unita; el tinea în permanenta legatura cu guvernul francez, prezentându-i informatii despre adevarata situatie din România acelor vremuri.
    De la Paris, familia Bunescu a plecat în Statele Unite, la New York iar nea Mitica s-a îndreptat spre Canada, stabilindu-se în provincia Quebec, la Montreal. Au pastrat tot timpul legatura si peste câtiva ani i-a vizitat la New York, unde Bunescu a lucrat la diverse firme de consultanta în constructii. În acelasi timp a fost un înflacarat luptator împotriva comunismului, colaborând cu mai multe posturi de radio anticomuniste, cum ar fi Europa libera si Vocea Americii. A avut o activitate deosebita si a ocupat numai functii de conducere în diverse comitete si asociatii ale românilor din diaspora.
    Nea Mitica mi-a vorbit cu mare admiratie despre acesti oameni: pe de-o parte mi-l descria pe omul, profesionistul si nu în ultimul rând pe românul Alexandru Bunescu, iar pe de alta, nu uita sa aminteasca mereu bunatatea de nedescris si grija ce i-a purtat-o Sonia Bunescu.
    Întotdeauna întâlnirile lor, în vizitele pe care le facea la New York, erau pline de farmec si de caldura. Ore în sir stateau si povesteau, amintindu-si de zilele traite împreuna în lagarul din Iugoslavia si apoi în Italia sau Franta. Toti trei rememorau momentele petrecute în Franta, la Paris, iar nea Mitica era marcat cel mai tare de dorul acelor vremuri. Doamna Bunescu, impresionata de dorinta lui de-a revedea Franta, i-a spus, într-o zi, fara nici o ezitare: Du-te la Paris! Îti platesc eu biletul de avion. Si i l-a platit!
„Acesti oameni m-au ajutat enorm!” – a continuat nea Mitica, afirmând cu toata convingerea: „Astia sunt evreii, ei nu uita o binefacere; pe de alta parte, ce te costa sa faci un bine dezinteresat?”
„Daca ma tai la un deget, din mine curge sânge rosu, galben si albastru”
    Pe când Dumitru Sinu era la Montreal, nu stiu cum s-a întâmplat, dar si acolo a avut parte de prieteni si cunostinte – evrei de care-si amintea si acum perfect. Înseamna ca momentele traite în preajma acestora au ramas bine întiparite în mintea sa ascutita si mult i-au folosit învatamintele lor! As putea spune ca în multe din actiunile sale i-au folosit drept model, pentru ca avea o admiratie deosebita pentru spiritul lor întreprinzator, pentru inteligenta lor sclipitoare, pentru agilitatea de care dadeau dovada, în tot ce-au cladit de-a lungul istoriei lor zbuciumate.
„Domnul Altaras si domnul Trotusan erau doi evrei români care lucrau la Montreal, la curatat zapada. Erau niste persoane deosebite: De-l întrebai pe domnul Trotusan daca este român, acesta raspundea fara sa stea pe gânduri: daca ma tai la un deget, din mine curge sânge rosu, galben si albastru! – si-a amintit nea Mitica zâmbind admirativ – degeaba încerca avocatul Nichita Tomescu, membru marcant al diasporei din Montreal sa-i infirme spusele, zicându-i: Curge pe naiba! Nu curge nimic!”
   Pe domnul Altaras daca-l salutai în orice limba, el îti raspundea în româneste; când vorbea cu nea Mitica despre România spunea plin de mândrie: Mai Mitica, ce tara minunata am avut!. Era sincer si deschis si iubea mult România. Avocatul Nichita Tomescu însa îi tachina mereu spunându-le mai în gluma, mai în serios: Ati facut bani, de aia ati iubit România!. Ager la minte si foarte sigur pe spusele sale, evreul însa nu s-a lasat intimidat: Mai, bani au facut si ungurii si sasii, dar n-au învatat limba româna ca si noi! N-au devenit niciodata atât de români! – lasându-l astfel pe Nichita Tomescu fara replica.
    Nu o data, în discutiile purtate cu el, domnul Altaras îi spunea lui nea Mitica ce mult regreta ca a trebuit sa plece din România: Tu nu stii, mai Mitica, pentru ca erai la Cucuietii din Vale, dar la Bucuresti se manevrau atâtia bani!. Tomescu, care asista la discutii spunea: Este clar ceea ce se spune, ca întotdeauna acolo unde sunt evrei e si gheseft. Daca din întâmplare asista la acest gen de discutii contradictorii, nea Mitica îi spunea lui Tomescu fara nici o rezerva: „Domnule, pe mine m-au ajutat evreii! Nu m-a ajutat nici un român. Evreii m-au ajutat si cu afacerile dar si cu sfaturi de valoare!”.
       Oameni talentati la business
Nea Mitica era prieten cu Altaras si uneori mergea la el acasa si petreceau ore în sir, povestind. Îl asculta întotdeauna cu atentie si cu mare placere, pentru ca de fiecare data avea de învatat câte ceva din experienta evreului. Era o data cu Radu-Spital, cel de care am amintit într-o relatare anterioara, în vizita la Altaras si stând la o sueta, evreul, în mare forma ca de obicei, le-a dezvaluit câteva dintre secretele afacerilor. Omul acesta facuse o adevarata pasiune pentru monedele din aur. Îi întrerupea pe cei doi prieteni: Mai, ia ascultati voi conversatia aceasta! Stiti cui telefonez acum? Lui «madame Steinberg»! E cea mai bogata femeie din Montreal. O suna periodic si cumpara de la ea monede din aur la un pret convenabil. Stia sa-i intre pe sub piele si exploata slabiciunea femeii, obtinând întotdeauna un pret foarte bun pentru monedele atât de dragi lui. Si reusea sa cumpere la pretul care-l avantaja, bineînteles!
„M-a întrebat domnul Altaras daca nu cunosc pe cineva la Toronto, daca nu am un prieten acolo. Eu îl aveam pe Aron, un prieten care se stabilise de multi ani în acel oras canadian. Aron avea legaturi strânse cu companii din România, care exportau marfuri diverse în toata lumea. I-am facut legatura si Altaras a plecat de îndata la Toronto pentru a demara o colaborare cu el”, îmi relateaza nea Mitica zâmbind cu subînteles. De-acum îl cunosteam si îmi dadeam seama ca din ce îmi povestea, precis ca avusese si el ceva de învatat.
Altaras avea o comanda de ghete fabricate în România, pentru un magazin din Toronto; era vorba de vreo 3.000 de perechi. Începând colaborarea cu Aron – cel mai cunoscut intermediar pe relatia cu România -, a fost pus în legatura cu un alt evreu român care i-a facilitat încheierea contractului cu producatorul de încaltaminte „Dermata”- Cluj. Altaras a comandat de îndata 3.000 de perechi de ghete.
Ei, dar frumusetea si mai ales miezul afacerii acum urmeaza! Când marfa a ajuns la destinatie, Altaras a constatat cu stupoare ca primise toate cele 3.000 de perechi, dar toate ghetele erau pentru piciorul stâng. Ce putea face cu 6.000 de ghete pentru acelasi picior? Înfuriat la culme, omul a contactat imediat evreul care-i mijlocise afacerea, reclamând situatia creata. Calm, acesta l-a linistit într-un fel specific pentru cei rutinati în afaceri: Pai ti le-am trimis si pe cele pentru piciorul drept, sunt deja pe drum. Spune-le ca se rezolva problema, doar ca va trebui sa mai cumpere înca 3.000 de ghete pentru piciorul drept. Istet, nu? Doar ca aceasta atitudine putea avea doua taisuri: relatia putea fi stopata pentru totdeauna în urma acestui incident voit, cu scopul de a determina beneficiarul sa majoreze comanda.
    Cu siguranta ca Nea Mitica a stiut sa traga învataminte din aceasta întâmplare, ramânând la latitudinea sa, sa decida daca merita sau nu sa uzeze de astfel de tehnici în derularea unei afaceri.
    Stia nea Mitica multe astfel de întâmplari despre modul în care s-au „descurcat” românii evrei. „Stiau sa faca business – îmi spune prietenul meu octogenar. Nu înveti de la români aproape nimic. Noi stim foarte putin sa facem comert. Evreii au trait prin toate tarile si au învatat cum sa se descurce. Stiu sa se impuna, jos palaria!”
       „Dar cum sunt evreii?”
    Evreii au constituit pentru nea Mitica întotdeauna motiv de admiratie si în acelasi timp, modele de viata demne de urmat. Mi-a vorbit despre istoria poporului evreu, despre prigoana si suferintele evreilor de-a lungul vremii si nu în ultimul rând, despre învatamintele cu care a ramas de la ei, studiindu-le istoria si traind în preajma lor.
Cu o usurinta de nedescris mi-a povestit despre iudaism, despre hasidismul fondat în Podolia secolului al XVIII-lea, precum si despre toate curentele legate de iudaism, exemplificându-mi cu citate din marii gânditori ai vremurilor, fiecare idee adusa în discutie. N-a uitat sa-mi vorbeasca nici de anti-semitism, fiind bine informat, pentru ca el citea enorm la vremea aceea a tineretii, având grija sa-si ia portia zilnica de cunoastere din lumea minunata a cartilor!
Citisem povestea lui Rabbi Israel, un facator de minuni despre care se spune ca în urma cu doua sute de ani traia într-o coliba îndepartata din Muntii Carpati. Unii spun ca nu a existat niciodata!? Acest Rabbi Israel a coborât din munti pentru a-i învata pe oameni sa traiasca cu bucurie nemasurata, caci bucuria din fiecare lucru viu, spunea el, este forma cea mai înalta de venerare. A plecat înspre Podolia, Ucraina de astazi, la nord de Cernauti, unde a devenit magician popular si maestru spiritual, a atras o multime de discipoli la sfârsitul secolului al XVIII-lea. A fost o miscare destul de mare, cunoscuta sub numele de hasidism, o miscare mistica foarte intensa, care a schimbat peisajul intelectual evreiesc al zonei geografice amintite. Le vorbea oamenilor despre sfintenia padurilor, a câmpiilor, a pietrelor, a ierbii, toate continând o scânteie din Sufletul viu; fiecare act al vietii, respiratia, mâncatul, mersul, trebuie îndeplinit cu bucurie, extaz, caci fiecare dintre ele vorbeste despre Dumnezeu. Le spunea ca dorinta inimii de a adora este mai pretioasa decât forma sau locul adorarii. În jurul sau se adunasera multi discipoli la vremea aceea si pentru faptele minunate si învataturile lui, Rabbi Israel a fost numit Baal Shem Tov, care însemna „Maestrul Numelui Minunat”. Cariera lui s-a încheiat într-un târg în Podolia care se cheama Miedzibusz.
   „Pentru evrei, în fiecare epoca, a studia, a activa în domeniul comertului, în viata culturala si stiintifica a ramas o traditie; ei nu munceau din greu, aveau profesii care foloseau mai mult creierul decât bratele, dar munceau ore multe! Nu o data mi s-a spus: Esti ca evreii!. Dar sa stii ca lumea nu-i cunoaste cu adevarat! Vrei sa stii cum sunt evreii?”- si vocea lui nea Mitica si-a schimbat tonul.
„Evreii spun: unde e bine, acolo e patria! (Ubi bene ibi patria!)” Îl completez spunându-i ca expresia este cunoscuta de la grecul Aristofan în comedia Plutus; de asemenea poetul latin Pacuvius o foloseste într-un vers; ca altii spun dimpotriva: Unde-i patria, acolo-i bine (Ubi patria, ibi bene!)”. „Ce mai, domnule, sunt silitori, rigurosi si se dedica muncii lor: daca un evreu e avocat, el va lupta sa fie cel mai bun, daca e medic, cu siguranta se va afla printre medicii de top!” Si Dumitru Sinu continua sa ma uimeasca cu felul în care abordeaza un subiect prin care, involuntar, fiecare dintre noi, când se refera la el, face imediat o asociere a evreilor cu banii! „De mii de ani, evreii au descoperit ca fiecare om are un pret, iar pretul omului este banul! De la o generatie la alta, acest concept s-a mostenit, devenind oarecum leit-motivul existentei lor: trebuie sa faci cât mai multi bani, pentru ca niciodata nu se stie când e nevoie de un om valoros, care sa aiba si un pret cât mai mare!” Interesant mod de a gândi, nu? Pragmatici prin excelenta, evreii sunt inteligenti si agili dar au si un sarm aparte, umorul lor fiind renumit. Rasfoindu-i însemnarile, am citit în caietul lui nea Mitica o sumedenie de maxime si cugetari cu si despre evrei; am retinut un banc ce reflecta faptul ca nici atunci când sunt la necaz, spiritul de gluma nu-i paraseste: un evreu a simtit ca i se apropie sfârsitul si îi spune nevestei lui: Cheama-l pe preot, cred ca mi-a sosit ceasul! Sotia s-a uitat la el mirata raspunzându-i: În viata ta n-ai chemat niciun preot, mai are rost sa-l chemi acum?
      „Spionaj în sinagoga?”
   Amintindu-si o întâmplare petrecuta la Halifax, pe vremea când vietuia în Canada, nea Mitica a tinut sa mi-o povesteasca. Fascinat de tot ce însemnau evreii si dorind sa vada cum se desfasoara un program religios la ei, a intrat împreuna cu sotia sa într-o sinagoga din acest oras.
   În timpul slujbei religioase, Dumitru Sinu – dupa cum obisnuia atunci când se documenta – a scos un pix si o hârtie si a început sa-si noteze ce considerase ca trebuie retinut. De îndata ce-a fost vazut, lânga el au aparut câteva persoane, spunându-i politicos ca este o problema cu scrisul în sinagoga, ca este interzis! Nea Mitica si-a cerut scuze si le-a spus pe un ton calm ca se afla pentru prima data într-un astfel de lacas. Doamna Nicole, sotia lui a intervenit apoi într-o franceza impecabila, confirmându-i spusele si linistindu-i pe cei ce îl asaltasera cu întrebari.
   Întrebându-l apoi pe Mitica cum a intrat în sinagoga, acesta le-a raspuns pe-un ton glumet dar ceva mai ridicat: „Pe usa! Cum pe unde am intrat?”. Se vede treaba ca nici românul nostru nu era lipsit de umor, stia si cum si când sa-si foloseasca spiritul.
   „Datorita unui evreu am eu astazi hotelul!”
   „Daca vrei sa reusesti în viata fa-ti cel putin un prieten evreu!” asta mi-a spus nea Mitica spre finalul dialogului nostru, care dura deja de câteva ore bune, povestindu-mi apoi cum a ajuns el sa fie proprietarul unui hotel.
   La scurt timp dupa sosirea în California, a avut norocul sa lucreze în Laguna Beach, ca manager la un hotel care apartinea lui Max Sobelman, un evreu nascut în România dar crescut si educat la New York. Vazându-l pe Mitica om serios, constiincios, riguros si priceput în ceea ce facea, evreul l-a chemat într-o zi în biroul sau si i-a spus ca pâna la sfârsitul acelui an daca profitul hotelului se va ridica la o anumita suma, îi promite ca-l va ajuta sa detina si Mitica, propriul lui hotel.
   Cum românul nostru nu era lipsit nici de inteligenta si nici de ambitie si cum stimulentul nu era unul de neglijat, s-a pus serios pe treaba si a izbutit ca la data bilantului, cifrele sa-i fie favorabile. Evreul s-a tinut de cuvânt, l-a ajutat sa obtina un împrumut avantajos si i-a vândut chiar unul dintre motelurile sale.
   Fiind descurcaret prin excelenta, într-un timp neasteptat de scurt, nea Mitica, românul plecat în lumea larga de prin împrejurimile Sibiului sa-si caute norocul – a reusit sa ramburseze întreg împrumutul (în aproximativ de doi ani), devenind astfel proprietar cu drepturi depline asupra hotelului: „Datorita unui evreu am eu astazi hotelul!”, a repetat Dumitru Sinu, plin de recunostinta fata de cel care l-a ajutat într-un moment în care nici nu visase!

Octavian Curpas

Rugaciune

On November 5, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

Mai calculeaza-mi, Doamne, ca de atâtea dati,

In minimala pâine, balanta mea de plati –

Cât ar din ea, sub frunte, cât seman, in cei slabi,

Si cât iau pentru mine, nabab intre nababi –

Si scrie-mi, Doamne,-n frunte, cu mila, rezultatul,

Din trupul Tau de pâine, cât fur, cât dau la altul –

Si-ndupleca-ma, Doamne, din Raiul propriei guri

Sa rup si pentru fratii-ti, mai mici, firimituri…

Si dintre ei, imi scoate in fata, niste storsi,

Mai fara de speranta, si mai neputinciosi –

Si dintre ei, imi scoate, bolnavi si chinuiti,

Cu o firimitura sa-i fac mai fericiti…

Conditia de a fi fericit

On November 4, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! (Evanghelia după Matei, 5:3)

by George Danciu

Fericirea, e un subiect mereu actual. Majoritatea oamenilor doresc fericirea. Dar fiecare o defineste în felul său, după poziția în care se raportează față de suveranitatea lui Dumnezeu și care sunt aspirațiile sale sufletești de la această viață.

Iată cîteva definiții pentru fericire, care ne vor edifica: Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Stare de satisfacție deplină. Atunci când te consideri mulțumit, satisfăcut.

Cuvintele Continue reading “Conditia de a fi fericit” →

ICOANE DE PAMÂNT

On November 4, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Maestrului Adrian Paunescu, la un an de la moarte

Mâine voi aprinde, Adriane,

Doar o lumânare tutelara,

Pentru toti românii din icoane

De pamânt. Pamântul lor din tara.

Unii, la Rovine, in câmpie,

Altii, pe la Plevna, sau Oituz,

Din pamant, unde-au ajuns, se stie,

Ei ne au copiii in auz –

Multe vesti mai trec din floare-n floare,

Din cazuta frunza, in pamant,

Despre tineretea ce rasare,

Despre batrânetea din mormânt –

Se discuta, dar mai mult se lupta,

Fiecare cu ce are-n maini,

Pusca, poezia neintrerupta,

Sau povara grea a unei paini –

E o Românie subterana,

De un an, asculti si tu, de jos,

Si te lupti cu fiecare rana,

Sa fii inca, tarii, de folos –

Dumnezeu, e si el, tot in glie,

Ce sa faca-n ceruri prea slavit?

Cand e vie-ntreaga Romanie,

Pe puterea celor ce-au murit?

Maine voi aprinde, Adriane,

Doar o lumanare tutelara,

Pentru toti romanii din icoane

De pamant. Pamantul lor din tara.

Jianu Liviu-Florian

EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O “enciclopedie” a destinelor unor oameni obisnuiti deveniti eroi de poveste

On November 4, 2011 By nelursIn Essays, literatureLeave a comment

Viata unui om poate fi cuprinsa într-o fila sau într-o enciclopedie. De ceea ce am realizat si ceea ce a ramas în urma fiecaruia dintre noi, depinde, pâna la urma, verdictul posteritatii. Însa, uneori, exista posibilitatea ca un singur om sa strânga în mintea sa, cu o precizie uimitoare, parcursul sinuos al vietii altor semeni. Octavian Curpas este acel colectionar norocos al biografiilor unor personaje care ar fi ramas pentru totdeauna anonime, daca n-ar fi existat Dumitru Sinu, un român plecat din tara natala cu mult timp în urma.

Autorul volumului EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – Un alt fel de “pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, aparut la Editura „Anthem”, Arizona, SUA, este, cel mai probabil involuntar, un antropolog al exilului românesc. Cartea sa este un amestec de biografii povestite si impresii personale, atent selectionate si inteligent dozate, astfel încât sa te captiveze pâna la final.

Din rândurile numeroase ale cartii razbate stilul cursiv, în care exceleaza dialogurile cu nea Mitica, povestitorul din umbra, un fel de ghid nevazut al cititorului printre vietile personajelor. Aceasta constructie inteligenta între povestitor si autor naste o simbioza fermecatoare care-l cucereste pe cititor chiar de la începutul volumului.

Celor care isi doresc sa înteleaga sacrificiile, împlinirile si dezamagirile unui transfug, le recomand calduros aceasta carte, pe care o consider un fel de „enciclopedie” a destinelor unor oameni obisnuiti deveniti eroi de poveste. Istorisirile inspira optimism si încredere, iar în multe privinte capitolele cartii capata valente particulare, care ne fac sa credem, ca fiecare dintre noi se poate recunoaste în rolul unui personaj real din amintirile lui Nea Mitica.

Claudiu Lucaci – redactor TVR,
fost consul general al Romaniei la Los Angeles, California

www.claudiulucaci.ro

Dr. TRAIAN STOICOIU, chirurgul preferat al pacientilor din Calgary, Canada, la mijlocul secolului XX

On November 4, 2011 By nelursIn MemoriesLeave a comment

Traian Stoicoiu este unul dintre intelectualii români care au avut curajul sa paraseasca România dupa instaurarea comunismului si sa se remarce într-o societate libera, în care scara valorilor era respectata. Medic chirurg de exceptie, cu înca doua specializari în palmares – cardiologie si radiologie –, ajunge unul dintre cei mai renumiti medici din Canada, fiind cunoscut drept cel mai bun specialist în chirurgie din Calgary-ul acelor vremuri.
   Dumitru Sinu l-a cunoscut la Cluj, pe când se antrena cu sârg la suta de metri: „Nu exista ca tu sa nu-i bati pe toti! Ai picior iute, de caprioara” – îi spunea Stoicoiu, tânarul medic de-atunci, fost fotbalist de performanta de odinioara, cu care nea Mitica se intersecta deseori pe terenul de sport. Medic chirurg si, în acelasi timp, asistent universitar la Facultatea de Medicina clujeana, în putinul timp liber ce-l avea la dispozitie, Traian Stoicoiu se relaxa facând sport. Dumitru Sinu participase la mai multe competitii si doar o singura data iesise pe locul doi, în rest, era numai primul. De-aici sa i se fi tras, oare, lui nea Mitica agilitatea cu care a fugit din România în toamna lui 1948? Se prea poate! Complexele antrenamente care-au urmat în competitia cu viata de refugiat, de-abia atunci începeau…
   Desi aveau preocupari diferite, prietenia lui Dumitru Sinu cu doctorul Stoicoiu a fost una speciala. Astazi, la mai bine de 12 ani de la trecerea la cele vesnice a lui Traian Stoicoiu, nea Mitica ma pofteste la ora aducerilor aminte si îmi povesteste despre omul, profesionistul dar mai ales despre prietenul Traian Stoicoiu.
      Chirurg la Cluj, pribeag în Occident
    Traian Stoicoiu s-a nascut la Caracal, judetul Romanati la 18 martie 1907, într-o familie de intelectuali. Bunicul sau fusese judecator la Tribunalul judetului Romanati, iar parintii, cadre didactice.
La zece zile de la nasterea lui Traian, Matei si Maria Stoicoiu, parintii sai, pleaca din Caracal, fiind repartizati la scoala din Vladimir – în sud-estul Gorjului, la 50 de kilometri de Târgu Jiu, unde la 1780 se nastea Tudor Vladimirescu. Astazi localitatea îi poarta numele. De la Vladimir, tânara familie de dascali se muta însa din nou, stabilindu-se la Copacioasa, satul natal al lui Matei Stoicoiu, mai aproape de Târgu Jiu. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, se refugiaza în Moldova, de unde revin la Copacioasa, în 1918.
    Trei baieti si doua fete adusesera bucurie în familiei Stoicoiu: Nicolae, Traian si Virgil (care, rând pe rând, vor parasi România, urmându-si destinele spre lumea libera) si fetele, Zoe si Iuliana.
    Nea Mitica îi cunoaste pe Traian si pe Nicolae. Nicolae Stoicoiu era inginer chimist, fost coleg de facultate cu doamna Sonia Bunescu si cu Traian Nitescu – doi cunoscuti si prieteni ai sai. Nicolae si sotia lui, Marioara, îi sunt, o perioada, oaspeti în California. Doctorul Stoicoiu, la care Nicolae, fratele sau, venise în vizita, fiind foarte ocupat si implicat în munca de chirurg, ce nu era tocmai usoara, îl roaga pe Mitica Sinu sa se ocupe de ei si îi duce la Long Beach, unde locuia vechiul sau prieten. Dupa cum am aratat în capitolul despre inginerul Stoicoiu, acesta ramâne mai mult timp pe pamântul american, dar spre sfârsitul vietii se întoarce în România.
Pe Virgil Stoicoiu, avocat de profesie, nea Mitica îl întâlneste la Paris, dar nu-l cunoaste prea bine. I-l prezentase Traian, de la care aflase ca era pasionat de politica.
    Traian Stoicoiu a absolvit facultatea de medicina în 1935 si începând cu anul 1937, face parte din corpul profesoral al facultatii, ca asistent universitar. Tânarul cadru universitar, care fusese si fotbalist de performanta, independent si sigur pe sine, dar cu idealurile spulberate de orânduirea ce tocmai se instalase ca o volbura peste lanul sau de vise, apartine unei generatii pentru care verbul a fugi (din România) devenise o obsesie…
Clujul acelor vremuri tulburi nu facea nota discordanta fata de alte centre universitare din tara, devenite teatre de desfasurare a actiunilor miscarii legionare si rezistentei anticomuniste. Cei mai înversunati dintre studenti si intelectuali aderau la doctrina legionara, altii, simpatizau doar, fara a se implica direct, la fel ca Traian Stoicoiu. Începând cu mijlocul lunii mai 1948, comunistii au început vânatoarea, si, fara exceptie, au arestat masiv legionari get-beget si simpatizanti ai acestora, ceea ce i-a determinat pe multi sa paraseasca tara.
Tânarul medic avea o educatie aleasa, remarcându-se întotdeauna prin distinctie si respect pentru cei din jur, iubindu-si profesia si dedicându-se acesteia. Traia în Ardealul macinat de animozitati ce se manifestau între români si etnicii maghiari, induse de însasi situatia din tara – o Românie lovita de ciuma rosie si framântata de miscarile de rezistenta anticomunista.
    Satul de situatia incerta din România, în clocotul miscarii anticomuniste si când pericolul arestarilor în rândul celor care nu agreau regimul era iminent, doctorul Stoicoiu renunta la statutul de medic chirurg si paraseste tara, ajutat de faimosul fotbalist de origine maghiara, Iuliu Bodola.
    Iuliu Bodola a fost unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care i-a avut România. Nascut la Brasov la 26 februarie 1912, debuteaza în orasul natal, la Brasovia Brasov, apoi va juca la C.A. Oradea, Venus Bucuresti, Ferar Cluj si, în final, la MTK Budapesta. Are 48 de selectii în echipa nationala a României, pentru care înscrie 30 de goluri si 13 în echipa similara a Ungariei. Participa cu echipa României la Campionatele Mondiale din 1934 si 1938. Fostul sau coechipier de la Venus Bucuresti, regretatul Ilie Savu îl caracteriza astfel: …facea ravagii printre adversari, având un sut necrutator si lovind mingea la fel de bine cu ambele picioare.
    Are în palmares 112 goluri marcate în prima divizie româneasca si alte 85 de goluri în prima liga ungara.
Traian Stoicoiu o avusese pacienta pe matusa lui Bodola. Cum nu era nationalist si nu se alinia curentului antimaghiar al vremii, între el si Bodola se nascuse o relatie de prietenie care-i va folosi ulterior, la plecarea din tara. Bodola juca din anul 1946 la MTK Budapesta. Aflând intentia tânarului medic, se ofera sa-l ajute si, la 18 august 1948, Traian Stoicoiu trece granita maghiara, în masina personala a fotbalistului. Traverseaza Ungaria si de aici ajung în Austria, de unde medicul român va pleca apoi spre Franta, via Germania. Dupa mai bine de un an, este prins la granita germano-franceza, unde face zece zile de puscarie, dar reuseste sa ajunga la Paris, în luna octombrie 1949.
    Urmeaza o perioada de cautari, de emotii si examene pentru echivalarea studiilor, timp în care lucreaza ca asistent medical la un spital dintr-un orasel din apropierea Parisului. În momentul obtinerii dreptului de libera practica, profeseaza ca medic, în acelasi spital, iar în martie 1951 paraseste Franta si pleaca în Canada, oprindu-se pentru început în Quebec.
                 Cu trei specializari în medicina
    Ajuns în provincia canadiana Quebec, dupa aproape trei ani de la plecarea din tara, Traian Stoicoiu va lucra la un spital din Montreal. Perioada de sedere în capitala provinciei este una destul de agitata. De-aici, doctorul Stoicoiu începe colaborarea la radiourile diasporei si are interventii la Radio Europa Libera. Nu poate profesa chirurgia, pentru ca în Quebec exista un articol de lege, conform caruia medicii chirurgi nu aveau dreptul sa opereze, decât dupa cinci ani de la stabilirea în Quebec.
   Traian Stoicoiu nu sta pe gânduri si se muta la Calgary, unde se stabilise inginerul Traian Nitescu, prietenul sau din studentie, o reala personalitate în domeniul prelucrarii si comercializarii produselor petroliere, presedinte la Petrofina, una dintre cele mai prestigioase companii de profil din lume.
    Traian Nitescu parasise România într-un mod inedit: trecuse Dunarea înot în Iugoslavia, împreuna cu sotia sa, care nestiind sa înoate, traverseaza apele fluviului ajutata de un cauciuc si de sotul sau, înotator desavârsit. Nea Mitica Sinu auzise de aventura lui Nitescu în lagar la Kovacica, unde inginerul român era cunoscut ca fiind un intelectual de mare clasa, cu un curaj de admirat. Nu-l vazuse însa niciodata, pâna în Canada. Aici îl viziteaza de multe ori împreuna cu doctorul Stoicoiu. Traian Nitescu îl simpatiza si, de câte ori îl invita pe Traian la el, nu uita sa-i spuna: Dar adu-l si pe Mitica cu tine!, pentru ca era o prezenta agreabila.
   Pâna lucrurile intra în normalitate, Traian Stoicoiu locuieste pentru o perioada de sase luni la inginerul Nitescu. În acest interval, muncind intens, reuseste sa învete bine limba engleza si îsi sustine examenele de echivalare a studiilor. Avea si înclinatie spre învatarea limbilor straine, pentru ca vorbea fluent si franceza, germana, italiana si maghiara.
Urmeaza o perioada parafata prin rezultate exceptionale care fac din doctorul român un nume stralucit pe firmamentul medicinei canadiene. Cele trei specializari în medicina, calitatile sale profesionale, sustinute de un caracter puternic, sanatos, îl propulseaza în elita medicala din Calgary si, într-un timp relativ scurt, devine cel mai solicitat chirurg din zona: nu-i placea sa se laude, ci sa actioneze – îmi marturisea de curând într-o convorbire telefonica, Gregory, baiatul domnului Stoicoiu – stiind sa explice foarte bine lucrurile, atât la clinica, cât si acasa. A fost un exceptional profesionist, un permanent exemplu de corectitudine si moralitate, dar si un profesor desavârsit în familie.
    Era preferatul pacientilor proveniti din tarile europene – sârbi, unguri, rusi, cehi, slovaci si desigur, români – iar daca doreai cumva o recomandare catre un medic bun, cu siguranta ca ai fi fost îndrumat spre Traian Stoicoiu.
    Daruirea sa profesionala era completata de imensa dragoste de semeni, fiind un om plin de compasiune si un generos fara margini. Tatal meu nu a fost unul care avea nevoie sa atraga atentia asupra sa, a fost mai degraba tacut, confident, un adevarat turn de tarie – îmi scria zilele trecute Rodica Stoicoiu, fiica chirurgului – nu cred ca l-am auzit vreodata lamentându-se, dimpotriva, el putea sa împrumute din taria sa si altora si sa se îngrijeasca de problemele lor.
Tot timpul liber l-a dedicat familiei
    Traian Stoicoiu se casatoreste cu Helen, asistenta medicala la spitalul la care lucra – irlandeza de origine, nascuta în Quebec City –, o femeie tare cumsecade, de care nea Mitica Sinu îsi aminteste cu placere si care-i daruieste sotului sau doi copii minunati – Gregory si Rodica.
„Când mergeam la ei în vizita, la Calgary, stateam aproape toata noaptea la povesti cu Traian. Cu Helen vorbeam mult despre irlandezi, despre suferintele si despre tara lor. Aflasem cum scolile le-au fost distruse si cum au fost nevoiti sa plece la studii în alte parti ale lumii, si cum limba irlandeza era interzisa în vremea aceea, inclusiv în Canada. Helen era foarte simpatica – marturiseste nea Mitica – iar irlandezii sunt cei mai formidabili oameni pe care i-am întâlnit în exil: muncitori, corecti, prietenosi”.
Irlandeza este o limba straveche, de origine celtica, facând parte din grupa insulara a asa-numitelor limbi Q-celtice (goidelice), alaturi de limba scotiana si limba manx. Este cunoscuta si sub numele de limba gaelica, dar acest termen este incorect si nu este precis. Astazi are statut de limba oficiala în Irlanda, dar majoritatea populatiei vorbeste limba engleza, ca urmare a interdictiei acestei limbi, în vremurile de framântari si razboaie dinaintea câstigarii independentei tarii, în anul 1937. Emigrantii irlandezi din acele timpuri au dus odata cu ei în exil traditiile si cultura tarii lor. Pe alocuri, în Statele Unite, Canada si Australia, se mai întâlnesc vorbitori de limba irlandeza autentica, dar în toate aceste tari utilizarea limbii irlandeze este în declin, în favoarea limbii engleze.
   Copiii lui Traian Stoicoiu urmeaza îndeaproape exemplul parintelui lor. Educatia primita în familie, sub supravegherea atenta a mamei, mereu în preajma lor, dar si prin dragostea si învatamintele primite, în putinul timp liber pe care doctorul îl avea la dispozitie si îl petrecea în exclusivitate în familie, sunt astazi oameni realizati, împliniti, educati în spiritul respectului fata de munca si mai ales fata de oameni, facând cinste numelui Stoicoiu.
Istoria hocheiului: un proiect de anvergura cu Greg Stoicoiu si premierul Canadei Stephen Joseph Harper
   În 1960 se naste primul copil al familiei Stoicoiu, Gregory. Îsi face studiile în orasul natal, la Calgary si se orienteaza spre arte, obtinând Bachelor of Arts in drawing and painting – licenta în arta desenului si picturii. A studiat si este preocupat de istorie. Istoria este una din pasiunile sale, dar nu singura.
Gregory îsi aduce aminte cum, în timpul liber, tatal lor îi ducea în mijlocul naturii, la padure si la pescuit. Vânatoarea nu-i placea, pentru ca iubea tot ce este viu si, prin natura profesiei, el lupta pentru a salva vieti omenesti. Detesta politica, dar iubea sportul: fusese sportiv de performanta, îi placea sa-l practice si o facea doar ocazional, când îi permitea programul. Probabil asa s-a nascut pasiunea lui Gregory pentru sport.
Astazi cele doua mari pasiuni ale sale se regasesc într-o preocupare deosebita: face parte din departamentul de cercetare, într-un proiect de mare anvergura: o carte despre istoria hocheiului, în care este foarte implicat însusi actualul premier al Canadei, Stephen Joseph Harper. Lucreaza de sapte ani la aceasta carte si Greg mi-a marturisit ca are schita cartii asupra lui, oriunde se duce: I’m a hockey guy – mi-a spus Greg în finalul discutiei.
    Cuvintele lui vin ca o confirmare a faptului ca pasiunea pentru sport, în special pentru hochei, este evidenta si sustinuta prin implicarea si daruirea de care da dovada în proiectul amintit. Va fi o surpriza deosebita pentru canadieni, unde hocheiul a devenit un sport popular – mai ales dupa 1870, când un grup de studenti ai universitatii din Montreal introduc primele reguli cu privire la pucul de joc si la numarul de jucatori. Pe de alta parte, implicarea directa a premierului Harper în scrierea cartii, cu siguranta ca va creste cota ei valorica si interesul cititorilor canadieni si ai iubitorilor acestui sport din Canada si din toata lumea.
   Stephen Joseph Harper, nascut la 30 aprilie 1959, actualul premier al Canadei este liderul Partidului Conservador, devenind prim-ministru în fruntea unui guvern minoritar, în urma alegerilor federale din 2006. Este primul premier din partea Partidului Conservator recent constituit prin fuziunea partidelor Conservator Progresist si a Aliantei Canadiene. Este membru al Parlamentului canadian înca din anul 1993, când devine deputat de Calgary-vest, ocupând aceasta functie pâna în 1997. Fiind unul dintre membrii fondatori ai Partidului Reformei, este primul parlamentar care s-a alaturat Coalitiei Nationale a Cetatenilor. În 2002, reuseste sa reintre în structurile Parlamentului Canadei, ca lider al Aliantei Canadiene, succesoarea Partidului Reformei, si reprezinta zona Calgary sud-vest. În 2003, ajunge la un acord cu liderul Partidului Conservator Progresist, Peter McKay, si cele doua partide fuzioneaza, formând Partidul Conservator. Este primul lider non-interimar, ales în martie 2004, în fruntea acestei grupari politice. La alegerile federale din octombrie 2008, Partidul Conservator al lui Harper câstiga cu o minoritate vizibila, câstigând 143 de locuri din 308, în Camera Comunelor. Dar, în martie 2011, al patruzecilea Parlament canadian este dizolvat, ca urmare a votului de neîncredere din partea partidelor de opozitie. La 2 mai 2011, în urma alegerilor federale, partidul lui Harper câstiga majoritatea, cu 166 de scaune parlamentare, si se instaleaza un guvern majoritar format din conservatori.
Din biografia îndraznetului premier reiese faptul ca are o legatura strânsa cu comunitatea din Calgary, careia îi apartine si fiul doctorului Stoicoiu, Gregory, apropiat ca vârsta cu premierul. Stephen Joseph Harper s-a nascut si a studiat la Toronto, unde a absolvit liceul si a intrat apoi la Universitatea Toronto, dar dupa doua luni a renuntat si s-a mutat la Edmonton, Alberta. Aici a lucrat pentru început în sala de e-mail a companiei Imperial Oil, ca apoi sa avanseze si sa lucreze în resortul sisteme informatice din cadrul companiei. Reia studiile postliceale la Universitatea Calgary, obtinând licenta în economie. Tot în cadrul acestei universitati, dar ceva mai târziu, va obtine si titlul de master în economie, în 1993. Legaturile lui Stephen Harper cu Universitatea Calgary sunt foarte puternice, drept care se întoarce adesea aici si participa la conferinte si evenimente academice. Este cel mai recent prim-ministru, care, dupa Joe Clark, fost premier în perioada 1979-1980, nu are studii juridice.
    Împatimit iubitor al hocheiului pe gheata, înca din copilarie este fan al echipei Toronto Maple Leafs. În prezent lucreaza la aceasta carte – de care mi-a vorbit si Gregory Stoicoiu –, despre istoria hocheiului si, ocazional, scrie diverse articole pe aceasta tema. La Campionatul Mondial de Hochei pe Gheata pentru Juniori din 2007, Haper a aparut pe reteaua de televiziune TSN, în cadrul emisiunii ce transmitea în direct finala Canada-Rusia. Cu aceasta ocazie, a intervenit cu comentarii si a fost intervievat asupra pasiunii sale pentru acest sport, si a preocuparii speciale pentru scrierea istoriei hocheiului, lucru care necesita însa multe ore suplimentare de munca. Dar, când pasiunea exista cu adevarat, se gaseste si timpul necesar si calea prin care poti sa gusti satisfactia împlinirii.
    Revenind la Gregory Stoicoiu, as adauga, ca o opinie personala, ca prin faptul ca lucreaza alaturi de premierul Stephen Harper la elaborarea unei carti despre istoria hocheiului, rezida un caracter deosebit al acestuia, marcat prin seriozitate, pricepere si dedicare. Are cui sa-i semene: Gregory a avut un model excelent în persoana tatalui sau, despre care, spre finalul conversatiei noastre, îmi zicea: He was a tremendous person. He was my best friend – a fost un om exceptional, a fost cel mai bun prieten al meu.
   Dar nici sora lui, Rodica, nu este mai prejos. Se bucura de cele mai înalte titluri academice în domeniul teologiei.
Rodica Stoicoiu – Doctor în teologie, profesor universitar în Maryland, USA
    Al doilea copil al lui Traian si Helen Stoicoiu este Rodica. Ea vine pe lume la doi ani dupa fratele sau Greg, în anul 1962. Locuieste în Maryland, Statele Unite. Este profesor de teologie la „Mount St. Mary’s University”, din orasul Emmitsburg.
Cu masteratul luat la „University of Notre Dame” si doctoratul la „The Catholic University of America”, autoare a cartii „Genesis, Evolution and the Search for a Reasoned Faith”, în prezent, preda, într-un spectru larg, cursuri de Istoria Bisericii, Teologie Fundamentala si Sacramente. Este implicata atât în latura academica, cât si în cea pastorala, fiind si director de liturghie la parohia „St. Agnes” (este specializata în „Teologia liturghiei”). Aria cercetarilor sale cuprinde dialogul ortodox-catolic, teologia trinitariana si istoria bisericii primare. În prezent, Rodica Stoicoiu se concentreaza si asupra altor articole din domeniul teologic, de care se va folosi în editarea viitoarelor sale carti.
   Printre alte lucruri pe care mi le-a povestit despre tatal sau, Rodica Stoicoiu îsi aduce aminte cum, la înmormântarea lui, au luat cuvântul câtiva dintre participantii la funeralii, cunoscuti, prieteni sau fosti pacienti, adresând ultimul lor omagiu celui plecat în eternitate, într-un cadru marcat de sobrietate si respect. Au fost reliefate omenia, generozitatea si robustetea lui morala si mai ales faptul ca neîntrecutul chirurg a ajutat pe toata lumea: unora le-a gasit de lucru, altora, le-a împrumutat sau le-a daruit bani, fara a astepta sa-i fie restituiti, cum, pentru o parte dintre ei, a girat la banci, pentru a-si cumpara case. Toti au vorbit despre un om, despre un prieten, despre un profesionist care a trait o viata de generozitate tacita…
     Singurul prieten pe care-l am este Mitica Sinu
    Pe Traian Stoicoiu si Mitica Sinu îi lega o prietenie frumoasa si veche, înca din tinerete, când alergau pe aceeasi pista… Doctorul Stoicoiu, fostul fotbalist care-l încuraja pe Mitica „sa lupte pentru suta de metri si sa devina campion, câstigase competitia cu profesia, ajunsese un medic de marca în Canada, avea o familie frumoasa si multi prieteni dragi în jur.
    Nea Mitica s-a întrecut pe sine, a învins capcanele exilului, a ignorat greutatile, s-a împlinit în plan familial, avea propriul sau hotel si o duzina de prieteni de calitate.
   Analizati în profunzime, cei doi au avut dintotdeauna cel putin o trasatura de caracter comuna: dragostea de oameni, care alaturi de generozitate, compasiune si demnitate, constituie principalele linii directoare ce marcheaza vietile lor. Dupa trecerea granitelor României, traseele urmate de cei doi prieteni sunt diferite, însa drumurile lor se intersecteaza – prima data la Paris, si apoi, în Canada.
   Timpul petrecut la Montreal a fost scurt, însa dupa stabilirea doctorului Stoicoiu la Calgary, Dumitru Sinu îl vizita destul de des. Tragea la casa familiei Stoicoiu si petreceau ore întregi povestind si depanând amintiri.
Nea Mitica ramânea de multe ori fara niciun ban, era un împatimit jucator la bursa… Atunci îl suna pe Traian, dându-i de înteles ca situatia lui financiara nu era din cele mai bune si încercând sa-i spuna, pe ocolite, ca are nevoie de bani. Stoicoiu însa i-o reteza scurt: Spune de cât ai nevoie – 2.000, 3.000? – si-i oferea ajutorul. Traian Stoicoiu îl întelegea si-l ajuta, pentru ca tinea foarte mult la el si, în plus, avea si de unde.
    Se întâmplase ca Traian Stoicoiu sa fie prezent la o cina, alaturi de câteva familii de români. Comunitatea româneasca era destul de unita si românii nostri obisnuiau sa petreaca împreuna cu diverse ocazii. Vreo doi dintre cei prezenti au facut imprudenta sa-l bârfeasca pe nea Mitica… Atât i-a trebuit doctorului Stoicoiu: s-a ridicat imediat de la masa, si-a luat palaria si paltonul si a plecat spunându-le doar atât: Acum puteti vorbi de Mitica, dar în prezenta mea, nu!
    „Eu am aflat de acest incident de-abia peste câtiva ani. Nici n-am apucat sa-i multumesc, pentru ca Traian nu mai era…” – îsi aminteste Mitica Sinu.
   Români bogati din Calgary
    Doctorul Stoicoiu era unul dintre cei mai de vaza români din Calgary, în perioada aceea, alaturi de presedintele companiei Petrofina, inginerul Nitescu, nume marcant al petrochimiei mondiale si un recunoscut inventator.
Dar vârfurile în materie de avere erau Printul Sutu, Negroponte si un moldovean, Mike Porojne.
„Printul Sutu detinea în zona terenuri întinse si ferme renumite – îsi aminteste Mitica Sinu. Când treceai cu trenul prin acea zona, se anunta: Acum trecem prin domeniul Printului Sutu!”
   Foarte bogat era si un alt român din Calgary, Mike Porojne. Facuse bani multi, pentru ca madame Porojne avea un unchi care lucra la primarie. Cunoscând proiectele care erau în obiectivul administratiei locale, acest unchi sfatuieste familia Porojne sa cumpere terenuri în zonele de interes, unde urma sa se investeasca masiv si sa se construiasca edificii de interes guvernamental. Cum pretul de rascumparare a terenurilor sau imobilelor din zonele tinta, era mai mare decât pretul pietei, cei despagubiti câstigau în plus. Având informatia de la sursa, Porojne câstiga sume considerabile, pe care apoi le reinvesteste în tot felul de afaceri profitabile. „A ajuns sa detina un hotel pe care l-a vândut mai târziu cu opt milioane de dolari – îsi aminteste nea Mitica – dar nu s-a jenat sa-mi spuna: Mitica, în viata mea, eu n-am citit o carte”…
   Fiica lui Mike Porojne era casatorita cu baiatul unui preot din România. Mare comunist, popa! Când mergea în vizita, în tara, bogatasul canadian de origine româna era primit cu mare pompa, fiind invitat la receptii alaturi de oficialitatile locale, si bucurându-se de o atentie deosebita. Când revenea în Canada, fireste, nu avea ce vorbi de rau de comunisti, lui îi mersese bine în tara! Doctorul Stoicoiu purta adesea discutii contradictorii cu Porojne si nu ezita sa-i spuna despre comunism ca este cel mai diabolic sistem din câte-au fost vreodata si ca el, Porojne, habar nu are cine sunt comunistii…
   Comunistii si regimul lor draconic îl determinasera pe Traian Stoicoiu sa paraseasca România. A trait mai bine de o jumatate de veac departe de tara, printre straini, si nu s-a mai întors vreodata acasa… Poate ca ar fi facut-o daca s-ar mai fi întâlnit o data cu Brâncusi, asa, ca în anii tineretii, în parcul orasului Târgu Jiu…
     Doctorul Traian Stoicoiu si Brâncusi
    Oltean din Copacioasa Gorjului, cu tatal judecator, ani buni în slujba dreptatii la Tribunalul Judetean Romanati, Matei Stoicoiu, se întoarce în tinuturile natale imediat dupa nasterea fiului sau, Traian, cunoscutul chirurg de mai târziu, din Calgary.
    Nu se cunosc date certe despre ascensiunea profesionala a lui Matei Stoicoiu, stiu însa de la nepotul sau, Gregory, ca a fost un dascal renumit al Gorjului si el, si sotia sa, si ca la un moment dat a ajuns director de scoala. Am mai aflat de la Grgory ca se cunostea bine cu Constantin Brâncusi. Ca au fost sau nu colegi de scoala, asa cum au aparut unele informatii în presa româneasca, în anii trecuti, nu am aflat, însa ca relatia dintre cei doi era apropiata stiu din sursa directa si sigura. Matei Stoicoiu si Brâncusi au discutat mult pe marginea monumentelor sculptate de maestru, în timpul întâlnirilor lor.
    Gregory mi-a mai relatat ca si tatal sau a avut onoarea sa stea de vorba cu Brâncusi. Era student la Cluj pe vremea aceea si venise acasa, ocazie cu care, Matei Stoicoiu l-a prezentat ilustrului sculptor. Ceea ce Gregory mai stia de la tatal sau este faptul ca, în timpul întâlnirii cu Brâncusi, în parcul de la Târgu Jiu, Traian Stoicoiu aflase mai multe detalii despre renumitele monumente brâncusiene. Nu putea sa-mi precizeze daca Brâncusi le-a denumit Masa tacerii sau Masa apostolilor neamului, nici daca inegalabila Coloana a infinitului ar fi fost de fapt Coloana sacrificiului infinit, sau Poarta sarutului ar fi purtat denumirea de Monumentul întregirii neamului. Dar sigur este faptul ca aceste memorabile opere brâncusiene au fost comandate si executate în memoria eroilor neamului.
    Prin 1950, dupa ce a ajuns în Franta, Traian Stoicoiu a avut bucuria sa-l întâlneasca din nou pe Brâncusi, de data aceasta la Paris.
   Constantin Brâncusi a fost si va ramâne un simbol pentru sculptura româneasca, unic în felul lui, iar adevarul despre operele lui nu-l va sti nimeni, niciodata, decât autorul, si acest adevar s-a aflat doar în gândirea artistica si creativa a ilustrului sculptor.
Traian Stoicoiu s-a stins din viata în anul 1999… Despre morti sa vorbim numai de bine! – spune o vorba veche româneasca –, dar nu acesta este motivul pentru care am prezentat în termeni elogiosii personalitatea lui Traian Stoicoiu. Ma gândeam la acea generatie de aur – as numi-o eu, fara sa exagerez –, care, ajungând în lumea libera, a dovedit inteligenta, ambitie, seriozitate, respect fata de munca, fata de sine si de semeni, lasând în urma lor realizari profesionale de exceptie si mândria ca au apartinut poporului român.

Octavian Curpas

Seminar despre Dumnezeu

On November 3, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, InspirationalLeave a comment

Cugetari culese

de George Danciu

Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.

Geneza, BIBLIA

Daca Dumnezeu nu exista si tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.

Pascal

Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul, ca sa stiu mersul timpului, mersul trenurilor, ca sa stiu mersul drumurilor si Biblia, ca sa stiu mersuul vietii.

Caragiale

Isus… daca nu ar fi trait niciodata, nu am fi fost în stare sa-L inventam.

Wink

Ferice de cine citeste si împlineste…

Domnul Isus Hristos

Daca nu constientizam existenta lui Dumnezeu, nu ne putem numi oameni, ci animale.

Vavila Popovici

Atentie! Praful de pe Biblia ta te va face praf!

Petru Cosarba

Daca ar fi sa fiu dus la închisoare si mi s-ar îngadui sa iau cu mine numai o singura carte, as alege Biblia.

Goethe.

Dumnezeu este cauza existentei noastre pe pamânt; ceea ce vedem în jurul nostru sunt fenomene ale existentei.

Vavila Popovici

La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viata, nu printr-un anumit fel de a gândi.

Christos Yannaras

Eu sunt cel ce sunt, adica despre Dumnezeu nu se poate spune mai mult decât atât: El este pretutindeni, în tot ceea ce este si-n tot ce ar mai putea fi.

Vavila Popovici

Stiinta îmi spune ca Dumnezeu trebuie sa existe. Mintea îmi spune ca niciodata n-am sa-l pot întelege. Dar inima îmi spune ca nici nu trebuie s-o fac.

Dan Brown

Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.

Isus Hristos

Pascal a formulat superb: Dumnezeu este pretutindeni centru si nicaieri margine.

Vavila Popovici

În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

Petre Tutea

Dumnezeu tace, ca un bun Învatator, dupa ce ne-a înzestrat cu cuget si cu liberul arbitru.

Vavila Popovici

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Isus Hristos

Fara Dumnezeu omul ramâne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri

Petre Tutea

Între om si Dumnezeu – religia, filosofia.

Vavila Popovici

Dar Stefan, plin de Duhul Sfânt, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; si a zis: „Iata, vad cerurile deschise, si pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci sa racneasca, si-au astupat urechile si s-au napustit toti într-un gând asupra lui.L-au târât afara din cetate si l-au ucis cu pietre. Martorii si-au pus hainele la picioarele unui tânar, numit Saul. Si aruncau cu pietre în Stefan, care se ruga si zicea: „Doamne Isuse, primeste duhul meu!”

Luca, Faptele apostolilor, 7

Lumina de care avem nevoie

On November 3, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Cugetări despre Dumnezeu

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Genesa, BIBLIA

Dacă Dumnezeu nu există și tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există și tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.

Pascal

Am întotdeauna cu mine trei lucruri Continue reading “Lumina de care avem nevoie” →

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

On November 3, 2011 By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

3 noiembrie 2011

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

Cu totii suntem de acord ca bunastarea fizica, morala si emotionala a copilului trebuie sa fie obiectivul suprem al fiecarui parinte, familii, si societati. Pentru asta ne trudim majoritatea dintre noi, parinti responsabili, de dimineata pina seara. O facem pentru ca ne iubim copiii, pentru ca am fost si noi crescuti in dragoste de parintii nostri, si pentru ca dorim un viitor fericit copiilor nostri si prin ei societatii in care traim. Bunastarea copiilor nostri, insa, nu depinde numai de noi. Depinde si de factori externi care de cele mai multe ori nu sunt sub controlul nostru. Fie ca e vorba de sistemul de invatamint, statul ori alte foruri similare, acesti agenti cauta sa fasoneze mintea si personalitatea copiilor intr-o directie contrara valorilor parintilor lor si contrara chiar si bunastarii lor proprii. Din aceasta perspectiva aducem astazi in discutie un document pe care noi il socotim periculos la adresa copiilor si care la ora actuala e dezbatut in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.

E vorba de un proiect cvasi-legislativ european privind drepturile copilului. In ultimii ani Consiliul Europei a emis diverse documente desemnate sa aduca la zi “drepturile copilului”. Anul acesta ele au fost comasate intr-un document unic care a fost deja dezbatut in comisiile de expertiza iar la ora actuala e in dezbatare in Comitetul de Ministri al CE. Suntem informati ca documentul urmeaza sa fie votat luna viitoare.

Noi, cei de la AFR, impreuna cu colegii de la alte organizatii profamilie din Europa am studiat cu mare atentie acest document si il gasim daunator pentru copii. Documentul afirma ca la baza sa sta principiul bunastarii copilului, principiu in jurul caruia se cladesc toate normele legale prevazute in el. Opinia noastra insa este ca documentul introduce notiuni in materie de dreptul familiei si al copilului care sunt daunatoare nu doar copiilor ci si societatii in general.

Pe 31 octombrie AFR a inregistat un Memoriu in Comitetul de Ministri al CE in care puncteaza aspectele daunatoare ale documentului si cere sa fie respins.

Mai jos redam versiunea originala in engleza a Memoriului. Punctele lui esentiale sunt urmatoarele:

In primul rând suntem alarmati de faptul ca Articolul 1 al Documentului enunta un drept al copilului la nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Cu totul bizar.

Copiii nu sufera de distorsionari sau inversiuni sexuale asa cum unii adulti sufera. Incidenta distorsionarii sexuale la copii este de 1 la 400.000 si poate fi corectata foarta facil prin terapie. Insistenta tarilor occidentale de a introduce aceasta notiune in Document indica o strategie de lunga durata, si anume eventuala revizuire a Conventiei Europene a Drepturilor Omului pentru a include in ea si notiunea de nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Daca copiii beneficiaza de un astfel de drept, de ce nu si adultii ori parintii lor? Un articol cu totul bizar e Articolul 25(2) care enunta un drept al copilului de a forma “parteneriate civile” (“registered partnerships”).

In al doilea rând Documentul aduce in prim plan casatoriile unisex si parteneriatele civile, atât intre persoane de acelasi sex cit si de sex opus. Asta nu poate face decât sa submineze familia si casatoria naturala. In memoriul pe care l-am inregistrat am prezentat date sociologice multiple care reflecta ca de cind au fost introduse casatoriile si parteneriate unisex acum 10 ani, casatoria in tarile care le-au legiferat a intrat intr-un declin fara precedent. Tot mai multi tineri devin ambivalenti fata de institutia casatoriei, o evita si o privesc ca pe o institutie arhaica incompatibila societatii post-moderne in care traim.

In al treilea rând Documentul aduce in discutie si concubinajul, o alta forma de convietuire care distruge familia naturala. Si aici am adus date statistice recente din Marea Britanie si SUA care denota impactul devastator care concubinajul il are asupra copiilor. De cind s-au introdus parteneriatele unisex in Olanda, Marea Britanie, si in unele state din SUA, procentajul copiilor nascuti in camine fara tata a ajuns la 31% in Olanda, in Marea Britanie cam la o treime, iar in SUA la 40%. Alarmant.

In al patrulea rând Documentul pune in prim plan procrearea si reproducerea umana asistata. In categoria aceasta intra inseminarea artificiala, surogatul, donatorii de spermatozoizi, si fenomene similare. Am explicat in detaliu de ce aceste forme de reproducere umana sunt daunatoare copiilor si societatii si ar trebui reglementate cu multa strictete. S-au ajuns la situatii in care un donator de spermatozoizi (de fapt ar fi mai bine zis “vinzatorul” de spermatozoizi) ajunge sa faca 150 de copii fara insa a le fi tata in sensul legal al cuvintului ori de a-si exercita responsabilitatile de tata fata de ei. Punctul primordial pe care l-am enunat este ca reproducerea asistata distruge relatia biologica intre copil si mama (in cazul surogatului) si intre copil si tata (in cazul inseminarii artificiale prin donatori). Copiii surogati se dezvolta mai greu si sufera de un complex de inferioritate.

In al cincilea rând Documentul anunta obiectivul de a “pune in echilibru” (adica pe acelasi nivel) drepturile parintilor biologici cu “parintii psihologici.” Notiunea de “parinte psihologic” (“psychological parenting” sau “psychological parenthood”) e putin cunoscuta in Romania, dar tot mai des intilnita in tarile occidentale si America de Nord. Parintele “psihologic” e persoana terta care nu e nici parintele biologic sau adoptiv al unui copil ci persoana cu care traieste mama sau tata in concubinaj (fie parteneri de acelasi sex sau de sex opus) care isi cere “dreptul de parinte” asupra copilului pe motivul ca il ingrijeste si contribuie financiar la cresterea lui. In acest fel, un copil poate avea, in loc de doar doi parinti, trei, patru, sau chiar cinci. Bizar cum ni se pare, aceasta realitate deja exista in diverse tari fiind facilitata de tehnologia reproductiva moderna si de structurile de convietuire paralele familiei naturale. Aici am citat in Memoriul nostru un studiu publicat luna trecuta in SUA exact pe aceasta tema. Citi parinti sunt suficienti pentru un singur copil?

In ultimul rând Memoriul nostru pledeaza in favoarea extinderii drepturilor parentale. Credem ca a venit vremea sa se emita un tratat international care, asa cum afirma drepturile copilului, trebuie sa afirme si drepturile parentale. Statul isi aroga tot mai mult un drept la educatia si cresterea copiilor nostri in detrimentul nostru. Noi credem ca autoritatea statului in aceasta privinta trebuie redusa iar autoritatea parintilor extinsa. Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul prioritar al parintilor de a-si educa copiii asa cum doresc, iar statului ii acorda un loc secundar. In final, am pledat si cauza educatiei private si la domiciliu (homeschooling) in Romania. Documentul nu mentioneaza dreptul copiilor la educatie privata ori prin homeschooling.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Acum doua saptamâni va anuntasem ca impreuna cu Memoriul nostru vom transmite Consiliului Europei si semnaturile date pâna acuma de d-tra Declaratiei de la Timisoara. Am facut-o. Declaratia de la Timisoara este mentionata in documentul nostru impreuna cu principiile crestine ale familiei si casatoriei. Am mentionat ca ne-ati dat aproape 8.000 de semnaturi. Din nefericire am ajuns la doar 7.900. Va rugam deci continuati sa semnati sa trecem peste 8.000 de semnaturi. Cu cit putem inregistra in Consiliul Europei mai multe semnaturi cu atit va fi mai bine. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php)

RUGAMINTE DE LA STRASBOURG

Ieri am fost contactati de o firma crestina de lobbying din Strasbourg care se profileaza in lobbying in Consiliul Europei in favoarea cauzelor crestine, ale familiei, si ale casatoriei naturale. Ne-au multumit pentru Memoriul pe care l-am inregistrat, dar ne-au rugat sa facem ceva in plus. Cu citeva saptamini in urma un grup de 80 de organizatii profamilie din Rusia au inaintat o rezolutie similara in Consiliul Europei exprimindu-si opozitia, pe baza acelorasi motive ca si noi, fata de Document. (Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf)

Am fost rugati sa facem si noi la fel. Motivul este seriozitatea problemei. Luna viitoare Consiliul de Ministri al Consiliului Europei urmeaza sa voteze Documentul iar colegii din Strasbourg vor inainta fiecarui reprezentant un dosar care va contine pozitiile scrise ale diverselor organizatii profamilie din Europa. Apelam deci la toate organizatiile profamilie si proviata din Romania si Republica Moldova sa adere la Memoriul nostru. Aderarile se pot face si in numele bisericilor sau parohiilor din care faceti parte. Va invitam sa ne comunicati numele organizatiei d-tre si numele persoanei care conduce organizatia pentru a va adauga la lista noastra. Va rugam sa ne contactati la office@alianta-familiilor.com. O data ce incheiem lista, o vom inainta Consiliului Europei.

Nu am intentionat sa publicam Memoriul nostru in intregime, dar având in vedere apelul nostru, trebuie sa o facem. Cautam sa tinem mesajele noastre cât se poate de scurte dar informative. Editia de astazi insa este o exceptie prin lungimea ei si ne cerem scuze.

Committee of Ministers of the Council of Europe

Palais de l’Europe

Avenue de l’Europe

F-67075 Strasbourg Cedex

FRANCE

Re.: DRAFT RECOMMENDATION ON THE RIGHTS AND LEGAL STATUS OF CHILDREN AND PARENTAL RESPONSIBILITIES: A Law and Policy Critique by the Alliance of Romania’s Families

Dear Mr. Chairman:

The Alliance of Romania’s Families (“Alliance”) is a nongovernmental, nonprofit, civic organization which promotes the interests of the natural family, marriage, and the welfare of children, both born and unborn. We represent a constituency of over 650.000 adult Romanian citizens. We monitor legislation and policy, domestically and internationally, and lobby in favor of policies and legislation which benefit the family, children, parents, and marriage. The Alliance espouses the natural family as consisting of the union between a man and a woman, and promotes the view, contained in Article 16(a) of the Universal Declaration of Human Rights, that the natural family is the foundation of society and is entitled to protection by the society and the state.

We respectfully submit this Memorandum. We have examined in great detail the Draft Recommendation on the rights and legal status of children and parental responsibilities (“Draft”), as well as the Explanatory Memorandum appended to it. Both documents concern us. The reasons are discussed below and prompt us to respectfully request the Committee of Ministers of the Council of Europe to reject it. In essence, the Draft seeks to legitimize in the Council of Europe practices and social ideologies which we deem unhealthy and inimical, first and foremost to the best interests of the child, as well as to the family and its legitimate ends.

The Draft identifies “the best interests of the child” as its main foundational principle. (“The best interests of the child are a primary consideration in all matters concerning children and should be a basic concern in particular for holders of parental responsibilities.”) We concur and welcome this. However, the social ideologies to which the Drafts gives life, intentionally or not, are prima facie injurious to the best interests of the child and set themselves against the stated objective of the Draft to promote and protect them.

We respectfully request that our Memorandum be filed among the official papers of the Committee of Ministers and that a copy be tendered to the representative of each member state. We hope they will find it helpful and constructive in upcoming debates on the Draft.

I. Children and Sexual Orientation

Article 1 of the Draft promotes nondiscrimination against children based on “sexual orientation and gender identity.” This norm is not in the best interest of the child and, therefore, we reject it. It is an ideological construct not based in fact. Sexuality is acquired at birth and gender identity is an immutable biological endowment. All human beings are born sexually healthy as heterosexual human beings. Their sexual identity is biologically determined as either male or female, is not subject to change, and it expresses itself naturally. Deviations from these norms are known to occur under the influence of external factors and sexual norms other than heterosexuality may be adopted at various stages in life. However, they are not inherent in human nature and do not manifest themselves in children. We believe that generating in children a sexual interest in persons of the same sex is unhealthy.

We further perceive the insertion of “sexual orientation and gender identity” in the Draft as an attempt to legitimize a new sexual ideology throughout Europe. We also object to the use of the term “gender” in the Draft in the place of “sex,” “gender,” too, being an ideological construct reflective of the new sexual ideology according to which “the innate biological sex of male or female” is not immutable, but a fluid state which society is required to accommodate. To argue that children possess or exhibit the “sexual orientation” or “gender identity” variations of adults is alarming. This norm should, therefore, be eliminated from the Draft.

In proposing the inclusion of “sexual orientation and gender identity” as grounds for nondiscrimination, the Draft is also incompatible with and has the potential of overriding the 1989 Convention on the Rights of the Child (“Convention”) which prohibits discrimination based on only “race, color, sex, language, religion, political or other opinion, national, ethnic or social origin, property, disability, birth or other status.” “Sexual orientation and gender identity” are not among these prohibitive grounds. Nor are, for that matter, “sexual orientation” and “gender identity” mentioned in the European Convention of Human Rights. By including them in the Draft, the Alliance is concerned that the Committee of Ministers is, in fact, paving the way for the future revising of the European Convention to include “sexual orientation and gender identity” as additional characteristics protected by it. The Alliance expresses its opposition to such attempts.

The Alliance’s position that children are born sexually healthy is based, among others, on the work and conclusions of one of the most prominent sociologists and therapists on the subject of human sexuality, professor Michael Bailey, author of the influential The Man Who Would be Queen – the Science of Gender-Bending and Transsexualism (2003). (http://www.narth.com/docs/queen.html) Among his conclusions, we note his finding that “homosexuality may represent a developmental error,” and that children are born inherently normal in their sexuality. According to Professor Bailey, the incidence of abnormality in children’s sexuality is one in 400.000, but can be corrected through early therapy.

We additionally cite to the latest study on the fluidity of sexual orientation, of which we are aware, which was published in the November 2011 issue of the British publication Journal of Sex & Marital Therapy. It was effected by two prominent US psychologists on the ability of persons with same-sex attraction or those who live in same-sex relationships to revert to a healthy and fulfilling heterosexual life style. The study focused on 61 subjects whom the authors evaluated over a period of 6 to 7 years. 23% of them were able to successfully revert to their prior sexuality, and 30% successfully embraced and carried out a chaste lifestyle. (http://www.tandf.co.uk/journals/authors/usmtauth.as)

In conclusion, we respectfully request that “sexual orientation and gender identity” be removed from Article 1 of the Draft.

II. Marriage and the Family

The Draft is careful to note that it does not seek to impose on member states structures and living arrangements which parallel the natural family. This is salutary. Nevertheless, the very inclusion of alternate structures in a proposed European wide instrument, binding on all member states, may inevitably have the undesirable and unintended effect of legitimizing them. It may inevitably create a subsidiary “regime” which will demand full equivalence with traditional societal structures which have ensured stability and the orderly succession of human generations for millennia. These parallel structures include same-sex marriage, civil partnerships (both between persons of the same or opposite sex), and cohabitation.

The natural family, constituted on the basis of the union in marriage between a man and a woman, is the foundation of society, as stated in Article 16 of the Universal Declaration of Human Rights: “(1) Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. … (3) The family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and the State.” Nothing has changed since 1948 when the Declaration was adopted and the natural family has continued to successfully provide social stability to subsequent generations. Thus, we see no justification for the Council of Europe to change it now.

However, thi is not the first time the Alliance expresses opposition to state sanctioned living arrangements which undermine the natural family. On prior occasions, we have done so both in the Council of Europe and the European Parliament. We first expressed it in a Memorandum filed in the European Agency for Fundamental Rights on September 19, 2008; in a Memorandum filed in the Employment, Social Policy, Health and Consumer Affairs Council of the European Union on May 30, 2009; and in a Memorandum submitted to the Parliamentary Assembly of the Council of Europe on April 7, 2010.

In those memoranda we explained in great detail the rationale for the Alliance’s opposition to same-sex marriage and civil partnerships. Essentially, these parallel structures lack social utility, debase and trivialize the institution of marriage generally, and have been proven injurious to the welfare of children. We rely on the same argumentation again and reemphasize our opposition to same-sex marriage and civil partnerships in the context of the current debate concerning the rights of the child and parental responsibilities in the Council of Europe. We and our constituency reject any attempts to legitimize in the Council of Europe these and other alternate structures which claim to be equal to or the equivalent of the natural family and marriage.

Since the Alliance filed its memoranda in prior years, the European Court of Human Rights explicitly ruled that there is no right to same-sex marriage under the European Convention of Human Rights. See, Schalk and Kopf v. Austria No. 30141/04 (June 24, 2010).

In the last five years the citizens of Romania have also been consistent in opposing the institution of same sex marriage in Romania. In 2006 the Alliance ran a petition drive in support of a constitutional amendment defining marriage in Romania as the union between a man and a woman. In less than 6 months over 650.000 citizens with the right to vote signed the petition. In 2009 the Alliance ran another petition, this time specifically addressed to the Council of Europe, expressing its opposition to attempts to impose same sex marriage in the member states through Council resolutions. Our online campaign gathered in excess of 10.000 signatures in addition to 10.000 signatures gathered manually. The signatures were tendered to the Council of Europe. http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_catre_adunarea_parlamentara_a_consiliului_europei_petition_to_the_parliamentary_assembly_of_the_council_of_europe-p20670044.html) Finally, the Alliance issued a declaration of Christian conscience, known as the Timisoara Declaration, which outlines the fundamental values and institutions its signers wish to promote domestically and internationally. (http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php) To date the Declaration has been signed by nearly 8.000 individuals and the list of signatories continues to grow. On point, the Declaration affirms that “(d) The family based on the marriage between one man and one woman is a fundamental institution of society and is created by God. It is an expression of the natural complementarity between man and woman, of mutual love and respect.” It also emphasizes that “(a) Every child has the right to be born and raised in a family comprised of a man and a woman.”)

Moreover, on October 1, 2011 the new Romanian Civil Code entered into force which expressly prohibits same sex marriage, same sex partnerships, or the recognition of same-sex marriages or partnerships contracted outside of Romania. It also defines marriage as the union between “a man and a woman.” The Civil Code’s prohibition of same sex marriage reflects the rejection by the overwhelming majority of the country’s population of any attempts to institutionalize in their country societal structures which undermine the natural family. Thus, Romania as a whole, not only the Alliance, has spoken rather firmly and without ambiguity on the issue of same sex marriage.

The Republic of Moldova likewise rejects and prohibits same-sex marriage. Article 48 of its Constitution defines marriage as the “union between a man and a woman.” In addition, its citizens have also, on several occasions, initiated petitions against same-sex marriage or its recognition in Moldova and have obtained in excess of 100.000 signatures.

Furthermore, as is well known, Hungary also revised its Constitution in April 2011 declaring marriage as the union of one man and one woman.

Finally, same sex marriage offends the best interests of the child. Recent research undertaken in the Netherlands, as well as in those few states of the United States which have legalized same-sex marriage, reflects worrisome trends. The rate of marriage in both countries is down and the rate of children born out of wedlock is skyrocketing. (We recommend on this subject Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), especially pages 206-209) This contrasts sharply with the 1980s when the family on both sides of the Atlantic was more stable and was held in high esteem. Same sex marriage has debased the family institution. Currently, a growing number of voices question not only the viability of the marriage institution in contemporary society but also the rationale for its very existence. Some even suggest it should be abolished. Of the various movements and networks which seek the abolition of marriage and the family we mention BeyondMarriage.com (www.beyondmarriage.com) which in 2006 published “Beyond Same-Sex Marriage: A New Strategic Vision for All Our Families & Relationships.” BeyondMarriage.com has thousands of adherents, among them scholars, sociologists, jurists, academicians, politicians, religious leaders. Unfortunately, in our view the Draft gives legitimacy to this chorus of antifamily and antimarriage voices.

The impact of same-sex marriage on the dissolution of the marriage institution has been noted as early as July 2004 when five Dutch scholars published an open letter cautioning that, while “definite scientific evidence” does not exist, “there are good reasons to believe the decline in Dutch marriage may be connected to the successful public campaign for the opening of marriage to same-sex couples in The Netherlands.” They reported that “ until the late 1980s, marriage was a flourishing institution in The Netherlands. … It seems, however, that legal and social experiments in the 1990s have had an adverse effect on the reputation of man’s most important institution. Over the past fifteen years, the number of marriages has declined substantially, both in absolute and relative terms … This same period also witnessed a spectacular rise in the number of illegitimate births – in 1989 one in ten children were born out of wedlock (11 percent), by 2003 that number had risen to almost one in three (31 percent). … It seems the Dutch increasingly regard marriage as no longer relevant to their own lives or that of their offspring.” (Cited in 150 Congressional Record S7928, July 12, 2004). (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi) If in 1992 68% of Dutch men and women stated that “marriage mattered to them,” by 2003 the percentage declined to 45%. Experts attribute this drastic decline to the introduction in The Netherlands in 1997 of registered partnerships, when for the first time in Dutch society cohabitation was given legal recognition and effect. (See, Stanley Kurtz, The Sharp Increase in Non-Marital Birth in the Netherlands, 2006) (http://old.nationalreview.com/kurtz/kurtz200602230800.asp)

One commentator has made the same observation about the decline of marriage in the United States: “Is it mere coincidence that this resurgence in illegitimacy [of children] happened during the first five years in which gay marriage has become … the most prominent marriage issue in America – and the one marriage idea endorsed by the tastemakers of the young in particular?” (Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), at 206)

The 2004 congressional hearings in the United States also concluded that same sex marriage has caused a decline of the family in Europe. (“In Europe, many parents have stopped marrying altogether because they no longer view marriage as having anything to do with parenthood or children. The legalization of same-sex marriage has been instrumental in working this change in perspective, leading most to think of marriage as simply the expression of mutual affection between two consenting adults. As a result, couples are marrying later and later after children are born, or simply foregoing marriage altogether. Rates of parental cohabitation have skyrocketed, and the family dissolution has become endemic.”) Id. (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi)

Accordingly, we urge rejection of the Draft and reiterate that family structures other than the natural family are not in the best interests of the child and undermine the natural family and marriage.

III. Cohabitation

The Alliance expresses similar concerns about cohabitation, another alternate lifestyle included in the Draft. Cohabitation does not promote the best interests of the child either, and, along with same-sex marriage and civil partnerships, is one of the child’s welfare worst offenders. It has additionally proven inimical to stable family relationships and society.

Countless studies have been released in only the recent past which unanimously conclude that cohabitation is bad for both the cohabiting parents and their children. In April 2010 the UK Institute for Fiscal Studies issued a report titled “Cohabitation, marriage and the child outcomes.” http://www.ifs.org.uk/comms/comm114.pdf It describes the rise in cohabitation in the United Kingdom and the growing number of children born there to cohabiting couples. As of 2008 as many as 30% of all children born in England and Wales were registered to unmarried parents living at the same address. The study was based upon the data obtained by the Millennium Cohort Study, a longitudinal study which sampled almost 19.000 children born in 2000 and showed how their lives evolved through the first five (5) years of life.

The results of the study are alarming. Cohabiting couples are more likely to experience separation before their first child reaches the age of 3, 26% of them dissolving their relationship by that time. In contrast, only 7% of married couples part ways prior to their first child reaching the same age. Additionally, on the average, children born to cohabiting couples weigh less and are more prone to be born premature than children born to married couples. Cohabiting mothers also are less healthy and smoke more in comparison with married mothers. Doubtlessly, this undermines the welfare of the child, both physical and psychological. As the children of cohabiting couples grow, they display inhibited development. On average, children born to married parents display better social and emotional development than children born to cohabiting couples. In time, the discrepancies between their respective level of emotional and social development also become more pronounced. These discrepancies persist for children born to cohabiting couples even after taking into account the disparity in education and income between cohabiting and married couples. Thus, the adverse consequences of cohabitation, found everywhere, sustain the view that cohabitation is not in the best interest of the child and, thus, the Draft should not extend it any legitimacy.

The findings of the UK study confirmed for the UK what a similar study found in the United States. Last year, Rutgers University published a similar study by prominent sociologists David Popenoe and Barbara Dafoe Whitehead, “Should We Live Together? What Young Adults Need to Know about Cohabitation before Marriage,” outlining the same adverse impact cohabitation has on both adults and children. http://www.virginia.edu/marriageproject/pdfs/swlt2.pdf The Rutgers study was published by the University’s National Marriage Project which has periodically, since 1999, published expert materials on the dangers of cohabitation and its adverse impact on children.

Finally, given the pitfalls of cohabitation, we are particularly taken aback by the Draft’s Article 25(2) which evokes the right of a child to enter into a “registered partnership.” Legislating for children, even accidentally, what is unhealthy for them, should not be among the ends of the Draft.

IV. Assisted Reproduction and Procreation

The Draft additionally normalizes current trends in assisted reproduction and human procreation with which we disagree. They, too, undermine the best interests of the child, in particularly grotesque and undignifying ways, and are injurious to society generally. We focus on the following trends.

Surrogate Motherhood

Surrogate motherhood does not serve the best interests of the child, but the whims of adults. Stated differently, it suits the preferences of adults at the expense of children, the society’s most feeble and fragile beings. Here, as with all other medically and technologically assisted forms of reproduction, the best interests of the child are not aligned with the interests of adults, but are in conflict. A child conceived through surrogacy does not know his biological mother, an otherwise fundamental right of children, and it deprives him of the additional right to be raised by his biological parents. The Convention on the Rights of the Child seeks to protect children from the pitfalls of surrogacy by granting them this very right, to know and be raised by their biological parents. Article 7 affirms the right of the child “to know and be cared for by his or her parents.” It can legitimately be inferred that the reference to “parents” in Article 7 means the biological parents of the child. For every child is conceived, regardless of procedure, and directly or indirectly, by a man and a woman. Thus, at birth, every child has a mother and a father. Surrogacy deprives the child of this right, for the child ends up not knowing and not having a relationship with his biological mother, i.e. the woman that conceived him and carried him to term. Surrogacy also extinguishes a child’s additional right, enumerated in the Convention’s Article 9, to “not be separated from his or her parents against their will.” Surrogacy simultaneously separates the child from her natural mother and inhibits a relationship between the child and the mother who conceived her. Children are known to yearn to know their biological parents but surrogacy undermines their ability to do so.

Surrogacy further violates the right of the child to only two parents and no more. Though the Convention does not explicitly state that a child may only have “two parents,” it generally refers, throughout the Convention, to “both parents” of the child. (See Articles 9.3, 9.4, 10.2, and 18.1) The term “both” identifies a numerically limited and precise set of parents and conveys that they can only be of the opposite sex, namely a father and a mother.

Surrogate motherhood is not only bad for children but also bad for society. It exploits women. Plenty of material has been published on this subject. We recommend, for purposes of our Critique, a recently published bestseller on the topic, Scott Carney’s The Red Market: On the Trail of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers (2011). Pages 135 through 151 describe the plight of poor women in India who surrogate for $5.000 a child. Surrogate farms have proliferated there as demand in the developed world for surrogate mothers has increased.

In 2011 Romania has rejected attempts to legalize surrogate motherhood in Romania. A bill to legalize it was introduced in the spring, only to be killed in a legislative committee, shortly thereafter, for lack of support.

Artificial Insemination

The subject of artificial insemination is also vast. We limit ourselves, however, to explaining why, in our view, it is not in the best interests of children. In recent years, and in tandem with advances in the technology of reproduction, artificial insemination has also undermined the rights of children conferred on them by the Convention on the Rights of the Child. Recent trends also suggest that artificial insemination is geared to satisfy the demand of adults for children, and is calculated to adjust technology to changing lifestyles, not to accommodate the best interests of the children or society generally.

First and foremost, children conceived through artificial insemination are deprived of the right to know their biological fathers, just like children conceived by surrogacy are deprived of their right to know their biological mothers.

Artificial insemination also fosters irresponsible parenting. It is not uncommon for sperm donors, who boastfully refer to themselves as “donorsexuals,” to father tens of children, without, however, discharging, with respect to any of them, any parental obligations as fathers. Undoubtedly, this undermines family life. Children grow up not only not knowing their fathers, but also being raised by single mothers or two cohabiting women without experiencing the beneficial presence of a father figure in their lives. This also amounts to sex discrimination against those women who raise children alone and are solely responsible for the children’s upbringing.

Artificial insemination likewise fosters a new generation of males whom society and courts have completely relieved of parenting obligations and the responsibilities of fatherhood. Procreation through sperm donation rewards them with hefty fees in exchange for the sperm they sell. A mindset of irresponsibility is thus being instilled in young men while women are forced to singularly bear the brunt of parental responsibilities. This cannot be good for society and especially for children. Periodically, the media reports scandalous cases of males who travel internationally and sell sperm to couples or sperm banks for large fees. Some of them boast having fathered as many as 150 children. (“One Sperm Donor, 150 Offspring,” New York Times, September 5, 2011) (http://www.nytimes.com/2011/09/06/health/06donor.html?_r=3&hp=&pagewanted=print) Faced with a growing “baby-making” business, society should focus on responsible fatherhood instead.

The multifaceted impact of reproductive technology and changing lifestyles on children has been the object of an impressive and thorough fresh Report issued in October 2011 by the prestigious Institute for American Values (New York) and titled One Parent or Five? A Global Look at Today’s New International Families (http://www.familyscholars.org/assets/One-Parent-or-Five.pdf) It examines the rise of what sociologists and family scholars have labeled “the new international family.” The “new international family” finds itself caught in the crosshairs of modern reproductive technologies, nanotechnology, lifestyles which parallel the natural family, medical advances, and scientific research vying for preeminence in the effort to push humankind toward new frontiers, the so-called “brave new world.” The report identifies no less than five (5) “types” of families: (1) the one-parent family (single-mother by choice; single father by choice; posthumous conception; and cloning); (2) the two-parent family (married mother and father; same sex marriage; co-parenting; pre-conception arrangements; and same-sex procreation); (3) the three-parent family (polyamory, polygamy, and three-person reproduction); and (4) the four-and five-parent family (children conceived with four or five legal, social, biological, and/or gestational parents).

The impact on children of the varying “family” themes is devastating. The Report’s author, internationally renowned scholar Elizabeth Marquardt, concluded her report with justifiable skepticism about the contemporary trends: “Some of these family forms are too recent, too rare, or until recently too secret to have been studied very much. But some types of families we know a great deal about. At the same time, intriguing new research on the practice of internationally conceived children who will not know or be known by their biological fathers, through anonymous sperm donation – suggests that intention alone hardly guarantees good child outcomes. … most persons conceived through anonymous sperm donation believe it is wrong that they were intentionally denied knowledge of their father’s identity. For them, this intentional denial is precisely the problem.”

In 2010 the Institute for American Values also published a Report on the social handicaps developed by children conceived through sperm donation. Appropriately called “My Daddy’s Name Is Donor – A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation.” (http://www.familyscholars.org/assets/Donor_FINAL.pdf), the Report was compiled by a group of prestigious scholars and experts who issued fifteen (15) major conclusions about the impact on children of not knowing their biological fathers. We mention those that are more germane to our discussion.

In contrast to children born in natural, biological families, children born as a result of sperm donation: (1) “experience profound struggles with their origins and identities;” (2) their family relations as “more often characterized by confusion, tension, and loss;” (3) are often unable to establish bonding ties to members of their own families; (4) are “more likely to have experienced divorce or multiple family transitions in their families of origin; (5) are more prone to develop “negative outcomes, such as delinquency, substance abuse, and depression;” (6) share similar developmental problems as those encountered by children raised in same-sex environments where the binary-parent model is absent; and (7) “are far more likely than others to become sperm or egg donors or surrogate themselves.”

Chaos or confusion is not good for children or society. Ill defined principles of conduct, the separation of biology from reproduction, no commonly accepted ethical standards, all add to the confusion surrounding the best interests of the child. One conclusion, however, is certain: reproductive technology has by and large undermined the best interests of the child. The child has become a commodity where one parent or five or more compete to hold on to the child. More compete to be declared parents of the same child. And the list grows. In all of this the child loses out to the vain ambitions of adults who claim to have had a role in the conception and rearing of the child. Where a child loses, that cannot be said to be in her best interest. With so many “parents” the child becomes a disoriented nomad, migrating from household to household, from “parent” to “parent,” biological or legal, from country to country, and from a natural family environment to a family setting consisting of same-sex partners. In this paradigm, the child is the victim and the adults the ones who victimize.

V. Psychological Parenthood

The Draft further extends legitimacy to the novel concept of “social or psychological parenthood.” We oppose it. Psychological parenting ushers in a new parenting paradigm which is not good for children or parents alike. It, too, vitiates the best interests of the child by disrupting his right to a stable, continuous family environment. More egregiously, it severs the biological relationship between children and parents, violating the right of the child, affirmed in the Convention on the Rights of the Child, to know and be raised by her parents. This notion is too radical, too recent, and, therefore, too risky to be included in a potential European-wide legal instrument.

The Draft’s Explanatory Memorandum (Paragraph 18) explains that the Draft’s “provisions on legal parentage … are intended to provide a balance between ‘the biological truth’ reflecting biological and genetic parentage, and ‘social and psychological parenthood’ reflecting the fact with whom the child is living and who is or would be taking care of him or her.” A generation ago, the notion of “psychological parenting” was unheard of, but now an attempt is made to “balance it out” with “biological parenting,” or, in other words, to render them equivalent and equal. This proposition is disconcerting.

The Alliance believes that the Draft should recite what has always been accepted, historically and universally: a presumption of parentage in favor of biological parents as fit parents to raise their own children. Biological parents should be extended the fundamental right to make decisions regarding the care, custody and nurturing of their children, one that could only be displaced by the legitimate state interest to avoid harm to the child. In an action between a fit biological parent and a third party, a presumption of parental autonomy should be acknowledged in favor of the biological parent, and the third party should bear the burden of establishing that custody or visitation of nonbiological children are necessary to avoid harm to them. We believe it is improper to place the right of biological parents to their own children on an equal footing with that of third parties.

Unfortunately, the Draft does just that. Its aim to “balance” biological parenting with psychological parenting lowers the bar for the attainment of the legal status of “parent” in favor of non-biological parents. The long history of family law reflects that circumstances in which biological parents have been found “unfit” have been exceptional and rare. Allowing third parties legal rights to a child can be confusing and damaging to the child. Psychological parenting is particularly damaging to parental rights because it displaces parental rights on grounds other than not being fit to raise the child. It proliferates the rationales for displacing the parental rights of biological or adoptive parents and in many cases would make parenting a matter of wealth and economics, of influence and pressure. This is wrong.

We are mindful, of course, that mutual bonds of affection can form between a child and a surrogate, that such bonds do resemble those of the natural family, and that they can enrich the lives of both the child and the surrogate. However, a psychological parent, once declared as such, would have a permanent legal relationship with the child in displacement of the parental rights of the biological parent. This, of course, subtracts from the legal parent’s right to direct the upbringing of the child. That is why we view it inappropriate for a legislative body or a tribunal to extend “parent” status to a nonbiological child in cases other then where the biological parent is unfit. Giving legal rights to third persons at the expense of the child’s biological parents offends public policy. Legislatures and policy makers cannot improve on the reality that the best person to bring up a child is the natural parent, and the only deviation from this norm should be where the natural parents are unfit parents. Derogations from this time-honored principle should not be lightly acknowledged.

VI. Parental Rights

We strongly believe in parental rights. The Alliance’s Timisoara Declaration affirms that “The rights of parents are fundamental, foremost among them the parents’ right to carry out the civic, moral and religious education of their children as they see fit.”

Unfortunately for the hundreds of millions of the Council of Europe’s parents, the Draft is silent on parental rights and speaks loudly on parental responsibilities. It allocates to the state a fundamental role in determining the responsibilities of parents. This is fundamentally unfair. We believe the state has a limited role in determining parental responsibilities and to the extent only necessary to prevent harm to the child. In recent decades the state has intensified its intrusion into family life and has usurped the right of parents to, within reason, rear their children as they see fit. The Draft, speaking on behalf of states, defines parental obligations and restricts parental rights. Children already benefit from an international convention which outlines their rights, namely the Convention on the Rights of the Child, but parents do not benefit from a similar and much needed international instrument. Consequently, we believe the Draft should address and cure this anomaly. It is fundamentally unfair for states to define parental obligations and then use their coercive power to compel parents to carry them out. Society is a byproduct of human relationships and interactions not a byproduct of a state created blueprint. Parents, not states, know best what is in their children’s best interest.

Article 20 of the Draft references “rights” but, contradictorily, only in the context of the right to exercise “parental responsibilities” but not parental rights. Likewise, Article 29(1) incoherently repeats that parents have “an equal right and duty to exercise [parental] responsibilities.” But neither Article enumerates specific “rights” which Europe’s parents are acknowledged to have. We believe, for instance, that Europe’s parents should have the right to educate their children as they see fit and to provide to them the moral and religious upbringing they deem appropriate for them. This right includes the right to homeschool children as well as the right to private education. These notions, dear to many Europeans, are not mentioned in the Draft. Romania has a growing homeschooling movement and its right to homeschool should be acknowledged. In the absence of choice and the monopoly which the state has on education, children’s education could more appropriately be characterized as indoctrination not education or learning. Here, we echo Article 26(3) of the Universal Declaration of Human Rights which grants to parents, not states, autonomy in the education of their children. (“Parents have a prior right to choose the kind of education that shall be given to their children.”) Thus, the Declaration allocates to states an assistive and enabling, not leading, role in the education of our children.

Unfortunately, we witness with concern opposite trends in some countries of the Council of Europe. Sweden has adopted a new education code last year which specifically disallows homeschooling except in the “most compelling circumstances.” Swedish authorities have arrested parents who sought to homeschool their children. Germany has done the same, resulting, rather awkwardly, in arrested German homeschoolers being granted asylum in the United States. Similarly, in recent years the Spanish government has used its monopoly on education to indoctrinate, not educate, children, compelling hundreds of Spanish parents to sue the Spanish Government in the European Court of Human Rights.

Inevitably, state imposed education will often conflict with the moral and religious education parents choose to provide to their children. In this regard, the Draft is ineptly constructed to address such rival moral visions. Parents are responsible for bringing new people in the world and for ensuring their intellectual and moral growth. The state in intrinsically unable to do this. We propose, therefore, that allocating rights to children only but not to their parents, or rights to children but only responsibilities to their parents, is an anachronism which undermines the best interests of the child. As a general rule, we urge, as intimated before, that parental rights with respect to their children should override state authority except in the most exceptional circumstances.

VII. CONCLUSION

In the Alliance’s view, the Council of Europe has ceased being a family-friendly environment. We believe this needs to change. The natural family has been pushed to the brink of collapse. These are times when the Council of Europe should devise policies which reinforce the natural family, marriage and the rights of parents to parent their children. Parents should be allowed freedom to parent and states should not interfere with it. The younger generation should be educated and encouraged to marry and maintain stable and faithful marital relationships, not to embrace alternate lifestyles or pursue alternate living relationships. We view the contrary notions espoused in the Draft as destructive of family, marriage and the parent-child relationship. As part of our call on the Council of Europe to focus on devising family and marriage friendly policies, we think it should take a realistic and critical view of the impact of modern reproductive technologies on the human family in ways it has not done before. Detached from morals and ethics, such technologies spell trouble for the human family. Until now left largely unregulated, we believe it is time for Europe to focus on a common approach to regulate reproductive technologies. Artificial insemination, surrogacy, sperm donation and designer children, combined with changing lifestyles can only contribute to the further erosion of the welfare of children. The adverse consequences will only worsen. The power to avert the consequences resides with us as citizens of the Council of Europe. We close hoping that our voice will be heard and our concerns addressed.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro