Author: nelurs

Interviu cu Adina Sas-Simoniak, jurnalist de televiziune cu preocupari culturale si inepuizabile resurse crestine

On By nelursIn InterviewLeave a comment

JURNALIST DE TELEVIZIUNE CARE ARDE PENTRU SEMENI –

care nu-L cunosc pe Isus ca Domn si Mântuitor personal

 

Octavian Curpas

 

Adina Sas-Simoniak a venit pe lume intr-o zi de iarna, pe 10 ianuarie, in cel mai frumos satuc de la poalele Muntilor Zarandului, Cuvin, din judetul Arad si ca orice copil si-a iubit parintii, care din nefericire, astazi nu se mai afla printre noi. Pe tatal ei il descrie ca pe un om cu ochi bucurosi si verzi, plini de savoarea vietii si cu sufletul mare, prea mare pentru lumea aceasta mica. A fost un om pasionat de poezie, care a scris o poezie plastica si accesibila, incarcata de sentimentalism, iar de la el a si mostenit de altfel, Adina, pasiunea pentru versuri, literatura, arta, dar si fascinatia marilor taine ale lumii si setea de cunoastere. Mama, de profesie asistenta medicala, s-a distins printr-un spirit practic, prin faptul ca s-a aflat mereu in slujba oamenilor, de aceea locuitorii din satele vecine  apreciau la ea cel mai mult dedicarea si dragostea sincera pentru cei suferinzi. Daca femeia care i-a dat viata Adinei Sas-Simoniak s-a ocupat de vindecarea fizica a oamenilor, fiica ei i-a urmat oarecum chemarea, insa sub aspect interior, pentru ca si-a dorit dintotdeauna sa fie un sprijin pentru sufletele “bolnave”.

– Care este cea mai frumoasa amintire pe care o pastrezi din vremea copilariei?  

– Imi amintesc multe experiente frumoase din copilarie, totusi, legata de primii muguri ai talentului actoricesc, imi amintesc vag (si mai mult stiu din ce imi spuneau parintii si vecinii) ca pe la patru ani, suparata fiind ca bunica m-a pedepsit datorita unei nazbatii, mi-am facut “bagajul”- o bocceluta in care mi-am pus cateva haine, o pereche de pantofiori, o bucata de pâine si o sticla de plastic cu apa si… am plecat de acasa.  O, nuu, nu pe furis, pur si simplu mi-am luat ramas-bun de la ai mei si le-am spus ca merg sa locuiesc in padure, unde este libertate sa fac ce vreau, departe de “rautatea” bunicii si de pedepsele aplicate. Si fiindca tata imi tot striga din prag ca acolo sunt lupi furiosi, am luat si o bâta mare proptita de poarta, cu care bunicul “batea” nucii… Am privit spre padure si cu ochii la deal m-am apropiat de acesta, ai mei m-au urmarit indeaproape fara sa stiu. Sigur ca m-am oprit pe drum sa discut cu cateva persoane mirate, carora le-am explicat ca tocmai am decis sa imi parasesc caminul si sa iau drumul salbaticiei, ca pot fi mâncata de lupi, dar decât sa fiu certata pentru lucruri “de nimic” mai bine sa ma “pape” lupul, ca mi-ar placea sa îi vad pe toti ai mei cum se rup în doua de plâns dupa mine, daca imi vor mai gasi osemintele… Imi placea mult sa joc acel rol de victima. Dar, nu am facut prea multi pasi ca o vecina, intuind care este situatia, m-a invitat la o “cafea” de vorba, inainte de a merge sa imi dedic viata “pustiului padurii”. Si acolo, la un pahar de sirop de capsuni si intinzându-ne la multa vorbarie, a aparut Mos Ene care m-a trimis direct in bratele iubitoare ale bunicii, ce astepta cuminte semnalul la care putea sa ma “recupereze”.

 De asemenea, tot in jurul acestei vârste am compus primul cântecel pe care îl cântam pe “scena” (banca de la strada), imitând chitara, pianul, imbracata cu hainele mamei strânse cu tot felul de cordoane si incaltata cu pantofii ei. Asa ca, toti trecatorii beneficiau de un spectacol gratuit care se spune ca nu era rau, Dumnezeu inzestrandu-ma cu o voce frumoasa.

– Cum ai descrie anii de liceu si ce a avut special aceasta perioada pentru tine?

– Am absolvit liceul de matematica-fizica “Ioan Slavici” (azi “Moise Nicoara”), din Arad. Inca din copilarie am cochetat cu ideea de a fi actrita, asa ca si in liceu mi-am alimentat mult dorinta aceasta si am facut pasi “faptici”, inscriindu-ma in trupa “Teatru vesnic tânar” din Arad, o trupa de tineri talentati, selectati de actrita Emilia Dima-Jurca din Arad. Am luat lectii de actorie cu regretatul actor Ion Petrache de la Teatrul de Stat din Arad, un om care a pus in mine temelia pe care am cladit edificiul numit Teatru. Perioada liceului mi-a descoperit insa si tentatia pacatului, dorinta avida de glorie, de a fi cineva, dar a fost si un timp in care m-am infruptat cu literatura clasicilor pe care îi iubesc: Dostoievski, Tolstoi, Balzac, teatrul absurd al lui Eugen Ionescu… Am jucat în câteva piese de teatru, am realizat câteva momente poetice, unele dintre ele premiate. Cel mai mult mi-a placut momentul poetic: “A venit toamna…” de  Nichita Stanescu.

– Sa inteleg ca nu ai avut si alte optiuni, doar… teatru?

– In adolescenta am studiat muzica clasica si folk si o vreme m-am gandit sa dau examen la conservator, dar dragostea de teatru a invins.

– In ce an ai devenit studenta la teatru si cand ai absolvit facultatea?

– Am reusit la Academia de Teatru din Tg. Mures, sectia actorie în 1991, devenind licentiata în actorie în 1995.

– Ce materii ti s-au parut cele mai interesante si ce roluri ti-au placut?

– Mi-au placut arta vorbirii scenice, tehnica vorbirii scenice, istoria teatrului universal, istoria culturii si civilizatiei, dansul, canto. Sigur ca au fost interesante si materii ca: acrobatie, scrima, pantomima. Am savurat fiecare curs, mi-a placut sa cunosc cât mai mult si m-am straduit sa imi insusesc aceste cunostinte pentru a fi o actrita buna. In facultate am jucat eleva din “Lectia” lui Eugen Ionescu (in regia lui Radu Dobre Basarab) – mi-a placut mult acest rol, a fost greu, dar frumos. De asemenea, la clasa am jucat-o pe Sonia, intr-o dramatizare dupa “Crima si pedeapsa” a lui Dostoievski. De acest personaj am fost foarte legata.

– Ai avut ceva în comun cu personajele pe care le-ai interpretat?

– Nu cu toate am avut ceva în comun, dar fiecare rol a rupt ceva din mine, fiindca l-am trait. Adica, pur si simplu m-am transpus in personaj, iubindu-l asa cum era, chiar negativ. Am vrut sa merg pe linii noi, fara sa ma inspir din ce au facut altii. L-am considerat rolul meu si trebuia sa il traiesc in modul meu, unic, cu toate celulele fiintei mele.

– Ai avut vreo experienta deosebita în perioada studentiei?

– Daa, am avut o experienta care mi-a schimbat sensul, viata, tot, m-a renascut dintr-un alt “aluat”. Este cea mai frumoasa experienta din viata mea.

Inca inainte de a da admitere la teatru, l-am cunoscut pe Simi, actualul meu sot. El era crestin, eu credeam în tot felul de filosofii, îi citisem pe Kant, Shopenhauer si era un mare amalgam de de toate în mintea mea. Bunicii m-au dus la biserica, copil fiind, dar crescând, mi-am zis ca Dumnezeu nu este “modern”, nu se potrivea cu modul meu extravagant de a trai. Felul de a fi a lui Simi mi-a insuflat dorinta de a sti daca Isus exista. Si daca da, sincer, vroiam sa iau cumva legatura cu El pentru a ma schimba si pe mine si pentru a gusta pacea Sa. Interesant este ca în nevoia mea de a-L gasi, am dorit sa acopar acel gol interior cu religie, dar aceasta s-a dovedit doar un surogat. Domnul nu este o religie, El este o FIINTA care ne iubeste, ne asculta rugaciunea si doreste sa comunice cu noi. Aceasta am inteles când am citit Noul Testament si am inceput pentru prima oara sa ma rog sincer si spontan. Si asa, m-am apropiat tot mai mult de bratele Lui deschise. Cu cât ma apropiam mai mult de Dumnezeu, cu atât simteam mai acut nevoia de purificare, fiindca in lumina Sa clara îmi vedeam hainele murdare ale trairii mele fara El. Grea de pacate, am cazut la picioarele Lui si L-am rugat sa ma primeasca asa cum eram si sa imi stearga pacatele cu Sângele Sau. Alegându-L pe El ca Domn si Mântuitor personal, am facut cea mai buna alegere, fiindca Domnul a dat gust vietii mele si m-a împlinit.

– S-a vazut o diferenta in viata ta?

– Da. “Daca este cineva in Hristos este o faptura noua, cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Corinteni 5:17). S-a vazut o mare diferenta in modul meu de a gândi, in raportarea la semeni, iar valorile crestine au doborât idolii non-valorilor din viata mea.

– Totusi, ai decis sa nu profesezi. De ce?

– Am vazut ca mirajul scenei este efemer. Scena mi-a dat popularitate (si aceasta trece mai curând sau mai târziu, in aceasta lume), dar Hristos mi-a dat viata vesnica, a revarsat iubirea Sa in viata mea… Cum sa mai traiesti intr-o lume iluzorie, jucându-te de-a viata, când poti sa traiesti deplin si sa te bucuri de prezenta lui Dumnezeu?

– Care a fost urmatorul pas, dupa absolvirea Academiei de Teatru?

– Dupa absolvirea Academiei de Teatru m-am ambitionat sa “atac” televiziunea. Am dat concurs pentru postul de realizator al emisiunii “Viata spirituala”, la Televiziunea din Arad si am reusit. Astfel, timp de aproape doi ani am realizat in fiecare sâmbata o ora de emisiune crestina, program care s-a retransmis in fiecare duminica dimineata. O scurta perioada am realizat si emisiunea “Agenda culturala”, in cadrul careia am avut bucuria sa îi iau un interviu regretatei actrite Leopoldina Balanuta, o actrita de mare valoare pe care am admirat-o mult.

– Sa trecem la viata ta particulara. Când te-ai casatorit cu Simi si când ati venit in Statele Unite?

– M-am casatorit cu Simi in decembrie 1995, iar in aprilie 1997 am venit in State.

– Cum a continuat cariera ta peste ocean?

– Fiindca sunt sentimentala, mi-a trebuit mult timp sa înteleg ca “aici trebuie sa imi fac rostul”, m-am simtit ca un lastar rupt din trupul copacului si ma dureau nervurile de atâta dor de ai mei, de tara, de prieteni, de “acasa” mea… Dupa câteva saptamâni de la sosirea in Chicago, am inceput sa realizez emisiuni la Televiziunea Bisericii Philadelphia din Chicago (realizam meditatii crestine si uneori prezentam emisiunea), iar când aceasta si-a incheiat activitatea, am colaborat cu Televiziunea Crestina Româna din Chicago, unde lucrez si acum. O scurta perioada am realizat emisiuni crestine, de turism, dar si recital de poezie la Romanian Sat TV din Chicago.

– Vorbeste-ne despre activitatea ta publicistica. La ce ziare si reviste ai colaborat si ai publicat?

– Debutul a fost in revista “Oastea Domnului”, unde am publicat câteva articole. De asemenea, am publicat in “Flacara Rusaliilor”, “Cuvântul Adevarului”, “Meridianul Românesc”, “Genesis”, apoi, timp de câtiva ani am editat revista Televiziunii Crestine Române – “Crestinul in actiune”. In aprilie 2003, a vazut lumina tiparului prima editie a revistei “Orizont crestin”, pe care am publicat-o pâna de curând, când am inceput sa realizam  site-ul http://www.orizontcrestin.org/

Revista “Orizont crestin” este probabil, singura care i-a unit pe crestinii din diferite confesiuni: ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie si adventisti. Inca de la inceput, am dorit ca aceasta sa-i adune pe crestini in jurul lui Hristos si nu in jurul unei orientari sau unei biserici. Am publicat articole semnate de pastori, preoti, crestini cu condeiul in mîna, arzând de dragul Domnului si pe paginile revistei niciodata nu s-a dat loc la puncte de vedere ale unei biserici, ci s-au dezbatut doar  subiecte comune din Sfânta Scriptura si teme care ne unesc. Revista a fost distribuita in toata comunitatea româna din Chicago si imprejurimi, in bisericile române de aici si a fost bine primita, mai ales ca a fost un fel de revista-caleidoscop care cuprindea: articole crestine, articole diverse, rubrici ca: “Stiati ca…?” (curiozitati), “Punct turistic”, “File de istorie”, “De la gospodine… pentru gospodine!”, “Sanatate”, “Coltul de literatura”, “Maxime si cugetari”, rebus, etc. Nu a fost sustinuta financiar de nici o biserica, ci ne-am straduit sa rezistam prin reclame.

In 2002, am publicat prima mea carte de versuri: “Perpendiculara pe un colt de nemurire” (Editura Multimedia, Arad). De asemenea, am editat doua carti de versuri: “Semnul vietii” (o placheta cu versuri ale pictoritei Dorothea Fleiss din Germania si fotografii ale artistei-fotograf Lia Deznan din Chicago) si cartea de versuri “Picuri din suflet” de Ion Soimosanu.

– Esti un crestin implicat, activ?

– Daca a fi implicat, activ inseamna a te “arunca” in apele furioase ale lumii pentru sufletele pierdute, atunci da, sunt un crestin activ. Fac insa prea putin din cate ar trebui sa fac, dar ma doare durerea lumii si am o mare pasiune – aceea de a câstiga suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu.

– Ce altceva mai faci in prezent, pe lânga televiziune si scris? Care e preocuparea ta de capatâi la ora actuala?

– In primul rand, ma straduiesc sa fiu o mama si o sotie buna. In al doilea rând, m? ocup de consiliere spirituala. Sunt multe femei singure, neîntelese, in depresie, ce au nevoie de cineva care sa le asculte, sa nu le condamne, sa le puna sub picioare fasciculul de lumina care este credinta si care le conduce la Dumnezeu.

– Pentru ca esti actrita, te-ai gândit vreodata sa faci film crestin?

– Da, de multe ori. Si inca ma gândesc. Astept insa ca Dumnezeu, daca va fi voia Lui, sa ma directioneze intr-acolo, sa imi deschida o usa…

– Ai dori sa ne relatezi o anumita experienta pe care ai avut-o cu Dumnezeu?

– Da, as vrea sa va povestesc cum Domnul, in indurarea Sa cea mare, ne-a daruit-o pe Shanea, fetita noastra de 2 anisori si doua luni, minunea pe care o asteptam de zece ani. Ne-am dorit mult copii, dar timpul trecea si, dupa doua esecuri, dupa perioade in care ma simteam umilita, ca apoi sa devin resemnata, am urmat ceea ce Domnul, prin Biblie, ne sfatuieste: “Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe presbiterii Bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului” (Iacov 5:14). Pastorul bisericii s-a rugat pentru mine si mi-a facut ungerea cu untdelemn, conform Cuvântului Domnului. Raspunsul a venit in scurt timp. Am ramas insarcinata, spre marea noastra bucurie. Dar iata ca, dupa opt saptamâni, au reaparut exact aceleasi simptome premergatoare pierderii sarcinii, asa cum s-a intâmplat cu cele doua sarcini precedente. Am apelat din nou la Domnul si El m-a vindecat imediat. Din acel moment,  sarcina a decurs fara nici o complicatie, fara sa intrerup lucrarea la care eram chemata. Pe 17 decembrie 2006, s-a nascut Shanea, care este o binecuvantare pentru noi.

Domnul a facut multe minuni in viata mea si consider ca acesta este modul Lui obisnuit de a fi. El este Salvatorul, Vindecatorul, Eliberatorul, El-Shaddai (Dumnezeul cel Atotputernic), un Dumnezeu “activ”, as putea zice, care comunica cu noi si intervine in viata noastra, daca Ii dam voie.

– Ce hobby-uri ai?

– Sunt pasionata de Domnul, as vrea sa-L explorez si sa cresc in relatia cu El. Imi place sa citesc Sfânta Scriptura, fiindca gasesc in ea refugiu si raspuns la dilemele mele. Ii lecturez cu placere pe John Ortberg, Bill Hybels, Smith Wigglesworth, Jim Cymbala si unele carti mi se “lipesc” de mâini. Consider ca este un hobby, dar si o responsabilitate sa le vorbesc oamenilor despre Domnul. Lucrez cu bucurie la website-ul de care va spuneam: http://www.orizontcrestin.org/ si pe care va invit sa il vizitati. Sunt fascinata de drumetii, imi plac muntele, padurea, pescuitul, fotbalul.

– Dupa parerea ta, care este cheia succesului spiritual?

– A ramâne in Hristos. Imi amintesc acum o rugaciune a lui Oswald J. Smith si care suna asa: “Doamne, iata mâinile mele. Ti le consacru. Ajuta-ma sa nu ating nimic cu ele care nu este pe placul Tau! Si aici sunt picioarele mele. Ti le daruiesc Tie. Nu le lasa sa alerge unde nu trebuie! Aici sunt ochii mei. Nu-i lasa sa priveasca la lucruri care pot intrista Duhul Sfânt! Urechile mele sa n-asculte ceea ce Te dezonoreaza pe Tine! Gura mea sa nu rosteasca niciodata cuvinte pe care Tu nu vrei sa le auzi! Mintea mea sa nu retina nici un gând si nici o imagine care nu este curata! Iar inima mea sa nu iubeasca altceva decât lucrurile Tale!”. Aceasta inseamna dependenta de Domnul, daruire totala, ramânere in El. La o astfel de traire ne cheama Dumnezeu pentru a detine cheia succesului spiritual.

– Ce planuri de viitor ai?

– Una dintre dorintele mele despre care vorbesc la timpul viitor este aceea de a publica o carte de versuri si eseuri – “Clepsidra cu sentimente”. In prezent, lucrez la un roman in care explic, pornind de la experienta mea personala, care a culminat cu intoarcerea in bratele Domnului, ce inseamna o viata traita fara Divinitate. Il rog pe Dumnezeu sa imi dea in continuare putere in consiliere, in evanghelizare si inspiratie pentru a realiza si pe mai departe  emisiunea “Cuvinte pentru suflet”, la Televiziunea Crestina Romana din Chicago.

– Cum crezi ca ar trebui sa fie biserica de azi, trupul lui Hristos, pentru a fi influenta in lume?

– Cred ca Biserica trebuie sa fie o torta in lumea de intuneric si pacat in care traim, iar crestinii sunt chemati sa iasa dintre zidurile ei frumoase, cu scaune confortabile si sa mearga in lume, in transee, acolo unde se moare, acolo unde este durere si deznadejde. Menirea Bisericii ramâne aceea de a fi un spital pentru cei suferinzi, un loc in care Duhul mângaie, leaga ranile si ridica poverile. Ne-am obisnuit sa nu avem probleme, sa ascultam cuminti predica si sa plecam acasa cu constiinta impacata ca am mers la Casa Domnului, iar in cazul in care mai etalam si o oarecare “râvna”,  nimic nu ni se pare mai normal decât sa ne indreptam atentia spre cei din tara (vorba unui crestin – “toti fac misiune in România, insa aici, in “Ierusalimul” nostru, chiar le-am rezolvat pe toate?”). La Chicago, de exemplu, traiesc câteva zeci de mii de români care nu au o relatie personala cu Domnul, deci cum se implica biserica româna de aici pentru a recupera aceste suflete? Pentru ca biserica sa fie influenta trebuie in primul rând, sa se imbrace cu putere de sus, fiindca doar Duhul Sfant ne poate salva din mocirla pacatului. De asemenea, devine imperios necesar ca biserica sa isi cunoasca menirea, aceea de a evangheliza (si sa inceapa aceasta misiune cu “Ierusalimul” in care ne-a asezat Domnul), iar in al treilea rând, sa foloseasca resursele mass media (care este o putere) pentru a raspândi Vestea Buna.

Octavian Curpas

Phoenix, Arizona

Martie 2009

 

 

 

De la o copilaria brutala la prima din clasa

On By nelursIn CultureLeave a comment

 

    ALIANTA FAMILIILOR                      DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

15 decembrie 2011

 

 De la o copilaria brutala la prima din clasa

Sefa de promotie la Facultatea de Drept a Universitatii St. Mary a depasit o copilarie plina de abuzuri in familie; este de asemenea scriitoare si mama.

de Melissa Ludwig

 Articolul in limba engleza: http://www.mysanantonio.com/news/education/article/To-hell-and-back-St-Mary-s-law-grad-escaped-1382402.php

 Cea mai urata amintire din copilarie a Melissei Anderson este pazirea fratilor ei bagati in dulap, in timp ce acestia cantau cu voce tare ca sa acopere sunetele tatalui ei care-l batea pe fratele ei mai mic. Tatal ei, Richard Jay Swank, a retras-o pe Melissa de la scoala in clasa a cincea si a facut din ea ingrijitoarea principala a celor noua frati si surori. Majoritatea dintre ei au indurat batai, tortura si infometare. Swank isi ispaseste acum pedeapsa la inchisoarea pe viata in penitenciarul din California, pentru crimele lui. Melissa, acum in varsta de 29 de ani, si-a croit drum afara din iad inrolandu-se in armata la 17 ani.

 Sambata, ea a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii St. Mary fiind prima in clasa ei si planuieste sa practice dreptul familiei sau sa reprezinte in sistemul judiciar pe copiii abuzati si neglijati. I-ar place sa candideze la o functie publica intr-o buna zi. Este de asemenea scriitoare, a publicat prima ei carte ilustrata pentru copii anul trecut.

 “Am o dorinta arzatoare de a-i ajuta pe copii. Am crescut vazand atat de multe nedreptati in lume”, spune ea. „Facultatea de Drept mi s-a parut locul potrivit unde sa merg pentru a indrepta lucrurile, pentru a ajuta pe cineva care se afla acum unde m-am aflat eu candva.” Intre multii absolventi ai colegiului si ai facultatii care au pasit pe podium in aceasta luna, realizarile Melissei se evidentiaza.

 In timpul copilariei, ea si fratii ei veneau la scoala cu asa multe vanatai si semne de abuz incat profesorii au sunat de mai multe ori la Protectia Copilului din California. Prin urmare, parintii Melissei au decis sa faca home-schooling cu copiii. Nu existau insa carti sau foi de lucru. La 10 ani, Melisei i s-a incredintat ingrijirea fratilor ei mai mici, pe care-i hranea cu portii neinsemnate de clatite subtiri, taitei instant si spaghete. Incapabil sa suporte, fratele ei mai mare, Joshua, se incuia in camera sa si asculta muzica sau citea carti comice. Fratele ei mai mic, acum in varsta de 26 de ani, a dus greul abuzului. Conform comunicatelor de stiri cu privire la procesul lui Swank in Victorville, California, fratele Melissei a fost sodomizat in mod repetat si fortat sa doarma cu catuse sau legat cu lantul de cada de baie. I se aplicau in mod obisnuit clesti in zona inghinala.

 In timp ce parintii mancau friptura sau homar, copiii flamanzeau, spune Melissa. Cand parintii terminau, copiii se adunau in jur rozand oase sau stiuleti de porumb. Abuzul era unul emotional de asemenea, spune Melissa. Odata, parintii ei au gasit o piesa de teatru scrisa de ea. In loc s-o incurajeze, ei au ras, i-au spus cat de teribila era si au rupt-o in bucati. Cu alta ocazie, Melissa a strans suficienti bani pentru a-si cumpara un porcusor de Guineea, si a izbucnit in hohote de plans cand a gasit animalul mort, cu capul zdrobit. Joshua s-a apropiat in graba de ea, leganand-o pe sora lui de 16 ani in brate pana cand i-a trecut plansul.

La 17 ani ea s-a inrolat in armata, unde l-a intalnit pe Jared Anderson, cu care s-a casatorit in 2001.

 „Mi-era asa de teama sa ma casatoresc”, a spus Melissa Anderson. „Eram obisnuita cu tatal meu. Si uite baiatul acesta extraordinar – cel mai dragut, mai dulce barbat – fapt care ma speria, deoarece nu puteam intelege asa ceva. Am vomat de mai multe ori in drum spre nunta”.

  Descoperirea lui Dickens

 Melissa a inceput sa frecventeze Colegiul Public (Community College), progresand de la operatiile de baza de adunare si scadere la o diploma postliceala. Ii placea sa scrie si petrecea ore intregi in biblioteca, citind autori precum Charles Dickens. A obtinut diploma de licenta la Universitatea din Arizona, unde cuplul stationase, si facea naveta doua ore pe zi pentru a frecventa cursurile. Melissei i-a placut de asemenea sa fie mama; cuplul are sase copii proprii si a adoptat de asemenea pe sora mai mica a Melissei, Kayli, acum in varsta de 20 de ani, la cererea acesteia din urma.

 “Nu avea niciun punct de reper cu privire la cum e sa ai o familie normala si sa cresti copii isteti si sanatosi. A trebuit sa invete acest lucru prin observatie, privind la ce faceau alti parinti si culegand ideile prietenilor si oamenilor de la biserica”, spune John Crump, un maior pensionar care i-a predat Melissei cursul de ROTC (Reserve Officers’ Training Corps) la Universitatea din Arizona. “Cred ca faptul de a produce copii bine educati si fericiti este ceva catartic pentru ea”.

 Melissa a reusit cumva sa-si duca la indeplinire sarcinile scolare intre nasteri, alaptat si vizite la spital cu copii bolnavi. “Este o doamna incredibil de incapatanata”, a spus sotul acesteia. “Cand isi pune in cap ceva, va face. L-a nascut pe cel de-al patrulea copil al nostru, a fost externata de la spital si peste doua ore era la scoala la un examen.”

In 2005, fratele ei Joshua a murit intr-un accident de supradoza, fapt care a fost o lovitura uriasa pentru Melissa. Tatal ei, care devenise intre timp psiholog scolar, a colectat 500.000 USD din asigurarea militara de viata a fratelui ei si si-a cumparat o masina sport. Pana atunci Melissa si-a tinut trecutul secret, chiar si fata de sotul ei. Povestea insa a inceput sa se descalceasca in 2007, cand Melissa i-a povestit sotului ei cate ceva despre cresterea ei. Acesta a trimis-o la un terapeut si ea a inceput sa vorbeasca despre abuz. Nu era usor.  

 ”Ca si copii, am fost invatati ca ceilalti oameni erau rai, ca politia era rea si ca familiile tuturor erau ca si a noastra”, a spus Melissa. “Acest fel de indoctrinare este cu adevarat greu de depasit”.

Descoperirea cicatricilor

 Desi dificil, adevarul a fost o usurare. Melissa a inceput sa vorbeasca cu fratele ei mai mic – tapul ispasitor – si l-a convins sa mearga la politie. A intrat in sectie cu capul ras, pentru ca politia sa poata vedea cicatricile. Swank a fost arestat si pus sub acuzare in 2009. Fratele mai mic al Melissei, un soldat decorat, aproape ca a cauzat oprirea procesului datorita marturiei sale emotive. Pana si procurorul a plans.

 La acea data sotii Swank aveau 16 copii si erau divortati. In schimbul imunitatii fata de urmarirea penala, mama Melissei, Monita Swank, a depus marturie impotriva ex-sotului cu privire la abuzurile comise de acesta. In 2009, Swank a fost declarat vinovat si condamnat la inchisoare pe viata plus 96 de ani, dupa comunicatele de stiri.

 Pentru Melissa, condamnarea lui a fost dulce-amara. „Ma simt reabilitata. Una este a spune ca tatal meu a facut toate aceste lucruri, alta este a spune ca el e in inchisoare pentru asta. Am simtit insa de asemenea tristete, pentru ce el ar fi putut fi”.

 Cu un an inainte de process, sotii Anderson s-au mutat la San Antonio astfel incat Melissa sa poata merge la facultatea de drept. Jared Anderson s-a inrolat din nou in armata si a facut un stagiu in Irak, pentru ca ei sa poata stationa la Sam Huston. Melissa Anderson este locotenent prim insa a slujit in rezerva datorita multitudinii studiilor ei. Cu diploma in drept ea se va intoarce in serviciul activ si se va alatura Corpului de Judecator Avocat al Generalului Armatei.

 Ca si cadou de absolvire, Crump i-a daruit carti de vizita cu numele ei si cu inscriptia: “Nu te pune cu mine, mi-am trimis propriul tata in inchisoare”. Faptul de a o privi urcand pe podium a fost o experienta uimitoare pentru familia ei. “A fost ca si cum as fi privit-o pe Cenusareasa apropiindu-se de bal”, a spus sotul ei. “A fost cu adevarat frumos sa am posibilitatea sa o privesc realizandu-si visul. Cred ca a fost extraordinar ca surorile ei au putut veni si au putut-o privi la randul lor. Faptul de a o vedea capabila sa faca ceva din ea insasi este o intarire pozitiva”.

 In 2010, Shadow Mountain a publicat prima carte ilustrata pentru copii a Melissei Anderson, “Marea Nascocire”, care se vinde pe amazon.com. In mod ironic, ea a compus aceasta proza foarte draguta si ritmata chiar in ziua de dupa inmormantarea fratelui ei, in timp ce plangea in fata ecranului calculatorului.

 “A fost felul ei de a face fata mortii lui. A fost catalizatorul. Pe masura ce a inceput sa depaseasca evenimentul, totul a inceput sa iasa la suprafata”, a spus Jared Anderson.

 A scris de asemenea niste memorii si cauta un editor. Cativa si-au aratat interesul, insa i-au cerut sa elimine cateva detalii cu privire la cresterea ei. Ea a refuzat. Vrea ca oamenii sa vada adevarul gol-golut. “Asta se intampla in fiecare zi; asta se intampla in orasul vostru”, a spus Melissa Anderson. “Haideti si traiti acest lucru cu mine pentru un moment ca sa stiti prin ce trec copiii. Asta vreau”.

 Ajutati-ne sa-i ajutam pe copiii din Glodeanu – trimiteti altor bucuresteni

Glodeanu Silistea e un sat sarac din judetul Buzau. Mai sarac insa decat satul sunt cateva familii cu copii, care traiesc in niste conditii desprinse parca din Evul Mediu.


Lucrurile pe care si le doresc acesti copii de Craciun sunt banale pentru multi dintre noi – haine, rechizite, pixuri, carti de povesti si de colorat… Insa pentru ei sunt lucruri inaccesibile, pentru ca nu au banii sa le cumpere.
Va invitam sa intrati pe situl dedicat lor si sa le cititi listele cu dorintele de Craciun. Cu siguranta va veti aminti ca aveti lucruri din acelea prin casa, care nu va trebuie.
http://copiiidinglodeanu.blogspot.com

 

Actiunea la care va invitam sa participati va avea loc in weekend-ul urmator (sambata, 17 decembrie), cand masinile cu ajutoare vor pleca intr-acolo. Vineri, pe 16 decembrie, va asteptam sa aduceti ajutoarele voastre in parcarea din fata hotelului Horoscop din Pta Unirii, Bucuresti, intre orele 17-19.

 

Persoanele de contact pentru aceasta initiativa si organizare sunt Florentina (tel. 0722663254) si Erica (tel. 0724271768). Va asteptam sa veniti alaturi de noi.


VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro. 


FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  


ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.  

 

 Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Cartea neamului lui Isus Hristos

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

George Danciu

 

De aceea, Domnul însusi va va da un semn: „Iata, fecioara va ramâne însarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel.    

                                                                       ISAIA, 7.14

MINUNI – EXCEPTII DE LA REGULA 

Genealogia Sfântului Prunc


Exista doua genealogii, paralele, care redau firul istoric nevazut, asemeni firului caramiziu întins de Rahav în cetatea Ierihon pentru a-si salva casa, la intrarea poporului evreu în tara promisa, când a legat ca semn de recunoastere si protectie funia de fir caramiziu la fereastra prin care i-a coborât pe cei doi evrei (iscoade) din cetate, salvând viata iscoadelor lui Israel si a strâns la ea în casa toata familia, izbavind-o de la moarte…

Matei prezinta Genealogia Neamului lui Hristos urmarind descendentii pe linia regala a lui Isus, ca rege al Ierusalimului; genealogia de la Luca urmareste descendenta Sa în linie directa, ca fiu al lui David. Genealogia lui Matei urmareste succesiunea regala pornind de la David, prin fiul sau, Solomon, care a preluat tronul de la David; geneologia de la Luca urmareste descendenta de sânge de la David prin fiul sau Natan. Aceasta genealogie se încheie cu Iosif, caruia Isus i-a fost fiu adoptiv; genealogia de la Luca 3 urmareste stramosii Mariei, caruia Isus i-a fost fiu, real.

Partea barbatului în conceperea Pruncului Isus, prin fecioara Maria, a fost umbrirea prin Duhul Sfânt, din motive bine întemeiate (împlinirea unor profetii ca El va veni printr-o fecioara si ocolirea unui blestem dat de Dumnezeu).

Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii în Babilon. Si, din cauza neascultarii poporului evreu, Dumnezeu a vorbit prin gura profetului Ieremia si a zis ca, dupa împaratul Iehonia (Ieconia), de vita regala, din spita de neam a lui David, la Ierusalim, nu va mai domni nici un alt împarat, ceea ce s-a si întâmplat!

Dar, Ieremia mai spune: „Iata vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odrasla neprihanita. El va împarati, va lucra cu întelepciune si va face dreptate si judecata în tara. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, si Israel va avea liniste în locuinta lui; si iata Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihanirea noastra!” (Ieremia, 23.5-6)

Exceptii – în Evanghelia dupa Matei

1.Nasterea lui Isaac a fost o promisiune facuta de Dumnezeu pe când Avraam avea 75 de ani, iar Sotiei sale, Sara, nu-i mai venea rânduiala femeilor care pot sa nasca. Dumnezeu a împlinit-o dupa 25 de ani, când Sara avea 90 de ani!

2. Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar, care era nora lui Iuda, ca o întâmplare, fara ca Iuda sa aiba cunostinta ca are o relatie cu Tamar. (Geneza, 38)

3. Boaz a nascut pe Obed, din Rut care era o moabita, deci dintre neamuri. (Cartea Rut)

4. Împaratul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie, hetitul, copil conceput însa în curvie.

5. Fecioara Maria a fost umbrita-însarcinata de catre Duhul Sfânt, o concepere cu totul supranaturala!

Asta, ca sa se împlineasca profetia nasterii din fecioara (Isaia, 7.14) si sa ocoleasca blestemul dat de Dumnezeu ca, dupa Ieconia, nu vor mai sta pe scaunul lui David împarati din spita regala. Maria vine din David, dar nu pe linia regala, nu din Solomon, ci din Natan, fiul lui David.

Lectii pentru viata

1. Aceste exceptii ne arata descoperirea harul lui Dumnezeu în istorie (Rut, Rahav, vaduva lui Urie); bunatatea lui Dumnezeu s-a extins catre neamuri, înspre celelalte popoare; oricine traieste în neprihanire este primit de Dumnezeu. Oricine cheama Numele Lui va fi mântuit.

2. Dumnezeu a revelat Biserica Sa, ca fiind formata de neamuri împreuna cu poporul de suflet, Israel.

3. Providenta exceptionala a lui Dumnezeu, care din greselile lui Iuda, Tamar, David, vaduva lui Urie, Dumnezeu a schimbat raul si pacatul în bine, în neprihanire, înnoind viata copiilor Sai.

4. Copiii lui Dumnezeu se nasc tot asa, prin umbrirea Duhului sfânt (Ioan, 3), Isus fiind cel dintâi dintre cei mai multi frati, dupa cum si spune Cuvântul Sau.

 

***

Cartea neamului lui Isus Hristos http://biblia.resursecrestine.ro/matei

1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

2 Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda ?i fra?ii lui;

3 Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar; Fares a nascut pe

4 Aram a nascut pe Aminadab; Aminadab a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;

5 Salmon a nascut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nascut pe Obed, din Rut; Obed a nascut pe Iese;

6 Iese a nascut pe împaratul David. Împaratul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie;

7 Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;

8 Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;

9 Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Ezechia;

10 Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;

11 Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii în Babilon.

12 Dupa stramutarea în Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;

13 Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;

14 Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;

15 Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;

16 Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos.

17 Deci de la Avraam pâna la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David pâna la stramutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; si de la stramutarea în Babilon pâna la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Caderea în pacat

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

GENEZA CONFLICTULUI SPIRITUAL

 George Danciu

Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.

                                                      Geneza, 2.15

Sa ne dezbracam, dar, de faptele întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii. (…) îmbracati-va în Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamânteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.

                                              Epistola catre Romani, 13.12;14

Acoperirea– de care avem nevoie

Dumnezeu a creat lumea noastra, extraordinara, si întreg Universul, cu galaxiliile care-l alcatuiesc. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.” (Geneza, 1.31)

Asezându-l pe om în Gradina Edenului a întregit ceea ce lipsea acelui loc minunat, cineva care sa se bucure de frumusetea acelui loc mirific, sa-l întretina si sa-l pazeasca de eventualii pradatori.

Omul era fericit cum îl crease Dumnezeu. Nu avea nimic de retusat, era desavârsit. Fiecare, din cei doi, Adam si Eva, era de-o frumusete si împlinire dumnezeiasca, dupa cum observam în celebra sculptura David a lui Michelangelo, în care legendarul rege este înfatisat despuiat de haine. În Eden, nu aveau nevoie de nimic pentru a-si acoperi trupul, deoarece erau o creatie perfecta si traiau într-o moralitate deplina, iar mediul înconjurator avea, probabil, temperatura optima unei vieti minunate.

Asadar, viata primului cuplu se derula într-o armonie si fericire de nedescris, asta pâna în ziua în care duhul celui rau a luat prilejul sa se insinueze în gândurile Evei si ale lui Adam.

Creatorul – as îndrazni sa generalizez pentru a întelege mai bine –, oricare ar fi …, cauta sa-si protejeze creatia sa. El da indicatii tehnice care sa asigure o buna si îndelungata functionare conform prescriptiilor sale…

Dar, într-o zi la Eva a venit sarpele cel vechi, Diavolul, iar Eva s-a complacut în a-l asculta cum înselatorul îl calomniaza pe Dumnezeu. Mai mult, au avut împreuna un dialog! Sarple a insinuat ca Dumnezeu nu ar fi zis asa si asa, ca pretentiile Sale nu ar fi clare si îndreptatite, apoi, L-a contrazis în mod direct pe Creator: “Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarât, ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, în ziua când veti mânca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul.”

“Femeia a vazut ca pomul era bun de mâncat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mâncat; a dat si barbatului ei, care era lânga ea, si barbatul a mâncat si el.”

Atunci s-a produs o mare perturbare în Universul omului, care, pâna atunci era ca un pepetum mobile. De-acum a trecut la o functionare limitata, la capacitate redusa, în sistem de avarie!

“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.”

Dupa neascultarea de porunca, mâncând din pomul cunostintei binelui si raului “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.”

Toata drama e descrisa în textul din Geneza, 3.7-15. Daca pâna atunci totul era feeric, pacatul neascultarii a declansat criza. Asa cum, între doi tineri proaspat casatoriti ai zilelor secolului XXI, din iubire sincera si curata, toate merg într-o armonie si bucurie continua, pâna când poate veni o zi (blestemata), când unul dintre ei accepta o terta persoana care sa se infiltreze între ei (care practic fusesera una), un personaj care nu face decât sa le fure din intimitate si fericire, iar drama si criza (catastrofala) e gata produsa!

Întregul, e acum zdrobit, poate chiar tandari, si e aproape imposibil de-a mai pune totul la locul lor cum fusese când erau atât de fericiti.

Diavolul, care e tatal minciunii, o mintise pe Eva. Asta e meseria lui. Asa sunt si unii oameni, unealta lui, care ne mint toata ziua. Deseori o fac chiar de la înaltele tribuni parlamentare.

…caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit ….

Diavolul ucisese, prin clipa neascultarii, partasia initima pe care o avusesera cu Dumnezeu si chiar si aceea dintre ei. Au început sa dea vina unul pe altul si pe sarpe. Li s-a închis vederea spre unele lucruri duhovnicesti si li s-au deschis ochii spre alte lucruri, rele si neziditoare.

Omul (Adam si Eva) a început sa caute deîndata sa se acopere si sa fuga din fata lui Dumnezeu, sa se ascunda. Iar Dumnezeu a început sa-l caute si sa-l strige: Unde esti?

Pacatul corupe si degradeaza fiinta umana. Acele frunze cusute voiau sa-i acopere, sa nu fie vazuti astfel si sa fie protejati, de fata lui Dumnezeu. Pacatul pune un zid de despartire între om si Dumnezeu.

Pacatul, ne desparte, ne separa de Dumnezeu!

Omul, prin forte proprii, ca si creatie, nu se poate repara sau restaura. Trebuie sa intervina Creatorul care poate face restaurarea. Îndepartarea pacatului, apoi îndreptatirea de ofensa mare adusa lui Dumnezeu si renasterea la o viata noua. (Ioan, 3)

Ceea ce face El sunt elemente ale desavârsirii pentru vesnicie. Pieile de animale cu care i-a acoperit Domnul, preînchipuie acoperirea care va sa vina prin Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.

Dumnezeu asteapta de la noi sa recunoastem neputinta noastra si sa avem credinta ca doar El (creatorul) are solutia.

Odata cu pacatul neascultarii, a cazut acea aura, nevazuta de ochiul nostru, care-l acoperea si-l si proteja pe Adam si pe Eva.

Acoperirea e prin Isus Hristos…

… îmbracati-va în Domnul Isus Hristos

Acoperirea pierduta, nu poate fi înlocuita decât de Dumnezeu care copiilor Sai le spune:

Caci, daca este cineva în Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împacat cu El prin Isus Hristos si ne-a încredintat slujba împacarii; ca adica, Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine, netinându-le în socoteala pacatele lor, si ne-a încredintat noua propovaduirea acestei împacari. Noi, dar, suntem trimisi împuterniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, va rugam fierbinte, în Numele lui Hristos: împacati-va cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni, 5.17-21)

Conflictul deschis…

Domnul Dumnezeu a zis sarpelui (…) Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.” (Geneza 3.15 – protoevanghelia restaurarii).

Conflictul exista, trebuie sa-l identificam si trebuie sa vedem cum putem iesi cu biruinta.

Dumnezeu s-a implicat – dupa cum era si normal – în rezolvarea problemei omului. Barbatul s-a lasat amagit de femeie, care fusese amagita de Diavol. Acesta poate e un tipar prin care lucreaza el (diavolul). Sa fim atenti si vigilenti.

Omul devine parte activa în razboiul declarat de Dumnezeu diavolului:

“Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.”

Samânta femeii … este Fiul fecioarei de care vorbeste Isaia (7.14 si 9.6): De aceea, Domnul însusi va va da un semn:

„Iata, fecioara va ramâne însarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel. (Dumnezeu este cu noi) … Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfârsit va da scaunului de domnie al lui David si împaratiei lui, o va întari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci; iata ce va face râvna Domnului ostirilor.

Samânta buna, în pilda Domnului Isus, sunt fiii împaratiei, samânta de urmasi … “Dar, dupa ce Îsi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samânta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi în mâinile Lui.” (Isaia, 53.10)

Vrajmasie e între femeie (Isus si crestinii) si diavol. Suntem într-un permanent conflict, într-un razboi deschis. Dar Dumnezeu, fiindca ne iubeste, deoarece suntem coroana creatiunii Sale, cauta sa ne rascupmere platind pretul greselilor noastre prin sângele Jertfei lui Isus (fara varsare de sânge nevinovat nu este iertare).

Noi trebuie sa ne luptam cu noi însine, cu eul nostru, cu firea noastra, de a ramâne de partea Domnului Dumnezeu, care ne va asigura biruinta finala.

Eva nu s-a întrebat: – În ce calitate vorbeste sarpele cu mine? Si … cum de el vorbeste? Ca sa ne duca în eroare, el a vorbit supranatural, dar vorbirea lui a fost de la Diavolul si ea a picat în plasa celui rau si viclean.

Ce pozitie trebuie avem în acest conflict?

De vrajmas a celui rau. Sa avem o pozitie de dragoste si ascultare de Dumnezeu. Sa avem credinta ca El ne va purta de grija, ca ne iubeste, ca un tata cum si este pentru copiii Sai.

Sa biruim întunerecul stiind ca: “În El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza în întuneric, si întunericul n-a biruit-o.” (Ioan, 1.5)

Lumina a coborât printre noi (Emanuel e cu noi.) Va fi vai de noi când vom fi vorbiti de bine, deoarece atunci dispare într-un fel, conflictul, de care nu vom scapa decât … când vom fi cu El în Cer.

Lupta nu e usoara, dar avem nadejde: “Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamântesti, ci sunt puternice, întarite de Dumnezeu ca sa surpe întariturile. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice înaltime care se ridica împotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gând îl facem rob ascultarii de Hristos.” (2 Corinteni, 10.4-5)

Sa ne punem întrebarea: ce fel de samânta sunt? Samânta a luminii sau samânta a sarpelui?

Venirea Copilului Isus, întrupat în fecioara Maria, ne arata cât de mare si de pretios este harul lui Dumnezeu!

ALELUIA! Amin.

***

Geneza, 3.7-15


7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.

8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina în racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.

9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti?”

10 El a raspuns: „Ti-am auzit glasul în gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.”

11 Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îti poruncisem sa nu manânci?”

12 Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie lânga mine, ea mi-a dat din pom si am mâncat.”

13 Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mâncat din pom.”

14 Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: „Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti între toate vitele si între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vietii tale sa te târasti pe pântece si sa manânci tarâna.

15 Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.”

Interviu cu Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Arhiepiscopul Râmnicului

 

 Reporter Lygia DIACONESCU


 Reporter: Înalt Preasfintia Voastra, am venit astazi în vizita la domnia voastra si v-am prezentat “Antologia Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga Lume, STARPRESS 2011“, în limba romana si în limba engleza, pe care am publicat-o în acest an, cu Binecuvântarea dumneavoastra… V-am ruga ca la editiile urmatoare sa participati cu scrierile dumneavoastra , sa fie cunoscute de toata lumea. Cartile scrise de domnia voastra sunt niste carti deosebit de interesante si importante pentru noi toti, prezentând istoricul unor mânastiri si îndeosebi al mânastirilor vâlcene.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Am scris ca un mic scriitor … dar nu ma consider scriitor.

Reporter: Sunteti un adevarat scriitor! Ani de zile de truda într-ale scrisului, documentari minutioase, cercetare!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da, am simtit unele nevoi, pe care am considerat ca trebuie sa le astern pe hârtie , fiind foarte importante pentru cultura româna, pentru neamul românesc.

Reporter: Atâta sensibilitate gaseste cititorul în scrierile dumneavoastra ! Atâta vibratie …încât simte îndrumarea Dumnezeirii în urmele lasate de minunatia cuvintelor pline de duh, pe care le-ati ales cu multa grija.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Ce se întâmpla… eu sunt un fecior de tarani. Oameni cinstiti, oameni muncitori care… cu frica lui Dumnezeu am învatat un bob de carte si pe cât am putut am cautat sa si fructific ce-am învatat.

Reporter: De asta va mentine Dumnezeu vesnic tânar, cu o mare putere de concentrare si atât de sanatos la minte si la trup!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da, adevarat dar mai simt greutate în picioare, vârsta îmi aminteste ca nu mai sunt flacau !

Reporter: Asa o minte limpede si sanatoasa, atâta întelepciune si dulceata în vorba la vârsta onorabila si venerabila pe care o aveti ….nu am vazut pâna acum, desi cutreier lumea în lung si în lat de de un timp bun! Câti ani aveti, Preasfintia Voastra?

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea : 97!
Reporter : Multi înainte! Sa va tina Dumnezeu multi ani sanatosi, ca sa ne mai calauziti, asa cum numai dumneavoastra stiti sa o faceti ! Întotdeauna când am avut câte o problema am venit la domnia voastra si ne–ati dat câte un sfat… si sfatul întotdeauna a fost cel bun, mai ales de când mie mi-a murit tatal! Îmi aduc aminte cu foarte mult drag de pastorul nostru , al tuturor , al preotilor inclusiv, de domnia voastra si vin deseori, ca sa-mi mângâiati sufletul, cu blandetea domniei voastre… si chiar daca nu va gasesc aici, va simt prezenta si ma rog Maicutei Domnului si Bunului Dumnezeu sa va tina sanatos si în putere ca sa ne calauziti pasii!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: N-am nimic altceva… dar am dragoste de de lumea în care sunt.

Reporter: Si mai ales, de oameni!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Adica sunt dator sa o respect, sa respect lumea in care traiesc. Sunt dator, daca este posibil, sa o pun în lumina.

Reporter: Si lumea va iubeste foarte tare, stiti asta!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Suntem datori sa aratam bunatate!

Reporter : Eu cunosc oameni care vin din diferite locuri ale tarii si chiar ale lumii, atunci când este câte o slujba mare, pentru a primi si primesc binecuvântarea dumneavoastra, chiar se înghesuie sa le puneti mâna pe crestet, sa le dati binecuvântarea, desi le dati binecuvântare tuturor în timpul slujbei, apoi sunt în stare sa nu se mai spele pe cap nu stiu cât timp pentru a nu pierde binecuvântarea domniei voastre, daruita cu atâta drag. Sunt atât de bucurosi si fericiti, precum copiii, când primesc daruri asteptate de multa vreme!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da! Dar ce fac, fac cu dragoste!

Reporter: Aveti multa dragoste! Ati avut si încercari destul de multe si totusi ati participat la slujbe, nelasând sa se vada pe chipul dumneavoastra durerea.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da, Dumnezeu si Maicuta Domnului m-au întarit si m-au scos din toate! Si am scapat din toate, din toate!

Reporter: Un mesaj pentru cititorii nostri, ai Revistei Internationale STARPRESS www.valcea-turism.ro, români din întreaga lume care cu atât de mult drag sarbatoresc, “ Craciunul “,“ Pastele “ si atunci se simt aproape de casa. Unii dintre ei chiar plâng, plâg cu sufletul pentru ca nu pot veni sa se roage în bisericile noastre, în ceas de sarbatoare,…în care au fost încrestinati, cununat. Unii au biserici ortodoxe în tarile lor dar altii nu au biserici ortodoxe în limba româna si le este foarte greu sa petreaca sarbatorile . Cu foarte mult drag citesc si asculta mesajele primite din România ,avem si foarte multi valceni, din ce in ce mai multi care sunt plecati prin lume. Asadar, va rog sa transmiteti un mesaj pentru cei plecati si pentru cei care sunt aici, în judetul Vâlcea, cu totii, dorind Binecuvântarea domniei voastre!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Pentru cei care sunt în Vâlcea ma socot un batrân!

Reporter: Nu! Sunteti vesnic tâna , cu inima si cu sufletul, v-am mai spus-o!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Sunt un batrân … care am slujit lui Dumnezeu si omului!

Reporter: Si ati ramas cu mult drag pe meleaguri valcene, in Gradina Maicii Domnului!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da, am dorit sa ajut cât pot mânastirile din Vâlcea, care au sfinti atât de importanti si de mare ajutor, bisericile si enoriasii, prin credinta în Dumnezeu.

Reporter: Si sa scrieti! De ce ati început sa scritei? Ce ati simtit si simtiti?

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Eu am scris, ca sa ma despovarez! Statea ca o povara prin mintea si prin …sufletul meu! Am asternut pe hârtie niste lucruri care trebuiau cunoscute.

Reporter: Trebuiau cunoscute!…Ce frumos sentiment! De asta si Dumnezeu v-a daruit harul si darul, printre altele, de a scrie si de a lasa omeniri o particica din istoria noastra, minunata.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: A fost o datorie a mea, de a scoate în evidenta anumiti oameni, lucruri si fapte, mai ales în timpul comunismului, când nu prea se putea scrie despre oricine, spune orice!

Reporter: Asa este! În acea vreme, multe nu erau permise.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Si atunci, … mi -am ales trei personaje care puteau fi publicate, am sris mult despre Popa Sapca, cu mult drag si a ramas una dintre scrierile cele mai dragi sufletului meu, despre acest vajnic preot. Pentru ca el era nu numai preot, era conducatorul românilor din partea stânga a Dunarii. Era un purtator de cuvânt în fata autoritatilor si se vede treaba ca era si un om zdravan! Ca si atunci când vorbind odata, maret, dârz, cei care l-au ascultat au spus “ Rasunetul -ca un tunet ” .

Reporter: Va curge istoria prin sange, minunat! Popa Sapca va trai vesnic prin scrierile dumneavoastra.
Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea : Cuvântul lui lui Popa Sapca era rasunator , impunator dar si blând . Popa Sapca a fost unul dintre personajele care mi – au placut mult , pentru ca, nu numai a predicat Cuvântul Lui Dumnezeu în biserica ci… s -a opus si nedreptatilor care erau pe atunci.

Reporter: Si pentru românii de dincolo, din diaspora, ce mesaj aveti? Romani care nu pot sa vina acasa desi si-ar dori foarte mult, mai ales de sarbatori, ce le transmiteti?

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Rog pe Bunul Dumnezeu sa le dea tarie, sa le dea curaj pentru ca ei acolo s-au dus dupa pâinea cea de toate zilele!

Reporter: Aveti dreptate!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Dar n-au uitat ca sunt români, n-au uitat ca sunt crestin, n–au uitat de tara noastra asa de frumoasa desi nu este prea mare, este cam… a saptea tara ca marime dar are în ea tot ce îi trebuie, cum cineva spunea: “ Maica Domnului trecând peste tara noastra a dezlegat sacul cu toate bunatatile”. Pentru ca acolo avem munti care zgârie norii, avem râuri care ca spitele unei roti aduna apele si le duce la Mare, la Dunare si Dunarea duce la Marea cea Batrâna, mai departe si suntem unul dintre popoarele care avem ochiul si inima deschisa catre toata lumea, prin faptul ca avem mare.

Reporter: Ce expresie frumoasa … Cine altcineva decât domnia voastra putea spune ca avem ochiul si inima deschisa catre toata lumea, prin faptul ca avem mare?

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Noi nu ne dam seama ce înseamna sa ai deschidere în toata lumea!

Reporter: Da, unii dintre noi, mai ales cei din fruntea tarii, cei care ar trebui sa fructifice asta!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Prin Marea Neagra, înca o data vedem ca suntem o tara Binecuvantata. Suntem o tara bogata, suntem o tara care avem muntii care zgârie norii, dealuri pline cu pometuri si câmpii întinse în care vântul se plimba printre lanurile de grâu asa, facând ocoale! Si avem ogoare roditoare!

Reporter: Se vede ca sunteti un adevarat scriitor si doar sufletul mare pe care îl aveti, plin de duh, de frumusete în exprimare, plin blânetea vorbei si de daruire va recomanda … pe lânga realizarile domniei voastre… Pentru mine, sunteti un “Popa Sapca al sufletului meu”. Daca domnia voastra îl venerati pe Popa Sapca, aflati ca, eu va venerez pe dumneavoastra si multi din apropiatii mei de suflet cunosc asta.
Ma rog, sa va dea Dumnezeu multa, multa, sanatate si putere de munca, liniste si pace si sa ne calauziti multi ani, înainte!

Reporter: Mai lucrati la ceva , mai scieti ceva acum ?

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: În momentul de fata nu, pentru ca mânastirile sunt cam puse la punct… adica, din punct de vedere gospodaresc, din punct de vedere al personalului. Pentru mine Mânastirile au fost ca si copii mei.

Reporter: Copiii dumneavoastra, asa v-ati exprimat mereu! De altfel, asa si spuneti si despre noi, enoriasii, asa spuneti si preotilor, monahilor, nu stiam ca si mânastirilor.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Si i-am iubit! Mi-am iubit mult “copiii”, iubitii mei copii!

Reporter: Ati reusit sa faceti renovari si noi constructii si la “Arnota “, acolo sus, sus, unde se ajunge destul de greu!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da! “Arnota” e o mândrie a smereniei mele pentru ca e un loc frumos! dar mi-a si dat Dumnezeu putere sa duc la îndeplinire acest plan.

Reporter: Suntem mai aproape de Doamne, Doamne, acolo sus, doar cu gândurile noastre, cu rugaciunea, cu umilinta si speranta, increderea, credinta.

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da, cu rugaciunea si iubirea!

Reporter: Mergem acolo ca sa fim mai aproape de cer !

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Chiar zilele astea am fost acolo, în zona si m–am bucurat de mânastirile care sunt acolo si de maicile care sunt foarte gospodine. În acelesi timp, la mânastirile Arnota, Bistrita, Horezu, Dintr-un Lemn, Surupatele, se afla câte un loc de odihna pentru credinciosi, pentru cei care au necazuri, pentru cei care au bucurii vin acolo asa… la câte o Sfânta Mânastire si spovedesc toate bucuriile, supararile si necazurile. În Mânastiri nu se stie ce i aia criza! …nu, nu este stresul de zi cu zi, maicutele fac ce faceau si înainte, muncesc la fel, roadele sunt la fel!

Reporter: Si oamenii sunt gospodari în acea zona , ca de altfel în tot judetul Vâlcea!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Da, asa este! Dar, noi, Biserica, nu stim ce-i aia, criza! Noi, cum am lucrat în ele, în biserici si mânastiri, lucram si acuma.
Criza, se întâmpla din punct de vedere politic, care n-are nici o legatura cu noi, cu Biserica!
Si pentru asta, sunt mândru ca sunt preot, ca sunt Ierarh si ma- nscriu în rândul celor care fac lucru pentru Dumnezeu si iubesc poporul si tara noastra, româneasca!

Reporter: Atunci, daca nu se simte criza, este foarte bine. Desi sunt preoti în biserici si manastiri romanesti care spun ca o duc din ce în ce mai rau, mai greu! Multumim mult, Înalt Preasfintia Voastra, pentru rabdarea de a ne povesti totul! Sa va dea Dumnezeu multa  multa sanatate în continuare si putere de munca! Doamne Ajuta! Si pentru ca mi-ati daruit pe parcursul anilor, o parte din operele, cartile domniei voastre, pline de istorie, har, întelepciune si iubire, cu personaje încarcate de sfintenie, lumina si dragoste de Dumnezeu si aproapele, mari oameni de cultura, locuri si locasuri minunate, unice în lume, ma înclin si va sarut dreapta si pe suflet, cu umilinta!
De când ati început sa truditi la carti Preasfintia Voastra?

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Mai bine zis eu m-am pomenit scriind din nevoie, din necesitate! Port scrisul în mune, în suflet!

Reporter: Ati simtit nevoia sa scrieti pentru ca aveati aveati asta în sânge, simteati scrisul curgându-va prin vene, nevoia de scris fiind asisderea celei a respiratiei!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: D ! Am simtiit nevoia, asa cum spuneati, sa astern pe hârtie, cu rabdare, lucruri si oameni despre care nu trebuie sa se uite, niciodata!

Ma cutremur când stiu ca stau pe scaunul pe care a stat Sfântul Antim;
Ma cutremur când stiu ca stau pe scaunul pe care a stat un Damnaschin;
Ma cutremur când stiu ca stau pe scaunul pe care a stat Chesarie;
Ma cutremur când stiu ca stau pe scaunul pe care a stat Filaret ;
Ma cutremur când stiu ca stau pe scaunul pe care a stat Sfântul Caalinic Cernicanul;
Iar , daca ma cutremur, ce sa fac, ca sa nu fiu nevrednic?

Trebuie sa am credinta tare în Dumnezeu si sa fac fapte bune !
Oare, noi ne cutremuram, când stim ca stam în tinutul în care înaintasii nostri au ctitorit atâtea asazaminte ce sunt azi, lacase de cult bunului Dumnezeu ?
Oare noi ne cutremuram , când stim ca stam în tinutul în care au slujit lui Dumnezeu atâti mari ierarhi, atâtia mari carturari?
Si daca ne cutremuram, ce facem, ca sa nu fim nevrednici ?
Nu ma consider un scriitor în adevaratul sens al cuvantului; poate mai degraba o persoana care stie sa aprecieze acest dar nepretuit, al Domnului.
Unele carti le -am scris ca sa ramâna semn despre vrednicia înaintasilor, altele pentru cunoastere, fiindca singur, cuvântul poate tamadui; lumina, da de gândit. Scrisul te despovareaza de multe , care te apasa; îti aduce o liniste ce vrei sa le-o ompartasesti si altora. Si apoi, cum sa dai de veste viictorimii, despre gândirea vremurilor tale? Facând lucruri frumoase si trainice, îti arati vrednicia ; prin scris , lasi mostenire o farâma din sufletul tau, caci sufletul se pune în orice cuvânt, iar silaba asezata în pagina cu socoteala , capata greutate .

Reporter: Nu am cuvinte sa pot exprima ceea ce simt, prin asemenea vorbe pline de duh!
Un om mare, un suflet mare, Arhiepiscopul Gherasim Cristea, întelept, vajnic, linistit, impunator, modest, acelasi de fiecare data si în acelasi timp,  altul!
Las însa cititorilor mei, aprecierea!
Ma simt datoare sa numesc, câteva titluri din operele marelui scriitor, istoric, om de cultura, pastor de suflete “pe care cu atâta truda “le-ati migalit de ani de zile” .

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Înainte de asta, dati-mi voie sa va spun ca … va primesc si chiar va astept cu mult drag ori de câte ori simtiti nevoia unei Binecuvântari, a unei vorbe parintesti, a unei linisti sufletesti când cineva sau ceva va apasa sufletul si va multumesc pentru ca nu uitati cultura si neamul românesc, România noastra frumoasa si bogata si pentru tot ce faceti pentru promovarea mânastirilor vâlcene si a celor românesti, a istoriei neamului noastru, a culturii.

Reporter: Sunt onorata sa ma aflu aici, alaturi de dumneavoastra, unde ma simt atât de linistita! Dar …desi sunt onorata de cuvintele domniei voastre, simt ca nu le merit. Prin micimea mea, nu fac decât sa transmit mai departe, cititorilor, mesajul domniei voastre, verbal si prin cuvintele lasate mostenire, culturii romanesti!

Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea: Sa fiti Binecuvântata! Binecuvântez toti cititorii revistei dumneavoastra, le urez “La multi ani ”, sanatate, liniste, pace! Doamne Ajuta !

***

 

Din scrierile Arhiepiscopului Ramnicului , Înalt Preasfintitul Gherasim Cristea


1. “ Razboiul de independenta în documentele Episcopiei Râmnicului si Argesului , Editura Episcopiei Râmnicului si Argesului Râmnicu – Vâlcea , 1977 , 105 pagini ” .
2. “ Preotul Radu Sapca – omul si opera , Râmnicu – Vâlcea , 1979 , 124 pagini ” .
3. “ Mânastirea Hurezi , Editura Episcopiei Râmnicului , Râmnicu – Vâlcea , 1987 , 29 pagini ” .
4. “ Un sfânt printre oameni , Sfântul Calinic Cernicanul , Editura Episcopiei Râmnicului , Râmnicu – Vâlcea, 1996 , 94 pagini ” .
5. “Istoricul Sfintei Mânastiri Caldarusani , Editura Episcopiei Râmnicului , Râmnicu – Vâlcea , 1977 , 180 pagini”.
6. “ Istoria Mânastirii Govora , Editura Episcopiei Râmnicului , Râmnicu – Vâlcea , 1997 , 145 pagini ” .
7. “ Un pasoptist de seama . Preotul Radu Sapca , Editura Episcopiei Râmnicului si Argesului , Râmnicu – Vâlcea , 1988 , 367 pagini ” .
8. “ Idem , Editura PRO , Bucuresti , 1998 , 327 pagini ” .
9. “ Viata Sfântului Martir Antim Constantin Brâncoveanul si a celor patimitori cu Dânsul , Editura Episcopiei Râmnicului , Râmnicu – Valcea , 2001 , 200 pagini ” .

Reporter : O mânastire care va este foarte draga sufletului domniei voastre !
Preasfintiitul Gherasim Cristea : Da , da !
10. “ Istoricul Mânastirii Hurezi , Editura Episcopiei Râmnicului , Râmnicu – Vâlcea , 203 , 306 pagini ” .
11. “ Visteria de cuvinte , Editura Conphys , Râmnicu – Vâlcea , 2004 , 406 pagini ” .
12. “ Omul si ordinea în lume , Editura Conphys , Râmnicu – Vâlcea 2004 , 530 pagini ” .

Articole si studii :

1. “ Pastrarea tezaurului arhitectonic national , cerinta epocii actuale , în Mitropolia Olteniei, nr . 5 , Craiova , 1956 , pagini 80 ” .
2. “ Scrisori inedite de la Popa Sapca , în Magazin Istoric nr . 6 / 1963 , pagini 18 “ .
3. “ Bucurie aniversara în resedinta Centrului Eparhial de la Râmnicu – Vâlcea , în Mitropolia Olteniei nr . 11 – 12 , Craiova , 1976 , pagini 913 – 916 ” .
4. “ Înalta vizita în Eparhia Râmnicului si Argesului , în Mitropolia Olteniei nr . 9 – 10 , Craiova , 1976 , pagini 869 ” .
5. “ Preoti acuzati ca instigatori ai rascoalei din 1907 , în fostul judet Românati , în Biserica Ortodoxa Româna , nr . 1 – 3 , Bucuresti , 1977 , pagini 68 – 70 ” .
6. “ Marturiile unui preot despre rascoala din 1907 în Livezile , judetului Dolj , în Bisrerica Ortodoxa Româna nr . 1 – 3 , Bucuresti , 1977 , pagini 68 – 70 ” .
7. “ Slujitori bisericesti din Eparhia Râmnicului si Argesului în timpul ocupatiei straine din 1916 – 1918 , în Mitropolia Olteniei , nr . 10 – 12 , Craiova , 1978 , pagini 760 – 765” .
8. “Ecouri despre Independenta de stat a României în 1877 , consemnate în presa germana din Transilvania , în Almanahul Parohiei Ortodoxe Române , Viena , nr . XVIII , 1978 , pagini 175 – 179 ” .
9. “Cronica aniversara privind comorile culturale ale trecutului românesc , în Mitropolia Olteniei , nr . 11 – 12 , Craiova , 1978 , pagini 185 – 186 ” .
10. “ Câteva date privind invatamântul clerical în Oltenia , în Mitropolia Olteniei nr . 1 – 2, Craiova , 1979 , pagini 106 – 112 ” .
11. “ Prea Sfintitul Episcop Iosif Gâftan , de trei decenii succesor al vladicilor râmniceni în Mitropolia Olteniei nr . 10 – 12 , Craiova , 1979 , pagini 799 – 801 ” .
12. “ Oltul si Jiul , punti naturale între românii de pe ambele versante ale Carpatilor , în Mitrpolia Olteniei nr . 1 – 2 , Craiova 1980 , pagini 7 – 13 ” .
13. “ Biserica parohiala din Cândesti – Albesti , în Mitropolia Olteniei nr . 3 – 6 , Craiova, 1980 , pagini 282 – 285 ” .

LIGYA DIACONESCU

HACKERII, VACILE SI GLONTUL

On By nelursIn TestimoniesLeave a comment

Stan PATITU Jr.

 

 

Ploaia australa de o vreme a stat,

Suntem uzi si la scaun, suntem uzi si în pat,

A fost burnita deasa, cu cutitul s-o tai,

Totul miroase-a umed, a beci si-a mucegai,

Oasele scârtâie, nimic nu mai e-n roz,

Reumatismul e rege peste tara lui Oz!

 

 

Am patit-o! M-au calcat hackerii! Ce naiba or fi cautat pe la mine prin computer nu stiu! Niscaiva date compromitatoare… pe care nu le-au gasit! Sic! De fapt au facut mai multe încercari. Mai intâi m-a anuntat nea Norton Ativirus, mai apoi, realizând ca acesta îi toarna – pe hackeri, desigur – l-au blocat! Ei, cum? Stiu ei, ca au metodele lor „cremenale”! Si… iata-ma la „nud” în fata necunoscutilor. Ce-or fi vrut de la mine? Ce informatii? Cine-or fi fost domniile lor si cine i-o fi pus sa ma hecareasca? Zeci de întrebari îmi umbla prin cap… Consider ca secrete de mare importanta nu am prin calculator… Acelea le tin ascunse în cap! Dar cine stie, v-a veni o zi când ne vor fi pângarite si circumvolutiunile, poate chiar si adâncul creierului… Ca deh, detector de minciuni avem, skanere avem, hipnozisti avem, paranormali estem, sisteme complexe de interogare prin care esti determinat a spune si despre laptele pe care l-ai supt de la mamica ta, sunt… Atunci când dai de un interogator(ist) profesionist, acesta îti scoate totul din debla, ba îti pune si material extra în tartacuta daca… asè vrè muschii lui!

Deci cine au fost hackerii, cine i-a pus si ce au dorit sa fure? „Questa è la domanda”, vorba lui Hamlet! Caci în afara de câteva ’jde mii de fotografii, câteva mii de e-mailuri, câteva articolase editate de mandea si o boccea cu diaporame nu prea am alte averi virtuale. Nici poze în pielea goala, nici corespondenta compromitatoare si nici atac(uri) la persoana sau afilieri la grupuri nelegiuite. Inventii, sau planuri secrete, nexam! Atunci? Ei, atunci… Asè a vrut muschii lor hackerici! Punct!

Am înteles, dar nu prea! N-am înteles de ce mi-au facut si alte rele? Cu anivirusul blocat am devenit tinta virusilor. Rau tare! M-am procopsit cu un „trojan” sau ceva mai pacatos, cert este ca în prima duminica de la începutul lui decembrie, Mos Nick O’Lae mi-a pregatit o surpriza teribila. M-am trezit ca mi-a sucombat „windowsurile” si nu mai puteam accesa nimic. Sistemul de operare kaput! Auleo mama, dosarelele mele cu poze… adresili de imailuri, articolasele, colectia de diaporame! Desktopul, adica ecranul… blank-blank, pardon, albastru! Albastru-bleu! Situatia era albastra! Jale mare! Ce sa faaaac? Am încercat eu câteva tertipuri amatoresti, de alde „System Restore”, dar degeaba! Am dat telefoane pe la prieteni, dar si ei s-au cam bâlbâit la sfaturi. Asa ca am luat eu frumusel ordinatorul sub brat si directia atelierul de doftorit computere. Acolo am fost întâmpinat de o doamna cu ochi oblici care era toata un zâmbet. Nu stiu de ce zâmbea, mai ales ca eu, de necaz si suparare, aveam o figura cam strâmba, sprâncene încruntate si „gura de peste”, cu colturile acesteia lasate în jos… Poate ca se bucura ca i-a venit un musteriu si mai are si dânsa un „obect de activitate”. Mai face si dânsa un banut! Cine stie? Sau vroia sa ma incurajeze! „Nín h?o!” i-a zis respectuos pe chinezeste… vroid sa ma dau bine cu ea! Adica un fel de „salut” chinezesc, dovendindu-i ca românii din Australia nu sunt chiar asa de prostovani si vorbesc si limbi straine mai exotice. „Nín h?o ma”, mi-a raspuns suav, pe aceeasi limba. Am pus calculatorul pe o masa. Duduia chineza s-a apropiat de obiect cu pasi de felina, s-a învârtit de câteva ori în jurul acestuia si apoi m-a întrebat brusc în engleza: „Care-i buba?”. I-am raspuns ca nu îmi pot accesa datele. Mi-a facut un calcul de cinci minute pe un petec de hârtie,dupa care mi-a comunicat abia soptit: „80 de dolari pentru manopera”. Australieni, desigur! „În acest pret nu se include inlocuirea componentelor defecte sau adaugarea de elemente noi pentru îmbunatatirea performantei de lucru” mi-a mai comunicat anfitrioana fara sa clipeasca. À jancote! Adica… banii jos! M-am scobit prin buzunare balacarindu-l în gând pe fostul politician canadian Jean Côté, de la a carui nume (cred!) ca se trage neortodoxa expresie! Am pus banii în palma doamnei care m-a privit adânc în ochi si mi-a spus „Now… we can do business together!”. Mi-a dat o chitanta si mi-a spus sa o sun peste doua zile. „Doua zile, am exclamat eu, mai repede nu se poate?” Mi-a explicat ca tehnicianul e foarte ocupat… Am oftat si am plecat necajit spre casa. Aveam aceeasi senzatie precum cea pe care o avusesem când m-am lasat de fumat… Afara ploua cu galeata! Totul era ud si mohorât împrejur.

Cele doua vacute baltate

Ajung acasa destul de târziu. Nu ma satisface nimic, nici mâncarea, nici programul de la televizor. Ba începe sa ma doara putin si capul. Îmi iau o aspirina si o carte si ma bag în pat, cufundându-ma în lectura. Din când în când mai scot câte un suspin involuntar. Citesc cu mare interes din cartea lui Larry Watts „Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, proaspat primita din România. A naibii de grea! Cât doua caramizi… O asemenea magaoaie nu se poate citi în pat! Obosesc! Apoi mi se face somn. Pun cartea pe noptiera, sting veioza si adorm instantaneu…

Nu stiu cât sa fi fost ceasul când am auzit un zgomot care venea parca din camera unde îmi tineam computerul. Un fel de vâjâit, un muget parca… M-am sculat speriat si am iesit din dormitor apropiindu-ma cu precautie de usa camerei cu pricina. Zgomotul se auzea parca si mai accentuat… Am crezut ca e facut de ventilatoarele „hardului”… Am deschis usa brusc crezând ca am uitat calculatorul deschis… si ce sa vezi!? În camera cu computerul, în sanctuarul meu intelectual, erau doua vacute baltate! Am tras o sperietura… Dar pentru ca am facut armata, loc unde am învatat sa fac fata la orice situatie dificila, mi-am luat inima-n dinti si am intrat în camera cu cele doua musafire. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit pe jos, sa vad daca nu m-au procopsit cu vreun „cadou”… Nu! Au fost cuminti… Erau doua vaci educate care nu se balegau pe oriunde. Amândoua se uitau la mine cu o privire blânda, deloc bovina! Erau tinere, frumoase si nu miroseau a grajd. Începusera sa-mi fie chiar simpatice. Oare cum or fi ajuns acolo? Nu puteam gasi raspunsul. Sa fi fost o farsa facuta de vreun prieten ghidus? Cine stie!? M-am gândit totusi ca trebuie sa le scot cât mai repede din camera pentru a nu-mi face vreo surpriza pe mocheta. Le-am soptit: „Hai sa mergem fetelor…” si docile, m-au urmat amandoua.

Când am ajuns în strada mi-am dat seama ca erau moarte de foame. S-au repezit spre un copac din apropiere si tot încercau sa smulga câte o frunza. Mugeau parca a disperare! Am înteles ca aveau o foame cumplita. Ce sa fac, unde sa le duc la pascut? Mi-a venit ideea sa le duc într-un parc, apoi mi-am adus aminte ca nu departe, la capatul strazii mele se afla un fel de maidan, creat în jurul unei fabrici închise de mai multi ani. Acolo era iarba din belsug! Asa am si facut… Le-am dat vacutelor la repezeala si cate un nume la care au raspuns cu bunavointa urmându-ma. Pe cea mai grasuta am numit-o Jo Anne, adica Joiana pe româneste, iar pe cealalta mai pirpirie o strigam Vachelle, sau Vasilica. Noile mele prietene ma urmau ca doi catelusi docili! Nu dupa mult timp am ajuns la locul cu pricina. Iarba era înalta pâna la brâu, grasa, de un verde crud (Presupun! Noaptea toate pisicile sunt negre!). Deci grasa, verde, numai buna de pasunat. Am gasit o bresa în gard si cu putin efort am ajutat vacutele sa intre. Erau atât de fericite… Pasteau cu mare pofta fiecare smoc de iarba întâlnit în cale. M-am dus sa caut un recipient sa le pot oferi si un pic de apa. Dupa lungi cautari am descoperit o galeata destul de curata… Cred ca o aruncase cineva pe maidan deoarece avea mânerul rupt. Lânga usa fabricii se afla o conducta de apa cu un robinet ruginit. Cu chiu cu vai am putut sa-l rasucesc de câteva ori pâna când a început sa curga un get subtirel de apa! Vacutele mele aveau si ce mânca si ce bea. Le-am adapat pe amândoua. Au baut cu mare pofta fiecare câte o galeata intreaga, apoi au început sa se apropie cât mai mult de gardul subred. Îmi era frica sa nu cumva sa iasa de pe maidan si sa le loveasca vreo masina. Am gasit un bat si le-am mai tras câte una pe la partile dorsale. M-au înteles si s-au îndepartat de gard. Ma simteam bine în functia de pastor… sau de vacar. Cu toate ca crescusem si locuisem vesnic în mijlocul junglei de beton simteam deseori nevoia sa ma reîntorc la originile stramosilor mei… acolo unde vegetatia e verde si aerul curat, acolo în mijlocul naturii… Cu batul în mâna, alergând dupa Joiana si Vasilica, ma simteam ca un bondar pe „câmpiile elisee”, vesel si bine dispus. Întunericul începuse sa faca cenusiu-laptos, ziua se îngâna cu noaptea. Deodata aud o sirena a unei masini de politie. O frâna brusca si autovehicolul se opreste chiar lânga gaura din gard. Din ea sar doi politisti fiorosi cu mutre de buldogi. Unul din ei semana leit cu actorul Brian Dennehy, seriful care îl chinuise pe Rambo în filmul „First Blood”, celalalt, înalt, slab, dar si mai fioros la înfatisare semana cu William Smith în rolul lui Falconetti din serialul „Om bogat, om sarac”.

Glontul

Ma uitam ca hipnotizat la cei doi oameni ai legii. Parca strigau ceva… „Put down your rifle! Put down your rrrrrrrrrrrraaaifffffal…”. Înteleg ca este o somatie adresata cuiva sa arunce arma… Eu n-aveam arma, deci nu se refereau la mine. Nu aveam in mâna decât batul cu care disciplinasem vacutele. Nu prea semana cu o pusca. N-am timp sa cuget prea mult ca aud o bubuitura ciudata. Pac-pac! Vad ca din pistoalele celor doi ies flacari… Mai întâi cade Jo Ann… apoi eu! Simt o durere ascutita în partea stânga a abdomenului. Ne-au împuscat nemernicii, gândesc! Stau întins pe spate în iarba si simt durerea aceea acuta… perforându-mi splina. Afara începuse sa se lumineze de-a binelea… dar ochii mi se închid… Simt ca mi se apropie sfârsitul. Lânga mine, nemiscata, era întinsa Jo Ann, vacuta cea mare si grasuta. Vachelle însa, disparuse din câmpul meu vizual. Încep sa bolborosesc o strofa dintr-un cântec popular românesc: „Pe mine m-ai omorât/ Dar cu calul ce-ai avut?”. Dar cu vaca?

Cei doi politisti dispar ca prin ceata. Închid ochii, dar durerea ascutita din abdomen nu ma lasa nici sa… mor. O simt din ce în ce mai puternic. Deschid ochii, duc mâna la abdomen si dau de creionul meu automat care ma întepa fara mila în pântece. Îl ridic… si durerea ma lasa parca luata de o vraja. Ma trezesc de-a binelea… Aprind veioza, ma uit la creion, ma pipai în dreptul splinei. Nici urma de sânge. Afara se aude pierdut un sunet facut de sirena unei masini de politie. Cine stie pe cine or fi urmarit? Si… creionul!? Încep sa zâmbesc! Asa îmi trebuie! De obicei când citesc îmi place sa fac însemnari cu creionul pe marginea cartii… Din greseala în seara precedenta îl scapasem în asternut… El ma întepase! El era glontul ucigas! Dar vacutele? Parca totusi se mai aude un muget dinspre birou. Ma scol, ma uit la ceas. 6 si 23 de minute. Ma duc sovaielnic spre încaperea cu pricina. Usa e întredeschisa. Un fel de suerat asemanator ca un muget îmi bate în timpane. Aprind lumina, camera goala, fara vaci, fara… computer. Doar o pata mare umeda… pe mocheta. Ridic ochii spre fereastra „englezeasca”. O uitasem deschisa cam de un deget… în partea de sus. Prin spatiul de aerisire patrundea un get puternic de aer rece dinspre afara, care producea acel muget, suerat, vâjâit… acel zgomot care ma facuse sa visez cu cele doua vacute. Bine ca imaginatia nu ma dusese sa visez cu stindardul dacic. Se zice ca si acela producea un oarecare muget sau suerat care înspaimânta si alunga dusmanii! Cine stie ce lupi m-ar fi încoltit prin somn!

Afara ploua cu galeata. Apa se prelingea prin crapatura geamului deschis udând mocheta. Am zâmbit… si m-am linistit. Ploua de mai bine de doua saptamâni. Cei de la stiri ne-au anuntat ca a fost cea mai umeda si friguroasa vara din ultimii 60 de ani. Vara australiana, desigur! Ploua intermitent si la Launceston, si la Hobart, si la Melbourne si la Sydney… Noaptea temperaturile scad pâna la 10 grade Celsius. Asta e vara? Ma reîntorc zâmbind în asternutul cald… având grija ca nu cumva sa uit vreun creion pe unde nu trebuie. Pun capul pe perna, închid ochii si… simt ca mi-e dor de viata pastorala si de de vacutele mele!

***

A doua zi pe la vreo unspe suna telefonul. E distinsa doamna de la atelierul de reparat computere. „Nín h?o!” îi spun vesel crezând ca îmi da o veste buna. „Hello” îmi raspunde dânsa cu o jumate de voce. Inteleg ca ceva nu e în regula. Începe sa îmi recite parca o „Miorita” tradusa din limba chineza în engleza, un speech lung… atentionându-ma ca problema cu „boala” calculatorului meu e foarte seriosa, ca am fost calcat de hackeri si ca am un virus cât mine de mare si ca as putea pierde si datele… „Pliz, pliz, îi spun, faceti tot posibilul sa nu se piarda nimic”. „OK, spune tânara domnita, dulce si suava ca o garofita… dar va costa”. „Cât?” întreb eu consternat. „Pai, 145 de dolari un hard disk nou, de un terabyte, pe care vom transfera datele. Apoi 60 de dolari un program performant de antivirus, de alde Noton SystemWorks Professional Edition 2011 si nu uitati manopera… înca 40 de dolari pe lânga ce mi-ati platit. Desigur ca vom reinstala sistemul operator Windows”. Ce sa raspund? Am aceeptat. Eram strâns cu usa. Mi-a spus ca va fi gata peste doua zile. Pe naiba! A fost gata peste zece zile. Acum îl am acasa, instalat în camera unde le gasisem pe Jo Ann si pe Vachelle. Ma uit pe monitor. E cam harababura în interior, dosare ravasite, file puse aiurea… dar sistemul operator merge zeiss! Afara s-a mai luminat… ploaia s-a oprit, norii s-au împrastiat, doar un sunet placut, ca un tors de motan vine… dinspre hard. Da-le încolo de zgomote! Mai bine intru pe net si ascult „Radio Prodiaspora”. Sunt convins ca Mos Vasile si Doamna Olguta ma vor delecta cu comentariile lor si cu melodii minunate.

P.S. Am uitat sa va spun ca intre timp am consultat si o carte serioasa de vise. Acolo am aflat ca „vacutele” însemna prosperiatate. Ma paste bogatia! Ba mai bine nu, caci cine stie ce hackeri vin sa îmi sparga casa si sa îmi fure averea…

Stan PATITU Jr.

Launceston, Tasmania

14 decembrie 2011

 

Scrisori de departe

On By nelursIn poetryLeave a comment

Cine esti?

 

Cine esti de vii noaptea somnul sa mi-l furi?

Ca din povesti aduci fior, aduci un vis;

plecând în zori lasi un abis,

neîncetat ma tulburi.

Iar când lipsesti în clipe osebite,

înfrigurata eu te caut si mi-e teama

ca ai pierit si nu-mi dau seama,

                                                              de esti un vis ascuns în gândul ostenit.

                                                               Doar în poezie, în singuratate,

                                                               poti cuprinde

                                                               raza cea mai alba a inimii curate

                                                               si dorul crud, neiertator si viu.

 

                                                Vavila POPOVICI – Din volumul “Scrisori de departe”

Geneza conflictului spiritual

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

CĂDEREA ÎN PĂCAT

George Danciu

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.Geneza, 2.15

Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (…) îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. Epistola către Romani, 13.12;14

Acoperirea –  de care avem nevoie

Dumnezeu a creat lumea noastră, extraordinară,  și întreg Universul, cu galaxiliile care-l alcătuiesc.  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. (Geneza, 1.31).

Așezându-l pe om în Gradina Continue reading “Geneza conflictului spiritual” →

Seara de Fotografie

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

 Comunicat de presa:

SEARA DE FOTOGRAFIE

   VERNISAJ EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE

 

 

                                   “ABSINTH”

 

 

Cu ocazia sarbatorilor de iarna va invitam sa vizitati o noua expozitie de fotografie.

Vino miercuri 14 decembrie 2011, ora 19.00 la  CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI    et.I pentru o intalnire cu autorii:

 

              SIMONA ANDREI si SERBAN TUDOR

 

Organizatori:

*  CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI


         Departamentul Cultural Artistic & Cenaclul “Ion Chiric”

 

Dir.CCSG: ec.Ovidiu Ioan Manole

 

* proiect in colaborare cu “atelierele de creatie ale poetei angela baciu”

 

Expozitia cuprinde 40 de lucrari asezate sub semnul senzualitatii bizarului

Fotografiile sunt alb-negru si color, lucrate in sistem digital, dar si pe film in maniera clar obscurului.

 Se intalnesc: portretul, abstractul, conceptualul, colajul intr-o atmosfera de…experiment.

 

Perioada expozitiei: decembrie 2011/ianuarie 2012

La finalul expozitiei, fotografiile pot fi achizitionate, pentru detalii se ia legatura cu autorii.

 

Vernisajul se va incheia cu o agapa cu iz interbelic; va asteptam cu un ceai fierbinte si un strop…de absint sa petrecem sarbatorile impreuna !!!

  • puteti veni cu manusi glase si joben…vom fi intre prieteni!!! ne vom simti ca in vremurile de altadata!!!

 

Coordonator proiect: Angela Baciu – scriitor,cons.cult.


Multumim presei, colaboratorilor, voluntarilor si tuturor prietenilor.

(afis: Serban Tudor)

 

           “Absint: iubirile-furii, iubirile-asteptari, umbrele-taceri.

                 Un dram de nebunie si neconventional in fotografie.” (Simona ANDREI)

 

            “Absint: sa deschizi usa verde, te asezi pe un scaun in balconul vechi undeva intr-un colt uitat de lume.

        visele tale incep sa roiasca, se tin de maini si zboara precum fluturii. inchizii ochii si sorbi din licoarea verde,

        pasiune inflacarata fara limite, interzisa. ne asteapta o noapte lunga. ameteala dulce-amarui plina de pacat…ei da, licoarea verde ne invaluie

        incet-incet, suntem in aceeasi fotografie…” (Angela BACIU)

                                                      

      ***

                 SIMONA VALENTINA ANDREI

 

–          Studii: Facultatea de istorie, Filosofie, Teologie, specializarea Filosofie, Universitatea “Dunarea de Jos” , 2007, Galati

–          Premii: – Salonul National de Fotografie “Dan-Mihai Calinescu” Craiova 2008, premiul I sectiunea “Portret”

–          Activitate in domeniul fotografiei:

– Salonul de vara, expozitie colectiva, iunie 2007, Galati

– Salonul National de Arta Fotografica Muntenia – Mileniul III, Campina 2007, editia a IV-a

– A XII-a Bienala a Salonului National de Arta Fotografica “Eva” Slatina decembrie 2007

– Salonul de iarna, expozitie colectiva, ianuarie 2008, Galati

– Expozitie personala “Dor de Eva”, februarie 2008, Galati

– Salonul National de Arta Fotografica – editie jubiliara, organizator Foto Club “Mircea Faria”, Craiova 2008, editia XXV

– Lucrari publicate in albumul On Exposure, Suedia, editia 2008 si 2009.

– Membru debutant AAFR, ianuarie 2009

– Salonul de iarna, expozitie colectiva,  februarie 2009, Galati

– Membru al Fotoclubului Dunarea de Jos, mai 2009, Galati

– Expozitie personala “Cusca”, iunie 2009, Galati

– Lucrari acceptate la Salonul International de Fotografie Sibiu 2009

– Expozitie personala „ Semn de apa”, ianuarie 2011, Galati

– Expozitie personala „Semn de apa”, iunie 2011, Craiova

                                                         

  ***

 

                  = SERBAN TUDOR =

 

Studii:

Actualmente: Doctorand, anul IV de studii doctorale in cadrul Universit?tii de Arte si Design Cluj Napoca, inscris in anul 2007 cu lucrarea cu titlul : ‘’Social ?i estetic în Banda Desenat?”.

Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca , Programul de Studii Universitare de Master, departamentul Grafica in perioada 2005-2007

Examen de Disertatie sesiunea iunie 2007

Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca-sectia Grafica Sevalet Promotia 2005

Bursa de studiu Socrates-Erasmus-februarie-mai 2005 Ecole Supérieure des Beaux-Arts de Cornouaille-Quimper-Fran?a

Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin”- Gala?i -sectia grafica-promotia 2001

 

Colaborari:

1. 15-31 mai, 15 septembrie-15 octombrie 2011 “Cusca” si “Evadarea” cu miscarea Athanor- Muzeul de Arta Vizuala Galati

1. 03-05 iunie 2011 participarea la “ACU fest”- Festivalul de arta si cultura urbana Galati cu o lucrare de graffiti si o lucrare din cadrul gruparii Athanor cu expozitia “Cusca”

2. 01 august-15 august 2010 tabara de creatie ecologica “Alandala” grupul Athanor-Muzeul de Arta Vizuala Galati

3. Membru stagiar in Uniunea Artistilor Plastici Romania , Filiala Galati, sesiunea iunie 2009- 2010

4. Saatchi&Saatchi Romania-20 noiembrie 2006-15 ianuarie 2007: ca Ilustrator

5. British Council Cluj-Napoca-noiembrie 2004 Work-shop:Centenar Screen-Printing

6. Casa de Cultura a Studentilor Cluj-Napoca : realizare afis in cadrul festivalului Student Fest 2002-2003

 

Activitati Expozitionale:

2011 octombrie-noiembrie-“Salonul anual de desen” UAPR –Muzeul de Arta Vizuala Galati

2011 24 mai-03 iunie –“Cusca”- Galeriile UAP N. Mantu Galati-expozitia gruparii Athanor

2010 13 decembrie -21 ianuarie 2011 “Salonul de Iarna” UAP N. Mantu Galati- expozitie de grup

2010 13 septembrie -09 octombrie “Salonul de Toamna” UAP N. Mantu Galati-Braila – expozitie de grup

2010 august-septembrie „Saloanele Moldovei” Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacau – Muzeul de Arta- editia a xx-a-expozitie de grup.

2010 01 august-15 septembrie “Alandala” grupul Athanor-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie de grup – Participare cu lucrarea Omagiu lui Peyo,W. Disney si O. Tezuka

2010 iulie-“Atelier 35”-expozitie de grup –Galeriile Alfa Bacau.

2010 26 iulie – 07 august “Salonul  National de Arta Satirica” UAP N. Mantu Galati-expozitie de grup organizata de Florian Doru Crihana

2010 15 iunie “Eminsciana”–Galeriile UAP N. Mantu Galati-expozitie de grup

2010 1 iunie – organizarea expozitiei de grup a studentilor Facultatii de Arte sectia pictura Universitatea Dun?rea de Jos intitulat? “Tehnicile Gravurii”-Mon d’art Galati

2009 16 noiembrie -05 decembrie “Salonul de Iarna” UAP N. Mantu Galati- expozitie de grup

2009 august “Motion E-Motion”-Galeriile UAP N. Mantu Galati-expozitie personala

2009 august-septembrie-octombrie „Saloanele Moldovei”, expozitie de grup organizata la Chisinau , respectiv Bacau-expozitie de grup.

2009 07 iulie “Atelier 35”-expozitie de grup –Galeriile Alfa Bacau.

2009 aprilie “A?a” grupul Athanor-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie de grup

2008 noiembrie “V”-Mon d’Art Galati-expozitie personala

2008 septembrie “Pana acum…”-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie personala

2007 “Film de scurt metraj si fotografie digitala”-“Xfuture Galerry” Sibiu-expozitie de grup

2005 participare la expozitia tematica de grup“Scene D’interieure 2” organizata de Ecole Supérieure des Beaux-Arts de Cornouaille-Quimper Franta-pentru studentii din anii terminali

2004 British Council Cluj-Napoca-participare expozitie “As Is When”

2004 septembrie “Obscurity”-Mon d’Art Galati-expozitie personala

2004 aprilie “Liturgical”-Mon d’Art Galati-expozitie personala

2003 martie “Blacky & Pinky”-Art Caffé Sibiu-expozitie personala

2001-2002-2003-2004 “Student Art”-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie de grup

 

Premii:

2001 Olimpiada Nationala de Arte Plastice Arad-Locul II Grafica; Mentiune-Desen

2000 Olimpiada Nationala de Arte Plastice Tulcea-Mentiune Grafica; Locul III Desen

1999 Olimpiada Nationala de Arte Plastice Craiova-Locul I Grafica

1999 Concursul national “Gh. Naum” Braila-Premiul II

1996 Concursul International Japonia “Save The Earth!”-Preserve the Beautiful Oceans, Skies, Forests for the 21th Century-Locul IV

1996 Concursul national “Icoana din sufletul copilului”-Locul I

Hobby: Banda Desenata, Comics, Manga, Film de animatie, Science Fiction

Apari?ii in edi?ii de specialitate:

2011 Dic?ionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova , 1800-2010, Editura Art XXI

2009 “Un secol de arte frumoase in Moldova ” vol II- Valentin Ciuca, Editura Art XXI,

 

VA ASTEPTAM SI VA URAM

                     “LA MULTI ANI!”

 

http://casasindgalati.blogspot.com/

http://angelabaciu.blogspot.com/

 

Poetul si Muza

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Lânga tine e tot lunea spre seara,

Început de saptamâna si lumina

nu s-a mai curbat,

Îmi pui creionul în mâna si vina

sa fac sex cu tine când primaverile s-au terminat.

În acest anotimp e o pierdere de dorinta,

amestec orb de cuvinte, doar pâna joi,

de îmbratisari înverzite peste inspiratie

pâna la terminarea poemului, apoi

continuam cu o adânca respiratie

si ramân mai sarac de cât tine

si mai lipit de pagina alba!

Ah! Si cât am mai dorit sa mai vii,

Dar primavara nu mai vine

Si astfel am rezistat presiunii

verbului din ultimul vers.

 

Am dorit sa-l sterg dar nu m-ai lasat

Doreai sa locuim în acesta, univers

pentru un fel de a usura uitarea,

Si nu mai stiu daca esti lânga mine

si împreuna sa serbam plecarea.

Timpul se adunase tot într-un caer,

Când am vrut sa te strâng în brate

m-am trezit cu trupul tau de aer.

 

Al.Florin TENE

 

Poezia Corinei Lupu

On By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Octavian D. Curpas

Atunci când autenticitatea si prospetimea devin o emblema în rime

 

Poezia Corinei Lupu este ornamentala, linistita, expresiva. Poeta priveste cu interes constructiv viata, cu imaginile si experientele ei, astfel ca versurile seamana cu un mozaic. Cu o desfasurare de registre tematice si de exprimari cuminti, emotionate si emotionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversa si atragatoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage si stimuleaza imaginatia.

Corina Diamanta Lupu s-a nascut pe 7 aprilie 1967, la Bucuresti. În iulie 1989, îsi ia licenta la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti, iar în octombrie acelasi an, se casatoreste cu Octavian Lupu. Dupa terminarea studiilor, aceasta este profesoara de limbra si literatura româna si apoi, traducator. Pasiunile sale ramân neschimbate, aceleasi ca si în anii studentiei. Autoarea este atrasa de arta în general, si în special de literatura, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie si Georges Simenon. În ceea ce priveste poezia, are o adevarata pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson si Ezra Pound, iar în pictura pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier si Elisabeth Louise Vigee Le Brun.

Pe lânga arta, una dintre preocuparile de capatâi ale Corinei Lupu sunt lucrurile spirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei si închinarea fac parte din viata ei obisnuita de credinta. Apartenenta la o biserica crestina îi aduce liniste si pace interioara si o sustine pe calea vietii. În afara de Cartea Cartilor, din lecturile Corinei Lupu fac parte scrierile unor autori crestini ca John Bunyan si Charles Spurgeon. De altfel, din literatura religioasa, aceasta a preluat în poeziile sale nota de verticalitate, standardul moral, exprimarea “cu suflet” a ideilor.

„Literatura nu e în genere, o vocatie feminina, ci barbateasca“, spunea Eugen Lovinescu. Minusurile atribuite în general, literaturii feminine (considerata, lirica, subiectiva, imatura, etc.) nu se regasesc în poezia Corinei Lupu, care foloseste un stil cultivat, dar în acelasi timp lejer, degajat, dinamic. Apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparatia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare, poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictura în cuvinte, în culori vii, pastelate, însa în acelasi timp diafane. Versurile ei se remarca prin abilitatea de a surprinde în mod clar, fara ezitari si cu detalii pretioase, un anumit aspect din realitate. Corina Diamanta Lupu are puterea de a transfigura, de a declansa fara ostentatie, emotia generala, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trait. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilitati dispuse la comunicare, necenzurate, care o situeaza sub zodia originalitatii.

Corina Lupu descrie ceea ce vede si ceea ce aude, întorcând totusi privirea asupra propriului continut sufletesc. Ea stie sa ne atraga atentia, cu tact, într-o demonstratie eleganta si convingatoare, asupra atributului „feminin“. Compozitia sa este autentica, uniliniara, fara alunecari de prisos si fara crispari morale, oferind ragazul trairilor launtrice lucide si pertinente. Fara sa se abata de la obiectivul initial – sa fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge ca dincolo de cuvinte, se afla un om viu, în permanenta miscare. Iar optiunea sa ramâne orientarea spre nuante filologice limpezi, cu semne, deprinderi si expresii caracteristice. Iata de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplitatii si spontaneitatii unor rostiri elementare.

Autoarea dovedeste o fantezie inteligenta, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului si având vocatia directitatii si gustul pentru propozitiile concise. Chiar daca nu ajunge la concepte, adica la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioara, întrucât poeta prefera scenariul clasic, însa într-o rescriere moderna. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuantata si riguroasa, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fara efuziuni retorice si clisee lenese. Caracterizându-se prin coerenta si expresivitate, analizele sale sunt atente, migaloase, de o logica impecabila. Lectura ne descopera o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxata, dezbarata de orice inhibitie.

Poezia Corinei Lupu se remarca prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul si alte sentimente, stari si ipostaze care tin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trairile sale sunt intense, ceea ce o determina sa deschida supapa expresiei, în speranta ca marturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel spunea ca “speranta este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depaseste limitele iluziei, îmbratisând într-un mod miraculos o realitate necosmetizata.

Nu exista monotonie, ambiguitate, lipsa de perspectiva în poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificatia vietuirii într-un univers unic, real, însa în acelasi timp, estetic prin sine însusi.

 

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Poticnitul…

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

PRICINA DE POTICNIRE

Petru Lascau

http://lascaupetru.wordpress.com/


Atunci ucenicii Lui s-au apropiat si I-au zis: „Stii ca fariseii au gasit pricina de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit? ”                                                                                                                                                          Evanghelia dupa Matei 15:12

Fariseul se poticneste. Des. Cât mai des. În orice. În oricine. Poticnitul, este stilul lui de viata. Fire sensibila si fragila se poticneste usor.

Ce este poticnitul? A te împiedica de ceva. Mergeai bine – mercy, si când colo ai dat cu piciorul în ceva care îti taia calea. Era sa cazi. Cât pe-aci. Figurativ, fariseul se împiedica în ideile altuia. În ale lui Isus. Era cât pe-aci sa cada de la credinta, saracul. Norocul lui ca n-a cazut. A ramas în ratacirile lui. Vechi. De când lumea.

În ce se poticnisera aceste fete bisericesti? În cuvintele Domnului, care-i avertizau pe ascultatori ca „nu ceea ce intra în gura, spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om” (Matei 15:11).

Poticnitul se împiedica de adevar, pentru ca el crede în minciuna sa. El crede inversul. De fiecare data. De fapt, fariseul este uitat pe invers. El crede ca ceea ce manânca el poate sa-i spurce trupul. De aceea are o lista cu o dieta stricta. Stie ceea ce este curat si ceea ce este spurcat. A mâncat toata viata kosher. De aceea, îi dispretuieste pe aceia care manânca orice si oricum. Ei sunt spurcati. Nu trebuie sa ai nici o legatura cu ei. Nu poti sta la masa cu ei.

În timp ce Poticnitul îsi pazeste gura sa nu guste din nimic ce este spurcat, nu da nici o ceapa degerata pe ceea ce-i iese din gura. Si vomita cu nemiluita peste toata lumea invectivele, acuzatiile false, bârfele si hulele lui. Nu scapa nimeni.

Poticnitul este cu ochii pe tine si pe religia ta. „Pentru ce calca ucenicii Tai datina batrânilor? Caci nu-si spala mâinile când manânca” (Matei 15:2). El nu se îngrijeste doar de curatenia bucatelor pe care le manânca el, ci se uita în farfuria ta. Nu se îngrijeste doar de curatenia mânilor sale ci se uita daca te-ai spalat tu. Se poarta ca un politai religios. Talibanul. Sa nu cumva sa diluiezi religia sa concentrata. Concentrata în eul sau.

Pentru ca el „tine credinta asa cum a primit-o”, Poticnitul îti tine libertatea credintei tale sub colimatorul pretentiilor lui. Pare cu atât mai pe calea cea îngusta, cu cât îti îngreuneaza tie mersul. Când nu te conformezi are cuvinte grele de acuzare la adresa ta.

Poticnitul se spurca pe sine nu doar cu acuatii la adresa religie tale, dar îsi ocaraste parintii si familia, tot la fel. Striga la fel de tare si la sotie ca la adunarile generale din biserica. Este la fel de caustic cu copiii sai ca si cu membri comitetului bisericii. Datina sa este mai importanta ca oamenii. Indiferent cine sunt acestia. Chiar parintii lui. Dar el manânca kosher.

Poticnitul se împiedica în cuvintele care desconspira duplicitatea vietii sale. Gaseste pricina de poticnire în adevarul care îl poate elibera. Se ciocneste periculos de esente în alergarea sa dupa forme. Dar, el se tine tare. Nu va cadea de la credinta sa! N-o va schimba-o nici pe adevar. Va ramâne infelxibil. Beton.

Este usor de recunoscut. Poticnitul te vorbeste de rau, dar te spala pe picioare la Cina Domnului. Te denigreaza dar tine zile de post. Te batjocoreste, dar se spala de dinti dupa aceea. Îti scrie scrisori anonime pline de venin, dar vine la rugaciune împreuna cu tine. Te uraste de moarte dar te saluta cu „Pacea Domnului!”

Cei ce se poticnesc, se poticnessc pentru ca umbla în întuneric.

Sfatul Domnului, este simplu: „Lasati-i!” Trebuie sa fugi din calea lor. Sa n-ai de-a face cu ei. Sa nu te lasi calauzit de ei. Calauzele acestea oarbe te vor duce cu ei în groapa.

De la fereastra mea de sus, l-am urmarit ani buni pe Poticnit. Se poticneste mereu. În orice si în oricine. În tot ce nu este dupa placul si datina sa. Ceea ce ma mira ca dupa atâta poticneala este mereu în picioare. Uneori am impresia ca este un fel de pisica sau un Hopa Mitica. Se tot poticneste si nu cade de fel. Datinile si religia sa strâmba îi slujesc de cârje. Ramâne mereu în picioare cu toate ca se poticneste la tot pasul. M-am tot caznit sa aflu misterul acestui echilibru de circusist. Banuiesc acum ca Poticnitul n-are unde sa mai cada. E un cazut pe dinauntru. E la pamânt. Echilibrul cel mai sigur este la sol. Sau în pamânt. Mortii nu-si pierd echilibrul niciodata.

Preluat:  http://lascaupetru.wordpress.com/

Minuni, ca excepții de la regulă, în Genealogia Sfântului Prunc

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, MiracoleLeave a comment

Cartea neamului lui Isus Hristos

 George Danciu

Există două genealogii, paralele, care redau firul istoric nevăzut, asemeni firului cărămiziu întins de Rahav în cetatea Ierihon pentru a-si salva casa, la intrarea poporului evreu în ţara promisă, când a legat ca semn de recunoaștere și protecție funia de fir cărămiziu la fereastra prin care i-a coborât pe cei do Continue reading “Minuni, ca excepții de la regulă, în Genealogia Sfântului Prunc” →