Reverberate gânduri

 

 

 

 

.

 

 

 

       Vavila POPOVICI, Raleigh NC

 

        Clipa de prabusire

 

Sunt clipe în viata când te prabusesti

prin aerul ce nu mai opune rezistenta.

Când framântarea, durerea din tine

atinge limita suportabilitatii,

când nu mai poti accepta „temperatura

normala” a vietii, atunci… te prabusesti!

Cazi într-un gol, în tine însuti cazi,

în neantul fiintei tale.

Ciudata, unica senzatie sa cobori

înspre adâncul tau infinit!

De sub o lespede de plumb

pare c-auzi tonuri vibrând…

Peretii odaii te privesc surâzând.

Alergi spre oglinda vindecatoare.

Te privesti.

Înspaimântat de figura-ti grotesca

si de vraja demonica ce te-a înstapânit o clipa,

din abisul imaginat te trezesti.

.

                    (Din volumul “Reverberate gânduri” – Vavila Popovici)

Asculti doar de Acela pe care îl cunosti…

George Danciu

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

                                            Evanghelia dupa Ioan, 17.3

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.     

                                           Epistola 1 Ioan, 2.3-4

IESI DIN TARA TA SI DIN CASA TATALUI TAU


Întotdeauna am avut o alta parere decât a multora, într-o anumita privinta.

Noi, românii, ne laudam foarte mult cu Eminescu. Daca doresti sa ai un raspuns cumva usor si acoperitor – în fata oamenilor –, pomenind un autor român de referinta, spui fara ezitare, Eminescu!

Doar putini sunt aceea care ezita, dar asta nu pentru ca se îndoiesc de locul luceafarului …, ci deoarce cunosc o prevedere legala lasata de Nicolae Iorga, care suna asa: Nu te lauda cu înaintasii tai, daca nu le calci pe urme. Ca sa ne edifice definitiv, acest om între oameni, mai adauga o vorba cu tâlc: daca ai înteles cele citite, mai ca meritai sa fii însuti autorul!

Dar, cel mai adesea, oamenii, n-ar trebui sa-l dea ca pilda pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Si asta din simplul motiv ca nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul si nici opera sa.

În cartea Genesa, 12, gasim aceste celebre cuvinte:

1 Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.

2 Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.

3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran.

5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, împreuna cu toate averile pe care le strânsesera si cu toate slugile pe care le câstigasera în Haran. Au plecat în tara Canaan si au ajuns în tara Canaan.

6 Avram a strabatut tara pâna la locul numit Sihem, pâna la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci în tara.

7 Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: „Toata tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se aratase.

8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a întins cortul, având Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.

9 Avram si-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazazi.

Daca citim atent Biblia, vedem ca Avraam, un om din multimea celor chemati în mod direct si  personal de catre Dumnezeu, nu fusese mai dinainte un om iesit din comun. Caracterul deosebit i s-a slefuit si a intrat in galeria eroilor credintei odata cu umblarea sa în ascultare si împreuna cu Dumnezeu.

Din viata lui Avraam putem învata si noi:

  1. Chemarea (ta) e personala. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi si întelege chemarea Domnului. Niciodata nu e prea târziu, pâna mai e har, sa începi o relatie cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!

  2. Chemarea este specifica. Fiecare dintre noi, suntem chemati specific, sa iesim din rutina noastra, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obisnuit. Sa iesim din necredinta. Sa iesim din inertia necitirii Bibliei, a rautatii, a mândriei, a pacatului, a nescultarii etc

  3. Raspunsul – la chemare – este personal. Nu poate raspunde nimeni în locul nostru.

  4. Binecuvântarile sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Cititi versul 4 si veti revedea ce binecuvântari extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, dupa ce a fost trecut prin câteva probe (încercari ale credintei), si, apoi prin testul final în care i s-a cerut sa aduca ca Jertfa ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubeste, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica pacatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost rastignit cu violenta si apasare), însa, atunci când Avraam, prin credinta, a ridicat cutitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultarii! Daca pâna aici, îi zisese ca urmasii sai vor fi ca nisipul Marii, acum Domnul îi zice ca (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!

  5. Dumnezeu i se arata. Dumnezeu va purta de grija. A întors ochii si a vazut un miel încurcat cu coarnele într-un tufis (Gen.22.13). Vezi si Evanghelia dupa Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!

  6. (v.8)  A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului. Avraam  i S-a închinat Lui Dumnezeu. Sa rastignim firea noastra mândra, sa-i dam lui inima noastra si neputintele noastre (chiar si reusitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).

Avraam e tatal tuturor credinciosilor, stramosul celor care au credinta si traiesc în ascultare de Dumnezeu.

Nu poti asculta si nu poti sa te încrezi în cineva fara sa-l cunosti.

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.

                                                                       

Ieși din țara ta și din casa tatălui tău

 George Danciu

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Evanghelia după Ioan, 17.3

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Epistola 1 Ioan, 2.3-4

Asculți doar de Acela pe care îl cunoști

Noi, românii, ne lăudăm foarte mult cu Eminescu. Dacă dorești să ai un răspuns cumva ușor și acoperitor – în fața oamenilor –, pomenind un autor român de referință, spui fără ezitare, Eminescu!

Doar puțini sunt aceea care ezită, dar asta nu pentru că se îndoiesc de locul luceafărului …, ci deoarce cunosc o zicere de-a lui Nicolae Iorga, care sună așa: Nu te lăuda cu înaintașii tăi, dacă nu le calci pe urme. Ca să ne edifice și mai bine, marele istoric român, mai adaugă o vorbă cu tâlc: daca ai înțeles cele citite, mai că meritai să fii însuți autorul!

Dar, probabil că tot mai puțini ar trebui să-l dea ca pildă pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Și asta din simplul motiv că nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul, dar nici opera sa.

În cartea Genesa, 12, găsim aceste celebre cuvinte:

1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.
6 Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.
7 Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase.
8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.
9 Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Dacă citim atent Biblia, vedem că Avraam, un om din mulțimea celor chemați în mod direct, personal, de către Dumnezeu, nu fusese apriori unul de excepție. Caracterul deosebit i s-a făurit odată cu umblarea sa în ascultare împreună cu Dumnezeu.

Ce putem învăța din viața lui Avraam?

  1. Chemarea (ta) e personală. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi și înțelege chemarea Domnului. Niciodată nu e prea târziu, până mai e har, să începi o relație cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!

  2. Chemarea este specifică. Fiecare dintre noi, suntem chemați specific, să ieșim din rutina noastră, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obișnuit. Să ieșim din necredință. Să ieșim din inerția necitirii Bibliei, a răutății, a mândriei, a păcatului, a nescultării etc

  3. Răspunsul – la chemare – este personal. Nu poate răspunde nimeni în locul nostru.

  4. Binecuvântările sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Citiți v4. Și veți revedea ce binecuvântări extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, după ce a fost trecut prin câteva probe (încercări ale credinței), și, apoi prin testul final în care i s-a cerut să aducă ca Jertfă ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubește, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica păcatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost răstignit cu violență și apăsare), însă, atunci când Avraam, prin credință, a ridicat cuțitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultării! Dacă până aici, îi zisese că urmașii săi vor fi ca nisipul Mării, acum Domnul îi zice că (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!

  5. Dumnezeu i se arată. Dumnezeu va purta de grijă. A întors ochii și a văzut un miel încurcat cu coarnele într-un tufiș (Gen.22.13). Vezi și Evanghelia după Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!

  6. (v.8)  A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Avraam  i S-a închinat Lui. Să răstignim firea noastră mândră, să-i dăm lui inima noastră și neputințele noastre (chiar și reușitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).

Avraam e tatăl tuturor credincioșilor, strămoșul celor care au credință și trăiesc în ascultare de Dumnezeu.

Nu poți asculta și nu poți să te încrezi în cineva fără să-l cunoști.

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.

Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.     (1 Ioan, 2.3-4)

ÎMPRUMUTUL

Jianu Liviu-Florian

În pamânt, din stele,
Bate inefabil,
Ceasul vietii mele
Biodegradabil.

Si ma zbat cu grele
Clipe de nimic,
Din pamânt, în stele,
Sa îl mai ridic.

Îmi scuzati deranjul,
Dati-mi, pentru-o clipa,
Dintr-un umar, franjul
Pentru o aripa.

Si platesc contorul
         CEASUL DIN TURN             La dobânzi, cvintuplu:
.                                                                   Când îmi voi lua zborul,
.                                                                   Va restitui trupul.

 

                                                                     9 Decembrie 2011

Creatie si Cuvânt

Sorin Sabou

Psalmul 19 este unul dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodata în toata literatura universala (C.S. Lewis). Acest poem cauta sa surprinda cititorul cu cele mai subtile lucruri pe care le pune Dumnezeu în calea lui.

Avem o trecere de la macrocosmos la microcosmos, o trecere de la trecerea vremii la cercetarea inimii pentru ca omul sa poata identifica pacatele cele mai greu de vazut: mândria si pacatele comise fara sa-si dea seama.

Vigoarea creatiei este prezentata prin personificarea ei, în special a celui mai deosebit obiect al ei: soarele. Bucuria acestuia este surprinsa în termenii mirelui care iese în prima dimineata din camera nuptiala, si ca un viteaz este gata de lupta. Dinamica creatiei istoriseste despre Creatorul ei, dar nu tot omul aude aceasta istorisire. Mesajul creatiei este auzit doar de catre cei care au o sensibilitate pentru acesta, altfel acesta trece fara sa fie perceput.

Daca cerurile proclama slava lui Dumnezeu, Legea/Cuvântul proclama voia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu în cele sase ipostaze (Lege, marturie, orânduire, porunca, frica, judecata) aduce ceea ce îsi doreste fiecare om sub soare: suflet înviorat, întelepciune, bucuria inimii, lumina ochilor, vesnicie, sustinere. Aceasta lucrare a Cuvântului da aceste roade doar daca omul ajunge sa-l pretuiasca precum pretuieste aurul, si-i place la gust precum îi place mierea. Atunci Cuvântul poate patrunde atât de adânc încât omul sa ajunga sa se verifice în privinta celor mai subtile pacate: cele facute din nestiinta si cel al mândriei. Asa ajunge omul sa fie un om integru/fara prihana.

Sorin Sabou, http://www.sorinsabou.com/files/Creatie_si_Cuvant.html

***

Psalmul 19

1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui.

2 O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el.

3 Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit:

4 dar rasunetul lor strabate tot pamântul, si glasul lor merge pâna la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.

5 Si soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

6 rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui.

7 Legea Domnului este desavârsita si învioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da întelepciune celui nestiutor.

8 Orânduirile Domnului sunt fara prihana si înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii.

9 Frica de Domnul este curata si tine pe vecie; judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte.

10 Ele sunt mai de pret decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

11 Robul Tau primeste si el învatatura de la ele; pentru cine le pazeste, rasplata este mare.

12 Cine îsi cunoaste greselile facute din nestiinta? Iarta-mi greselile pe care nu le cunosc!

13 Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mândrie, ca sa nu stapâneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.

14 Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele si cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea si Izbavitorul meu!

 

CONTEMPORAN CU TINE

Jianu Liviu-Florian

 

Contemporan cu tine sunt demult –

De cand ieseai, cu-un ochi inchis, afara –

Cand primul tipat, inca ti-l ascult –

Si ne priveam, curiosi, intaia oara –

 

Contemporan cu tine sunt de cand

Nici nu stiai, de maini, ca-s ale tale –

De cand descopereai la tine-n gand,

Cuvantul mama , rasfirand petale –

 

Contemporan cu tine sunt, voi fi,

De cand  in brate-mi  leagan ai avut,

Si  eu ti-am fost si inger, ca sa fii,

Mai inainte de a fi avut –

 

Contemporan cu tine, raspunzand

Atator mari mirari si intrebari –

Purtand pe linii mana ta, pe rand,

Pe inca nestiutele  carari –

 

Contemporan cu tine, cand plangeai,

Contemporan, strangand si eu, din dinti,

Pe cand voiam o lume sa-ti fac RAI,

Cum mi-au facut-o Rai, ai mei parinti –

 

Contemporan cu tine, cand nu sunt,

Raman –   si te ajut sa faci, mereu,

Un  RAI, mai bun, mai bland, mai brav, mai sfant –

Sub talpi, ti-s eu, si-n suflet – Dumnezeu!

 

Creatie literară, psalmii

Creație și Cuvânt

Sorin Sabou

Psalmul 19 este unul dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodata în toata literatura universala (C.S. Lewis). Acest poem cauta sa surprinda cititorul cu cele mai subtile lucruri pe care le pune Dumnezeu în calea lui.

Avem o trecere de la macrocosmos la microcosmos, o trecere de la trecerea vremii la cercetarea inimii pentru ca omul sa poata identifica Continue reading “Creatie literară, psalmii”

Procreare în dragoste

       ALIANTA FAMILIILOR                         DIN     ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

8 decembrie 2011

PROCREARE IN DRAGOSTE

Propulsata de secularism, la inceputul Mileniului III omenirea s-a pozitionat la marginea unei prapastii adinci, cu consecinte noi, unice, si cu care pina acuma inca nu s-a confruntat. Despre una dintre ele comentam astazi. E vorba de procrearea si reproducerea umana. Daca la intocmirea lor fiintelor umane li s-a dat porunca sa “creasca” si sa se “inmulteasca,” secularismul zilelor noastre le spune sa creasca dar sa nu se mai inmulteasca. Functia reproductiva a fost redirectionata spre cautarea si satisfacerea placerii fizice. Cu nu multi ani in urma inca mai era in uzanta expresia ca doua fiinte de sex opus fac dragoste iar din dragostea reciproca rezulta alte fiinte umane, concepute in dragoste. In timp terminologia aceasta a dat loc uneia noi: oamenii nu mai fac “dragoste,” ci “sex.” Asa s-a ajuns la una din marile confuzii cu care se confrunta omenirea zilelor noastre: conceperea fiintelor umane este deconectata de dragostea reciproca. Functiei reproductive i s-a suprapus satisfactia sexuala.

In acest context al confuziei privind procrearea umana, intrebam: care e pozitia crestina? Cum vad crestinii functia procreativa a fiintelor umane? Intrebarea aceasta nu e nici retorica si nici fara rost. Raspunsul care i se da are consecinte. Spre bine sau spre rau. Afecteaza persoanele care se implica in procesul de procreare cit si fiintele care rezulta din el. E o intrebare, insa, care preocupa nu numai pe crestini dar si pe sociologi, politicieni, si pe cei preocupati de trendurile sociale in viitor. Relevanta acestui subiect a fost reliefata mai devreme in an in cadrul unei conferinte internationale de mare anvergura organizata in  China comunista in primavara la Hong Kong. Liderii chinezi incep sa devina tot mai preocupati de impactul ideologiei sexuale seculare asupra tarii lor si mai ales a generatiei tinere. Au inceput si ei sa puna intrebari, si au devenit interesati in special in notiunile crestine privind procrearea umana. Care sunt, intreaba ei, bazele ideologice crestine ale procrearii umane?

La aceasta conferinta a fost invitata si Dr. Jennifer Roback Morse, un sociolog crestin american, lider la Ruth Institute in Statele Unite. Expertiza ei este sexualitatea umana din perspectiva Bibliei. A prezentat o prelegere eminenta in cadrul conferintei, publicata in doua parti anul acesta, una in aprilie si una in iulie. Publicam astazi traducerea si adaptarea romana a primei parti, intitutala, in engleza “Loved into Existence,” adica, in romaneste “Procreat in Dragoste”. Titlul prelegerii e foarte sugestiv si incapsuleaza esenta actului procreativ din perspectiva crestina – procrearea este un act al dragostei si respectului reciproc intre barbat si femeie, uniti in casatorie, o functie creativa care rezulta in perpetuarea speciei umane, din dragoste si prin dragoste. Poate ni se pare simpla teza lui Dr. Morse. E important insa sa ne-o reamintim din cind in cind si sa o practicam in viata conjugala. Am fost conceputi in dragoste si suntem indemnati sa ne implinim functiile intime in dragoste. Printre multele observatii pe care Dr. Morse le face privind dragostea in procreare este si aceia ca fiintele umane sunt singurele fiinte care isi vad fata in momentele intime. Si asta, afirm ea, dovedeste ca am fost conceputi sa iubim si sa perpetuam specia umana in dragoste ca un act al iubirii.

Dr. Morse a tinut acest discurs pe 23 aprilie 2011, la Universitatea Baptista din Hong Kong , în cadrul unei conferinte de cercetatori occidentali si chinezi, intitulata: “Familia si etica sexuala: Învatatura crestina si valorile sociale”. China se confrunta cu numeroase probleme cauzate de destramarea familiei, inclusiv politica copilului unic, rate ridicate de divort, si un raport dezechilibrat intre sexe. Conferinta a fost convocata deoarece multe organizatii din China, chiar si Academia de ?tiinte si guvernul, sunt interesate de ceea ce crestinismul are de spus despre casatorie, familie, sexualitate si societate. Lucrarile conferintei urmeaza sa fie traduse în chineza si publicate sub forma de carte.

Materialul de mai jos a fost tradus si adaptat pentru noi de Radu Ionita, voluntar AFR (Danemarca). Ii multumim pentru sirguinta cu care a tradus si adaptat materialul cit si calitatea lui exceptionala.

Dr. JENNIFER R. MORSE: PROCREARE IN DRAGOSTE

Am fost invitata aici pentru a descrie punctul de vedere crestin al familiei, dragostei si casatoriei. Sunt onorata de invitatia de participare, si oarecum coplesita de sarcina. O voi lua ca pe datoria mea sa prezint învatatura veche crestina, si sa arat cum s-ar putea informa ideile noastre de astazi. În primul rând, voi explica ceea ce învata Biserica: Dumnezeu iubeste fiecare persoana în existenta, si doreste ca fiintele umane de astazi sa impartaseasca aceeasi dragoste urmatoarei generatii ce va sa vina. Acest lucru înseamna ca copiii ar trebui sa fie nascut de parintii lor, într-un context institutional de iubire permanenta, cu alte cuvinte, în casatorie.

 În al doilea rând, arat ca stiinta sustine liniile generale ale învataturii crestine. Persoana umana este destinata pentru dragoste. Copiii prospera ca indivizi în caminele casatorite. Societatea are nevoie de oameni care au dezvoltata constiinta si auto-controlul. Acest lucru are loc în copilarie, fiind într-o relatie cu un adult iubitor. Economia si sistemul politic, depinde de fapt, de dragoste. În cele din urma, arat ca aceasta întelegere crestina a familiei presupune includerea ei in societatea publica.

Voi lasa la aprecierea fiecaruia dintre voi, indiferent de credinta voastra, pentru a va asocia cu ceea ce spun, cum credeti de cuviinta. Într-adevar, sper ca voi toti, crestini cât si necrestini, ve-ti dori sa va asociati cu ceva din ceea ce spun eu aici. Cel putin, sper ca veti câstiga ceva respect pentru învataturile antice crestine.

Ce Crestinii cred

 Deci, care este învatatura veche a crestinismului? Noi credem ca Dumnezeu a creat universul din nimic, ca un act de iubire pura. El nu avea nevoie pentru a crea: El este complet suficient în Sinesi. Dar dragostea divina dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, s-au imprimat în seria de acte creatoare înregistrate în Geneza. Dumnezeu a declarat tot ceea ce El a creat a fi “bun.” (Gen 1:10) Iar dupa crearea omului, Dumnezeu a spus despre creatia Sa ca este “foarte buna” (Gen 1:31). Este un articol al credintei noastre ca tot ceea ce Dumnezeu a creat este bun. Dumnezeu nu a creat nimic rau.

“Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea noastra …. Deci, Dumnezeu a creat omul dupa chipul Sau, în chipul lui Dumnezeu, El l-a creat, barbat si femeie ia creat “(Gen 1:26) Ce înseamna sa fi creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.?Crestinii cred ca “Dumnezeu este dragoste,” (1 Ioan 4:8) si ca Dumnezeu este o comuniune de persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. Pentru a fi create în imaginea unui Dumnezeu Treimic, trebuie sa fie creat pentru iubire si pentru comuniune cu ceilalti. Pentru ca “nu este bine ca omul sa fie singur,” Dumnezeu a creat femeia. La vederea ei, Adam a exclamat: “aceasta este os din oasele mele si carne din carnea mea.” (Gen 2:23). Eva nu este o clona a lui Adam, si nici nu este ea atât de diferita ca fiind o alta specie. Ea este ca el, dar nu identica cu el. Geneza continua, “De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.” (Gen 2:24) Cu aceste cuvinte, Dumnezeu a creat casatoria, prima institutie social umana. El ia spus lui Adam si Evei: “Cresteti si va înmultiti,” devenind prima dintre poruncile Lui. (Gen 1:28)

Dumnezeu a creat pe Adam si Eva din dragoste, si pentru dragoste. Dumnezeu a intentionat sa-L iubim si sa ne iubim unul pe altul. Dar iubirea nu poate fi constrânsa. Iubirea trebuie sa fie data în mod liber. Prin urmare, Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a alege de a iubi sau nu iubi. Toate celelalte optiuni palesc in fata acesteia de baza: sa iubim sau nu iubim. Este învatatura neîntrerupta a Bisericii, ca Dumnezeu ne-a creat avand libertate.

Cu marele dar al libertatii vine si posibilitatea de a alege în mod eronat, de a alege împotriva iubirii lui Dumnezeu. Si asta este exact ceea ce au facut primii nostri parinti. ?arpele i-au convins ca “Veti fi ca niste dumnezei,” în cazul în care aleg împotriva lui Dumnezeu, a unei reguli simple, sa nu manânce din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului. (Geneza 3:5) Noi barbatii si femeile nu sunt dumnezei, ci creaturi ale lui Dumnezeu. Povestea caderii omului în Geneza spune ca pacatul a venit în lume, prin utilizarea abuziva a libertatii umane. ?i aceasta continua sa fie povestea rasei umane. Noi suntem creati “foarte bine” de catre Dumnezeu. Dar noi nu alegem sa nu fim ’’foarte buni’’ în functie de dragostea profunda si fara de sfârsit pe care El o are pentru noi. În schimb, cum ar fi intentia nerabdatoare a copiilor, noi alegem dorintele noastre imediate peste nevoile noastre cele mai profunde. Apoi ne mintim pe noi însine. Noi încercam sa ne agitam, dând vina pe altii, la fel cum Adam a încercat sa dea vina pe Eva, si Eva a încercat sa dea vina pe sarpe. Libertatea si responsabilitatea merg mâna în mâna.

Dar Dumnezeu nu poate fi pacalit. El a înteles ca Adam si Eva au facut o alegere fundamentala pentru a încerca sa mearga singuri. Dragostea Lui a continuat: El nu i-a distrus pe ei sau lumea pe care El a facut-o. El le-a permis sa mearga pe calea lor. Rasa umana a continuat în existenta, si a continuat sa aiba responsabilitate pentru creatie. Dumnezeu nu i-a abandonat, si nici nu a încetat sa-I iubeasca pe ei sau pe copiii lor.

 Dragostea umana în Planul Divin

 Iubirea umana este o parte din planul divin. Dumnezeu, autorul tuturor formelor de viata, ne-ar fi putut crea în mod diferit decât a facut-o El. El ar fi putut efectua un act de creatie special cu fiecare persoana noua, fara a necesita nici o participare a omului. Dar, ca o chestiune de fapt, în lumea în care traim, actul sexual dintre un barbat si o femeie poate naste o noua viata. Participarea omului în procreatia este parte a unui act de iubire între barbat si femeie. Dragostea parintilor unul pentru celalalt tâsneste în crearea unei vieti noi, la fel cum dragostea divina în cadrul Sfintei Treimi a tâsnit înainte în crearea lumii. De asemenea, este o chestiune simpla de fapt ca noi nu putem controla complet crearea unei vieti noi. Crearea de o fiinta umana necesita cooperarea între barbat, femeie si Dumnezeu. Exista un element “la intamplare” la fiecare act sexual. Chiar si tehnologia de reproducere artificiala, care pare a fi în final în controlul omului asupra procreatiei, are un element mare de aleatoriu. A fost spus ca actele “la intamplare” sunt calea lui Dumnezeu de a ramâne anonim. Dar eu nu cred ca descrierea explica participarea lui Dumnezeu la crearea unei vieti noi.

Partea lui Dumnezeu în crearea de viata noua este întotdeauna dragostea. Un barbat si o femeie poate concepe un copil din accident, sau prin viol. EI pot concepe un copil din aburii ebrietatii sau pe bancheta din spate a unei masini. Ei pot concepe un copil fara a avea vreo relatie intima, prin mijloace artificiale. Dar participarea lui Dumnezeu este întotdeauna dragostea. Indiferent de motivele noastre sau de comportament, indiferent de cât de neglijenti sau violenti sau fara justa cauza am putea fi, participarea lui Dumnezeu în proces este întotdeauna dragostea. Dumnezeu ne iubeste pe fiecare si fiecare copil conceput, indiferent de modul în care acesta a fost conceput. Prin urmare, indiferent de ce rau am fi facut, nu trebuie niciodata sa regretam copilul ce a rezultat. Dumnezeu iubeste copilul si ii doreste existenta lui sau a ei.

Acest punct de vedere al iubirii în planul divin, ofera o mare speranta si impune o mare responsabilitate. Fiecare dintre noi putem sti ca Dumnezeu vrea existenta noastra. Aceasta poate fi o sursa de mare speranta pentru cei dintre noi care au avut conflicte sau dezamagiri cu parintii nostri. Nu conteaza cât de dezamagiti parintii nostri umani pot fi, indiferent de cât de egoisti si lipsiti de dragoste pot fi, putem sti ca Dumnezeu ne iubeste in toata fiinta noastra.

Dar Noi?

  Noi, crestinii, nu suntem atât de naivi încât sa credem ca fiecare pereche de parinti ne iubeste cum Dumnezeu ne iubeste, sau cum Dumnezeu ar vrea sa ne iubeasca. ?tim foarte bine din propria noastra experienta ca unii parinti nu aduc copiii lor la viata aflându-se în plinatatea iubirii cum Dumnezeu a intentionat. Suntem cu totii constienti de faptul ca unii parinti ne iubesc mai mult sau mai putin sau chiar ca iubirea nu a existat niciodata, sau poate ca ne-au iubit si iubirea pentru noi s-a dizolvat. În ciuda pacatelor parintilor nostri, putem fi siguri ca Dumnezeu iubeste pe fiecare dintre noi. Din perspectiva copilului, aceasta credinta este cu siguranta o sursa de confort si de speranta.

Din punctul de vedere al adultilor, cu toate acestea, situatia este un pic mai complicata. Crezând ca Dumnezeu vrea ca noi sa iubim asa cum iubeste El ne impune anumite obligatii serioase. Actul sexual uman a fost conceput de Dumnezeu, ca ceva similar, dar totusi mai mult decat reproducerea la animale. Din ceea ce stiu, specia noastra este singura care se imperecheaza fata în fata. Din ceea ce stiu, specia noastra este singura în care femela este dispusa si capabila sa participe la sex, chiar si atunci când ea nu este fertila sau ‘’in calduri’’. Aceste fapte din lumea naturala arata ideea ca noi participam la procreare prin dragoste.

Dumnezeu vrea ca participarea noastra la actul sexual sa aiba loc în interiorul casatoriei.Notiunia de casatorit pune tânarul într-o pozitie care urmeaza sa fie pregatit pentru a fi parinte. Relatia lor va fi baza pentru viata copilului lor. Prin casatorie, ei se pregatesc pentru un copil, chiar daca acestia sunt saraci in lucrurile materiale. ?tiu de un tânar care a devenit tata ca adolescent necasatorit. Multi barbati americani în situatia lui si-ar fi parasit prietena pentru a deveni o mama singura, sau ar fi incurajat-o sa avorteze. Dar acest tânar s-a casatorit cu prietena lui. Au fost saraci din punct de vedere material. Cand copilul s-a nascut, ei nu aveau nici macar un patut sau echipamente speciale pentru copil. Ei au adus-o acasa de la spital, si au culcat-o intr-un sertar de la dulap si au infasurat-o cu paturi. Dragostea lor pentru copilul lor si pentru ei a fost mai importanta decât prosperitatea lor. Ei au acum patru fiice minunate.

Prin casatorie, barbatul si femeia se angajeaza la o dragoste care este mai mare decât simpla emotie sau sentimentalism. Ei promit sa nu se insele, sa aibe exclusivitatea sexuala unul pentru celalalt. Ei promit sa-si împartaseasca toata viata lor, si la bine si la rau, si cand sunt bogati si cand sunt saraci, în caz de boala si în sanatate, sau pana cand moartea ii va desparti. Aceasta iubire este consumata în actul sexual, în care cei doi devin un singur trup.  Noi de multe ori ne maniem de aceste obligatii.Totusi, în civilizatia sub forma de crestinism, oamenii au ajuns sa vada ca traind la aceste responsabilitati este o mare aventura, dar isi merita efortul. Dumnezeu vrea ca noi sa ne iubim copiii nostri în existenta, adica sa-I procream in si din dragoste, ca un produs de-a iubi cealalta jumatate a noastra.

RECOMANDARE AFR: Partea a doua a prelegerii lui Dr. Morse, la fel de fascinanta, publicata in iulie, poate fi citita in intregime, in engleza, aici: http://www.ruthblog.org/2011/07/23/loved-into-existence-part-two/

DIN PARTEA CITITORILOR

Am primit mai multe mesaje din partea d-tra in ultima saptamina si publicam citeva din ele.

O cititoare ne scrie: Ne alaturam in aceasta lupta pentru viata si pentru stoparea avortului in Romania. Prin credinta si prin Harul Lui Dumnezeu am infiintat primul Centru  de resurse si consiliere pentru femei in criza de sarcina in Petrosani. care deja functioneaza din data de 15 octombrie 2011.  Dumnezeu m-a facut capabila sa pot impartasii puterea Lui de vindecare in urma avortului dupa multi ani de durere printr-un  astfel de Centru infiintat de Mercy’s Action Mission, Inc. Rafila Crisan (Presedinte).

Va multumim pt. urarile pe care ati avut bunavointa sa ni le adresati. Imi face placere sa transmit la rindul meu asociatiei dv. ca si colaboratorilor dv. aceasi calda urare: La multi ani, Romania. Sunt incredintat, alaturi de dv. ca Dumnezeu ne va caluzi sa iesim din marasmul si “ghiavoleasca” (ar zice cronicarul…) incrincenare in care suntem, in mod inutil, prinsi. As aminti, ca, la finele secolului al XIX-lea un episcop al Buzaului obisnuia sa se roage astfel lui Dumnezeu : ” Doamne nu pedepsi Romania pentru pacatele fiilor sai”. Asa sa ne rugam si noi. La multi ani! Mihai Nicolae

Multumesc pentru urari si pentru actiunile bune pe care le intreprindeti. Dumnezeu sa va lumineze si sa binecuvanteze munca voastra. Sunt alaturi de voi! Sarbatori fericite! Emilian

ANUNT

Am primit urmatorul anunt din partea unui cititor: Donam carti crestine organizatiilor care doresc sa distribuie carti gratis celor iubitori de carte sau bolnavi si care au nevoie de Dumnezeu. Doriti sa participati la lucrarea de raspandire a acestor carti minunate? Avem cutii care vi le putem trimite prin posta. Contactati-ne pe e-mail sau la telefon: Georgiana (georgi_2006js@yahoo.com) 0354736465 Galbenar Vasile 072093090

UN GEST ADMIRABIL

Un brad de Craciun cu semnificatie aparte în sectorul 6 30 Noi. 2011

http://www.protectiacopilului6.ro/noutati_doc_875_un-brad-de-craciun-cu-semnificatie-aparte-in-sectorul-6_pg_0.htm

Sâmbata, 3 decembrie 2011, locuitorii sectorului 6 vor fi martorii unui eveniment dedicat Zilei Internationale a Persoanelor cu Handicap. În semn de solidaritate si pentru a sensibiliza opinia publica cu privire la situatia acestei categorii sociale defavorizate, în parcul Crângasi din Sectorul 6 va fi aprins un brad de Craciun cu 11.000 de beculete, fiecare beculet reprezentând o persoana cu handicap din comunitatea sectorului 6. La evenimentul care începe la orele 18.00, vor participa 100 de persoane cu handicap care alaturi de Primarul Sectorului 6, Cristian Constantin Poteras, vor aprinde cele 11.000 de beculete ce vor lumina timp de o luna parcul Crângasi. Pentru a sublinia si mai mult semnificatia acestui gest, fiecare culoare care se va aprinde în pomul de Craciun va simboliza lupta împotriva unor maladii dintre cele mai frecvente, precum diabet, cancer sau SIDA care, în urma diagnosticarii, impun acordarea statutului de persoana cu dizabilitati. „Gestul nostru simbolizeaza implicarea în acordarea sprijinului persoanelor cu dizabilitati. Acestea au dreptul sa se bucure de sanse egale si vom realiza acest lucru prin toate mijloacele de care dispunem. Ziua Internationala a Persoanelor cu Handicap are o mare încarcatura din punct de vedere uman si al respectarii drepturilor omului pentru persoanele cu handicap”, primarul sectorului 6, Cristian Constantin Poteras. Înca din 1992, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a facut apel la statele membre sa marcheze ziua de 3 decembrie pentru ca persoanele cu dizabilitati sa fie tot mai mult integrate în societate (Rezolutia 47/88). În Sectorul 6, din totalul de 1.100 persoane cu dizabilitati din evidentele Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, 630 sunt copii.

PENTRU ROMANII DIN SPANIA

Romanilor din Spania le recomandam o noua aparitie editoriala despre familie. Cartea ofera 36 de “retete” pentru armonizarea relatiilor de familie: http://www.forofamilia.org/noticias/libro-de-la-semana-36-cosas-que-hay-que-hacer-para-que-una-familia-funcione-bien-de-leopoldo-abadia/

AVORTUL UCIDE: UN NOU SITE ELECTRONIC

Am dat recent peste un nou site electronic pro-vita “avortul ucide.” Vi-l recomandam: http://avortulucide.wordpress.com/ El contine date numeroase si importante privind plaga avortului la romani si efectual lui nefast asupra natiunii.

ANUNT AFR – PROGRAMUL DIN DECEMBRIE

Ultima editie din anul acesta a scrisorii noastre saptaminale va apare joi 15 decembrie, iar apoi vom face pauza pina la sfarsitul anului. Va dorim tuturor un sezon de iarna fericit, un Craciun Fericit, un An Nou Fericit, si La Multi Ani! Uram tuturor familiilor dtre numai bine, multa sanatate si belsug, atit material, dar mai ales spiritual.

UNIUNEA FEMEILOR BIHOR ORADEA

UFBO organizeaza o saptamina de constientizare impotriva violentei in familie si ne-a trimis urmatorul anunt: JOI 8 Decembrie: Orele 15.30 – Moment artistic ”Pentru tine, cu dragoste, un cantec si o floare” care va avea loc la Casa de Cultura a Municipiului Oradea. Programul este alcatuit de catre interpreta consacrata muzicii populare Maria Haiduc. Isi vor da concursul tineri interpreti debutanti si consacrati de muzica populara, muzica moderna, muzica clasica, deasemenea vor evolua si perechi medaliate la dansuri sportive: Carla Marin, Cristea Alex, Alexandrina Chelu, Florica Ruge.

 VINERI  9 Decembrie: Orele 9,00: Intalnire cu elevii din Liceul Teologic Greco – Catolic „Iuliu Maniu”pe tema” Educatie împotriva violentei. Traficul de fiinte umane ucide vise”; subcomisar Indies Ioana- Compartimentul de prevenire si combatere a criminalitatii – Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor; Orele 14,30: Conferinta de incheiere a campaniei de combatere a violentei, care va avea urmatorul Program: “ PACEA – NON VIOLENTA DIN FAMILIE“- Sateanu Miorita- presedinte Uniunea Femeilor Bihor Oradea RAPORT AL ACTIVITATIILOR REALIZATE IN CAMPANIA DE COMBATERE A VIOLENTEI prof. psiholog Alin Cretu si prof. psiholog Crina Cretu „INCALCAREA DREPTURILOR OMULUI , PRIN TRAFICUL DE FIINTE UMANE”; lector univ. Aurora Gavris- Facultatea de Stiinte Socio-Umane Oradea; ”CAND ITI PIERZI CONTROLUL CINEVA ISI POATE PIERDE VIATA” ; subcomisar Indies Ioana- Compartimentul de prevenire si combatere a criminalitatii – Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor. Decernarea Diplomelor de participare la  activitatile derulate in cadrul Campaniei de combatere a violentei din perioada 25 noiembrie – 10 decembrie 2011 pentru expozitia “Non violenta prin stropi de culoare”, actiunea stradala  alte activitati: vizite la unitati de invatamnat, colocviul elevilor, lectii deschise, spectacole, mese rotunde, simpozion. Cuvant de incheiere: subcomisar Ioana Indries-Compartimentul de prevenire si combatere a criminalitatii- Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor.

 Va rugam foarte mult  a ne onora cu prezenta si a ne oferi publicitate prin publicatiile pe care cu onoare le conduceti pentru a putea informa cititorii dumneavoastra despre aceste evenimente, care trebuie sa realizeze un impact educativ si un semnal se alarma asupra comunitatii, Cu stima, Miorita Sateanu


DIPLOMATIA AMERICANA PROMOVEAZA HOMOSEXUALITATEA

Pe 6 decembrie Administratia Obama a socat publicul american anuntind, pentru prima data in istoria Americii, ca Statele Unite va demara o diplomatie internationala intentionat desemnata sa promoveze, chiar prin mijloace de constringere, “drepturile” homosexualilor in restul lumii. Pe 6 decembrie Casa Alba a emis o Proclamatie cu prilejul aniversarii Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in care afirma ca drepturile homosexualilor sunt “drepturi ale omului” cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Presedintele american a directionat o multime de agentii si ministere americane, printre ele si Departamentul de Stat, sa constringa tarile cu care SUA are relatii, sa recunoasca si sa extinda drepturile homosexualilor. Constringerea se poate manifesta si prin presiuni economice. E prevazuta chiar si asistenta financiara homosexualilor din tarile nedezvoltate. Publicul american a fost luat prin surprindere. Textul Proclamatiei Prezidentiale se afla aici: http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2011/12/06/presidential-memorandum-international-initiatives-advance-human-rights-l

 Din nefericire Presedintele poate adopta o astfel de politica, in calitatea lui de sef al diplomatiei americane. Pe de alta parte, insa, implementarea programelor lui necesita finante aprobate de Congres. Avind in vedere ca pe moment Congresul american e dominat de republicani, e foarte probabil ca proiectele Presedintelui Omaba sa figureze doar pe hirtie. Iar daca anul viitor va pierde alegerile, este de asteptat ca viitorul Presedinte al Americii sa anuleze directivele recent adoptate. O alta concluzie, tot mai evidenta, este ca batalia pentru drepturile homosexualilor se mondializeaza in aceasi masura in care balatia pentru avort si viata deja e mondializata. Iar UE continua si ea finantarea cu generozitate a organizatiilor homosexuale. Anul acesta organizatia International Lesbian and Gay Association (ILGA), cu sediul la Bruxelles, a primit din fondurile europene aproape 1.9 milioane de euro, cu aproximativ 800.000 de euro mai mult ca anul trecut. E Uniunea Europeana in criza financiara? Judecind dupa asta raspunsul este: nu.


VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.


FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Noi, cei aproape

Jianu Liviu-Florian

Exista simfonii ale puterii,
Exista si puterea slabiciunii,
Suntem sortiti, din moarte, invierii –
Suntem meniti, din rele, sa fim bunii –

Exista si  galactice dezastre,
Exista ce ni-e frica sa mai fie –
Dar mai presus de infinite astre,
Noi suntem vieti, din Inima Ta, vie –

Exista groaza, si exista frica,
Exista-n jur atatea boli, si moarte –
Dar fericit e cel ce nu abdica
De-a fi in Tine –  si Intreg, si Parte –

Exista suferinta, nervi, si lipsa,
Exista chiar si jungla de consum,
Dar in mortala lor apocalipsa,
Existi si Tu –  candva, mereu, acum –

Existi aici, etern  intinsa mana,
Si  suflet ce ofera adapost –
O inima ce bate-n inimi, pana
Le da curajul de-a avea un rost –

Existi, atotputernic, rabdand toate,
Existi, stapan a tot, neputincios –
Sa ne oferi si har, si libertate
Sa-Ti fim aproape, Domnule  Hristos!

 

Pregatirea pentru întâlnire

         ASIGURARE DE VIATA VESNICA

Rodica Botan

Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si, crezând, sa aveti viata în Numele Lui.

                             Evanghelia dupa Ioan, 20.31

A murit de câteva zile un prieten vechi de familie. Toate amintirile pe care le am legate de el si sotia lui sunt îmbibate de râs si de voie buna de picura voiosia din ele. Toate amintirile de care vorbesc au pulsul marit al pasiunii pentru viata si majoritatea se petrec pe fundalul unei muzici divine, pline de ritm si de culoare si în jurul meselor pline de bucate  alese, în partasia fratilor si surorilor de credinta.

Pe vremea când eram saraci,  proaspat veniti din România, ne adunam mai des în casele noastre si mâncam si ne bucuram si râdeam împreuna. Îmi amintesc în special o faza imediat dupa ce a venit Pompiliu în America. Închiriase o casa vizavi de noi pe Fir Avenue în San Leandro. În timpurile alea noi emigrantii romani, scapati din comunism doar cu o valiza cu câteva zdrente în ea, pretuiam orice primeam de la fratii americani. Pompiliu, asadar, prin nu stiu ce conectii din astea, a ajuns proprietar a sase sau sapte masini din alea mari … si erau toate parcate în fata casei. Nu cred ca mergea vreuna, dar nu era problema ca exista totdeauna speranta ca se poate repara.

Asa eram toti pe vremea aia, plini de sperante…Dar Pompiliu, umbla dupa un fotograf sa-si faca poza sa trimita la Lenuta lui sa vada si ea câta avere a agonisit – si cu câte masini o asteapta. Si i-a facut cineva poza, urcat pe capota unei masini si i-a trimis-o Lenutei lui.

Dar daca Pompiliu v-ar fi spus povestea asta, o spunea asa cu un haz de te tavaleai pe jos de râs. Pompiliu a fost si un bucatar nemaipomenit, nu numai un glumet fara pereche. E greu sa-mi imaginez ca nu mai este. A suferit însa mult si moartea l-a biruit pâna la urma, dupa multa lupta.

N-am putut în ultimele zile sa nu ma pun în locul lui. Avea doar cu un an mai mult ca mine, doua fete înca necasatorite, o sotie vrednica si frumoasa; motive pentru care a plecat mai greu în cealalta lume, de dincolo. M-am intrebat de mai multe ori în ultimele zile…cum as pleca eu…daca ar veni vremea sa plec? Am mai fost odata în 1992 trecuta pe lânga moarte – când am fost electrocutata. Deb avea doar 9 ani si Laura 17. Acum însa am nepoti mai virstnici decât erau ele atunci…Stiu ca doctorul vine si anunta familia în astfel de cazuri – le spune ca pacientul mai are câteva zile sau câteva ore de trait…ma intreb cum as reactiona si cum as repara, restaura anumite relatii…sau pe cine as chema sau pe cine as dori lânga mine?

Stiu…veti spune ca sunt gânduri morbide…dar numai pentruca alungam anumite gânduri de fiecare data când ne viziteaza, nu înseamna ca nu vom ajunge ziua sau ceasul când va trebui sa le confruntam. Ma întreb daca vom avea timp sa le si rezolvam. Nu cred ca sunt singura pe lumea asta care port cu mine lucruri nerezolvate. Stiu ca pe verticala le putem aduce în fata Lui Dumnezeu si i le putem da Lui. Dar pe orizontala ramân totusi relatii stricate, situatii neexplicate, vorbe grele spuse la un moment de neveghere dar care se cer scuzate, iertate, rezolvate. Mai sunt cuvinte de confort, de dragoste, de pace…vorbe care nu s-au comunicat înca…sau nu s-au comunicat suficient. De ce amânam oare anumite lucruri în viata, pâna ce este prea tirziu…si prea greu de rezolvat? Cum ar fi sa ne traim viata în asa fel încât ceasul acela sa nu ne ia prin surprindere?

Acum câteva luni, un coleg de la departamentul vecin era într-o dispozitie mizerabila. Lucra cu Mackie, o prietena de-a mea, si ea mi-a povestit ce s-a întâmplat. Mackie, în timpul liber aduna date si fotografii si informatii despre familii. Este un hobby al ei, dar îl face de mult si are experienta de profesionist. Cauta în carti de istorie si în diverse documente si intregeste arborele genealogic unor familii, pentru care este rasplatita cu sume bunicele. Asa se face ca si Ken, colegul ei, a angajat-o sa-i faca arborele familiei lui.

Lucrând asa la dezgropat documente, Mackie, într-o zi a descoperit ca singurul frate a lui Ken era mort de vreo sase luni. Si când Ken a venit la lucru, foarte delicat a încercat sa-l întrebe despre fratele lui. Ken i-a spus ca n-a mai vorbit cu fratele lui de vreo 6 sau 8 ani si ca ultima data locuia undeva în Oregon. Dar, când a auzit Ken ca fratele lui a murit, l-au apucat toate nabadaile…Cum de nimeni nu l-a anuntat! Mackie însa contactase Casa Funerala care i-a spus ca pe fratele lui Ken l-a înmormântat Armata – fiind veteran si pentruca nu au gasit nici o ruda careia sa-i ceara sa-l înmormânteze familia. Ken vroia sa mai gaseasca ceva obiecte din ce avusese fratele lui ca sa le aiba de amintire. Parintii acestui om traiesc înca, singurul lui frate traieste … si-l inmorminteaza Armata pentruca oamenii astia s-au înstrainat atâta ca nu s-a gasit în documentele celui mort nici un numar de telefon sau adresa care sa indice ca ar mai avea pe cineva pe pamântul asta.

Mi-am pus o mie de întrebari si atunci si acum câtiva ani mi-am zis eu ca asa ceva numai la americani se întâmpla. Dar nu-i asa…Scriind aici mi-am amintit de un anume domn cu parul cret din Arad, care a locuit cândva la mine acasa. Îmi scapa numele lui pe moment. Omul a murit acum vreo 10 ani undeva în Portland – avea în jur de 40 de ani si l-au gasit dupa doua saptamâni, de la moarte, dupa mirosul raspândit. În casa i-au gasit peste un milion de dolari cash, iar mama lui murise de foame, în România. Se cuvine sa ne întrebam multe lucruri când suntem înca în viata si pâna mai putem face schimbari în comportamentul nostru.

Imi amintesc când a murit Buna mea…Câteva zile dupa Craciun, în 1998, s-a întors si m-a privit drept în ochi si mi-a spus ”mor , Rodica…mor…” Astea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat. O vad si acum, cu ochii mintii mele si stiu ca ar fi vrut sa mai stea cu noi, ca ne-a iubit atât de mult– mai mult decât sufletul din ea…M-a durut despartirea de ea, dar m-am bucurat când s-a dus la Domnul – ca nu mai puteam sa o vad suferind. Am stat lânga ea în clipele alea când trupul parca era mut si surd. Stiu ca auzul este ultimul lucru pe care un muribund îl pierde– de aceea trebuie mare grija când suntem în asemenea situatii, ca sa vorbim cuvinte de încurajare.

Am citit ca fratele nostru Richard Wurbrand l-a rugat pe Daniel Branzei ca atunci când va ajunge în acele clipe dinaintea mortii, sa-i aminteasca de Christos. Ce lucru minunat…câta intelepciune în aceasta dorinta. Nu stim cum mai putem judeca în acele momente– este bine ca cineva sa ne aminteasca ce este important. Asta ne va da speranta si vom pleca mai usor catre un loc dorit, unde nu va mai fi durere, lacrimi, despartire. Lânga Buna, stiu ca am stat si am citit Psalmi, si am cântat, dar totdeauna îmi reprosez ca as fi putut face mai mult. În noaptea în care a murit – pe 3 ianuarie, si eu si Claudia am stat mai mult dupa amiezile si noptile cu ea ( dupa servici ) si eram zob de obosite. Bibi a insistat sa ne ducem acasa sa ne culcam în pat – ca dormeam pe scaune lânga Buna…si ne-am dus. Dar nici n-am intrat bine în casa, ca a sunat telefonul si Bibi ne-a spus ca Buna a trecut la cele vesnice. Ne-a parut rau ca n-am fost lânga ea, – dar eu cred ca Buna nu s-a dus mai devreme din cauza noastra – ca n-a vrut sa ne paraseasca…ca ne-a iubit si a mai vrut sa stea cu noi. Bibi a fost inspirat sa-i spuna…

Du-te Buna…du-te cu Domnul Isus…noi o sa fim ok…

Ce m-a facut sa scriu rândurile de mai sus? Nu le-am scris pentru Pompiliu – ci pentru noi cei care vom trece si noi pe rând prin ceea ce a trecut Pompiliu daca nu cumva vine Domnul si ne scapa de trecerea asta. Dar oricare ar fi situatia…sunt lucruri pe care trebuie sa le rezolvam din vreme, pentruca intr-o zi, în cumpana vesniciei fiecaruia, ele vor cântari greu pentru sufletele noastre. Nu vorbesc ca una care n-am nimic pe suflet– ci doar ca cineva care cauta raspunsuri…si doreste rezolvari. Dumnezeu sa ne ajute acolo unde nu suntem intelepti suficient. Si sa ne ajute acum. Si sa ne ajute în ziua grea când va trebui sa trecem în dimensiunea finala a vietii. Pentru cei care nu au asigurata mântuirea, va spun cu toata iubirea si raspunderea de care am parte, asigurarea vietii vesnice e cea mai importanta problema care trebuie urgent rezolvata!

Daca asigurarea casei si a masinii si chiar asigurarea de viata o sa ne usureze viata aici pe pamânt, sigurarea sufletului o sa ne aduca beneficii extraordinare dincolo. Si platim sume imense ca sa ne asiguram un hârb de masina sau o casa trecatoare si nu ne facem timp sa ne asiguram sufletul, mai ales ca pe noi nu ne costa nimic! Pretul acestei asigurari vesnice L-a platit acum mai bine de 2.000 de ani de Domnul Isus. Daca ar fi greu sa va asigurati viata vesnica, ati avea poate un motiv sa n-o faceti, dar este atât de usor încât în ziua judecatii nimeni n-o sa aiba nici un motiv ca nu s-a asigurat. Nu costa nimic, decât sa recunoasteti ca sunteti un pacatos, sa va eliberati de povara pacatelor la picioarele Mântuitorului Isus, sa dati toata povara si viata de acum în mâinile iubitoare ale Domnului Isus si sa incepeti o viata noua cu El. Trebuie doar sa acceptati acest schimb, sa recunoasteti ca sunteti pacatos si sa regretati pacatul, sa recunoasteti ca aveti nevoie de ajutorul Domnului. Si sa-L acceptati pe El sa fie Domn si Stapân al inimii si vietii voastre. Tâlharul de pe cruce a facut-o în ultimul moment al vietii lui. Tineti minte asta si daca viata se sfârseste prin surprindere si sunteti în acele momente…cautati sa va împacati cu Dumnezeu înainte de a trece în lumea de dincolo. Exista niste religii si niste idei care umbla printre oameni – minciuni de-ale diavolului care spun ca si dupa ce mori poti sa te întorci la Domnul. Nu este adevarat si nu are logica. Daca s-ar fi putut asa ceva, nu ar fi fost necesar ca Domnul Isus sa mai moara, sacrificiul Lui ar fi fara sens. Nu lasati pe nimeni sa va duca în eroare. Viata este trecatoare si momentul final ne este necunoscut. Biblia spune: ”Pregateste-te sa-L întâlnesti pe Dumnezeul tau”. Doamne da-ne întelepciune sa o facem…

Rodica Botan, PE GÂNDURI

http://www.peginduri.com/2011/08/pregateste-te-sa-l-intilnesti-pe.html

ASIGURARE DE VIATA VESNICA

Pregătirea pentru marea întâlnire

Rodica Boțan

A murit de câteva zile un prieten vechi de familie. Toate amintirile pe care le am legate de el si sotia lui sunt îmbibate de râs si de voie buna, de picura voioșia din ele. Toate amintirile de care vorbesc au pulsul mărit al pasiunii pentru viață si majoritatea se petrec pe fundalul unei muzici divine, pline de ritm si culoare si în jurul meselor pline de bucate din cele mai alese, în partasia fratilor si surorilor de credință.

Pe vremea când eram săraci,  proaspăt veniti din România Continue reading “ASIGURARE DE VIATA VESNICA”

Interactiunea cu Cuvântul

Sorin Sabou

Auzirea, întelegerea si rodirea Cuvântului este drumul complet pe care trebuie sa-l parcurga Cuvântul în viata celui care-l aude. În calea acestui parcurs sunt multe piedici. Este de datoria fiecarui om sa le identifice si sa le dea la o parte.

Sunt piedici care tin de inima omului si piedici care tin de lucrarile Celui rau. Adesea acestea merg în tandem. Când inima este închisa, Cel rau rapeste Cuvântul. Aceasta situatie arata pâna unde îndrazneste sa intervina Cel rau: chiar atunci când auzi sau citesti Cuvântul lui Dumnezeu. Atentie la inima, la minte! Daca s-a batatorit, desteleneste-o! Insensibilitatea, tocirea si închiderea inimii sau a mintii ofera o ocazie Celui rau de a-ti lua Cuvântul care-ti poate da viata.

Când inima este superficiala, Cuvântul nu poate prinde radacini. Inima este plina de pietre care trebuie sa fie scoase. Când mintea nu lasa Cuvântul sa patrunda în profunzime, acesta nu poate ajunge sa creasca. Pentru a putea trece cu bine peste necazurile si persecutia care urmeaza din cauza Cuvântului, este necesara seriozitate în întelegerea Cuvântului. Cresterea Cuvântului în viata omului duce la ostilitate din partea Celui rau si din partea lumii, ostilitate care este ca arsita soarelui: încinge, usuca. Ceea ce salveaza situatia este radacina adânca.

Când inima este împartita, Cuvântul va reusi sa încolteasca si sa creasca, dar nu va ajunge sa aduca rod, pentru ca îngrijorarile vietii si înselaciunea averii îl vor sufoca. Provocarile vietii sunt multiple, greutatile sunt de multe feluri, iar posesiunile atrag inimile oamenilor. Acest mediu divers are puterea de a deturna parcursul Cuvântului. Ca si spinii, acest mediu este mai tare decât planta care a crescut din samânta Cuvântului. Îngrijorarile vietii si înselaciunea averii sunt mai tari decât lucrarea Cuvântului în viata ta. Nu le lasa sa-ti creasca în inima, pentru ca vor avea câstig de cauza.

Cuvântul va ajunge sa creasca si sa aduca rod doar în pamântul care a fost destelenit, din care au fost scoase pietrele si spinii. Orice semanator stie acest lucru. De aceea este datoria ta sa veghezi asupra calitatii solului inimii tale!

S orin Sabou, http://www.sorinsabou.com/files/interactiunea_cu_Cuvantul.html

IDENTITATEA PUSĂ PE ÎNVĂȚĂTURA APOSTOLICĂ

ELEMENTE  ESENȚIALE

Sorin Sabou

Învățătura apostolilor, Legătura frățească, Frângerea pâinii și Rugăciunea


Fapte 2:42 este un text important pentru a înțelege trăsăturile definitorii ale lucrării bisericii.
Chiar de la început, în viața bisericii se pot identifica aceste trăsături: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.

În privința proclamării și a credinței Continue reading “IDENTITATEA PUSĂ PE ÎNVĂȚĂTURA APOSTOLICĂ”