“Nu e nici o originalitate sa observi ca noile generatii, pretuiesc valorile dispretuite ieri si dispretuiesc, la rându-le, valorile prezente.”
G.Calinescu
In filmul documentar DUMITRU CORNILESCU, pastorul evanghelic Petru Hututui este vocea care ne poarta gândurile si pasii pe urmele marelui nostru carturar si teolog, traducatorul Bibliei in limba dulce a poporului român (1921), intr-o talmacire exceptionala, situata intre primele traduceri de marca din toate timpurile si din intreaga lume!.
Cic-a fost odat-un mos,
ce-avusese un cocos –
El i-a dat averea toata
si-o viata minunata.
Avea mosul trei copii:
un caine – paznic in vii,
o pisica jucausa,
un soarece, dupa usa…
Ea, felina, delicata,
se alinta-n gratii scaldata,
miorlaie si se rasfata
n-are nicio grija-n viata.
El – o latra hamaind-
oare ce-o mai fi dorind?
si inchis in curtea mica,
maraie catre pisica.
Ea pe garduri se cocoata
chiar pe poarta, vizavi,
parc-ar vrea sa il provoace,
oare cine poate sti?
El se da dulau de curte,
casa zice c-o pazeste,
asta, patru anotimpuri,
chiar de iarna-l troieneste.
Pisica-i stapana-n casa,
pe fotolii si pe masa,
pe soareci i-a izgonit
si-si cauta un iubit.
Chiar in zori, dis-dimineata,
se spala pe cap, pe fata,
blana-ntreaga-si netezeste
si in strada o zbugheste.
Mai demult, cica, batranul
a facut un mic zapis,
si-a lasat averea toata
celor trei, cum le-a promis…
Pisica a pus inscrisul
dup-o grinda, dragii mei,
sa ne fie clar “permisul
ca pot sta-n casa si ei”.
Soricelu-a ros zapisul
si pisica-l tot alearga,
cainele o dusmaneste
fiindca l-a lasat in strada.
Uneori urla in noapte
si spune ca nu mai poate,
nu mai vrea s-o duc-asa,
Doamne, ce viata grea!
Stapanii s-au tot schimbat,
azi, cainele doarme-n pat,
zilnic iese la plimbare,
are haine si mancare!
Pisica tot cerceteaza,
casa-ntreaga controleaza,
pe stapani ii linguseste,
si le toarce, ca-i iubeste.
Pe soarece l-au uitat,
si de-atunci s-a razbunat
“Cand pisica nu-i acasa,
soarecii joaca pe masa!”
Pe blogul Pe Gânduri am gasit mai multe articole despre miere. Nu era o noutate faptul ca mierea este o adevarata Farmacie lasata de Dumnezeu pentru omenire.
Noutatea e, insa, insasi articolul care da mari sanse bolnavilor de inima, de cancer, de depresie, cu afectiuni de ficat, celor care se indreapta cu pasi repezi catre dializa s.a. Cu totii pot spera la o buna insanatosire daca vor urma tratamentul necesar vindecarii.
Românul Victor Bogdan a descoperit medicamentul care vindeca bolile de inima si cancerul.
“În `75 stateam la coada la cardiologie si ma tinea doctorul la usa pana la noua seara, cu toate ca aveam si pachetul de Kent în buzunar“
.Asa isi începe povestea inginerului diplomat Victor Bogdan, inventatorul preparatului Apisan Forte, un supliment alimentar care vindeca mai multe forme de cancer, printre care cel de sân, plus afectiuni ale ficatului, insuficienta renala, depresia sau atacurile de panica.
“Am fost foarte bolnav cu inima, trebuia sa ma vindec, asa ca am cautat alte forme de tratament, în afara celui medicamentos. Nu m-am mai dus la cardiologi si m-am apucat de apicultura“, spune Victor Bogdan.
Miraculosul preparat al inginerului este un supliment nutritiv apiterapic preparat prin combinarea stiintifica a componentelor din mierea de albine. Compozitia chimica si biologica a preparatului se bazeaza pe cercetari de laborator si pe studii clinice efectuate cu produse apicole în România si în lume, la care se adauga experienta lui Victor Bogdan.
Acesta si-a brevetat inventia la O.S.I.M. în anul 2006. Cu trei ani înainte însa, “au platit strainii un program sa vada cum stau batrânii cu sanatatea si, când m-am dus la cardiologie, mi-a spus doctorita ca am inima de cosmonaut“, povesteste Bogdan Victor.
Inventatorul declara ca, din 1975, când avea probleme mari cu inima, a consumat o jumatate de tona de miere, si rezultatele se vad.
Marturia celor care au fost vindecati prin intermediul tratamentului cu Apisan Forte este însa si mai graitoare în privinta proprietatilor curative ale preparatului. Victor Bogdan a primit o scrisoare de multumire de la una dintre pacientele sale.
Doctorii îi depistasera în ianuarie 2007 un nodul cancerigen la sân si multiple formatiuni tumorale în stadiul de metastaza, la ficat. Pacienta s-a vindecat într-un an, urmând tratamentul indicat de Victor Bogdan, cu Apisan Forte, si un regim alimentar strict, denumit BG1.
O alta pacienta, Elena Balanean, a tinut sa îi multumeasca public pentru ca s-a vindecat de cancer renal, si a apelat la presa pentru acest lucru. Doctorii de la Spitalul de Oncologie din Cluj îi spusesera Elenei Balanean ca mai are doar sase saptamâni de viata deoarece avea rinichiul stâng extirpat, iar la cel drept i se depistase o tumora cancerigena.
Pacienta s-a vindecat dupa trei ani de la începerea tratamentului recomandat de Bogdan Victor.
La Salonul International de Inventii de la Geneva, care a avut loc în aprilie 2008, Victor Bogdan a primit medalia de aur si felicitarile juriului pentru Apisan Forte, considerat cea mai buna inventie la categoria sa.
Victor Bogdan, de profesie inginer diplomat, a urmat pe parcursul mai multor ani cursuri profesionale de apicultura stiintifica. Este preocupat si de alte terapii naturale neconventionale precum kinetoterapia sau automasajul, si nu se limiteaza la a oferi solicitantilor doar Apisan Forte, ci si sfaturi “pro sanatate”, asa cum se exprima chiar el.
Victor Bogdan a fost prezent la Salonul International de Inventii, Cercetare Stiintifica si Tehnologii Noi – Inventika 2008, care a avut loc la Romexpo.
Florin Tulbure, Antena3.ro Daca doriti sa aflati informatii despre cum îl puteti contacta pe inginerul diplomat Victor Bogdan puteti sa scrieti la adresa site@antena3.ro, urmând sa primiti un raspuns pe adresa dumneavoastra de e-mail.
Inginerul diplomat Victor Bogdan poate fi contactat prin intermediul adresei de e-mail bogdandaniela_1952@yahoo.com, sau telefonic la numarul 0723.678.581
Amintirile sunt dovezile vii ale neuitarii din noi, sunt imaginile trecutului asternute în gânduri, îngrijite în taina cu puterea sufletului si ocrotite cu dragoste de-atingerea aripilor nemiloase ale timpului. Când ne desprindem de vâltoarea unui prezent ce sapa adânc în noi si dragostea de tot ce-i frumos si bun ne stapâneste vietile scurgându-se agale spre fântânile nepieritoarei iubiri, dam frâu liber amintirilor, cautându-ne pe noi însine ancorati în adâncul si farmecul lor.
Dumitru Sinu, nea Mitica – asa cum m-am obisnuit sa-i spun si cum de altfel îi spun toti cei apropiati –, nestavilit povestitor al unor întâmplari din vremuri demult trecute, a stiut sa-si dramuiasca fiecare bucatica de suflet, umplând-o cu amintiri despre oameni si locuri, orânduite dupa bunul sau plac într-un document special pe care nu cred ca gresesc daca-l numesc carta aducerilor aminte, guvernata, de o lege mai rar întâlnita în ziua de azi: prietenia.
Stoian Brailoiu, nea Braila pentru amicii si cunoscutii sai, omul de care l-a legat o prietenie frumoasa si durabila, a facut parte din rândul structurilor legionare ce au facilitat emigrarea multor români dupa instaurarea regimului comunist în tara noastra. Astazi si-l aminteste plin de recunostinta si-mi vorbeste cu emotie despre un personaj complex, interesant si cu un suflet de aur, dupa cum marturiseste Mitica Sinu. Legionar fara lege si drumul catre libertate
Stoian Brailoiu a facut parte din generatia care a parasit România postbelica înca din vremea generalului Ion Antonescu. Mitica Sinu l-a cunoscut la Cluj, pe vremea când îsi pregatea cu minutiozitate emigrarea; stia ca legionarii îl pot ajuta sa treaca dincolo si pâna la urma ei au fost cei care i-au aranjat plecarea.
„Antonescu îi trimitea afara – îmi spune nea Mitica referindu-se la legionari – dar Hitler i-a prins si i-a închis… erau vremuri tulburi. Si nea Braila a ajuns în Germania, a fost închis si dupa aceea expulzat si trimis acasa”.
Dar nu s-a linistit, a plecat spre Iugoslavia titoista împreuna cu ortacii sai, dintre care nea Mitica îsi aduce aminte de un anume Aurel Calin… La sârbi s-au revazut. „Era electrician în minele de la Banovici” – îsi aminteste Dumitru Sinu. Nu mai contase nicio lege pentru el. Asemeni celor multi care treceau ilegal granitele României, viata sa era guvernata de o sigura lege: aceea a libertatii depline pentru care lupta, depasind obstacolele unui drum sinuos si deloc usor – nea Braila era legionarul fara lege!
Era un razvratit fara margini, nemultumit pâna si de cei din rândurile carora facea parte, legionarii: nici ei nu au facut nimic pentru România – îi spusese catranit lui Dumitru Sinu. Era un om inteligent si drept, cu suflet mare, plin de bunatate. În tara, Stoian Brailoiu fusese învatator.
Cum câmpurile de munca iugoslave erau amplasate în diferite regiuni, mai mult sau mai putin aproape de granitele iugoslave cu tarile care deschideau drumul refugiatilor catre libertate, fiecare risca dupa cum credea de cuviinta, alegându-si calea de trecere dincolo de barierele rosii. Stoian Brailoiu se pare ca a urmat un traseu inedit, trecând în Italia, apoi în Grecia. Dar tinta lui era de fapt alta si dupa o vreme, în sfârsit, ajunge în Franta. Aici se reîntâlneste cu nea Mitica. Printr-un concurs de împrejurari, ajunge mai apoi în Corsica si viata sa îmbraca alte forme, sub auspiciile iubirii… Corsica si-o dragoste sublima
„Avea un prieten nea Braila, tocmai în Corsica – îsi aminteste nea Mitica – la care merge în vizita, nebanuind ce îi rezervase destinul: aici îsi cunoaste sufletul pereche, se casatoreste si ramâne mai multi ani în mijlocul unor oameni care l-au respectat si l-au iubit mult. Un loc cu o istorie zbuciumata, iata, îi oferea lui Stoian Brailoiu o viata linistita si un camin fericit”.
Corsica este una dintre cele 26 de regiuni ale Frantei, dar care beneficiaza de o administrare speciala. Este situata între Franta si Italia, având tarmurile scaldate de apele Marii Mediterane. În antichitate, etruscii au înfiintat câteva localitati pe insula care era cunoscuta de catre comerciantii fenicieni sub numele de Kyrnos. O data cu înfiintarea coloniei grecesti Massalia, mai apar câteva localitati, sub dominatia greaca. Nu scapa de talpa Imperiului Roman care o cucereste prin anul 259 î.Hr. Vizigotii si lombarzii o controleaza apoi în evul mediu si ulterior intra sub stapânirea papalitatii si a statului genovez. Sub forma de rascumparare a unor datorii, Corsica devine parte integranta a Frantei, fiind alipita acesteia în anul 1768. Ca urmare a Revolutiei Franceze, în 1790, teritoriul Corsicii a fost organizat într-un departament unic, denumit Corse. Dupa mai multe etape de reorganizare, în final, din 1976 Corsica se prezinta sub forma a doua departamente: Corse-du-Sud si Haute-Corse.
Referindu-ma la istoria Corsicii nu pot sa nu va împartasesc o curiozitate, al carei adevar se pare ca nu este pe deplin elucidat înca: se spune ca însusi împaratul Napoleon Bonaparte ar fi fost corsican… Povestile despre mama lui care ar fi petrecut câteva luni pe insula în toamna anului 1768, în absenta sotului sau, banuindu-se ca în compania contelui de Marbeuf – guvernator al Corsicii în momentul cumpararii si cuceririi insulei de catre Franta –, par a fi totusi adevaruri istorice incontestabile, pentru ca la 15 august 1769, la Ajaccio se naste Napoleon Bonaparte. Apoi, se stie ca viitorul mare împarat merge în Bretagne la vârsta de 11 ani pentru a petrece o „vacanta” la castelul familiei, de la Callac-en-Tredion si, poate, de ce nu, la Penarvern, castelul contelui de Marbeuf, de lânga Sainte-Seve… Napoleon si contele de Marbeuf corespondeaza apoi pe vremea când viitorul împarat al francezilor urma cursurile scolii militare de la Brienne… Sunt multe coincidente care conduc la ipoteza unei filiatii diferite decât cea înscrisa în istorie si o data în plus, fila din registrul de botezuri al parohiei de la Sainte-Seve, unde se presupune ca ar fi fost înregistrat botezul lui Napoleon, aferenta anului 1769 a fost rupta în mod deliberat de catre politia imperiala. Nu stiu daca se pot numi doar presupuneri, atâta timp cât sunt dovezi care le atesta veridicitatea…
Cu peste 1.000 km de coasta si 200 de plaje, cu un relief cu precadere muntos în interior, Corsica are specificitatea ei turistica si devine un punct de atractie pentru aceasta parte de lume.
Cert este faptul ca nu-i de mirare ca locurile acestea macinate de istorie au fost mereu în sufletul lui Stoian Brailoiu! Oamenii, locurile, familia ce-si câstigase prin unirea destinului sau cu al sotiei i-au marcat existenta si asta vom vedea din relatarile lui nea Mitica. Se simte bine aici, are de-acum o familie dar viata îi deschide noi perspective… „Du-te la nea Braila, precis o sa-ti dea ceva bani!”
Dupa o sedere de mai multi ani în Corsica, Stoian Brailoiu revine la Paris, împreuna cu o sotie frumoasa si iubitoare, adusa dintr-un loc plin de istorie si de exotism.
Deschide o fabricuta de mase plastice lânga Paris si angajeaza sapte români si sapte corsicani – impartialitate si egalitate, dupa cum erau originile celor doi soti Brailoiu. Era înzestrat cu harul de a face bine, de a ajuta si a deschide drumuri pentru cei din jur. Îsi câstigase un renume în comunitatea româneasca din Paris, pentru ca indiferent cine-i cerea ajutorul, Stoian Brailoiu îi întindea mâna. La masa lui aflai întotdeauna prieteni pe care-i trata asa cum se cuvine. „Mereu ne invita la el la masa – îmi spune Mitica Sinu – iar la biserica ortodoxa din Paris, daca cineva cerea sprijinul, i se spunea fara ezitare: Du-te la nea Braila si precis o sa-ti dea ceva bani!”. Era un suflet ales si un om de o generozitate deosebita.
Desi cu dragoste de oameni si de Dumnezeu, iubind tot ceea ce era curat, frumos si bun, Stoian Brailoiu nu a avut copii…
„Am avut un soi de prietenie speciala cu acest om, cu toate ca era cu zece ani mai în vârsta decât mine, dar am avut întotdeauna ce învata de la el. Îmi amintesc ca l-am vizitat de câteva ori si în Corsica, voia sa ma însoare si pe mine-acolo, dar fatuca pe care mi-o îmi gasise… era minora” – îmi zice nea Mitica zâmbind.
Între timp, Dumitru Sinu pleaca în Canada, dar pastreaza legatura cu Stoian Brailoiu. La un moment dat revine în Franta si, împreuna cu nea Braila, mai fac un bine! Alben si Flora: doi miri, doi „nasi” si doua continente
Din povestirile lui nea Mitica mi-am dat seama ca Stoian Brailoiu avea o afinitate aparte spre a aranja prietenii si mi-a relatat o întâmplare draguta, cu happy end: „Eram în Canada si aveam un prieten canadian, de origine franceza, cam timid de felul lui, pe nume Alben si care voia sa se însoare. L-am luat cu mine în Franta si l-am cautat pe nea Braila” – zice Dumitru Sinu.
Ce se întâmplase, de fapt? Când l-a sunat nea Mitica si i-a spus ca e în Franta, aflând scopul vizitei lor, Stoian Brailoiu n-a stat deloc pe gânduri, gasise deja rezolvarea, zicându-le: Cunosc în Corsica o fata foarte cumsecade, o cheama Flora! – si au plecat toti trei sa vada fata. Alben a vazut-o, s-au placut si s-au luat îndata. „Pe mine încercase sa ma aranjeze si nu-i iesise! Dar iata ca lui Alben îi gasise repede sortita!” – zâmbeste nea Mitica, povestindu-mi apoi cum au facut o nunta frumoasa, la care nea Stoian Brailoiu si sotia lui au fost nasi. Flora era dintr-o familie buna, tatal ei fiind detinatorul unei companii de transport.
Apoi Mitica Sinu, împreuna cu Alben si Flora, s-au întors în Canada. La Vancouver au mai facut o nunta, la care a fost si nasul lor de suflet, Dumitru Sinu, împreuna cu prietenii sai, Titi Filip, Radu Bumbaru si Cornel Popa. Era în perioada în care munceau la Vancouver.
Alben si Flora traiesc si astazi în Canada si au doi copii: un baiat si o fata. În fiecare an, Alben si sotia lui mergeau în Corsica, la familia Florei. Avusese mâna buna nea Braila!
Dar vremurile erau tulburi, vesnica neîncredere dintre Occident si lagarul comunist crea situatii în care, inevitabil, ori de câte ori apareau semne de întrebare, acestea planau deasupra emigrantilor veniti din Est…
Prin momente de acest gen au trecut si nea Mitica si Stoian Brailoiu. Poveste din Corsica – banuit pe nedrept
Dumitru Sinu îsi aminteste de un episod care a schimbat traiectoria vietii lui Stoian Brailoiu si pentru-a câta oara?! Fugise din România în Germania, apoi se reîntorsese în tara; trecuse granita în Iugoslavia, de-acolo ajunsese în Grecia, via Italia. Se stabilise în Franta, se însurase în Corsica, revenise în Franta de unde, iata, datorita unei conjuncturi care purta adânci urme politice, din nou era nevoit sa plece…
În Franta acelor vremuri era presedinte generalul Charles de Gaulle. Se anuntase vizita oficiala a conducatorului rus Nikita Hrusciov, un lucru inedit pentru politica acelei perioade postbelice, framântate de atâtea schimbari. Generalul de Gaulle, precaut, initiaza o campanie de preventie împotriva unor evenimente nedorite, mai ales în rândurile emigrantilor proveniti din tarile comuniste. Francezilor le era frica sa nu apara probleme din partea acestora, temându-se pentru viata lui Hrusciov si au întocmit liste de suspecti pe care i-au interogat zile întregi.
„Eram în vizita în Franta, venisem din America – îsi aduce aminte Dumitru Sinu – când m-am trezit chemat la politie si la 9,00 dimineata si la ora 16,00, pe parcursul câtorva zile, pentru a-mi putea controla fiecare miscare: li se paruse suspecta venirea mea la Paris exact în preajma vizitei lui Hrusciov, dar nu aveau motive sa se teama, eram inofensiv, îmi câstigasem libertatea si nu voiam sa mi-o pierd din nou”.
Cu nea Braila s-a întâmplat însa altceva: fiind pe acea lista a suspectilor, din precautie l-au trimis în Corsica, stiindu-i, bineînteles, istoria… Dar el se desprinsese de toate acele vremuri în care clocotea sângele în el si-i transmitea impulsuri de revolta.
A fost primit cum nu se poate mai bine de cei pe care-i cunoscuse din timpul primei sale sederi pe insula. Era un om iubit de toata lumea. Devenise si mai important pentru bastinasi o data cu suspiciunea ce plana asupra sa din partea administratiei franceze: Au venit cu totii sa ma vada, cu mâncare si cu bautura: unul venea, altul pleca… – îi povestise Stoian Brailoiu lui Mitica Sinu.
Dar, dupa ce revine din Corsica, mai sta câtiva ani în Franta si apoi pleaca, de-aceasta data spre America de Sud, în Argentina: avea acolo un unchi care era profesor universitar.
Comunicarea si prietenia lui cu Dumitru Sinu continua, însa de vazut nu se vor mai vedea niciodata… Dupa un an de la ajungerea sa în Argentina, Stoian Brailoiu va pleca pentru totdeauna dintre cei vii, lasând în urma amintirile si urmele alese ale sufletului sau de aur…
Isus a spus: „Eu sunt calea si adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin Mine”
Evanghelia lui Ioan, 14:6
Legenda spune ca apostolul Andrei ar fi adus Evanghelia in România, in zona Dobrogei, ceea ce este foarte posibil. Evanghelia contine in esenta vestea buna a rascumpararii omului din starea de pacat, prin credinta in Jertfa Mielului fara cusur, Isus Cristos din Nazaret, evreul, Om si Dumnezeu.
Insa, lucrarea apostolica de necontestat, scrisa prin inspiratia Duhului Sfânt, aceea care prezinta adevarul biblic lasat de Insusi Dumnezeu pentru informarea poporului Domnului, se regaseste numai in cartile canonice ale Bibliei. In cazul lui Andrei, in Evanghelii (pentru perioada traita impreuna cu Isus), respectiv in cartea Faptele apostolilor pentru timpul pe care l-a trait dupa inaltarea la Cer a Domnului Isus si a indeplinit, ca si ceilalti apostoli, porunca Mântuitorlui Isus de a merge in toata lumea si de a face ucenici (discipoli).
[pullquote]
“Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului.” Amin.
Matei, 28:19-20
[/pullquote]
Nimeni cu o minima ratiune si intelepciune duhovniceasca n-ar putea crede ca se pot face ucenici (discipoli) ai lui Isus doar botezându-i, ne mai punând la socoteala ca trebuie sa aiba si vârsta de a intelege, de a crede, de a discerne, de a-L putea urma ca un discipol pe Marele Invatator si Mântuitor!
„Invatatura” – mai exact, „ratacirea”- promovata de ierarhii ortodoxiei din România si din strainatate, despre moaste si traditia „lor” „sfânta”, e cu totul lipsita de sens crestinesc, deoarece nu este cristica si nici biblica.
In JURNALUL NATIONAL sub titlul de-o schiopa „Capul Sfântului Apostol Andrei va fi adus pentru prima oara la Bucuresti” putem citi despre aberatiile raspândite de inaltii ierarhi ortodocsi de-a lungul multor secole de intunerec spiritual care le bântuie constiinta rigida.
Apostolul Pavel a atras atentia, ca de altfel Insusi Domnul Isus, sa ne tinem de adevarata invatatura.
Iata câteva invataturi biblice de atentionare sa ne ferim de astfel de surse:
Coloseni 2:8 „Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa învataturile începatoare ale lumii, si nu dupa Hristos”
Matei, 15:1-9 „ Atunci niste farisei si niste carturari din Ierusalim au venit la Isus si I-au zis: „Pentru ce calca ucenicii Tai datina batrânilor? Caci nu-si spala mâinile când manânca.” Drept raspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Caci Dumnezeu a zis: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” si: „Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa sa fie pedepsit negresit cu moartea.” Dar voi ziceti: „Cine va zice tatalui sau sau mamei sale: „Ori cu ce te-as putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este tinut sa cinsteasca pe tatal sau sau pe mama sa. Si ati desfiintat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, învatând ca învataturi niste porunci omenesti.”
Psalmul 72.18 „Binecuvântat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!”
Acesti invatatori „orbi” incalca grav Cuvântul si poruncile lui Dumnezeu:
Luca, 4:7-8 „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a aratat într-o clipa toate împaratiile pamântului si I-a zis: „Tie Îti voi da toata stapânirea si slava acestor împaratii; caci mie îmi este data si o dau oricui voiesc. Daca, dar, Te vei închina înaintea mea, toata va fi a Ta.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Sa te închini Domnului Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti.”
Tot ce nu este Dumnezeu, este din partea Diavolului. Dumnezeu este Duh. Lui trebuie sa ne inchinam in duh si in adevar. De aceea, starea de rugaciune, normala, e cu ochii inchisi, pentru a intrerupe legatura cu ceea ce ne inconjoara, a putea face abstactie de multe alte lucruri, a crea o punte de legatura cat mai buna cu Creatorul nostru. (Ioan, 4:24)
Trebuie sa avem o inchinare constienta, in duh, unui Dumnezeu nevazut si in adevar, in concordanta cu adevarul vesnic si cu ceea ce suntem in fapt. E nevoie de o inchinare prin credinta si pocainta. In frica de Dumnezeu, adica prin departare de tot ceea ce este rau inaintea lui Dumnezeu.
Proverbe, 8:13 “Frica de Domnul este urârea raului; trufia si mândria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu.”
Ioan, 4:23-24 „Dar vine ceasul, si acum a si venit, când închinatorii adevarati se vor închina Tatalui în duh si în adevar; fiindca astfel de închinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se închina Lui trebuie sa I se închine în duh si în adevar.”
Mijlocitor, indreptatit de insusi Sangele Sau cel Sfant, scurs pe lemnul Crucii de la Golgota, este unul singur, Isus Cristos:
1 Timotei, 2:1-5 „Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însusi ca pret de rascumparare pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita, si propovaduitorul si apostolul Lui am fost pus eu – spun adevarul în Hristos, nu mint – ca sa învat pe Neamuri credinta si adevarul.”
Domnul Isus a spus ca El este si calea si adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decat prin Mine (Ioan, 14.6)
Isus insusi ne cheama pe toti la El, deoarece numai El ne poate ajuta si mântui (salva) de viata pacatoasa in care este omul cazut. Iar in continuare, celor care se pocaiesc de viata lor rea, le va da vindecarea si viata vesnica.
Matei, 11: 25-28 „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul si a zis: „Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamântului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei întelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. (…) Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna.”
Nu exista nici o invatatura biblica care sa indreptateasca cumva traditia ortodoxa care amageste poporul prin traditii saracacioase (omenesti, firesti si dracesti), care-l tin rob puterilor intunerecului acestui veac (Diavolului).
Asa cum ziaristii au scris in vara folosind titluri de forma Traditie si Circ sau Credinta si circ, asta vedem si in zilele de la Iasi cu privire la Racla Paraschivei. La fel va fi si cu Racla sf. Andrei. Minciuna si circ. Nimic altceva. Totusi, se implineste ce zice Biblia: Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta!
Solo Scriptura! Numai Scriptura! Si Numai Harul lui Dumnezeu aduce mantuirea omului pacatos. Harul si adevarul au venit prin Isus (Ioan, 1.17). GLORIE LUI!
Totul avem deplin prin El, dupa cum scrie apostolul Pavel in epistolele sale, ca invatatura sfânta pentru credinciosi.
Isus este Calea vie pe care trebuie s-o urmam, El e si Mijlocitorul, El e atotsuficient (dar si si necesar) pentru noi!
Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava în veci! Amin. (Epistola catre Romani, 11:36)
Isus a spus: Eu sunt calea si adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin Mine (Ioan, 14.6)
Legenda spune ca apostolul Andrei ar fi adus Evanghelia in România, in zona Dobrogei, ceea ce este foarte posibil. Evanghelia contine in esenta vestea buna a rascumpararii omului din starea de pacat, prin credinta in Jertfa Mielului fara cusur, Isus Cristos din Nazaret, evreul, Om si Dumnezeu.
Insa, lucrarea apostolica de necontestat, scrisa prin inspiratia Duhului Sfânt, aceea care prezinta adevarul biblic, se regaseste numai in cartile canonice ale Bibliei. In cazul lui Andrei, in Evanghelii (pentru perioada traita impreuna cu Isus), respectiv in cartea Faptele apostolilor pentru timpul pe care l-a trait dupa inaltarea la Cer a Domnului Isus si a indeplinit Continue reading “Traditia bate „numeric” Cuvântul si adevarul!”→
Odiseea lui Dan Isacescu si aventura lui franceza este imposibil sa nu te captiveze, mai ales, daca relatarea o face Mitica Sinu. Povestea lui nu este una obisnuita. Modul în care reuseste sa paraseasca România este unul iesit din tiparele acelor timpuri: Dan Isacescu trece granita între rotile unui tren de marfa!
Isacescu va respira aerul libertatii într-o lume noua în care continua aventura începuta pe un vechi peron de gara si traieste din plin fiecare clipa a vietii sale, ca si cum ar fi ultima. Compartiment de lux spre Occident – curaj si inventivitate!
Anul de gratie 1948 se evidentiaza, printre altele, prin cel mai puternic exod de refugiati spre Occident, care se manifesta ca un adevarat curent, pe care nea Mitica îl numise pasoptismul secolului XX. Prigoana comunista nu avea limite si parasirea României parea singura cale de supravietuire pentru multi dintre ei. Pretul pe care unii au fost nevoiti sa-l plateasca nu poate fi echivalat în bani, niciodata. Si-au riscat propria viata pentru a se bucura de gustul libertatii, dar uzând de inteligenta si mult curaj. Cazul lui Dan Isacescu, românul care a ajuns în Franta sub un tren, a fost mediatizat multa vreme si s-a aflat pe prima pagina a gazetelor din Paris.
Speriat de ceea ce se întâmpla în tara, tânar, inteligent, cu o minte inventiva si ispitit mereu de lumea libera, occidentala, lui Dan Isacescu i-a venit o idee: ce-ar fi sa vada daca trenul n-ar fi mijlocul prin care ar putea parasi tara? A studiat cu atentie potentialul mijloc de fuga, si ochiul lui ager a identificat un loc în care se putea amplasa o cutie din lemn, numai buna pentru a-i servi drept compartiment. „Daca cutia se afla tot acolo când trenul se întoarce în România, înseamna ca nu verifica nimeni sub tren, asa ca pot sa stau acolo, în conditii sigure” – a gândit românul nostru. Experimentul facut s-a dovedit a fi decisiv pentru punerea în aplicare a planului. În acest fel, în cutia pe care si-a confectionat-o pâna în cele mai mici detalii, cu mare atentie, Dan Isacescu reuseste sa ajunga la Paris. „Eu am venit din Franta, dar sa nu spui la nimeni!”
Nea Mitica l-a întâlnit pe Dan Isacescu în Italia, la Torino. Plecase din Franta, unde ajunsese ilegal, pentru ca auzise el ca la Torino era un grup de români, într-o tabara de refugiati. Intentiona sa se întoarca din nou în Franta, dar pe cale legala. Si cum de-abia se învatase cu compartimentul sau atât de original, ajunge în Italia, tot sub tren.
Câti ani ai?– au fost cuvintele pe care Isacescu i le-a adresat lui Mitica la prima lor întâlnire – Tu îi cunosti pe astia pe toti? Si-a studiat atent partenerul de dialog. Parca ceva din interiorul sau îi soptea sa-i acorde încredere lui Mitica, spunându-i pe un ton deschis: Eu am venit din Franta dar sa nu spui la nimeni! Le voi spune eu odata la toti, sa auda direct de la mine. S-au împrietenit imediat. Era genul de om care stia sa se apropie de ceilalti si sa se faca placut, dar numai dupa ce-l studia atent, pe fiecare. Paris – orasul luminilor si-al libertatii!
La scurta vreme, pâna si refugiatii de alte nationalitati au aflat ca printre ei se afla un refugiat român, ce tocmai sosise de la Paris. Toti lagaristii se interesau despre viata si posibilitatile din Franta. Pentru multi, urma sa fie destinatia finala.
Isacescu îsi depusese cerere de azil politic ca si refugiat român, cu optiunea Franta. Italienii au fost expeditivi, asa ca, în scurta vreme, grupul largit de prieteni ai lui nea Mitica s-a reînchegat la Paris, orasul luminilor.
Perioada care a urmat a stat sub semnul aventurii, aventura franceza, care prin ineditul si farmecul ei a unit sufletele românilor aflati la Paris. Greutatile au fost mai usor de trecut iar bucuriile erau savurate la maxim. De la closar – la inginer!
Începuturile vietii în Occident n-au fost usoare, pentru niciunul dintre refugiatii români. Conditia emigrantului într-o societate occidentala era limitata, iar barierele ce trebuiau trecute pâna la a ajunge la integrare nu erau simplu de depasit. Intelectual sau pauper, emigrantul, si nu numai, trecea prin furcile caudine pâna la desavârsirea lui în calitate de cetatean al unei tari din Vest.
„Cum în America e bine cunoscut termenul homeless sau în România, oamenii strazii, closarii traiau în Parisul anilor ’50 – îmi spune nea Mitica – însa spre deosebire de homeless, closarii detineau un fel de permis de sedere pe malul Senei. Apartineau tuturor categoriilor sociale, dar multi erau din rândul intelectualilor. Dan Isacescu statea pe cheiul Senei, împreuna cu closarii. Stive de carti tronau printre locasurile improprii, construite dupa priceperea si posibilitatile lor. Dan citea foarte mult, îi placea sa învete, îsi dorea foarte tare sa ajunga inginer”.
Nu de putine ori, când nea Mitica ajungea pe malul Senei, între ei, era întrebat despre Panait Istrati sau despre Cioran, pe care îi citisera majoritatea celor cu care vorbea.
„Tu citesti mult, mai Dane, dar n-ai facut nimic în viata!” – i-a spus prietenul meu într-o zi lui Isacescu. Era vorba de realizarea lui pe plan profesional. Într-o zi, când nea Mitica repetase aceasta fraza pe care Dan o ura, de-a dreptul, i-a spus pe un ton confidential: Mai, tu zici ca eu n-am facut nimic! Du-te la Grenoble si vei vedea ca apar si eu pe lista celor care s-au remarcat. Au scris ca sunt inginer, desi nu am o diploma în mâna! Trei curtezani, un curier… si-o domnisoara greu de cucerit!
Una dintre cele mai interesante întâmplari legate de Dan Isacescu, petrecute la Paris, de care nea Mitica si-a amintit cu lux de amanunte, a fost cea legata de o tânara frantuzoaica de origine româna, pe nume Nadine.
Aceasta tânara lucra împreuna cu mama ei la un hotel si locuiau tot acolo. Nadine era o fata frumoasa si era privita cu admiratie de catre românii emigranti din Paris. În grupul de prieteni în care se învârtea si nea Mitica, existau trei pretendenti care îi faceau curte lui Nadine, cu gândul chiar la casatorie: capitanul Epuran, ajuns inginer, doctorul Miclea si doctorul Aerichide – un grec nascut în România.
Însa tânara Nadine nu discuta cu cei trei curtezani, pentru ca se pare ca niciunul nu-i era pe plac, asa ca acestia au gasit o modalitate ingenioasa de a-i transmite mesajele lor. Stiind ca Dan Isacescu e un tip descurcaret si deschide cu usurinta orice usa, au convenit sa-l foloseasca curier, urmând ca el sa le duca scrisorile si sa le predea tinerei Nadine. Dar n-o facea pe gratis, bineînteles, întrucât cei trei feti-frumosi îl plateau chiar bine, pentru serviciul prestat. „Hercule- Savinien” – varianta româneasca!
Când Dan îi ducea corespondenta Nadinei dialogul cu fata decurgea cam în felul urmator: Ai o scrisoare de la Aerichide, o anunta Isacescu calm. Pai deschide-o si citeste-o! – spunea fata zâmbind strengareste. Esti neserioasa, riposta el, cum sa citesc eu corespondenta ta? Era un smecheras înnascut si mai mult decât atât, foarte simpatic în societate”.
Uneori, când curierul neoficial intra la ea în camera, Nadine se afla în pat, într-o tinuta lejera… Pune ceva pe tine – striga el înfuriat – cum poti sa stai asa în fata unui barbat? Stilul acesta confident a început sa-i placa Nadinei… Alteori, Dan îi citea scrisorile si tonul lui era ferm, dar totodata cuceritor. Era la fel ca în piesa „Hercule – Savinien”, de Cyrano de Bergerac, unde o tânara se îndragosteste de cel care-i citea scrisorile…
Încet, încet, domnisoara Nadine se îndragosteste de vocea lui Dan, bataile inimii i se accelereaza tot mai mult în prezenta lui, iar sentimentele frumoase prind contur. Nu peste mult timp, spre dezamagirea mamei sale care ar fi dorit sa o marite cu un intelectual, Nadine se casatoreste într-o buna zi cu Dan Isacescu. Omul care a ajuns la Paris, sub tren, care apoi a locuit cu closarii pe malul Senei, ajunge sa aiba o familie!
Tatal Nadinei era român – capitan de vas -, iar mama ei era frantuzoaica. Fata vorbea bine româneste; desi era nascuta în Franta; locuise pentru o perioada în România. Dupa ce si-a adunat niste bani, Dan a trimis-o pe Nadine în vizita în România sa o cunoasca si mama lui. Familia ca o aventura
Însurat cu o femeie deosebita, frumoasa si serioasa si cu care avea doi copii, Dan Isacescu nu a putut renunta însa la stilul de aventurier în care se obisnuise sa traiasca si care i se potrivea ca o manusa. Si astfel, la un moment dat, inevitabilul s-a produs. Neîntelegerile tinându-se lant în familia lor, dupa o perioada de încercari de reconciliere, cuplul s-a destramat. Nadine a intentat divortul si s-au despartit, fiecare dintre ei urmându-si calea. Nadine, totusi, nu l-a putut uita. Când a prins de veste ca Dan s-a mutat aproape de granita dintre Franta si Elvetia, s-a mutat si ea într-o zona adiacenta; dorea ca Dani sa fie mereu aproape de ea, caci îl iubise enorm…
Viata întreaga a lui Dan Isacescu a fost o continua aventura. N-avea astâmpar, era fascinat de nou si-i placea riscul, era mereu pe fuga, mereu grabit, de parca s-ar fi nascut cu un dor de duca, la fel de nestavilit precum cel al rotilor de tren…
Buna dimineata! Ne apropiem de finalul maratonului timisorean si dorim sa-l incheiem cu un finis puternic. De la ultimul apel facut la sfarsitul lui iulie am ajuns la peste 7.400 de semnaturi. Apelam la un finis puternic sa trecem cu cât mai multe semnaturi peste cele 7.500 de semnaturi propuse. Apelul de astazi este apelul final, dar nu oportunitatea finala de a semna Declaratia de la Timisoara. Declaratia va ramâne disponibila sa fie semnata si in continuare.
Va rugam deci semnati Declaratia. Dati-o la cât mai multi prieteni, cunostinte si membri de familie sa o semneze. Va multumim inca o data foarte mult pentru ca ati stat linga noi cu multa rabdare si ne-ati ajutat sa incheiem cu bine campania de semnaturi. Va uram tututuror numai bine si multa sanatate. Dumnezeu sa va rasplateasca toata osteneala.
CONSILIUL EUROPEI
Semnaturile date de d-tra insa nu vor ramâne doar pe hârtie sau online. Ele vor fi folosite pentru a promova vocea voastra a tuturor peste tot unde vom avea ocazia sa pledam valorile familiei si valorile crestine. In doar câteva saptamâni vom inainta semnaturile Consiliului Europei cu prilejul unei rezolutii care e dezbatuta la ora actuala acolo, privind drepturile copilului. Rezolutia intentioneaza sa actualizeze “drepturile copilului” in tarile membre in Consiliul Europei.
Am studiat cu mare atentie textul rezolutiei propuse si este foarte periculoasa pentru copii si parinti. Printre altele interzice “discriminarea” impotriva copiilor pe baza de “orientare sexuala,” o notiune cu totul bizara pentru minori. Promoveaza de asemenea notiuni bizare privind familia moderna si procrearea, inclusiv casatoriile unisex, inseminarea artificiala, mama surogat, deconecteaza relatiile biologice ca baza a dreptului la parinte in favoarea dreptului la parinte bazat pe relatiile intre adulti si copiii pe care ii ingrijesc, si notiuni asemanatoare. Drepturile parentale sunt ignorate iar dreptul la educatia privata, cum ar fi homeschooling, nu este mentionat.
In caz ca va fi adoptata, Rezolutia va fi folosita pentru lansarea unui nou tratat european al drepturilor copilului. In consecinta, având in vedere importanta acestui document si pericolele care il prezinta pentru valori, AFR pregateste un memoriu de interventie in care va explica motivele pentru care noi si fiecare dintre d-tra ne opunem rezolutiei propuse. Rezolutia a fost dezbatuta saptamâna trecuta si va fi reluata in dezbateri la inceputul lui noiembrie in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. Impreuna cu Memoriul pe care-l pregatim, vom inregistra si Declaratia de la Timisoara impreuna cu semnaturile d-tra. De accea este imperios ca de acuma pâna atunci sa obtinem cât mai multe semnaturi. Inca o data, va rugam semnati si va multumim.
Dl- Stelian Stoian este ambasadorul României in Consiliul Europei. Saptamâna trecuta l-am sezizat asupra aspectelor periculoase ale Rezolutiei privind Drepturile Copilului rugându-l sa voteze impotriva ei. Ne-a raspuns amabil multumindu-ne pentru sesizarile facute. Multumim pe aceasta cale d-lui Ambasador si nadajduim ca votul final pe care Romania il va da se va conforma valorilor crestine si traditionale ale poporului român.
Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.
CUM CRESTEM SEMNATURILE IMPREUNA?
Cum putem creste impreuna numarul de semnaturi? Nu implica mare lucru sau investitie de timp. Doar citeva actiuni simple care iau doar citeva minute. In consecinta:
1. Cei care inca nu ati semnat Declaratia sunteti invitati inca o data sa o semnati.
2. Trimiteti linkul Declaratiei sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs. de adrese electronice pentru a fi semnata. Daca deja ati facut-o va rugam sa o faceti inca o data, sau chiar periodic, eventual saptaminal, pentru citeva luni.
3. Postati Declaratia si linkul ei pe siturile dvs. electronice, biserici, parohii, grupuri de discutii, etc.
4. Promovati-o in scoli, la clasele de stiinte sociale sau religie.
5. Cei care sunteti inscrisi pe situri de socializare (facebook, hi5, netlog…) sunteti rugati sa postati periodic informatii despre Declaratia de la Timisoara si linkul, cu indemnul de a fi semnata.
6. Parinti – aveti copii care sunt ei inscrisi pe diferite situri electronice. Mergeti la ei, cand sunt la calculator, si cereti-le sa dea un mesaj in retea solicitand semnarea Declaratiei – sau scrieti-l dvs. si trimiteti-l de pe contul lor.
TEXTUL DECLARATIEI DE LA TIMISOARA
Redactata de Alianta Familiilor din Romania cu prilejul conferintei anuale AFR tinuta la Centrul Areopagus din Timisoara pe 20 martie 2010 si deschisa publicului spre semnare
Preambul
Societatea umana a trecut, in epoca moderna, prin schimbari majore in plan politic, social, cultural si economic. Aceste transformari, care au cunoscut un ritm accelerat in secolul XX si care continua in secolul XXI, au condus societatea umana spre mai bine. Viata comunitatilor si a indivizilor a fost in general imbunatatita. Au fost eliminate, in multe parti ale lumii, nedreptati si inechitati profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale si prin salturi calitative ale vietii.
In acelasi timp insa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care submineaza valori fundamentale ale societatii umane. Secularismul agresiv, tendinte radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-crestine sunt o realitate manifesta. Societatea romaneasca nu a ramas izolata de aceste evolutii. Iesita dintr-o lunga perioada totalitara, Romania si locuitorii sai inca lupta pentru re-gasirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din tesatura sa intima. Din aceasta identitate comuna face parte, la loc de frunte, credinta crestina, impartasita de un procent covarsitor dintre cetatenii Romaniei, intretesuta in ethosul nostru national si care influenteaza manifestarile sociale, culturale si politice ale romanilor, fiind reperul la care ne raportam ca la un standard comun, atemporal si absolut.
Totusi, in contextul transformarilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potentialul pentru un conflict incipient intre valorile moralei crestine si “noile valori” seculare, in esenta anti-crestine, promovate la nivel international, in special in cadrul Uniunii Europene. Putem constata ca acest conflict este deja manifest in unele state membre ale UE. Asistam, in ultima vreme, la tot mai multe cazuri in care crestinii sunt adusi in fata Justitiei ca invinuiti datorita credintei lor, suferind o forma de pedeapsa pentru ca valorile lor crestine exprimate incalca noi legi sau noi “drepturi ale omului”, in marea lor majoritate iluzorii, contrare ratiunii si binelui autentic al omului. Aceasta evolutie nefericita creeaza o presiune asupra crestinilor, pentru a-si cenzura sau chiar abandona credinta si valorile, pentru a nu se face pasibili de incalcarea unor norme ale statului sau vietii publice. Nu putini crestini vad in aceasta situatie o intoarcere la perioadele istorice in care crestinii erau prigoniti pentru credinta lor.
Avand in vedere cele de mai sus, subsemnatii, crestini care urmam invatatura Sfintei Scripturi, a Sfintilor Apostoli ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos si a celor ce le-au urmat lor si care ne-au invatat calea lasand deoparte disputele teologice, marturisim valorile crestine comune insuflate de Sfantul Duh si afirmam cu tarie cele ce urmeaza:
a. Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veci (Evrei 13:8). Credinta crestina pe care o marturisim este deasupra transformarilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.
b. Aceasta credinta ne determina viata si actiunile de zi cu zi, in tot locul si in tot ceasul. Ea nu poate fi tinuta ascunsa; nu putem fi crestini numai acasa sau doar la biserica.
c. Potrivit Sfintei Scripturi, intelegem sa ne facem datoria de cetateni si sa dam Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine si sa ne supunem autoritatilor si legilor, in masura in care acestea nu contravin constiintei si valorilor noastre crestine.
d. Familia intemeiata pe casatoria intre un barbat si o femeie este o institutie fundamentala a societatii, creata de Dumnezeu si expresie a complementaritatii naturale dintre barbat si femeie, a dragostei si respectului reciproce.
e. In calitate de parinti crestini, avem fata de copiii nostri datoria sa ii crestem si sa-i educam in spiritul ascultarii de Dumnezeu. Suntem ingrijorati de manifestarile imorale, permise sau chiar promovate in numele drepturilor omului si al unei tolerante fara discernamant.
f. Drepturile parintilor sunt drepturi fundamentale, intre ele primordial fiind dreptul de a dispune de educatia civica, morala si religioasa a copiilor lor.
g. Fiecare copil are dreptul sa fie nascut si crescut intr-o familie care se constituie dintr-un barbat si o femeie.
h. Dreptul la viata, incepand cu momentul conceperii si pana la moartea naturala, este un drept fundamental al tuturor fiintelor umane.
i. Libertatea religioasa si libertatea de constiinta sunt drepturi fundamentale si istorice.
j. Demnitatea umana este intrinseca fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este deasupra oricarei autoritati lumesti.
k. In participarea noastra la viata cetatii si viata politica, sprijinim si conlucram cu acei factori care adera la valorile in care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie sa ii reprezinte pe cei ce-l voteaza si sa afirme valorile lor.
In incheiere, chemam Statul Roman si reprezentantii sai sa respecte si sa reflecte, in formularea legilor si politicilor publice, valorile si traditiile sociale si culturale, de inspiratie crestina, ale poporului roman, pentru a nu se ajunge la conflicte – de constiinta sau manifeste – intre cetatean si autoritatea din care izvorasc aceste legi.
Rugaminte: Va rugam postati si publicati peste tot apelul nostru pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara, inclusiv linkul petitiei.
CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE IN ALTE TARI: pentru romanii din California
Avem stiri nefavorabile din California. In agust va informasem ca in iulie California a adoptat o lege care impune predarea in scolile ei publice a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni au vazut acest curs ca o cursa deghizata sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii si pina pe 7 octombrie au trebuit sa obtina si sa inregistreze la autoritati peste 500.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie supusa unui referend in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive
Din nefericire campania de luat semnaturi a esuat, crestinii californieni nereusind de data aceasta sa ia numarul necesar de semnaturi. Mai aveau nevoie de doar citeva mii de semnaturi pentru a trece baremul impus de lege. Asta este o lectie importanta pentru toti crestinii – tot ce incepem trebuie sa ducem pina la capat. Detalii despre campania crestinilor californieni pot fi aflate aici:http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/
PENTRU ROMANII DIN HOUSTON
Houston, al patrulea oras ca marime din America, are ca primar o femeie lesbiana. Pare ireal considerind ca Houstonul este unul dintre cele mai crestine metropole occidentale. Colegii din Houston ne informaza ca in prima marti din noiembrie au loc alegeri pentru primar in Houston si ca primarul actual, Annise Parker, recandideaza. Au pregatit materialul video urmator care detaliaza actiunile intreprinse de ea pentru promovarea drepturilor homosexualilor. O vedeti aici impreuna cu partenera ei (sarutindu-se) si declaratiile facute. http://uspastorcouncil.org/FaithVotes.html Rugam pe toti romanii din Houston sa se prezinte la vot si sa voteze impotriva ei. Influenta crestinilor in viata publica trebuie simtita.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.
A fost odata un om cinstit care traia intr-o tara de hoti. Povestea se opreste aici. Pentru ca un om cinstit nu are nicio sansa sa traiasca intr-o tara de hoti.
Seamana un câmp, i se fura recolta. Planteaza o livada, i se fura roadele ei. Isi sadeste sufletul in pamântul tarii lui, i-l fura tehnologia. Invata si este sef de promotie, nu gaseste un loc de munca care sa nu fie ocupat prin relatii, sau mita, sau in alta limba.
Imi aduc aminte de nenea Mihai. Ce legatura sa fie intre nenea Mihai – un om la saptezeci si ceva de ani, acum zece ani si mai bine, care avea o casa inchiriata intr-o zona linistita a Craiovei, fapt pentru care se mutase la tara – si mine, acum 35 de ani si mai bine, pe cand, pionier fiind, dadeam mâna cu presedintele tarii, Nicolae Ceausescu, pe aeroportul din Craiova?
Nenea Mihai se retrasese la tara. In oras, nu mai avea unde sa stea. Este drept, mai trecea când si când pe acolo, pentru ca tot el era si administrator al propriei case inchiriate unui om de afaceri care facuse in ea un restaurant. Nu unul oarecare, ci unul in circuit inchis. Pentru domnii judecatori si procurori, indeosebi, al caror tribunal se afla la mica distanta de casa. Nenea Mihai ajunsese sa ii cunoasca pe toti cei care luau masa la el, in locuinta.
La tara, nenea Mihai nu era prea gospodar. Mai dadea cateodata cu sapa prin curte, mai citea un ziar, mai fuma un pachet de KENT, sau mai bea un pahar de whiskey – avea casa inchiriata, putea sa isi permita.
Una dintre pasiunile lui nenea Mihai era jocul de carti. Poker. Juca la oras. Cu cunostintele. Oameni cu bani.
Cautam o casa la tara, pe acea vreme. Cu gradina. Sa sadesc pomi, sa cultiv legume, sa trag in piept miros de fân, si trifoi, sa ud si sa am grija de flori. Bani nu aveam sa cumpar un teren. Cu atât mai putin sa ridic pe el o casa. Nu stiu cum am ajuns la nenea Mihai. Nu l-am cunoscut in Craiova. Am aterizat intr-o buna zi in gospodaria lui de la tara. Gradina mare. Pe perimetrul ei, plantati pomi. Lânga casa cu hol, bucatarie, si doua camere, un grajd cu capre, si un hambar.
Nenea Mihai avea vorba amestecata. Pornea de la una, si ajungea la alta. Vorbea in fraze scurte, ca si cum stiai deja ce voia sa iti spuna. El mai puncta, doar, inca odata, cu intreruperi intre cuvinte, ideile.
Intr-o buna zi, era cu paharul in mâna. Fuma un KENT. Si imi spunea: mi-au pus pistolul in mâna. Cine, nenea Mihai? Aia de la putere. In piata era miting. Unde, nenea Mihai? In piata prefecturii. Si? Si mi-au spus: trage in ala. Cine era ala? Aia erau comunistii. Aveau miting in piata. Si am tras. Nenea Mihai a mai tras câteva fumuri. A murit ala. Dupa aia, a continuat nenea Mihai, au venit la putere ailalti. Cine, nenea Mihai? Comunistii. Mi-au spus: noi stim ca ai omorat omul nostru. Mâine e miting in piata. Cine avea miting, nenea Mihai? Ceilalti. Aia care mi-au pus pistolul in mâna sa omor comunistul. Si? Si mi-au spus comunistii: trage in ala. Liderul lor. Si am tras. Ce puteam sa fac? Râse intunecat nenea Mihai. Eram tânar. Nu voiam sa mor. Si a murit ala.
L-am ascultat pe nenea Mihai, si cuvintele lui mi-au trecut pe la urechi fara sa lase urme. Povesti vechi. De pe vremea capitalistilor, partidelor istorice, si comunistilor. Dar stiu ca s-au impuscat, nu gluma. Apoi, pe nenea Mihai nu aveam timp sa il iau prea in serios. Aveam de sapat ceapa. De udat florile. De imprastiat balegarul.
Intr-alta zi, a venit vorba despre lumea care migra de la oras, la tara, ramasa fara loc de munca. Ce sa faca?
– Asa ceva nu se intampla pe vremea lui Ceausescu, am spus.
Nenea Mihai tragea absent din KENT.
– Stii, nenea Mihai, eu am dat mâna cu Ceausescu! Cum? Pai, eram elev bun. Pionier. Si am fost ales sa il intâmpin, alaturi de altii, pe Ceausescu, la aeroport. Venea cu elicopterul. Trebuia sa vina la Craiova. Sa viziteze uzinele Electroputere. Cu o ora inante de a veni, au inceput sa misune militarii, prin aeroport, cu detectoarele de mine. Apoi, a aparut un civil mare, imbracat intr-un sacou bej, cu picatele mici, maro. Era doi metri pe doi metri. Capitanul Secu ni s-a spus ca il cheama. Garda personala a lui Nicolae Ceausescu. Avea fata maslinie, de arab, si ochii ca doua fante orizontale. A venit Ceausescu. L-a intâmpinat un batrân, cu pâine si sare. Apoi a venit pâna in fata mea. Si i-am intins mâna. Era atât de mic. Ca un bibelou de portelan. Si avea toata fata pigmentata. Parca era un chinez de portelan. Si mai era ceva, nenea Mihai! Ce? Ii era teama. Simteam ca ii era teama. Ma privea cu teama. M-am si intrebat. Cum poate sa-i fie frica unui sef de stat de un pionier?
– Mai baiete, pe Ceausescu eu l-am chemat atunci la Craiova. Eram contabil sef la Electroputere. Nu in vizita a venit. A venit pentru ca din Electroputere s-a furat. Mult de tot. Nu din cei mici. Din cei mari. Directori. Si lui Ceausescu ii era frica. Pentru ca nu stia cât de mare este amploarea. Si cum vor reactiona cei care erau implicati. Daca nu cumva este mai mult decât un furt. Daca nu este ceva organizat. Ceva indreptat impotriva lui. De aceea era speriat. A venit, si a pus hotii la punct.
Nenea Mihai a murit demult. Si eu voi muri demult. Asa cum au murit demult si cei impuscati de nenea Mihai. Cu pistolul pus in mâna ba de capitalisti, ba de comunisti. Pe ce lume traim azi, nenea Mihai? Tot pe lumi de furat?
A fost odata un om cinstit care traia intr-o tara de hoti. Povestea se opreste aici. Pentru ca un om cinstit nu are nicio sansa sa traiasca intr-o tara de hoti.
Seamana un câmp, i se fura recolta. Planteaza o livada, i se fura roadele. Isi sadeste sufletul in pamântul tarii lui, i-l fura tehnologia. Invata si este sef de promotie, nu gaseste un loc de munca care sa nu fie ocupat prin relatii, sau mita, sau in alta limba.Are tara resurse , marile puteri si marii hoti iau ori tot, ori 98 la suta. Mai ramâne si pentru patrihoti.
Astimp, ni se pune pistolul supravieturii in mâna. Munceste! Ca sa traiesti tu, si sa moara un compatriot… Nu mai sunt tânar. Si tot nu vreau sa mor. Si trag…. Povesti noi. De pe vremea stie Dumnezeu cum se mai numesc, si cum se vor mai numi. Dar stiu ca ne impuscam, nu gluma!
Imi aduc aminte de nenea Mihai. Asta era legatura…
“Nu e nici o originalitate sa observi ca noile generatii, pretuiesc valorile dispretuite ieri si dispretuiesc, la rându-le, valorile prezente.”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 