Vindecarea copiilor dupa divort

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

29 martie 2012

VINDECAREA COPIILOR DUPA DIVORT

In toamna am scris despre o noua aparitie editoriala in care autoarea descrie efectele divortului parintilor ei asupra ei si a fratelui ei. Titlul cartii e sugestiv, In Spite of Everything (“Im pofida tuturor”) si e scrisa de Suzan Thomas, scriitoare cu reputatie in cercurile editoriale americane. Jurase sa nu divorteze pentru a nu cauza in viata propriilor copii necazurile si sufererintele experimentate de ea cind proprii parinti au divortat. Cu acest obiectiv in minte, si-a ales sotul cu multa grija, au aplicat in viata de familie principiile moderne matrimoniale, au avut copii “planificati”, (adica nascuti la vremea cind ea si sotul au socotit ca a venit vremea si au avut resursele necesare), au dezvoltat relatii de prietenie cu persoane “reputabile,” au strins relatiile cu rudeniile sotului. In alte cuvinte, familia Thomas a fost o familie perfecta. Pina cind, intr-o zi, Suzan si sotul ei au apucat-o in directii opuse, impuse de cariera, restrictiile de timp, si obiceiuri. Dupa citiva ani au divortat. Ea a tinut copiii iar el s-a mutat in alt oras. Asa, zice Thomas, un nou fenomen social s-a infiripat in America din anii 60 incoace – divortul ereditar, divortul in lant, copii ai parintilor divortati care la rindul lor divorteaza, si lasa in urma generatii tot mai mari de fiinte umane divortate sau crescute in camine de divortati, in asa numitele “blended families,” adica familii amestecate din fosti soti si sotii, noi frati si surori, noi bunici si bunice, noi prieteni, noi biserici si comunitati sociale, noi orase, noi scoli, etc. Nu e rar cind pentru un copil american aceste dizlocatii si schimbari profunde se produc de 2 sau chiar 3 ori pina la terminarea facultatii. Aceste schimbari au un efect nefast asupra lor, le genereaza rani emotionale si spirituale de lunga durata.

Sociologii si psihologii, in special cei crestini, cauta tot mai mult sa devizeze formule pentru atrofierea acestor consecinte in viata copiilor. Din nefericire, probleme ca acestea exista si in societatea romana si vor persista si in viitor. Din cind in cind unii dintre dtra ne scrieti cu inimile rupte de durere despre impactul divortului asupra dtra si a copiilor vostri. Va simtim durerea. De aceea am decis sa dam glas acestor simtaminte pregatind pentru dtra materialul alaturat care contine retete practice pentru ameliorarea impactului divortului asupra copiilor. Nu este un material original alcatuit de noi. A fost alcatuit de expertii in relatii de familie ai organizatiei Focus on the Family. Titlul original al articolului este Helping Children Heal AfterDivorce (“Ajutorarea copiilor cu vindecare dupa divort”) A fost tradus si prelucrat pentru noi de Marieta Tut (AFR Timisoara). Avind in vedere importanta si relevanta subiectului, va sugeram sa-l difuzati cu larghete pe siturile dtre electronice, in bloguri, biserici si comunitati. Multumim Marietei Tut, mama a 2 copii minunati, pentru investitia de timp si efort in pregatirea acestui material. Calitatea este impacabila. Celor interesati in versiunea intacta in engleza a acestui material, va sugeram sa intrati pe http://www.focusonthefamily.com/parenting/single_parents/helping-children-heal-after-divorce.aspx?p=1

Ajutor practic in vindecarea copiilor dupa divort

“Copiii sunt rezilienti. Isi revin.” Daca te afli in mijlocul unui divort, probabil iti amintesti aceste cuvinte. Ca si parinti suferinzi, speram sa fie adevarat. Speram si ne rugam pentru copiii nostri sa treaca cu putine cicatrici si putina durere emotionala prin experienta divortului parintilor lor. Dar in timp ce invata a se adapta chiar si celor mai grele circumstante, divortul readuce rani dureroase, asa ca au nevoie de ajutorul nostru pentru a gasi vindecare.

Din cauza divortului copiii vor deplange o serie de pierderi. Spre exemlu, atunci cand un parinte paraseste caminul, iar apoi din cauza situatiei financiare precare, copilul va trebui sa se mute intr-o noua locuinta, pierzand astfel locuri familiare si dragi. Prieteniile se schimba deseori, fratii sunt intristati, banii sunt putini, iar parintii care ii au in custodie sunt fie raniti emotional, fie maniosi. Sentimentul de securitate si siguranta al copilului este compromis, in timp ce copiii privesc neajutorati spre noua lor lume, inca necunoscuta. Asadar, ce poate face parintele? Pentru multi dintre noi parintii, divortul a insemnat un soc puternic. Cum putem sa ne vindecam pe noi insine, daramite sa ne ajutam si copiii? In acest articol vei gasi ajutor practic: in ceea ce priveste vindecarea ta personala ca parinte, cum sa-ti tii familia functionabila, si cum sa fii reconfortant pentru copiii tai prin ai lasa sa se simta tot copii in mijlocul acestei pirderi.

Iata cateva sfaturi pentru tine si copilul tau in vindecarea dupa divort:

Vindecarea dupa divort este un proces indelungat care incepe cu insasi persoana ta. Dealtfel chiar si copiii vor supravietui emotional cu mai putine cicatrici, daca te vei stabiliza tu insusi primul, si mai apoi copilul tau. In acest articol vei gasi cateva sugestii practice care-ti vor arata in ce consta acest proces al vindecarii. In primul rind, gaseste-ti un grup de sprijin. Cea mai buna cale de vindecare pentru copilul tau este ca tu insati sa devii sanatoasa si puternica dupa divort. Grupul ar trebui sa-ti ofere incurajare, resurse si tehnici de supravietuire. Ar trebui sa-ti ofere si camaraderia de care ai nevoie, pentru ca propriul tau copil sa nu fie nevoit sa-ti fie si consilier si mangaietor. Astfel de roluri pentru copii sunt daunatoare si le accentueaza durerea. Gaseste un grup de suport si pentru copilul tau intr-o biserica locala.

Comunica, spune adevarul. Foarte clar, comunica copilului tau ca nu are nimic de a face cu divortul tau. Explica-i ca acest divort te implica doar pe tine si pe fostul sot si nu are nimic de a face cu el. Reasigura-l ca este iubit de ambii parinti. Ca nu a cauzat divortul. Apoi, printr-o maniera apropiata varstei la care se afla, spune-i adevarul. Daca nu vei discuta lucrurile deschis ii vei creea anxietate si il vei determina sa-si puna intrebari despre onestitatea ta in ce privesc alte probleme. Daca sotia ta a parasit familia pentru o alta relatie, spune-i ceva de genul: ”mama ta a decis ca nu vrea sa mai convietuiasca cu mine si vrea sa traiasca cu un alt barbat, dar totusi te asigur ca te iubeste foarte mult.” Cel mai important, comunica-i ca Dumnezeu este cel care ingrijeste si protejeaja familia ta. Lasa-ti copilul sa stie ca Dumnezeu uraste divortul si intelege durerea lui.

Fa schimbarile progresiv, intr-un mod lent. Da sansa copilului sa se poata ajusta la o noua structura familiara. Este destul de dificil pentru un copil sa fie separat de un parinte, iar daca mai pierde si membrii din familie, imagini familiare ale casei, scoala, prietenii, biserica si vecini, este traumatic de devastator. Poate unele ajustari sunt neaparat necesare, dar incearca sa previi cat mai multe posibil. In plus, nu te grabi in formarea de noi relatii cu sexul opus. Asteapta. Este indicat sa lasati cel putin doi ani sa treaca inainte de a stabilii o relatie noua, pentru a lasa timp copiilor sa se vindece dupa divort. Ca ultim resort, nu incepeti relatii noi atata timp cat actiunea de divort nu este pronuntata, deoarece sunteti inca casatoriti. Onorati-L pe Dumnezeu si legamintele facute la casatorie. Aceasta va zamisli un model de integritate personala pentru copil. Chiar si dupa ce divortul este finalizat, concentrati-va atentia asupra vindecarii si nevoilor copiilor vostrii. Fiind predispusi la vulnerabilitate, o alta relatie noua prea devreme va cauza si mai multa confuzie si vina.

Lasa copilul sa-l iubeasca pe celalalt parinte. Copiii au nevoie sa fie iubiti si sa iubeasca si ei pe altii. Nu permiteti durerii si nesigurantei sa stirbeasca din relatia copilului cu celalalt parinte. Ajuta-l pe copil chiar si sa aleaga felicitari si cadouri atunci cand trebuie. Copilul se va simti mult mai usurat ca-i dai voie sa-si iubeasca celalalt parinte. Apoi, niciodata nu vorbiti de rau pecelalalt parinte. Abtineti-va in al vorbi pe celalalt de rau. Asta va fi dificil dar faceti-o totusi de dragul copilului vostru. Nu transformati copilul intr-un dusman al celuilalt parinte.

Disciplineaza consecvent. Nu lasati orice vina auto-impusa sa va impiedice in a fii un parinte diligent. Amintiti-va ca incercarile si perseverenta construiesc un caracter. O disciplina consistenta, delimitari si atributiuni sanatoase vor forma copilul in a se simti in siguranta. Asta inseamna sa lasi copiii sa fie copii. Tineti orice conversatie despre finante, ore de vizitatie, dispute familiare sau alte subiecte delicate departe de urechea copilului. Nu-l folositi niciodata pentru a retine informatii sau pentru al pune in centrul disputelor. Pastrati si protejati inocenta lui. Divortul da o lovitura puternica copilului, contrar oricarui lucru pe care lumea le spune despre el. Trebuie sa dai prioritate vindecarii copilului tau si sa ramai sensibil fata de nevoile lui. Tine minte, Dumnezeu este suficient si atotputenic in vindecarea si restaurarea oricarei inimi, chiar si a copilului tau. Indatorirea ta este sa-i asiguri un camin stabil, sigur si evlavios. Restul depinde de El.

Ce ar trebui sa faca copiii?

In lucrarea sa intitulata Second Chances: Men, Women and Children, a Decade After Divorce, (“A doua sansa: Barbati, Femei si Copii, la Zece Ani de la Divort”), Wallerstein a identificat cateva “ indatoriri pshihologice ” pentru copii in urma unui divort. Autoarea insista ca ei trebuie sa: (1) Inteleaga divortul. Copiii ar trebui sa inteleaga schimbarile immediate, separand astfel realitatea de fantezii si frica. Mai apoi, cand vor creste vor trebui sa “evalueze actiunile parintilor lor si sa traga invataturi de minte.” Sa se sustraga de la problema intr-un mod strategic. Copiii au nevoie de parinti pentru a ramane tot copii. (2) Sa faca fata pierderilor. Copiii nu trebuie sa faca fata pierderii unui parinte, ci si sa realizeze pierderea unei familii intacte. (3) Sa faca fata maniei. Copiii unui divort isi iubesc ambii parinti, dar pot experimenta sentimente de manie adanca pentru unul sau ambii parinti care au decis divortul. (4) Sa faca fata sentimentelor de vinovatie. In ciuda tuturor asigurarilor parentale, multi copiii se vor simti vinovati pentru destramarea familiei lor. Alti copii se vor simti vinovati atunci cand eforturile lor de a reuni familia vor esua. (5) Sa accepte finalitatea divortului. In studiul ei, Wallerstein a gasit copii care dupa cinci sau zece ani inca mai aveau fantezii despre impacarea parintiilor. A descoperit chiar ca copiii gasesc divortul mult mai dificil de acceptat decat moartea. (6) Sa dea o noua sansa in a iubi. Copiii trebuie sa realizeze ca sunt iubiti si ca vor trebui la randul lor, sa iubeasca si ei. Pentru copiii proveniti dintr-un divort, in special pentru tineri si adolescenti aceasta va fii destul de dificil. Wallerstein subliniaza ca aceasta indatorire este critica pentru copiii dar si pentru societate.

Ce pot face parintii ca sa ajute?

In ciuda propriilor obstacole, dupa un divort parintii au responsabilitatea de a-si indruma copiii pe tot parcursul acestui proces de recuperare, fie el lung sau scurt. Parintii trebuie sa dea explicatii clare, in functie de varsta, la ceea ce se intampla si de ce. Pe cat posibil trebuie sa le spuna la ce sa se astepte in viitor asigurandu-i ca vor fii instiintati din timp de toate schimbariile ce vor veni. Specific: (1) Incurajeaza comunicarea pe ambele parti. (2) Permite copilului sa planga. (3) Ofera copilului doi parinti iubitori. Dupa Walerstein, relatia dintre cei doi parinti este o componenta critica in ce priveste dezvoltarea armoniosa a copilului. Nevoia de un tata creste si se acutizeaza odata cu adolescenta. Walerstein spune:” Natura relatiei tata-copil este ceea ce influenteaza cel mai mult dezvoltarea psihologica si nu numarul sau densitatea vizitelor paternale.” (4) Incurajeaza relatii de intrajutorare. Rudeniile apropiate pot sa ofere suport, incepand de la transport pana la un umar pe care sa plangi. Copiii insa pot beneficia si de noi relatii formate in cadrul bisericii, grupurilor de tineri, organizatiilor si activitatilor extrascolare din cadrul scolilor.

E deasemenea fundamental sa eviti capcanele obisnuite, adica cum sa te orientezi clar la anumite disfunctii comune dupa un divort. In timpul procesului de divort, parintii singuri vor intampina o serie de situatii stresante. Unele din aceste zbateri si capcane vor include: (1) Depresie. Te simti letargic? Vezi acum cum lucruri care alta data te faceau sa te simti bine sunt acum fara nici un rost? Daca da, atunci poate esti cuprins in depresie, o depresie pe care daca te straduiesti o poti trece. Aceasta este o conditie disfunctionala care va precede episoade de crize cu supra-alimentare, consum de alcool sau droguri, vizionare compulsiva de TV sau accesare de site-uri indecente. Applica testul realitatii: consumi, vizionezi, citesti ceva care nu-ti face placere doar de dragul de a scapa de realitate? (2) Reversarea rolului parinte-copil. Pierdera unui partener prin divort sau moarte pot conduce parintii singuri la gresala de a inversa rolurile cu copiii, la a lasa copiii sa fie cei care ofera iar ei sa primeasca. Parintii care asteapta de la copiii lor suport emotional sunt de obicei aceia care se vor separa de prieteni, si vor forma acea mentalitate “noi impotriva lumii”, care nu va face decat sa raneasca copiii. In special fetelor li se comunica ca toti barbatii sunt la fel de rai si de infideli (“uite ce ne-a facut noua tatal tau”). Pentru baieti va creea si mai multe probleme.

Probleme mama –fiu. O mama ramasa singura este tentata sa-si creasca copilul contra sotului ei fara aspectele si trasaturile lui negative. Pentru a face asta ea separa copilul de influenta “coruptibila” a tatalui si devine ea insasi implicata in viata lui. Subiectul manipulativ este ceva de genul: ”mie mi-o datorezi”. In schimb, fiul va profita la maxim de acesata situatie. Va avea impresia ca atata timp cat se afla sub mana mamei, va putea obtine si avea tot ce-si doreste. Ironic, aceste incercari de cotrol exagerat vor reduce mai tarziu mama la tacere. Eventual si fiul va deveni infricosat in ce priveste vreo femeie, si aceasta va avea mult de spus in propria lui viata. In cel mai bun caz, va avea o problema de a comunica deschis cu vreo femeie. In cel mai rau caz, poate deveni agresiv si violent fata de vreo femeie, inclusiv fata de cea care-i va fi sotie.

Ce poti face tu ca parinte?

Evitarea acestor capcane des intalite dupa divort nu este dificila si nici nu ia mult timp. Tine minte aceste cateva strategii: (1) Divulga-ti sentimentele fata de prieteni -nu fata de copii. In cazul in care copiii iti sunt sursa principala de suport emotional, cauta un consilier crestin, sau un grup de suport intr-o biserica. Nu alege insa un adult de sex opus care se afla in aceeasi situatie. Toata lumea e vulnerabila la durere, iar, data situatia, este foarte usor sa intelegi gresit o ureche care este gata sa asculte si sa o consideri ca avand un interes romantic. (2) Asculta de sentimentele copilului tau. Atunci cand incerci sa-ti invingi propriile sentimente se prea poate sa pierzi din vedere pe cei din jurul tau. Incearca sa petreci timp in mod regulat cu copilul tau ascultand cum se simte. Foloseste-te de timpul cand conduci, sau inainte de culcare, sau un timp bine stabilit in timpul saptamanii pentru a asculta. Incearca sa sumarizezi tot ceea ce iti spune. Aminteste-ti, acesta este un timp sa-ti asculti copilul, nu sa incerci sa-l indrepti.

(3) Tine-ti promisiunile. De multe ori copiii se vor stresa nejustificat, deoarece nu vor avea incredere in oameni, inclusiv in parinti, ca vor face ceea ce au promis. Pentru a recastiga increderea copilului tau, tine-ti promisiunile si fa-o la timp. A fi un parinte previzibil va ajuta copilul sa se vindece de singuratate si sa aiba incredere. (4) Fa-ti timp pentru mangaieri. Imbratisarile, leganatul, strangerea de mana, sau alte obiceiuri afective vor reface treptat increderea pierduta. Chiar si adolescentilor le va face placere o bataie pe umar, atunci cand se afla acasa. Nu fii timid. (5) Roaga-te pentru copiii tai. Fii spontan. Roaga-te in timp ce mergi, pregatesti masa, or conduci impreuna cu copiii. Fii bine intentionat. (6) Hraneste-te singur. Modelele disfunctionale ies la suprafata in urma crizelor. In loc sa mananci necontrolat sau sa abuzezi de alcool, gaseste ceva bun sa-ti reincarci bateriile. Citeste o carte, fa o plimbare sau o runda de privit vitrine sau joaca un sport favorit. Fa schimb in ingrijirea copilului cu alti parinti singuri pentru a putea face asta. (7) Da-ti singur note. Scrie in trei cuvinte cam cum ai vrea sa se gandeasca copilul tau la tine. Apoi, scrie trei cuvinte pe care crezi ca copilul tau le-ar folosi sa te descrie. Daca acestea nu sunt la fel, ia initiativa. Cu totii trecem prin perioade dificile. Asigura ca zilele tale rele nu se vor transforma in obiceiuri rele. Posteaza-ti sperantele ca atribute, undeva unde unde le poti vedea pentru un timp indelungat, ca un memento sa fii mai bun.

AFR Va Recomanda: Cu citeva luni in urma Family Research Council a emis un studiu longitudinal privind impactul divortului asupra copiilor. Il aflati aici, in engleza http://www.marri.us/effects-divorce-children

MARSURI PENTRU VIATA

Va multumim din inima miilor dintre dtra care ati participat la cele 18 marsuri pentru viata care au avut loc in diferite orase ale tarii weekendul trecut. Felicitari, felicitari, felicitari! Haideti sa dublam numarul oraselor in care vom tine aceste marsuri anul viitor cit si numarul participantilor. Multumim organizatorilor, in special colegilor de la Po Vita, Uniunea Femeilor din Bihor, si Darul Vietii, dar si comunitatilor de credinciosi din toata tara care spontan au organizat marsuri in orasele mai mici ale Romaniei. Suntem incurajati de entuziasmul cu care ati participat. Indraznim sa adaugam: lideri ai Romaniei, parlamentari, politicieni: existam! Romania are o miscare profamilie si proviata. Una care nu va scadea in anvergura ci, cu voia lui Dumnezeu, va creste si se va intensifica. Avem ochii atintiti asupra dtra. Familia si viata conteaza. Va vom vota in sau in afara din Parlamentul tarii in functie de pozitiile care le aveti privind valorile noastre crestine. Au mai ramas mai putin de 8 luni pina la alegeri. Va rugam luati in serios agenda miscarii profamilie si proviata din Romania.

Impresiile oradenilor: Buna Vestire a sosit si între noi, oradenii. De azi înainte, aceasta sarbatoare va marturisi în mod aparte ca Domnul este cu noi. http://www.facebook.com/media/set/?set=a.421034561243659.118669.100000113559622&type=1 Cine nu se regaseste în fotografii, are sansa sa fie pe materialul video care se poate descarca de pe: http://ge.tt/855kxRF/v/0?f?c sau viziona pe Facebook (sa speram ca functioneaza): VIDEO-DOWNLOAD – MARSUL PENTRU VIATA – ORADEA / 2012 – GRUPUL DE LAUDA AL COMUNITATII SF. PAVEL SI CORUL BISERICII ROMANO-CATOLICE SF. LADISLAU (Recomandam vizionarea cu QuickTime Player. Înregistrare realizata cu Nikon L110, cu scuzele de rigoare pt. calitate.) 70 de poze pot fi vazute aici: http://oradeaculturala.wordpress.com/2012/03/25/poze-marsul-pentru-viata-oradea-24-martie-2012

FELICITARI SLOVENIEI!

Pe 25 martie cetatenii Sloveniei au respins, cu un procent de 55 la 45% legiferarea in Slovenia a parteneriatelor unisex si a adoptiilor copiilor de catre homosexuali. Felicitari lor! Traseul acestei victorii a inceput in vara lui 2010 cind socialistii sloveni, elogiati ca vizionari de catre stinga seculara europeana, au propus un proiect de lege radical care, printre altele, ar fi legalizat casatoriilor intre persoane de acelasi sex si adoptiile copiilor de catre homosexuali. In toamna acelui an colegii din Slovenia au contactat AFR pentru a deviza o strategie de contracarare a proiectului legislativ. Le-am sugerat sa initieze un referend national in favoarea unei legi care sa interzica casatoriile unisex. Au adunat peste 40.000 de semnaturi si le-au inaintat parlamentului sloven. Din nefericire, politicienii au deturnat actiunea colegilor nostri, propunind nu eliminarea ci modificarea legii, eliminind casatoriile unisex, dar inlocuindu-le cu parteneriate unisex. In plus, au echivalat parteneriatele unisex cu casatoria barbat-femeie si au decretat un drept la adoptii al copiilor de catre homosexuali. Pe 25 martie referendul a fost supus la vot.

In februarie colegii sloveni ne-au contactat din nou cerindu-ne sprijinul. Am fost informati ca cercurile homosexuale europene au investit in acest referend 4 milioane de euro cu obiectivul ca legea revizuita sa fie adoptata. Am impartasit cu colegii sloveni ce am socotit noi ca ar trebui sa faca pentru a mobiliza opinia publica impotriva proiectului de lege. Luni ne-au informat ca au biruit – cu ajutorul lui Dumnezeu. Inca o data ii felicitam si le dorim succes. Intentioneaza sa demareze inca un proiect, de data asta constitutional, care sa interzica casatoriile si parteneriatele unisex prin constitutie, cit si adoptiile copiilor de catre homosexuali. Dupa cum v-am informat acum citeva saptamini, tot in luna asta Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, pentru a 4 oara, ca nu exista un drept la casatorii homosexuale, si, pentru prima data, ca nu exista un drept la adoptii a copiilor de catre homosexuali.

STARBUCKS

Frecventati shopurile Starbucks din Romania? Nadajduim sa va razginditi. Starbucks, la fel ca multi alti giganti comerciali americani, se raliaza in spatele presiunilor legislative de legalizare a casatoriilor homosexuale in America. Recent Seattle Times a scris un articol pe aceasta tema. http://seattletimes.nwsource.com/html/politicsnorthwest/2017323520_starbucks_supports_gay_marriag.html

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

LA CETAN –

SĂRBĂTOARE ÎN CINSTEA DOMNULUI!

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”                  Filipeni, 4.4

 „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.                                                                                                                                                                                                                                                                           Evrei, 11.6

 .

Biserica Baptistă din Cetan – Județul Cluj

Pastorul Augustin Mecea – un veteran al crestinilor baptisti pe meleagurile Someșene și Dejene, a organizat și a dedicat o Zi de Sărbătoare în Cinstea Domnului la Biserica Creștină Baptistă din Cetan. Continue reading “LA CETAN –”

DUMINICA MUNTELUI – REVELATIA

Ion Iancu Vale

Eram plecat de mai multe luni de acasa si era jumatatea verii. Ma întorceam alertat de dorul meleagurilor mele si de cei apropiati. Calatorisem toata noaptea, era duminica dimineata si se prevedea o zi splendida de vara.

Mama m-a primit de parca plecasem cu o zi înainte de lânga ea „ Bine c-ai venit, Dumnezeu te-a adus, ca a ramas vaca a mare în padure, azi-noapte, si mi-e sa nu fi fatat sau s-o fi mâncat-o ursul. Vacarul n-a mai vazut-o când a adunat vacile sa vina aseara în sat. Au plecat si ailalti dupa ea (adica tata si ceilalti frati ai mei) acu’ vreo ora. Tu du-te pe la Râpa Rosie ca ei au luat-o printre Vâlcele, sus pe Sirne si spre Valea Leurzii. Te pup când vii”. Nu mai era loc de comentat. Am cautat doar niste cizme de cauciuc, si cu toata oboseala pe care o simteam am plecat spre padure.

Umblam de circa doua ore prin padurea unde-mi petrecusem ca-ntr-un vis fantastic copilaria, si amintirile ma asaltau la fiecare pas. Din când în când strigam cât puteam de tare: „Vinerica, Vinerica (la noi vitelor li se dadea numele zilei în care se nasteau).

Trecusem de Râpa Rosie, loc ce delimita practic izlazul comunal si ma aflam pe malul pârâului Valea Lupului, dar vaca noastra nu era de gasit. Ma gândeam sa abandonez si sa ma îndrept spre vârful Sirnei pentru a lua legatura, prin chiot, cu ai mei. În momentul acela am vazut o poteca ce stiam ca traverseaza Cariera de piatra de pe Valea Lupului si urca spre cea mai înalta cota a Pietrositei, numita Cumpana, unde între cele doua razboaie mondiale se afla un punct de observatie militar. Netam-nesam, cu toate ca Vinerica nu avea cum sa urce dealul, mi-am zis sa ajung, asa de dragul artei acolo, si-n douazeci de minute de escaladare printre aflorimente de calcar si pâlcuri de vegetatie deasa, am ajuns lânga „capra” de lemn care reprezenta borna vârfului Cumpana.

M-am asezat pe o piatra, am scos o tigara, am aprins-o si-am privit în jurul meu. Doamne, ce priveliste, mi-a fost dat sa vad. Parca nu fusesem niciodata prin acele locuri , cu toate ca în copilarie urcam deseori, cu alti tovarasi de seama mea si incitati de povestile spuse de cei mari, ne jucam dea „ rusii si cu nemtii”. Cerul era înalt, curat, nesfârsit, de un albastru deschis, straveziu, punctat ici, acolo de albul pufos al norilor Cirus. Soarele, prinos de lumina si caldura si viata, trona invincibil deasupra întregi firi. Pietrosita, localitatea mea natala, cu arhitectura ei de mic burg medieval, se vedea ca-n

palma si in aval de ea întreaga vale a Ialomitei, cu toata puzderia ei de localitati si fumurile prelungi ale furnalelor de la Fieni, Doicesti si Târgoviste, ce se înaltau spre bolta sinilie.

Am privit asa minute în sir fara sa ma mai satur. Deodata parca îndemnat, de nu stiu ce anume, mi-am întors capul spre nord si am simtit cum mi se taie respiratia. M-am ridicat brusc în picioare si m-am sprijinit de „capra”. În fata mea, ireal de aproape se afla Muntele, tot lantul Carpatilor Meridionali, din vârful Leaota pâna în Bucegi. Aveam bizara impresie ca daca as fi întins mâna, as fi putut atinge crucea Caraimanului, pe care în adolescenta, elev fiind la Sinaia, o urcasem pe structura ei metalica pâna aproape de capat fapt care s-a soldat cu un mare scandal, la internat.

A urmat un moment pe care niciodata mai târziu nu mi l-am putut explica. Ma cuprinsese parca o stare de lesin, de transa, de vis diurn în care Cineva (sa fi fost Muntele, sa fi fost Dumnezeu?) mi-a vorbit spunându-mi sa nu-mi fie teama de moarte, ea fiind inevitabila si nimic altceva decât o simpla trecere într-o alta viata, de fapt o alta nastere, pe care fiecare si-o pregateste singur în timpul vietii pamântene…

Când mi-am revenit începuse sa bata vântul si se simtea ca vremea se va schimba. Ametit si confuz m-am întors si-am început sa cobor dealul Cumpana, fara sa-mi dau seama ca abordasem alt drum decât cel pe care urcasem. Am ajuns totusi în pârâu si-am pornit catre o padurice de pini prin care puteam iesi la un loc, numit Opritura, aflat în drumul catre sat.

Nu am mers prea mult când am auzit un muget slab si-am vazut pe un petic de iarba verde, sub brazi, pe blânda si frumoasa Vinerica, ce îsi lingea odrasla lipita de pântecul ei. M-am apropiat, am mângâiat-o pe ceafa, pe burta si i-am luat vitelul în brate. Era greu, cald si înca umed. Am pornit cu el spre Opritura. Vinerica venea în urma mea alergând, strivind sub picioare crengile uscate de pe jos, mugind din când în când cu botul ridicat spre cer…

De atunci, din acea sublima Duminica a Muntelui si a tineretii mele, în fiecare dimineata când ma trezesc, liber de moarte, multumesc Celui Prea Puternic pentru bucuria de a mai fi vazut înca o data Soarele, constient dar împacat, ca în fiecare mâine s-ar fi putut, si s-ar putea, sa nu mai am aceasta sansa.

Măturați aluatul cel vechi

George Danciu


Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs, din 25 Martie 2012 – Hickory, NC


Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

                                                                                       1 Corinteni, 5.6-8

.

HRISTOS – Mielul de Paște

.

1. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

În biserica din Corint foarte probabil existau și daruri între frați, dar și mult păcat, și încă păcate strigătoare la cer. Continue reading “Măturați aluatul cel vechi”

CRIZA UMANITATII

 Gabriela CENUSA

Am spus în nenumarate rânduri ca omenirea se confrunta atât cu o criza economica cât si cu o criza de ordin moral care pare sa ne arunce din ce în ce mai mult într-o groapa cascata a dezumanizarii. Spun toate acestea cu un imens regret ca cetatean al României, ca tânara studenta, ca o simpla tânara de douazeci de ani. Situatia actuala ma întristeaza profund si sunt ferm convinsa ca nu sunt singurul individ care traieste zilnic o dezamagire continua, înca de când te hotarasti sa pasesti pragul casei si pâna te reîntorci in singura oaza de liniste pe care o poti avea si anume locuinta proprie, te confrunti cu nenumarate situatii care mai de care mai intrigante, provocate bineînteles de oameni, o notiune care pare sa devina din ce în ce mai abstracta.

În acceptiunea mea o fiinta umana este alcatuita din trairi, sentimente, în fapt, fiinta umana nu este altceva decât produsul societatii. Ne nastem neslefuiti, straini de intrigi si rautate, straini de mocirla în care se scalda parca din ce în ce mai multi indivizi si care par a fi fericiti de acest fapt… Ne nastem zâmbind, zâmbet care de asemenea dispare cu timpul sau pe care odata cu trecerea anilor îl afisam tot mai rar sau mai fortat. Uitam de sentimentele sincere, uitam sa fim noi, ajungem sa fim mereu constrânsi de societate, uitam de unele valori si ne formam altele pentru „a supravietui” într-o societate care pare sa ne înstraineze tot mai mult de notiunea de fiinta umana.

Observ ca toate par sa se piarda, se pierde notiunea de iubire, prietenie, sau mai nou chiar si cea de familie, aud zilnic de nenumarate despartiri, de oameni care nu mai pot convietui împreuna, fapt datorat desigur de asemenea tot societatii care ne face tot mai inaccesibili tot mai dificili, mai dornici de singuratate, tot mai suferinzi de mizantropie. Ne e frica sa ne încredem în oameni, sa ne destainuim, ajungem sa ne pastram în suflet toate lucrurile care ne macina, sa formam un zid de autoaparare, este tot mai greu sa lasam pe cineva sa ne deschida sufletul, fapt de altfel destul de usor de înteles intr-o societate care pare sa fie dispusa sa dea din coate indiferent de cât de tare ar lovi pe ceilalti. Ajungem sa fim tot mai interesati doar de propria noastra viata uitând ca ne-am nascut sa traim in armonie si ca indirect modul de viata al celorlalti ne afecteaza, uitam ca trebuie sa existe echilibru si ca fiecare fiinta umana are dreptul la un trai frumos, ca fiecare are dreptul sa zâmbeasca când se trezeste în loc sa îsi plânga soarta si sa traiasca mereu cu grija zilei de mâine.

Este nedreapta inegalitatea si un ideal egalitatea… îmi este incredibil de greu sa vad batrâni si copii abandonati pe trotuare iar pe strazi masini de lux conduse de oameni cu mentalitate de lumea a treia în mare parte- Îmi e greu sa înteleg mentalitatea celor nascuti inconjurati de bani si care nu stiu sa ofere, sa se inconjoare de multumiri sincere si gânduri frumoase, care prefera sa se inconjoare de prietenii fortate, de o lume creata de bani, în lipsa carora multi ar fi doar oameni mediocri dupa care nu ai putea nici macar sa întorci capul sau care nu ar merita nici macar un gând.

Traim în era superficialitatii, traim vremurile în care nu mai stim sa ascultam oamenii pentru ceea ce sunt, vremuri în care privim mai întâi imaginea, ceea ce ne compune fiind pe ultimul plan, uitam ca o conversatie frumoasa de câteva minute ne poate schimba viziunea si poate chiar întreaga mentalitate, imaginea este componenta cea mai trecatoare din viata unui om, în final nu ramânem decât cu ceea ce ne-am cladit în interior, restul… se pastreaza poate doar in fotografii.

Cu toate astea nu mi-am pierdut pe deplin încrederea în oameni, înca cred ca mai stim sa traim frumos, înca mai cred ca nu ne nastem pentru a fi patati de rautate, înca mai cred ca rautatea nu face altceva decât sa ne distruga noua echilibrul interior. Poate sunt si voi ramâne o visatoare dar continui sa cred în iubire, reciprocitate si sentimente pe care trebuie sa le împartasim… altfel… vom ramâne doar masinarii cu denumirea de oameni!

Gabriela CENUSA

Bucuresti

27 martie 2012

ISUS ÎN CELULĂ

Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist si ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
si-L făcea mai înalt si mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niste păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sarit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
si mi-a facut semn ca să tac. Continue reading “ISUS ÎN CELULĂ”

Focul pacatului si apa curata a virtutii

 Sa fii abil e ceva, dar sa fii cinstit, asta merita osteneala.”

Constantin Brâncusi

.

Citim în ziarele acestei saptamâni: „Cel mai cautat infractor al momentului”. „Magistratii Înaltei Curti de Casatie si Justitie au emis, joi 22 martie a.c. un mandat de arestare în lipsa a unui deputat acuzat de mai multe înselaciuni imobiliare…” Iata o noua tema de reflectie care m-a determinat sa astern gânduri despre virtute, cuvânt ce provine din latinescul „virtus”, însemnând integritate morala, existenta ei nefiind posibila fara libera alegere, a spus-o chiar unul din cei mai reputati Sfinti Parinti ai Bisericii – Origene (185-254).

Se poate vorbi de mai multe virtuti, despre virtuti religioase si virtuti morale.

Virtutile religioase sunt considerate a fi suprafiresti sau insuflate – daruri puse de Dumnezeu în inima omului – care îi orienteaza viata spre fapte bune. Aceste virtuti sunt: dragostea, credinta si speranta. Opusul lor: ura, lipsa de credinta si disperarea.

Dragostea este puterea, energia trairii spirituale manifestata prin sentiment, ratiune si vointa fata de sine, de lume si fata de Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16) ; credinta este un dar de la Dumnezeu, prin care primim si pastram ca adevaruri, toate cele scrise în Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie: „Cel ce crede în Mine chiar de va fi si muri, viu va fi”; speranta este asteptarea cu încredere a împlinirii tuturor binefacerilor,„Hristos în voi, nadejdea slavei” (Col. 1:26-27).

Virtutile morale sunt deprinderi dobândite în practica vietii. Ele exprima esenta si perfectiunea morala; controleaza toate actele, faptele si atitudinile noastre, modeleaza si structureaza întreaga noastra viata. Ele sunt: întelepciunea, dreptatea, cumpatarea si taria. Aceste virtuti se mai numesc si cardinale, fiindca ele stau la temelia celorlalte virtuti si pe ele se reazema viata cinstita. Opusul lor: prostia, nedreptatea, neînfrânarea, slabiciunea.

Întelepciunea este cea care ajuta echilibrului vietii noastre, înfaptuirii de lucruri cinstite, prin prudenta, prevedere; dreptatea presupune raportarea activitatilor noastre la respectarea normelor divine (Cuvântul lui Dumnezeu) si a normelor de drept juridic (stabilite de conducatorii tarilor); cumpatarea presupune stapânirea poftelor, masura în toate actele si faptele vietii (în mâncare, bautura, îmbracaminte, în vorbe, avutie si în tot comportamentul); taria este virtutea morala care întareste sufletul si cugetul în urmarirea binelui; ne face capabili sa depasim toate greutatile vietii.

Sf. Macarie cel Mare spunea ca toate virtutile sunt legate între ele, formând un lant duhovnicesc, una atârnând de cealalta.Fiinta tuturor virtutilor este însusi Iisus Hristos si El trebuie sa fie etalonul comportamentului nostru.

În alt eseu afirmam ca cinstea nu este o vocatie (atractie înnascuta), dar este o optiune dobândita prin educatie sau autoeducatie si prin vointa. Cinstea ca atare este o virtute, una dintre cele mai complexe, pentru ca în ea se aduna si se sintetizeaza multe alte virtuti, este o calitate morala care include: întelepciunea, dreptatea, cumpatarea, sentimentul demnitatii, corectitudinii si serveste drept calauza în conduita omului. Opusul cinstei este coruptia. Un om cinstit lupta în viata pentru biruinta binelui, pentru fericire. Orice comunitate omeneasca este echilibrata, sanatoasa si prospera, atunci când se afla în ea o majoritate de oameni cinstiti. Nu exista mostenire mai pretioasa decât cinstea” scria William Shakespeare.

Coruptia, acest mare pacat omenesc, este definita ca fiind: decadere, depravare, desfrânare, destrabalare, dezmat, imoralitate, perversitate, pierzanie, stricaciune, viciu, desantare, descompunere, putreziciune, seducere… Sf. Ioan Gura de Aur (347-407) spunea ca focul pacatului se stinge doar prin apa curata a virtutii. Se pare ca în zilele noastre izvorul acestei ape a cam secat… focul se extinde, pompierii nu mai prididesc a-l stinge.

Politicienii definesc coruptia ca fiind „abuz de putere savârsit în scopul obtinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat”.

Majoritatea oamenilor privesc coruptia ca fiind determinata de legi prost facute si încalcate în mod sistematic de chiar cei care ar trebui sa vegheze la aplicarea lor; clientelism si clici în competitie pe resurse. Sunt destui oameni abili în a eluda legile, netinând seama de moralitatea necesara unui om care intra în afaceri si trag probabil dupa ei în mocirla si pe alti oameni, profitând de lacomia sau de naivitatea lor. Ma tot întreb, când si cum au dobândit acesti oameni o atât de bogata cultura infractionala? Cum de s-au putut perfectiona într-un timp atât de scurt? Baieti destepti, nu gluma! Bine sesiza cineva ca astazi „bisericile si manastirile sunt aproape goale, în timp ce salile tribunalelor, puscariile, tripourile, bordelurile, discotecile sunt mereu pline.” Chiar ma întreb unde or încapea atâtia nemernici? Dar au grija judecatorii sa le dea condamnari cu suspendari! Platesc, fiindca au de unde si stau bine-mersi acasa. Cam asta înseamna, nu? Câte ore de munca ar putea presta toti acesti inculpati în schimbul acestor procese tergiversate, plimbari prin tribunale? Câta energie pierd toti acesti tineri în discoteci si bordeluri, în loc sa practice diverse sporturi, sa viziteze muzee, sa caute sali de concerte, biserici pentru a se cultiva, sau sa creeze ceva folositor prin munca lor?

Filozofii vremurilor au fost preocupati de integritatea morala a oamenilor, pentru binele societatii în care traiau. Socrate (470 î.Hr.-399 î.Hr.) afirma la vremea sa ca oamenii nu sunt virtuosi de la natura, virtutea nu e chibzuinta, adica judecata cumpanita, logica, ea nu se poate învata, ci e data oarecum prin har divin celor care o au; ceea ce îi calauzeste însa spre virtute este parerea adevarata.

Filozoful grec Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.), considera virtutea de doua feluri: o virtute a ratiunii si o virtute morala; prima se dezvolta prin învatatura si are nevoie de experienta si de timp, virtutea morala însa, se capata prin obisnuinta. Astfel trage concluzia ca nici una din virtutile etice nu este data de natura, caci nimic din ce apartine naturii nu poate fi schimbat prin obisnuinta. Avem doar o dispozitie naturala sa le primim în noi. Aceasta dispozitie nu poate deveni realitate decât prin obisnuinta: „construind, devii un constructor, cântând la chitara devii un chitarist, tot asa prin actiunea dreapta devenim drepti, prin observarea masurii devenim masurati, prin actiuni de curaj – curajosi.”

Virtutea morala a caracterului este însa un habitus, adica o deprindere care ramâne sub forma de dispozitie activa. „Ea nu se învata!”, este raspunsul lui Aristotel la problema care, de la Socrate a preocupat toata filozofia greaca, anume de a sti daca virtutea se poate învata, capata prin stiinta. „Cunoaste-te pe tine însuti” spusese Socrate, fiindca raul este facut când nu cunosti binele; nu este o cunostinta capatata, cât o deprindere, un stil al actiunilor noastre obtinut prin exercitiu.

Pentru a face bine, a fi cinstit, mai întâi trebuie sa te departezi de rau, de ispite. Cineva sfatuia: „Acolo tine-ti caruta, departe de apa care clocoteste si de vârtej”. Mai clar, din tabloul virtutilor, cinstea s-ar putea cuprinde în cele doua: justitie si prudenta, iar necinstea: profit bazat pe înselaciune. Ratiunea omului îi serveste pentru a distinge si a alege ceea ce este bun. Pentru Aristotel viata trebuie condusa de ratiune, întrucât ratiunea apartine numai omului si cu ajutorul ei viata poate fi fericita pentru el.

Teologul, filozoful crestin, Fericitul Augustin (354-430) considera ca sufletul care este de esenta spirituala si nemuritor, poate contempla în el ideile eterne, aceasta contemplare formând întelepciunea, dar el poate contempla în el si adevarurile morale, aceasta însemnând ca si adevarurile morale au o origine transcendenta; de origine divina fiind, ele sunt eterne, exprima iubirea si calitatea lui Dumnezeu. Aceasta se traduce prin iubire în relatiile dintre oameni. Raul nu poate fiinta definitiv, el fiind numai „o lipsa”, „o neîmplinire”, asa cum mai târziu avea sa spuna si Einstein.

Filozoful englez Francis Bacon (1561-1626) este intransigent si ne avertizeaza în scrierile lui: „Nu aripi trebuie sa se puna spiritului omenesc, ci plumb, caci cu prea mare usurinta se avânta în cele mai înalte abstractiuni, pierzând orice contact cu experienta.”

René Descartes, filozof si matematician francez (1596-1650), sustinea ca nu este necesar ca ratiunea noastra sa nu se însele; este de ajuns constiinta noastra sa ne arate ca nu ne-au lipsit niciodata hotarârea, vointa si virtutea de a executa toate lucrurile pe care am judecat a fi cele mai bune si în acest fel virtutea singura este suficienta pentru a ne face fericiti în viata aceasta, fiindca virtutea când nu este luminata îndeajuns de intelect, poate fi falsa, poate sa ne duca pe drumul raului, ori tocmai ratiunea împiedica falsitatea ratiunii, considerând totodata ca Seneca – considerat un mare moralist – nu a dat toate principalele adevaruri pentru cunoasterea mai usoara a virtutii, pentru reglementarea dorintelor si pasiunilor noastre. Fac o paranteza amintind o îndrumare pretioasa a lui Seneca: „Sa exprimam ceea ce simtim, sa simtim ceea ce exprimam; vorba sa semene cu fapta”.

Pe de alta parte, matematicianul, fizicianul si filozoful Blaise Pascal (1623-1662) ne spune sa nu cautam siguranta si certitudine în ratiunea noastra; ea va fi totdeauna înselata de inconstanta aparentelor. Suntem plini de lucruri care ne arunca în afara: pasiunile ne împing în afara, obiectele din afara ne tenteaza si ne cheama si astfel filozofii ar propovadui în zadar „Intrati în voi însiva!” Singurul lucru care ne mângâie în mizeria noastra este divertismentul si el este tocmai cea mai mare dintre mizeriile noastre, caci el ne împiedica sa ne gândim la noi si ne duce spre pierzanie. A avut oscilatii între rationalism si scepticism (era si foarte tânar pe atunci; moare la numai 39 de ani), spre finalul vietii alegând credinta. Din punctul lui de vedere, gândirea determina maretia omului: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie care gândeste.” Concluzia lui este sa evitam excesele – atât excluderea ratiunii cât si neadmiterea ei. Despre inima, Pascal spunea ca „Inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste”. Tot el amintea ca în lumea noastra „Iisus a venit cu stralucirea ordinei sale.”

Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) afirma clar ca virtutea – întelegându-se acel ansamblu de calitati umane printre care si cinstea – poate fi dobândita, ea nu e nascuta, acest fapt ar reiesi chiar din notiunea ei fara a fi nevoie sa ne raportam la cunostinte antropologice din experienta, caci facultatea morala a omului nu ar fi virtute daca nu ar triumfa prin puterea principiului în lupta cu puternicele înclinari contrare. Vorbind despre virtute, Kant concluziona: „Ea este produsul ratiunii practice pure, întrucât aceasta în cunostinta superioritatii sale, din libertate câstiga predominanta asupra înclinarilor.”

Kant, cel caruia doua lucruri îi umpleau mintea cu o vesnic înnoita si sporita admiratie si veneratie: „Cerul înstelat deasupra mea si legea morala din mine” al carei scop, spunea, nu se opreste la hotarele acestei vieti, ci se întinde spre infinit (Critica ratiunii practice).

Vavila Popovici – Raleigh, NC

 

Gladiators Dunarea Galati reprezinta România la unul dintre cele mai mari turnee europene de hochei pe gheata

Gladiatorii de la Dunarea Galati se pregatesc pentru unul dintre cele mai mari turnee europene de hochei pe gheata, ce se va desfasura la Riga, în capitala Letoniei, în perioada 30 martie – 1 aprilie 2012. Sportivii nostri de la grupa de vârsta U 12, însotiti de antrenorul Cristi Munteanu, vor întâlni în cadrul turneului alte 31 de echipe din Letonia, Estonia, Norvegia, Finlanda, Rusia, Belarus, Slovacia si Cehia, tari cu rezultate remarcabile în hocheiul pe gheata, câstigatoare a campionatului mondial: Finlanda – în 2011, Cehia – în 2010, Rusia – în 2009.

Turneul de la Riga se organizeaza din 2006 pentru grupele de vârsta U10 – U18. Fiecare echipa participanta la turneu va juca cel putin 7 meciuri, cu un program ce va începe de vineri, la 7.00 dimineata si se va sfârsi duminica la ora 19.00. Echipa poate include un maxim de 22 de jucatori (inclusiv portarii). Gladiatorii vor avea în componenta urmatorii jucatori: ZLATE CIPRIAN, ANDRISOI IONUT, PETRICA DRAGOS ALEXANDRU, DIACONU DENIS PETRE, GHETAU ANDREI, GHEORGHIES ROBERT, GRIGORE FLORIN, BOSNA EDWARD ANDREI, ANDRISOI ANDREI, BUHOLTANU MARIAN, IORGA PAUL, GHEORGHE REMUS, MLADIN CLAUDIU, MAFTEI RAUL, BALABAN ROBERT, FLOREA VICTOR, VÂNaTORU MaDaLINA, VOICU ANA, BOBU BIANCA, CARAMAN ALEXANDRU, DROZAN ALEXANDRU, SIMIZ EDUARD.

Majoritatea meciurilor vor avea loc în complexul sportiv “Volvo Sporta Centrs” din Riga, aflat în apropierea centrului orasului, “Inbox Arena” sau “Akademija Arena”.

Editia a VI-a din 2011 a Turneului de la Riga a gazduit 127 de echipe din 18 tari (Finlanda, Suedia, Cehia, Slovacia Germania, Norvegia, Danemarca, Letonia, Rusia, Franta, Austria, Elvetia, Anglia, Belarus, Estonia, Lituania, Ucraina si Polonia), la 8 grupe de vârsta diferite. In acest an turneele se vor desfasura de-a lungul a 5 weekend-uri, începând cu 30 martie si terminând pe 29 aprilie 2012.

La U12 s-au format 8 grupe a câte 4 echipe fiecare.

Gladiators Dunarea Galati va juca în grupa B alaturi de H.K. Prizma (Letonia), Kiekko Vantaa White (Finlanda) si VHK Vsetin (Cehia), urmând ca, în functie de locul ocupat în grupa, sa-si cunoasca adversarii pentru urmatoarele patru jocuri. Meciurile se vor juca pe durata a 3 reprize de câte 15 minute fiecare.

Vineri, 30 martie, gladiatorii vor juca pe patinoarul A din complexul “Volvo Sporta Centrs”, primul meci alaturi de letonii de la H.K. Prizma la ora 10.45; la ora 16.15 se va disputa meciul cu echipa finlandeza Kiekko Vantaa White, iar la ora 20.00 cu al treilea adversar din grupa, cehii de la Vsetin.

http://hocheigalati.com/

Noua Zeelanda – o lume clasica în context modern

Daca vrei sa ai mai mult de doua saptamani de vacanta pe an, daca pui pret pe educatie si te intereseaza sa iti faci studiile la o universitate bine cotata si la un pret rezonabil, daca te afli in cautarea unor oportunitati privind job-ul tau, daca iti doresti sa traiesti sau doar sa calatoresti intr-o tara foarte frumoasa, cu plaje aurii, munti cu crestele acoperite de zapada, paduri exuberante si ape limpezi, Noua Zeelanda se va dovedi o revelatie. Interlocutoarea noastra, Elsa Easton, a sosit aici la vremea primilor pasi, cand parintii ei au ales sa renunte la Statele Unite, din motive personale si financiare. Pentru ca face parte dintr-o familie mixta, tatal este zeelandez, iar mama, americanca, ea obisnuieste sa poposeasca destul de des pe pamantul fagaduintei, mai precis in Arizona, in vizita la bunici si la rude, unde ii place sa faca shopping si sa savureze mancarurile specifice bucatariei din aceasta zona. Elsa Easton locuieste in prezent la Christchurch, in South Island si este asistenta personala a pastorului de la biserica de care apartine.
– Elsa, am dori sa te prezinti, in cateva cuvinte. Am inteles ca te-ai nascut in Statele Unite si la scurt timp dupa aceea, familia ta s-a mutat in Noua Zeelanda. Din ce motive ati ales sa parasiti Statele Unite pentru Noua Zeelanda?
– Tatal meu este zeelandez si a cunoscut-o pe mama in timpul studiilor la Colorado University, unde venise cu o bursa. Impreuna s-au mutat in California, iar eu m-am nascut la Santa Barbara. Cand am plecat in Noua Zeelanda, abia invatam sa merg. Mama suferea de cancer, iar parintii mei au hotarat sa abandoneze America, din motive financiare.

– Din cate am inteles, inca mai ai rude care locuiesc in Statele Unite.
– Asa este. Familia mea este formata in proportie egala din americani si zeelandezi, ceea ce imi ofera un motiv in plus de a calatori. Trebuie sa recunosc insa, ca ar fi mai bine daca ne-am afla mai aproape unii de ceilalti.

– Te rog sa ne prezinti diferentele dintre Statele Unite si Noua Zeelanda. Prin ce se deosebesc cele doua state?
– Noua Zeelanda este o tara foarte frumoasa, cu plaje aurii, munti cu crestele acoperite de zapada, paduri exuberante si ape limpezi. Populatia nu depaseste patru milioane de locuitori si cred ca unul din cele mai bune lucruri care ne caracterizeaza, ca zeelandezi, este acela ca suntem relaxati si avem un simt al umorului unic. Nu suntem atat de dinamici ca americanii, in sensul ca nu ne intereseaza la fel de mult aspectul material al lucrurilor, nu tanjim sa detinem tot ce este de ultima ora pe piata. De asemenea, ne remarcam prin creativitate si prin atractia pentru calatorii.

– Prin ce se deosebesc zeelandezii de americani?
– Americanii sunt un popor extrem de generos si de ospitalier! Pot sa spun ca m-au coplesit intotdeauna, cu felul lor de a fi. Zeelandezii sunt cunoscuti pentru faptul ca stiu sa fie prietenosi, insa nu cred ca se disting printr-un efort special de a-i face pe ceilalti sa se simta bineveniti.

– Ai vrea sa ne descrii orasul Christchurch, Noua Zeelanda?
– Christchurch este un oras frumos, cu 340.000 de locuitori, situat pe coasta de est a South Island. Eu locuiesc la zece minute de mers pe jos de plaja si la 90 de minute de condus fata de partia de schi. Avem multe parcuri si cladiri vechi, remarcabile. Verile sunt toride si secetoase, iar iernile aspre si insorite. In oras, nu ninge mai mult de o singura data pe sezon, insa pe dealurile din imprejurimi cade mereu zapada.

– In ce domenii ai lucrat pana acum? Cu ce te ocupi in prezent?
– Am lucrat ca logoped si invatatoare si pot sa spun ca mi-au placut ambele job-uri. In iulie 2008, biserica de care apartin mi-a propus sa ma angajeze, mai ales ca eram deja implicata in slujire/leadership, fiind destul de familiarizata cu oamenii si cu proiectele din comunitate. In octombrie am devenit asistenta personala a pastorului nostru si consider ca pentru mine, este cea mai buna slujba din lume.

– Carei miscari ii apartine “Vineyard Church”?
– In aprilie 2009 s-au implinit zece ani de cand biserica noastra a devenit parte a miscarii Vineyard. Cu aproape doua mii de membri, se pare ca am devenit una dintre comunitatile cu cel mai mare spor din tara, ceea ce i-a surprins pe multi. Anul trecut am adoptat o biserica mai mica si aceasta s-a dovedit a fi o ocazie de umilinta, dar si de incantare, totodata. In prezent, avem un staff mult mai numeros si un mare numar de voluntari si ne bucuram sa Ii dam slava lui Dumnezeu cu resursele financiare si personale cu care El ne-a binecuvantat.

– Cand ai devenit crestina? Ce anume te-a condus la Hristos?
– Am devenit crestina – m-am nascut din nou si L-am urmat pe Isus din toata inima – in urma cu patru ani. Pana la convertire am fost pierduta in lume, de aceea a trebuit sa duc o lupta serioasa cu dependenta de alcool si cu problemele privind imaginea de sine, care era la pamant. Am trecut printr-o perioada dificila, cand sanatatea mea a avut de suferit de pe urma consumului de alcool, insa Dumnezeu m-a vindecat in mod supranatural si atunci am inteles ca El nu este sever si distant, asa cum credeam. Ii sunt atat de recunoscatoare pentru ca nu a renuntat la mine si mi-a auzit strigatul inimii.

– Cat de des vii in Statele Unite? Ce iti place sa vizitezi in Arizona?
– In America incerc sa vin o data la doi sau trei ani. Bunicii mei locuiesc in Sun City si sunt persoane foarte speciale pentru mine. Mi se pare important sa petrec un timp cu ei, mai ales ca inainteaza in varsta. Imi place sa fac cumparaturi si ma declar incantata de bucataria de aici, asa ca probabil, faptul ca locuiesc in alta parte ma avantajeaza din acest punct de vedere.

– Cum sunt percepute sarbatorile in Noua Zeelanda, in comparatie cu Statele Unite, de exemplu Craciunul?
– In Noua Zeelanda, majoritatea locuitorilor au o vacanta de doua sau trei saptamani, in perioada dintre Craciun si Anul Nou. Aproape toti sarbatoresc Craciunul, insa putini sunt constienti de semnificatia nasterii lui Isus, un asemenea eveniment ajunge sa fie mai degraba o ocazie de a petrece timp cu familia. Pentru ca la noi este vara, obisnuim sa mergem la plaja si organizam si un barbeque. Chiar daca locuintele nu sunt excesiv impodobite nici in interior, nici in exterior, un astfel de obicei incepe sa devina tot mai popular si in Noua Zeelanda.

– Prin ce se deosebeste biserica din Noua Zeelanda fata de cea din Statele Unite? Cum ai descrie miscarea crestina din Noua Zeelanda?
– Nu am avut ocazia sa vizitez prea multe comunitati din America, asa ca nu sunt in masura sa fac o comparatie. Un procent foarte mic dintre zeelandezi frecventeaza in mod regulat biserica, de aceea nu beneficiem de o mostenire crestina la fel de puternica, in comparatie cu cea din Statele Unite. Destul de multi membri isi reduc preocuparile spirituale, insa Dumnezeu ridica oameni ce poarta in suflet flacara pasiunii pentru Numele Lui. Cred ca in general, urmasii lui Hristos isi doresc o miscare crestina autentica sau nimic! Propria mea comunitate se confrunta in mod constant cu provocarea de a-L prezenta pe Isus locuitorilor din orasul nostru, un oras pierdut, de a fi autentici si reali si de a purta cu noi prezenta lui Dumnezeu si in afara cladirii bisericii, dincolo de ziua de duminica, acolo unde se afla cei rataciti. Ce imputernicire infricosatoare si minunata avem.

– Ai vizitat biserica romaneasca Living Waters din Glendale, AZ, pe 28 decembrie 2008. Care au fost impresiile cu care ai plecat?
– M-am bucurat cu adevarat sa asist la serviciul divin de la Living Waters. Muzica a fost frumoasa – imi place sa va aud cantand in romaneste si m-a impresionat modul in care v-ati rugat impreuna, ca biserica. Am simtit prezenta lui Dumnezeu si am apreciat felul in care fiecare a venit la mine si s-a prezentat. Am intalnit o comunitate foarte prietenoasa si capabila sa ofere incurajare.

– Locuiesti in South Island, in ce consta diferenta dintre nord si sud?
– In North Island clima este in general, mai calda, in special iarna. Nu cred ca oamenii sunt diferiti, desi am descoperit ca in Christchurch ne simtim cu totii mai relaxati in comparatie cu persoanele pe care le-am cunoscut in zonele din nord unde am locuit. In privinta situatiei economice, imi pare rau, insa nu stiu sa va spun prea multe!

– Ce iti displace in Noua Zeelanda, in comparatie cu Statele Unite?
– Nu pot sa afirm ca exista ceva ce mi-ar displace in Noua Zeelanda, din contra, mi se pare un loc minunat! Ma nelinisteste insa cresterea infractionalitatii fata de perioada copilariei mele, desi probabil ca acest lucru se intampla in majoritatea statelor lumii. America o percep cateodata, ca pe o lume superficiala… Cred ca mi-ar fi greu sa fiu sincera cu mine insami, daca ar fi sa locuiesc aici.

– Ce ar avea America de invatat de la Noua Zeelanda, ce ar trebui sa schimbe in bine?
– Mi se pare grea intrebarea! Am auzit ca americanii au doar doua saptamani de vacanta pe an…, ceea ce mi se pare insuficient!

– Cate saptamani de vacanta au zeelandezii?
– In Noua Zeelanda avem patru saptamani de vacanta, iar ca invatatoare am fost rasfatata, vacanta era de aproximativ, zece saptamani pe ani.

– Care este pozitia zeelandezilor fata de studiile academice? Pun pret pe educatie? Cate universitati sunt recunoscute pentru standardele lor academice?
– Cred ca avem un sistem de invatamant de calitate, obligatoriu pana la varsta de cincisprezece ani, dupa care studiile costa, astfel ca cei ce urmeaza univeristatea se dovedesc a fi in general, foarte dedicati, tocmai din acest motiv. Dupa parerea mea, inca te poti descurca destul de bine atunci cand vine vorba sa iti gasesti un job, chiar daca nu ai urmat o facultate si cred ca acest lucru conteaza. Nu toti excelam la invatatura. Doua dintre universitatile noastre sunt cotate foarte bune in raport cu standardele internationale.

– Care sunt acestea?
– Universitatea din Auckland este considerata peste tot in lume, cea mai buna din Noua Zeelanda, iar Universitatea din Canterbury a obtinut calificativul “bine” pentru cercetare. Acestea fiind spuse, parerea mea este ca poti realiza o estimare statistica intr-o maniera pozitiva! Taxele sunt probabil, extrem de rezonabile, conform standardelor internationale, asa ca nu se impune sa renunti la stilul tau de viata obisnuit, pentru a te descurca cu banii.

– In Noua Zeelanda ai avut ocazia sa cunosti romani?
– Nu.

– Am inteles ca sora ta locuieste in Australia. Cum ti se pare aceasta tara?
– Australia este minunata! Cred ca locuitorii de acolo nu se deosebesc prea mult de cei din Noua Zeelanda. Tara este mult mai intinsa si clima mai calda. Merg in vizita la sora mea o data la doi sau trei ani.

– Prin ce se deosebesc locuitorii din Noua Zeelanda de cei din Australia?
– Australienii sunt mai deschisi (nefiind vorba de o atitudine de corectitudine politica).

– Cum ii percep zeelandezii pe australieni si invers?
– Majoritatea zeelandezilor emigreaza in Australia pentru ca exista mai multe sanse de a gasi un job bun. Relatiile dintre cele doua state sunt de calitate si dateaza din vremea razboaielor mondiale, in schimb este un lucru stiut ca ne tachinam reciproc.

– Ai mai vizitat si alte tari pana acum?
– Nu inca.

– Ce planuri de viitor ai, ce alte state ti-ai propus sa vezi?
– Anul acesta intentionez sa merg in Tailanda, intr-o calatorie misionara, cu un grup din Christchurch. Mi-ar place sa ajung cat de curand si in Tanzania. Din pacate, nu am suficienta vacanta pentru a ma putea deplasa in toate locurile pe care as vrea sa le vad!

Cititorilor nostri, Elsa Easton le recomanda sa nu inceteze sa creada in Dumnezeu si sa vada in El pe Cel ce Se ingrijeste de orice nevoie, cu atat mai mult cu cat datorita crizei economice, Statele Unite trec printr-o perioada de mari provocari. Rugaciunea ei este ca toti sa se apropie si mai mult de Creator, indiferent de ce le va aduce viata.

Octavian D. Curpas
Surprise, Arizona

Interviu realizat in decembrie 2008

 

TRAIRI ROMÂNESTI DE PESTE HOTARE

Nu demult, datorita dragostei de poezie, proza si frumos, am avut privilegiul de a cunoaste un om mare (asa cum îi numesc eu pe cei pe care îi admir si îmi folosesc drept exemple). Este Octavian Curpas, românul nostru de departe, dar mai degraba – de pretutindeni.

M-a ajutat sa constientizez valoarea scrisului si sa îmbogatesc cu picul scrierii mele, literatura de peste hotare, poezia româneasca, vorba româneasca.

Astfel, din nimicia mea, din sufletul meu de om simplu, fara prea multe studii, plecat peste hotare de la o vârsta frageda, îmi permit sa scriu câteva cuvinte despre opera sa recenta si sa marturisesc ca ma regasesc, cu trairile mele, în cartea scrisa de Octavian, „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX”.

În câteva pagini a scris câteva vieti ale oamenilor, oameni simpli deveniti întrucâtva eroi ai limbii si traditiei românesti, iar pentru mine adevarate modele.

Întiparit în minte si în suflet îmi va ramâne si mie, Nea Mitica, cu toate întâmplarile traite de el: fiecare poveste captivanta citind-o, parca simti cum intri în ea fara sa îti dai seama, te identifici cu anumite personaje din cuprinsul povestirii. A scris vorbe de duh, a scris istorie si iubire de tara, dar a relevat si curajul de a lasa totul în urma, în cautarea unei vieti mai bune.

Cum bine spuneam, Octavian Curpas a descris vietile mai multor oameni în câteva pagini, deoarece Nea Mitica a fost mereu înconjurat de oameni minunati, dar totodata atât de diferiti. Totul este relatat cu atâta dragoste, încât simti cum te identifici nu numai cu personajele, ci si cu oamenii pe care Octavian Curpas, el însusi i-a întâlnit si cu care a depanat amintiri.

Dorul de tara, dragostea si focul de român ce îl purtam în suflet e atât de prezent în carte, încât nu poti sa nu fii cucerit. E o opera moderna din care nu lipseste dragostea de radacini semanata în suflete de catre stramosi.
Octavian aduce de foarte multe ori în prim plan istoria României si chiar a mai multor tari, poate si de aceea o consider pe lânga o poveste de viata, un pumn de amintiri si definitii de vieti omenesti, o învatatura si un mod de reîmprospatare a culturii.

Octavian subliniaza ca cei plecati nu au uitat ca sunt români, au purtat în suflete dragostea de Patrie si au transmis-o copiilor. Prin ei România dainuie si e prezenta în toate colturile lumii, si nu doar tara ca denumire, ci si cartile ei, istoria ei, sentimentele de prietenie ale românului, dragoste, chiar si nebunia lui.
Sunt mici si putine vorbele mele, dar cuprind în ele dragostea unui român de departe, cu sufletul mereu acasa fiind.

Admir inteligenta si spiritul etic cu care Octavian Curpas ne relateaza povestea unor oameni simpli si plini de curaj, oameni asemanatori, dar totodata cu povesti de viata diferite. Nea Mitica ne spune, prin condeiul lui Octavian Curpas, ca oriunde te-ai afla, în sufletul tau exista acel acasa, ca nu omul, ci locurile pe care el salasluieste se dau dupa el si ca nu exista granite nici pentru istorie, nici pentru traditie, nici pentru iubire si curaj.

Multumesc Octavian, pentru onoarea de a te fi cunoscut si pentru aceasta lucrare în care ne-ai scris pe noi, cei de departe, dar mereu cu sufletul acasa.

LUMINITA AMARIE
Paris, FRANTA

Isus in celula

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Radu Gyr

Ieftinirea vietii

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA


Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

22 martie 2012

IEFTINIREA VIETII

Este indiscutabil ca viata fiintei umane se ieftineste. Ironic, o ieftineste societatea moderna fundamentata pe “drepturile omului” si multele conventii internationale care proclama “dreptul la viata” al fiintei umane. Dovezile ieftinirii sunt multe, iar secolul in care nu de mult am intrat nu e de bun augur pentru valoarea ei. Intr-un fel, parca ne intoarcem in timp la vremurile necivilizate cind oamenii isi pierdusera respectul fata de viata, cind viata a fost devalorizata iar atrocitatile comise impotriva ei au fost multe. Intr-un cuvint, istoria, se pare, se repeta.

Cine a auzit de Kaieteur Falls, cea mai inalta cascada din lume, aflata in Guyana, linga Venezuela? E locul in care amerindienii obisnuiau sa-si omoare batrinii care nu se mai puteau intretine singuri. Ajunsi la 50 de ani, barbatii care nu mai puteau vina sau pescui, erau pusi intr-o canoe, dusi la Kaieteur Falls, si impinsi in torentul cascadei spre moarte. Li se spunea ca dincolo de cascada se afla “plaiurile fericite de vinatoare” under vor vina vesnic. Europenii au eliminat practica asta barbara, invatind localnicii ca viata umana are valoare.

Din nefericire, lumea contemporana parca se indreapta din nou in aceasi directie. La inceputul vietii ii lipsim pe copiii nenascuti de dreptul la viata iar spre sfarsitul ei incepem sa facem la fel, prin eutanasie sau sinucidere asistata, cu cei in varsta care nu se mai pot intretine singuri, fie din motive fizice, de sanatate sau psihice. Inca din veacul al XVIII-lea economistii ne spuneau ca exista o asa numita lege a valorilor, legea cererii si ofertei. Ne spun ca valoarea, sau pretul, unui produs tinde sa scada sau sa creasca in proportie cu cantitatea lui. In alte cuvinte cu cit cantitatea unui produs e mai mare, cu atit pretul lui tinde sa scada. Adica se ieftineste. Asa, se pare, e si cu fiinta umana. Ni se spune ca suntem prea multe fiinte pe planeta, ca resursele planetei pentru mentinerea in viata a acestui numar crescind de oameni descresc, si ca, in consecinta, ceva trebuie facut. Mijloacele propuse, insa, contravin cel mai fundamental drept al fiintei umane – dreptul la viata si demnitatea ei. Metodele de reducere a populatiei, se zice, trebuie legalizate si declarate si ele, la rindul lor, drepturi ale omului, avortul in primul rind, apoi infanticidul, impunerea de taxe speciale pe parintii care au mai mult de doi copii, genocidul impotriva fetitelor nenascute, eutanasierea si libertatea de sinucidere dupa voie. Pe linga ele, si incurajarea si proliferarea modurilor de viata alternative care suprima procrearea, inclusiv eliminarea casatoriei si familiei.

Este saptamina marsurilor pro-viata din Romania. Deja exista o traditie si in Romania a marsurilor pro-viata asa cum exista si in alte tari, printre ele Spania, Franta, Polonia. Cu riscul de a plictisi pe unii, repetam cu insistenta rugamintea care o facem de doua luni incoace – va rugam participati la aceste marsuri cu miile. Miza e mare. Nu e vorba doar de recunoasterea si apoi protejarea dreptului la viata a copiilor nenascuti, ci si a noastra, a fiecarui cititor al acestor rinduri. Viata si valoare ei se ieftinesc atit la inceputul cit si la capatul ei. Cind imbatrinim si nu ne vom mai putea ingriji singuri, ni se va spune si noua acelasi lucru – sunteti o povara, aveti datoria sa muriti. Iar daca nu vreti, va vom omori noi asa cum omorim copiii nenascuti. Vi se pare de neichipuit aceasta idee? Nu tocmai! Mintea omului poate rationaliza cele mai diabolice atrocitati posibile, asa cum le-a justificat in trecut mii de ani. Fara indoiala o va rationaliza si pe asta. Atunci ce vom face? Daca dorim ca viata sa nu se mai ieftineasca, haideti sa ne facem auzita vocea – militind pentru viata in marsurile care sunt programate pe 24 si 25 martie.

Redam astazi un interviu publicat in toamna anului trecut de National Review Online care puncteaza procesul de ieftinire al vietii din perspectiva avortului. Un proeminent filozof american, Christopher Kaszor, a publicat, anul trecut, o carte de 230 de pagini care discuta argumentele pro si contra avortului. E scrisa din perspectiva pro-viata si argumenteaza de ce, din punct de vedere moral si juridic avortul este un rau inadmisibil. Subiectul avortului incepe sa devina unul “fierbinte” si in Romania, mai ales in urma socului recensamintului 2011. Este imperios, deci, ca fiecare lider al miscarii profamilie, provalori, pro-viata din Romania sa se echipeze cu aceste argumente. O recomandam, tot pe acelasi motiv, si preotilor, pastorilor, si liderilor spirituali ai Romaniei. Cartea nu e un tratat de teologie a vietii, si nici nu contine argumente religioase ori referinte la Biblie. Argumentele sunt eminamente seculare si adresate unei audiente seculare.

La inceputul anului am anuntat in Romania aceasta noua aparitie editoriala. Interviul, insa, a fost tradus de dna Larisa Iftime, presedintele Pro Vita Media. Ii multumim. Calitatea traducerii este impecabila. Tot cu aceasta ocazie ne exprimam aprecierea fata de toate organizatiile din Romania care, pe linga noi, promoveaza viata, in special viata copiilor nenascuti. Va multumim deasemenea si tuturor celor care in ultimele luni ne-ati scris pe aceasta tema, din toate colturile tarii. Ne-ati scris cu rupere de inima, cu multa ingrijorarea, cu multa pasiune. Suntem in asentimentul dtra al tuturor – viata trebuie protejata. Avem insa si convingerea ca vom birui – impreuna.

Titlul interviului, in limba engleza, este “Pro-Life Aristotle”, adica “Aristotel Pro-Viata”. Cum de acest titlul neobisnuit? Pentru ca, in acceptiunea autorului, daca Aristotel ar fi astazi in viata, ar fi pro-viata. Interviul in engleza se afla aici: http://www.nationalreview.com/blogs/print/280535 iar traducere romana poate fi citita in intregime aici: http://www.provita.ro/detalii-interviu-preluat.php?id=44 Redam, mai jos, o versiune putin abreviata.

ARISTOTEL PRO-VITA

Profesorul de filozofie Christopher Kaczor, de la Universitatea Loyola Marymount, din Los Angeles, este autorul noii carti „The Ethics of Abortion: Women’s Rights, Human Life, and the Question of Justice (Routledge Annals of Bioethics)” („Etica avortului: drepturile femeilor, viata umana si chestiunea justitiei”). Intr-un interviu, publicat de National Review Online, profesorul Kaczor vorbeste cu Kathryn Jean Lopez despre viata, moarte, justitie si transportatorul Star Trek. Interviul a fost publicat initial pe 11 octombrie 2011. Intrebarile sunt indraznete, le auzim si in Romania, si autorul le da un raspuns elegant si plin de confidenta.

Kathryn Jean Lopez: Scrieti ca „The Ethics of Abortion: Women’s Rights, Human Life, and the Question of Justice” este o carte ce ofera o justificare motivata al punctului de vedere conform caruia toate avorturile sunt gresite din punct de vedere moral si ca medicii si asistentele care obiecteaza nu ar trebui sa actioneze impotriva constiintei lor”. Ce drepturi aveti, ca barbat, sa sustineti aceasta? De ce medicii si asistentele nu ar trebui fortati sa actioneze impotriva constiintei lor? Avortul, va pot reaminti, este legal in Statele Unite. Si atunci medicii si asistentele nu au o obligatie morala de a oferi acces la avort?

Prof. Christopher Kaczor: Ati pus trei intrebari importante, dintre care prima se refera la dreptul de a vorbi despre avort. Din punct de vedere legal, toata lumea are dreptul la libera exprimare, inclusiv la discursul despre avort. Din punct de vedere moral, fiecare persoana de buna credinta are dreptul si obligatia de a vorbi in apararea celor vulnerabili si in favoarea unei ordini sociale drepte. Intrebarea „Ce drepturi ai tu, ca barbat, sa vorbesti impotriva avortului?” se pare ca presupune ca avortul se refera pur si simplu numai la femei, insa este o supozitie falsa. Majoritatea celor care sustin avortul sunt barbati – mai multi barbati decat femei se descriu ca fiind „pro-choice” („pentru alegere”[-a avortului, n.tr.]) – si in Statele Unite, oamenii platesc pentru avorturi din banii lor de taxe si impozite. In afara de aceste considerente, fiecare avort implica o femeie insarcinata, un tata care asteapta copilul, cel care este avortat si societatea care permite acest lucru.

: Ati pus trei intrebari importante, dintre care prima se refera la dreptul de a vorbi despre avort. Din punct de vedere , toata lumea are dreptul la libera exprimare, inclusiv la discursul despre avort. Din punct de vedere , fiecare persoana de buna credinta are dreptul si obligatia de a vorbi in apararea celor vulnerabili si in favoarea unei ordini sociale drepte. Intrebarea „Ce drepturi ai tu, ca barbat, sa vorbesti impotriva avortului?” se pare ca presupune ca avortul se refera pur si simplu numai la femei, insa este o supozitie falsa. Majoritatea celor care sustin avortul sunt barbati – mai multi barbati decat femei se descriu ca fiind „pro-choice” („pentru alegere”[-a avortului, n.tr.]) – si in Statele Unite, oamenii platesc pentru avorturi din banii lor de taxe si impozite. In afara de aceste considerente, fiecare avort implica o femeie insarcinata, un tata care asteapta copilul, cel care este avortat si societatea care permite acest lucru.

In al doilea rand, desi avortul este legal in Statele Unite, este de asemenea, ilegal sa fortezi vreun medic sa facaa avort. Amendamentul Church [Nota AFR: The Church Amendment a fost adoptat in 1973 pentru a nu constringe medicii sau asistentele medicale sa presteze servicii de avort pe baza de constiinta sau convingeri religioase. A fost asa numit dupa senatorul de atunci din South Dakota, Frank Church] adoptat la scurt timp dupa decizia Roe vs. Wade [decizia judecatoreasca ce a legalizat avortul in SUA, in 1973 – n.tr.], protejeaza medicii si institutiile care apara viata, ca ei sa nu fie fortati sa faca avorturi. Medicii si asistentele, dupa cum am mentionat, nu au nici o obligatie legala sa ofere acces la avort, precum nu au nici o obligatie morala in acest sens. Intr-adevar, Juramantul lui Hipocrate spune: „Nu voi da nici unei femei vreun medicament abortiv”. Rolul propriu-zis al medicului este de a vindeca pacientii si de a promova sanatatea, nu de a rani si a distruge viata umana. Am dezvoltat acest caz pe larg in cartea mea, precum si in alte surse pe internet.

Kathryn Jean Lopez: E bine si frumos sa te angajezi in discutii academice cu privire la etica avortului, dar nici o carte nu va elimina faptul ca exista femei care simt nevoia de a-si avorta copiii nenascuti si medici care vor oferi acest serviciu. Asa s-a intamplat inainte ca avortul sa se legalizeze si asa va fi si dupa. Disperarea nu asteapta intotdeauna ample discutii academice, inaintea unor actiuni concrete.

Prof. Christopher Kaczor: Cred ca aveti dreptate ca avorturile se faceau si inainte de legalizarea avortului si ar continua, daca avortul ar deveni ilegal din nou. Dar aceasta este valabil si in cazul furtului, al abuzului asupra copilului, al atacului, care s-au intamplat dintotdeauna in istoria omenirii si care se vor mai intampla. Intr-adevar, daca oamenii n-ar comite niciodata asemenea fapte, o lege in acest sens ar fi inutila. In orice caz, inainte ca cineva sa opteze pentru avort, acea persoana mai intai se gandeste la posibilitatea pe care o are si opteaza pentru ea ca fiind demna de ales. Sper ca volumul meu sa-i ajute pe oameni sa reconsidere problema, sa se gandeasca daca alegerea avortului merita sa fie luata in calcul in general. In plus, oamenii atenti, cei preocupati de justitie si de promovarea dezvoltarii umane autentice au obligatia serioasa de a-i ajuta pe toti oamenii, in special pe femeile in situatie de criza a sarcinii, pentru a gasi un mod de a oferi servicii concrete si ajutor tuturor celor implicati.

Ratiune si Dovezi

Kathryn Jean Lopez: Care este cel mai convingator argument al sustinatorilor avortului?

Prof. Christopher Kaczor: Argumentul cel mai convingator al avortului a fost adus de David Boonin, de la Universitatea Colorado-Boulder, in cartea sa „A Defense of Abortion”. Boonin este un filozof foarte inteligent si isi utilizeaza toata ingeniozitatea pentru a nega dreptul fatului la viata pana la 25-28 de saptamani de sarcina. Argumentul sau este ca pana cand o fiinta nu are nici o dorinta reala de orice fel, aceasta fiinta nu are dreptul la viata. Punctul de vedere al lui Boonin, totusi, are cateva cusururi. Primul este ca deschide usa infanticidului, uciderii pruncilor nou-nascuti, din moment ce multi copii se nasc prematur, inainte de 25 de saptamani, si, prin urmare, potrivit opiniei lui Boonin, ei nu au dreptul la viata. In al doilea rand, e neverosimil sa consideri ca fiintele umane de doar 25 de saptamani ar avea cu adevarat dorinte, din moment ce dorintele implica judecati cand ceva iti lipseste si merita sa ai un anume lucru. Fiintele umane imature au senzatii placute si neplacute, insa ma indoiesc ca ele fac judecati si, prin urmare, nu au in mod real dorinte. Daca acest lucru ar fi adevarat, ar fi permis infanticidul, potrivit standardului propus de Boonin, pana la o dezvoltare mai tarzie in viata, la un an sau doi de la nastere.

Kathryn Jean Lopez: Care este cel mai slab argument adus de sustinatorii avortului?

Prof. Christopher Kaczor: „E trupul meu si alegerea mea”. Acesta e mai degraba un slogan, decat un argument, iar ca argument nu este unul bun. In avort, sunt implicate doua trupuri, trupul femeii insarcinate si trupul fiintei umane din uter. Stim ca exista doua organisme implicate, deoarece aceste doua organisme pot fi diferite in ceea ce priveste grupa de sange si de rase diferite si se poate intampla ca unul sa moara si celalalt sa traiasca si invers. Daca ar fi doar un trup implicat, ar exista asemenea absurditati ca o femeie gravida sa aiba doua capete, patru brate, iar daca ar fi insarcinata cu baiat, ar avea si penis. Mai departe cuvantul „choice” [alegere] este un eufemism ce mascheaza realitatea. Toti sustinem alegerile bune, care sunt juste si promoveaza binele uman. Intrebarea este daca avortul face parte din asemenea alegere?

Kathryn Jean Lopez: Prin ce se deosebeste cartea dvs de argumentul pe care-l sustineti?

Prof. Christopher Kaczor: Am incercat sa scriu o carte cuprinzatoare, la zi si clara care sa raspunda la intrebarea de ce avortul – alegerea de a omori intentionat o fiinta umana – este intotdeauna gresita din punct de vedere moral. Cartea este cuprinzatoare, caci se ocupa de toate argumentele majore, sustinute de filozofi in ultimii 40 de ani, pentru a justifica avortul. In cele din urma, am incercat sa o scriu in asa fel incat atat cititorii obisnuiti, cat si filozofii de profesie sa o poata citi cu folos. Argumentul meu nu este bazat pe credinta, ci mai degraba pe ratiune si dovezi. Nu exista nici un apel la vreo autoritate teologica, nu exista citate din Sfanta Scriptura, pentru a justifica concluziile si nu contine nici o premiza care sa vine de la vreo autoritate ecleziala. Argumentul impotriva avortului se adreseaza tuturor oamenilor de buna credinta, indiferent de credinta lor sau de lipsa credintei.

Aristotel Pro-Viata

Kathryn Jean Lopez: Ce are a face justitia aici?

Prof. Christopher Kaczor: Aristotel intelege dreptatea prin a-i da fiecaruia ceea ce merita. Avortul este in mod clar o chestiune de justitie. Daca sustinatorii avortului au dreptate, atunci criticii avortului fac ceva injust, incercand sa reduca sau sa critice actiunile legitime ale femeilor care isi intrerup sarcinile. Daca sustinatorii pro-vita au dreptate, atunci cei care efectueaza, obtin sau apara avorturile fac ceva nedrept, lipsind fiintele umane inocente de viata. Oricare ar fi opinia cuiva fata de avort, avem de-a face cu o chestiune de justitie.

Kathryn Jean Lopez: Este drept sa-i spui unei adolescente ca ea sa nasca copilul, cand noi, din punct de vedere cultural, si in special, in unele sali de clasa – uneori in mod obligatoriu (vezi orele de educatie sexuala, facute obligatorii de catre Mike Bloomber primarul actual al New York-ului) –, nu oferim un punct de vedere coerent despre demnitatea persoanei umane si o educatie morala, care le-ar da tinerilor, fete si baieti, motive sa mai astepte?

Prof. Christopher Kaczor: Bineinteles, nimeni nu poate fi obligat vreodata sa devina insarcinata, dar o femeie insarinata

are deja un copil. Ea este o femeie gravida cu o relatie existenta fata de propriul ei copil, care se dezvolta in uter. Dupa ce sarcina a inceput, intrebarea nu mai este: „O fortam sa aiba copilul?”, ci mai degraba: „O vom sustine pe aceasta mama gravida si pe copilul ei?” Oamenii de buna credinta trebuie sa raspunda: „Da”, la ultima intrebare, cu actiuni concrete. Cred ca le facem tinerilor nostri un mare deserviciu, neoferindu-le si o educatie morala temeinica. Daca promovam politica lui „merge orice” cu privire la comportamentul sexual, nu ne vor mai surprinde aparitia sarcinilor nedorite sau a bolilor cu transmitere sexuala.

Kathryn Jean Lopez: Ce are a face Aristotel cu o mama sarmana, care simte ca nu are de ales, cand isi da seama ca-i insarcinata?

Prof. Christopher Kaczor: Cred ca oricine, inclusiv mama saraca, adolescenta disperata sau mama singura, doreste sa gaseasca fericirea. Cred, de asemenea, ca atat Aristotel, dar, mai mult chiar, Toma de Aquino, au aratat ca drumul spre fericirea deplina consta in actiunea omului in conformitate cu virtutile sale. Prin urmare, fericirea deplina, autentica nu are cum sa existe intr-o actiune nedreapta. Perspectiva lui Aristotel si-a gasit un analog puternic in constatarile psihologiei pozitive contemporane, care pune accentul pe conceptul de flux al activitatii, pe conceptul relatiei solide cu ceilalti si pe conceptul iertarii.

Stiu ca multe femei se confrunta cu situatii incredibil de dificile in timpul sarcinii. Din acest motiv, cred ca toti oamenii de buna credinta au obligatia sa le ajute, pentru a se bucura de eroismul lor, cand ele aleg viata. Ar trebui sa le iubeasca, chiar daca din partea lor nu exista acest sentiment. Ma gandesc la un anume caz particular: o tanara studenta, care inca nu si-a terminat studiile, descopera ca e insarcinata cu un barbat pe care nici nu-l cunoaste bine. Cu atat de multe responsabilitati, atat pentru familia ei extinsa, cat si pentru studiile ei, ea se simte disperata, singura si prinsa intr-o capcana. A fost un act de eroism din partea acelei femei sa nasca si sa dea copilul spre adoptie. O cunosc pe femeia din aceasta poveste foarte bine. Ea este mama care mi-a dat mie nastere. Ii sunt dator cu o recunostinta enorma. Chiar daca alegerea ei a fost incredibil de grea, stiu ca ea stie ca a facut o alegere dreapta ca sa nu-mi puna capat vietii. Nu cred ca exista vreo femeie, care, pe termen lung, sa regrete, chiar si in cele mai dificile imprejurari, ca a ales viata. Dar stiu ca exista multe femei care isi amintesc si mai plang inca, la o distanta de zeci de ani, la data cand copilul lor ar fi trebuit sa se nasca.

Kathryn Jean Lopez: Predati la o institutie catolica. Poate fi abordata cu profunzime etica avortului, fara a implica religia sau principiul religios la un anumit nivel?

Prof. Christopher Kaczor: Pot fi aduse argumente impotriva avortului, si nu numai eu am facut-o, ci multi alti filozofi, care nu apeleaza la religie sau la principiile revelatiei. In toate recenziile scrise la cartea mea, toti au scris ca este o abordare seculara, nu religioasa, a eticii avortului.

Mituri Despre Avort

Kathryn Jean Lopez: Exista mituri despre avort pe care ati dorit sa le demontati prin aceasta carte?

Prof. Christopher Kaczor: Exista multe mituri in jurul avortului. Unul dintre ele ar fi ca toata opozitia la avort se bazeaza pe credinta religioasa. Un al doilea mit este dezbaterea despre „momentul inceperii vietii”. De fapt, ambele parti, atat cea impotriva avortului, cat si cea pentru avort recunosc ca fatul este o fiinta umana vie, care creste si se dezvolta, mentinandu-si homeostaza. Acestea sunt caracteristicile fiintelor vii. Doar fiintele vii pot muri si in mod clar fatul uman poate muri, deci el este viu. Un al treilea mit este ca dezbaterea se duce in jurul intrebarii, „E o fiinta umana?”. Participantii informati in aceasta discutie, indiferent de atitudinea lor fata de avort, inteleg ca organismul viu care se dezvolta in interiorul unei femei este membru al speciei umane. Cu un tata uman si o mama umana, cu ADN uman, si un parcurs de dezvoltare uman, progeniturile nu pot fi decat fiinte umane. Chestiunea adevarata in aceasta dezbatere este: trebuie sa le respectam si sa le protejam pe toate fiintele umane sau doar pe unele? Sunt in favoarea unui punct de vedere cuprinzator aici, pentru ca de fiecare data, in istoria umana, cand am ales un punct de vedere exclusivist, am facut o greseala teribila.

Kathryn Jean Lopez: Ce are a face, oare, transportatorul din Star Trek cu etica avortului?

Prof. Christopher Kaczor: In aceasta dezbatere, am folosit multe imagini colorate si izbitoare, precum si analogii – motanei vorbitori, rapirea de extraterestri, aparitia unui violonist. In mare parte, eu evit aceste bizare analogii, dar ati mentionat o analogie bizara pe care n-am putut sa n-o fac. Punctul meu de vedere a fost destul de simplu, anume ca, daca eu si tu am fuziona intr-un singur om – sa spunem printr-o masina precum transportatorul din Star Trek – aceasta n-ar insemna ca noi tot nu suntem individuali, persoane independente. Astfel, de asemenea, daca embrionii umani fuzioneaza in uter, aceasta nu inseamna ca ei n-au fost anterior doi embrioni independenti, individuali, pana la fuziune.

Kathryn Jean Lopez: Care este esenta dezbaterii privind persoana? Si de ce este atat de importanta aceasta dezbatere?

Prof. Christopher Kaczor: Dezbaterile despre „persoana” reprezinta practic dezbaterea despre cel care va fi primit si respectat in comunitatea umana si care va primi protectie legala. Aceasta discutie s-a dus de-a lungul secolelor, in cursul carora diferite clase de fiinte umane au fost excluse din familia umana. Cei exclusi se vor schimba cu timpul, insa au fost in diferite momente amerindieni, africani, catolici, in tarile predominant protestante, protestanti, in tarile predominant catolice, nemusulmani, evrei, handicapati si femei. De fiecare data cand am spus ca una sau alta clasa de fiinte umane nu merita protectie si respect, cred ca am facut o greseala enorma. Astazi, cred ca facem o alta greseala teribila excluzand de la protectie deplina si respect fiintele umane nenascute.

: Dezbaterile despre „persoana” reprezinta practic dezbaterea despre cel care va fi primit si respectat in comunitatea umana si care va primi protectie legala. Aceasta discutie s-a dus de-a lungul secolelor, in cursul carora diferite clase de fiinte umane au fost excluse din familia umana. Cei exclusi se vor schimba cu timpul, insa au fost in diferite momente amerindieni, africani, catolici, in tarile predominant protestante, protestanti, in tarile predominant catolice, nemusulmani, evrei, handicapati si femei. De fiecare data cand am spus ca una sau alta clasa de fiinte umane nu merita protectie si respect, cred ca am facut o greseala enorma. Astazi, cred ca facem o alta greseala teribila excluzand de la protectie deplina si respect fiintele umane nenascute.

Kathryn Jean Lopez: Sustinatorii avortului legal si opozantii avortului legal au mai multe in comun acum ca niciodata?

Prof. Christopher Kaczor: Acum un an, am participat la o conferinta sustinuta la Universitatea Princeton, numita „Open Hearts, Open Minds and Fair Minded Words” („Inimi deschise, minti deschise si cuvinte impartiale”). Aici s-au adunat lideri proeminenti ai ambelor parti a dezbaterii, precum Peter Singer, John Finnis, Frances Kissling si Helen Alvare. Cred ca (aproape) cei mai multi participanti la discutie au fost civilizati si majoritatea a incercat sa fie rezonabila si consecventa in opinii. Evident, exista dezacorduri uriase, dar exista, de asemenea, un angajament comun al cel putin unor „de cealalta parte” pentru corectitudine. Peter Singer, de exemplu, nu o data, ci de doua ori i-a certat pe sustinatorii avortului pentru denaturarea punctului de vedere pro-vita. Desi multi oameni care apara punctul de vedere pro-vita sunt catolici, ei nu apeleaza la Papa sau la orice supozitie religioasa in apararea punctului lor de vedere. Desi nu sunt de acord in mod absolut cu opiniile lui Singer in majoritatea chestiunilor, el a aratat o mare consideratie si corectitudine, facand aceste remarci.

E Avortul un Act Etic?

Kathryn Jean Lopez: Este avortul etic in vreun caz?

Prof. Christopher Kaczor: Nu, cel putin daca prin „avort” ai in vedere uciderea intentionata a unei fiinte umane inainte de

nastere. Exista unele avorturi numite „avorturi indirecte”, in care o procedura medicala legitima este facuta pentru salvarea vietii mamei si, ca efect secundar, neintentionat, viata fatului se pierde. Sa luam, de exemplu, cazul uterului canceros, care trebuie indepartat, chiar daca in el exista un fat viabil. Acest lucru este moral permisibil si, la drept vorbind, nici nu este un avort, chiar daca decesul fatului are loc, ca efect secundar.

Kathryn Jean Lopez: Ce se intampla daca viata mamei este in pericol? Si ce daca ea ar muri daca nu este tratata? Si ce se intampla daca este tratata, iar copilul e posibil sa moara?

Prof. Christopher Kaczor: Dupa cum am mentionat, orice procedura legitima medicala necesara pentru a salva viata mamei – fie ca ea este sau nu gravida – poate fi facuta, atata timp cat moartea copilului nenascut nu este urmarita ca mijloc sau ca scop. Desigur, o femeie insarcinata poate alege, daca doreste, sa refuze orice asemenea interventii pentru a pastra viata care se dezvolta in ea. Aceste cazuri sunt guvernate de ceea ce se numeste principiul dublului efect sau rationamentul dublului efect. Atata timp cat moartea copilului nenascut nu este solicitata ca mijloc sau ca scop, iar procedura este necesara pentru a salva viata mamei, ea poate fi facuta chiar daca are ca efect nedorit moartea fatului. In mod similar, moartea mamei nu poate fi solicitata ca scop sau ca mijloc, dar ea poate alege sa accepte moartea ca efect secundar al protejarii vietii copilului sau. Viata umana inocenta este demna de respect si protectie, dar in unele situatii tragice, viata poate fi pierduta, indiferent de alegere.

Kathryn Jean Lopez: Scrieti urmatoarele lucruri despre viol: „Se pare ca cele mai multe femei care concep un copil, de fapt, nu aleg avortul”. Cat de important este acest lucru?

Prof. Christopher Kaczor: Din punct de vedere moral, este irelevant daca toate femeile care raman insarcinate in urma unui viol fac avort sau nasc. Eu am accentuat pur si simplu ca indiferent daca oamenii cred ca femeile raman insarcinate in acest fel fac toate avort, acest lucru nu este adevarat pur si simplu.

Kathryn Jean Lopez: Deputata Jackie Speier a fost pe prima pagina a ziarelor in acest an, cand a vorbit emotional despre avortul sau in Camera, avand drept scop blocarea deputatului pro-vita Christopher Smith. Puteti face putin lumina, din punct de vedere etic, asupra acestui episod?

Prof. Christopher Kaczor: Dupa ce l-a auzit pe Christopher Smit descriind realitatea inspaimantatoare a unei proceduri de avort, deputata Speier a spus: „Eu intentionam sa vorbesc despre cu totul altceva, dar acest domn din New Jersey m-a facut sa am noduri in stomac, deoarece sunt una din acele femei despre care el tocmai a vorbit. Am avut o procedura de avort la 17 saptamani, cu copilul care s-a miscat din vagin in colul uterin”. „Am pierdut un copil”, a spus ea, facand o pauza. „Dar pentru dvs, sa cuvantati aici, sugerand, cum ati facut, ca acest lucru e fie salutat, fie facut cu dispret, fie fara sa te gandesti deloc, este absurd.” Nu sunt sigur ca deputatul Smith a pretins ca acest lucru era salutat sau facut fara sa a te gandi deloc. De asemenea, nu cred ca deputata Speier ar putea sa generalizeze pornind de la cazul sau si sa spuna ca toate avorturile sunt similare cu al sau. Dar ceea ce e in discutie aici nu e faptul daca avortul se face meditativ sau cu dispret, ci daca ceea ce e facut are intentia de a lua viata unei vieti umane inainte de nastere. Argumentul fals si implicit al deputatei Speier se pare ca a fost: „Avortul nu e gresit pentru ca eu l-am facut”. Ea incurca o judecata despre persoana (aceasta persoana este rea) cu o judecata cu privire la actiuni – acest act e gresit. Putem si ar trebui sa ne abtinem de la a judeca oamenii care au facut avorturi, din moment ce nu le cunoastem inima si mintea. Nu putem judeca vinovatia lor pentru actiunile lor. Dar, in acelasi timp, putem si trebuie sa judecam daca anumite actiuni particulare sunt drepte sau nedrepte.

Adoptiile Copiilor Nenascuti

Kathryn Jean Lopez: Ce spuneti despre etica urmatorului lucru: fac sustinatorii pro-vita destul ca sa promoveze adoptia? Art trebui sa o faca mai usoara atat pentru oamenii care adopta, cat si pentru cei care doresc/au nevoie sa dea spre adotie un copil?

Prof. Christopher Kaczor: Cred ca oamenii pro-vita fac foarte mult pentru promovarea adoptiilor, insa nu cred ca acest lucru este adevarat pentru partea „pro-choice”. Daca ei ar fi cu adevarat in favoarea alegerii, ar fi de asteptat ca ei sa fie mari sustinatori ai adoptiei. Poate gresesc dar nu cred ca Planned Parenthood cheltuie ceva – daca cheltuie – pentru promovarea acestei optiuni. Dimpotriva, sustinatorii pro-vita au clinici de criza de sarcina dintr-un capat in altul al tarii. Desigur, mult mai mult se poate face, dar am fost impresionat de eforturile continue si curajoase ale atator oameni care promoveaza adoptia. Dupa cum am mentionat, eu sunt un mare beneficiar al acestor eforturi.

: Cred ca oamenii pro-vita fac foarte mult pentru promovarea adoptiilor, insa nu cred ca acest lucru este adevarat pentru partea „pro-choice”. Daca ei ar fi cu adevarat in favoarea alegerii, ar fi de asteptat ca ei sa fie mari sustinatori ai adoptiei. Poate gresesc dar nu cred ca Planned Parenthood cheltuie ceva – daca cheltuie – pentru promovarea acestei optiuni. Dimpotriva, sustinatorii pro-vita au clinici de criza de sarcina dintr-un capat in altul al tarii. Desigur, mult mai mult se poate face, dar am fost impresionat de eforturile continue si curajoase ale atator oameni care promoveaza adoptia. Dupa cum am mentionat, eu sunt un mare beneficiar al acestor eforturi.

Kathryn Jean Lopez: Sunteti optimist cu privire la perspectiva ca uterele artificiale ar putea pune capat dezbaterii avortului? Totusi, e un pic cam fantastica, nu? Fiinte umane prietenoase, cum ar fi extraterestrii, care ar dori sa adopte copii, ar putea pune capat dezbaterii avortului, de asemenea. Sunt sigura ca s-ar putea face filme SF pro-vita mininate, insa nu traim in „Zona crepusculara”.

Prof. Christopher Kaczor: Nu sunt foarte optimist in legatura cu aceasta perspectiva, la nivel practic. In primul rand, cred ca ar fi fantastic de costisitor, cel putin in primul caz. In al doilea rand, cred ca femeile care cauta sa faca avort ar putea opta sa puna capat vietii care se dezvolta in ele, mai degraba decat sa aleaga o adoptie la o varsta mica a fatului, prin uter artificial.

DETALII DESPRE MARSURILE PR-VIATA

Va dam lista oraselor in care sunt programate marsuri pentru familie pe 24 si 25 martie, impreuna cu persoanele de contact

ARAD: Asociatia DREPT. Contact: Ana Maria Jitea, contact[@]alegeviata[.]org, tel. 0742.678.744

BUCURESTI: Asociatia Pro Vita, Fil. Bucuresti – provitabucuresti[@]yahoo[.]com, 0728.673.673 si Darul Vietii Bucuresti – darulvietiibucuresti[@]yahoo[.]com, 0744.452.163

CLUJ-NAPOCA: Christian Covenant Center, Asociatia Ecclesia Domestica, Fundatia Clinica Pro Vita. Contact: Dan Craioveanu, dan[@]ngo[.]ro, 0722.365.181

CRAIOVA: Asociatia Pro-Vita Filiala Craiova si ASCOR Craiova. Contact: George Ionescu, provitacraiova[@]yahoo[.]com, 0721.377.094

CONSTANTA: Fundatia Sf. Martiri Brâncoveni. Contact: Leonard Vancu, leo_vancu[@]yahoo[.]com, 0745.049.202

DEVA: Asociatia Misiunea Ajutor Pentru Femei. Contact: Rafila Crisan, ajutorptfemei[@]yahoo[.]com, 0763.633.909


FALTICENI: Fundatia Sf. Martiri Brâncoveni – fil. Suceava si protopopiatul Falticeni. Contact: Dana Stavovei, dana_stavovei[@]yahoo[.]com, 0742.393.258

IASI: Centrul Diecezan Caritas Iasi, Asociatia Primul Pas, Fundatia Solidaritate si Speranta. Contact: Geanina Ungurianu, contact[@]primulpas[.]org, 0740.379.778, 0232.277.901

ORADEA: Centrul Crestin Viata Noua, Centrul Plus, Centrul Crestin Salem, Centrul Crestin Betania, Biserica Reformata de pe lânga Piatra Craiului, Biserica Greco Catolica Oradea, Biserica Romano Catolica Oradea, Colegiul Biblic Est European. Contact: Alina Galea, galeaalina[@]gmail[.]com; sau Uniunea Femeilor din Bihor, Miorita Sateanu: unfemei@yahoo.com sau www.uniunefemeilorbihor.blogspot.com


PITESTI: Asociatia Provita Sf. Brâncoveanu, Fil. Pitesti. Contact: Anca Saru, provita.pitesti[@]yahoo[.]com, 0735.445.201

RESITA: Parohia Romano-Catolica Preasfânta Treime. Contact: Mariana Cozma, mari.ana63[@]yahoo[.]com

SATU MARE: Asociatia Sf. Acoperamânt al Maicii Domnului. Contact: Adriana Hagau, hagau.adriana[@]gmail[.]com, 0753.500.565

SF. GHEORGHE (Covasna): Preot Ciprian Staicu, ciprioan[@]yahoo[.]com, 0740.788.876

SUCEAVA: Contact: David Regus, davadr[@]gmail[.]com, 0747.387.770

TÂRGOVISTE: ASCOR

UNIUNEA FEMEILOR BIHOR ORADEA deasemenea organizeaza un PROIECT: “VIATA ESTE UN DAR” DATA: 20 – 30 MARTIE 2012 Pentru informatii suplimentare va rugam sa va adresati dnei Miorita Sateanu, Presedintele organizatiei, la unfemei@yahoo.com sau www.uniunefemeilorbihor.blogspot.com

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

ECOUL NOBILULUI DRUM OMENESC SPRE O TRAIRE ÎNALTA

 

  Georgeta Minodora Resteman

.

Descatusari – Farâme de azima” –

Versuri vechi si noi

 

Ed. Armonii Culturale, 2011

M-au cucerit de la prima lectura poeziile Georgetei Minodora Resteman, adevarate evadari din adâncul trairilor sale carora le-a gasit un foarte potrivit titlu, “Descatusari – Farâme de azima”, volum aparut în 2011 la Editura Armonii Culturale – Adjud.

În aceasta lume, în care schimbarea este uluitoare si totul evolueaza într-un ritm ametitor, o lume cu multe valori rasturnate, poeziile sale ne invita la o alta reasezare a realitatii, dupa care tânjim fiecare, în felul nostru. Ele ne scot din lumea urâtului si a banalitatii chemându-ne într-un univers al întelegerii, ne invita la liniste interioara, la empatie si respect, ne fac partasi la existenta autoarei care-si deschide inima în revarsarile sincere ale descatusarilor sale. În acelasi timp, ele ne reamintesc faptul ca exista lucruri pe care le stim, dar nu mai stim ca le stim si ca unele trairi le-am simtit într-un mod nedefinit si acum, iata-le aduse la suprafata cu contur definit, realizat prin mijloace specifice prozodiei – transferul de semnificatii sau evidentierea altor cadre de referinta. Ne simtim deodata proiectati într-un spatiu imaginar, la o alta ordine, într-o lume poetica paralela cu cea reala, de la care porneste si totusi, atât de fascinanta si în acelasi timp, rupta din adâncul nostru.

Si daca omenirea s-a schimbat, poezia s-a schimbat si ea, dar lirica Georgetei Resteman si-a pastrat în adâncimea ei acea unda de nemurire, de visare si de gingasie, nascuta din eterna enigma a omenescului din noi. Prin versul ei, Georgeta Resteman întruchipeaza taina înfiorata a clipelor prin care traieste dincolo de cotidianul modern si haotic. Poeta reconecteaza poezia la stilul clasic dar o daruieste si cu suflul zilelor noastre, împletind astfel traditionalismul cu modernismul capabil sa capteze intregul flux al realitatii si sa-l comunice eficient.

Din parcurgerea mottoului: “Mi-e sufletul mereu dorinta vie,/ Plin de speranta si de bunatate,/ Adun în vers curat, de poezie,/ Iubirea-mi toata si seninatate./ În nebunia unei vieti furate/ De-o lume-n nesfârsita hartuire/ Încerc sa-mi iau tain de libertate,/ Ma-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubire” (Când scriu), iar daca aruncam o rapida privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viata, un adevarat manunchi de frumuseti si doruri, întoarcerea spre trairile interioare, protest împotriva nedreptatilor sociale, “Noi tot vom scrie ce ne sta in fire,/ Suntem plamada din destin durut” (Sufletul nostru nu-i de rastignit), dorinta de împlinire prin iubire, dragostea de neam si tara, “Am asteptat de-a înflorit malinul”, dorul de parinti si de casa parinteasca cuibarita în Ardealul încarcat de frumuseti, de istorie si de oameni de omenie.

Tematica larga include si “Zbateri”, “Tristeti”, “Incertitudini”, “Visare”, “Destin”, “Blestem”, “Pasiuni”, “Patimi”, ne ofera si pasteluri: “Privesc naruirea-n decor de blesteme”, (Furtuna), dar si gânduri închinate Proniei Ceresti, “Îmi ninge”, sau marilor sarbatori religioase. Pe fiecare fila ne întâlnim cu necuprinsul imperiu uman al fiecaruia din noi.

Un loc special îl ocupa setea de iubire: “E ca o dulce vraja ce staruie-n dorinta,/ De-a fi mereu deschisa, cu suflet luminos” (Sentimente), o iubire plenara, a maturitatii, cu bucuria împlinirii, iubirea ca certitudine: “În suflet simt doar dulce adiere/ Totul mi-e vis în ceea ce nutresc/ Este iubirea care-mi umple viata/ Si-n taina noptii, doru-mi înfasoara.” (Gândind la tine), “Topi-voi zapada ce te înconjoara”….(Promisiuni), “Iubite, de ma vrei aproape,/ Tu cauta-ma printre flori” (Punti de flori). Sunt poezii în care plinatatea viului vibreaza tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lasa loc si unor resemnari, tristeti, nostalgii. “Sunt umbra si vis nascut din esenta/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsa ascult chintesenta/ Aceluiasi gând ce ma-nvaluie-n cântec” (Sunt). Întreaga ei fiinta aspira spre iubire, iar poezia este pentru ea o adevarata terapie: “Ascunde-ma în gândul tau, iubite, / Culege-ma din freamatul padurii,/ Saruta-mi cerul fruntii obosite/ Si poposeste lin, în coltul gurii” (Ascunde-ma în gândul tau iubite). În poezia de iubire degaja atâta feminitate încât poate trezi dorinta în fiecare barbat sa întâlneasca o asemenea femeie în viata lui.

În timpul lecturii, versul devine muzica si te lasi furat de vraja sonora. Georgeta Resteman este nascuta poeta, parca toata tesuta din versuri, încât te întrebi, cum de nu s-au revarsat asupra ei chiar din prima tinerete. Stapânind mestesugul de a scrie versuri, poeziile ei curg fara piedici si ne dau impresia ca le scrie cu cea mai mare usurinta, lasând sa se rostogoleasca metaforele menite sa creeze o punte între ea si cititor Versurile devin memorabile datorita simplitatii exprimarii si a muzicalitatii nascute din buna stapânire a versificatiei: “Din cânt de frunze plasmuiesc iubire,/ Din nuferi – gingasie, puritate,/ Nimic din mine nu e amagire,/ Mi-e dor de-o oaza de sinceritate” (Caut în mine linistea râvnita).

Pe masura ce exercitiul scrisului se impune, poeta devine tot mai profunda, metaforele tot mai cuprinzatoare, numarul poeziilor tot mai mare. Parca o vad pe autoare la masa de scris, murmurând spovedanii si-i aud glasul gândului cumpanind cuvintele în cadenta versurilor, pe îndelete, asezat, ardeleneste, întelept, cuminte si cu siguranta, printr-o rostire directa dublata de aspiratia spre simetrie si armonie. Stilul e limpede si curgator, cuvintele nu sunt încarcate cu poveri peste puterile lor, ele ni se dezvaluie parca din propria lor placere, nesilite sau îmbrâncite sa ajunga în fata. Folosind un limbaj obisnuit dar care se sustrage banalitatii, ea reuseste sa creeze expresivitati lirice care o definesc.

Cuvântul “acasa” din poezia “Toamna, acasa, la mine-n Ardeal”, are în el ceva din sfintenia locurilor si a oamenilor, de unde poeta a vazut întâi lumina pe acest pamânt si mândria ca apartine lor si Ardealului mult iubit. Sufletul poetei devine totuna cu cel al locurilor si nu se mai pot desparti – om si loc devin o singura fiinta: “Mi-am sarutat azi pamântul cu lacrima dorului/ I-am simtit sarea pe buzele-mi arse de vânt,/ Mi-am asezat sufletul într-un colt al pridvorului/ Asteptând ca din Cer sa picure mir pe Pamânt”.

Poezia Georgetei Resteman, abia rasarita si cuprinsa în volumul acesta de debut, mi-a creat convingerea ca va ocupa un loc ce va dainui în timp în literatura noastra, prin incantatia verbala, prin infinitele ipostaze ale starilor de spirit, prin debordanta spovedanie a trairilor tainice, pe care ni le ofera cu încredere, prin sinceritatea si prin candoarea pe care astazi o întâlnim tot mai rar.

Închizând cartea, ramâi multa vreme cu ecoul nobilului drum omenesc spre traire înalta si încarcata de frumuseti cerute de adâncurile noastre sufletesti.

Elena BUICA

Canada, martie 2012