Author: nelurs

Doua filme romanesti vor fi prezentate publicului american la Festivalul de film de la Washington D.C. organizat de American Film Institute

On By nelursIn News, USALeave a comment

Cea de-a 23-a editie a Festivalului de Film al UE, organizat de American Film Institute, se va desfasura la Washington DC, in perioada 4-23 noiembrie 2010, in locatia  AFI Silver Theatre and Cultural Center.
Doua filme romanesti vor fi prezentate in cadrul editiei din acest an a festivalului, organizat de AFI in colaborare cu ambasadele statelor membre ale Uniunii Europene.

Filmul regizorului si scenaristului Radu Munteanu „ MARTI, DUPA CRACIUN” [Tuesday, After Christmas] va rula sambata, 13 noiembrie incepand cu orele  12:50 pm si marti, 16 noiembrie, 10:00 pm. „Marti dupa Craciun” face parte dintr-o selectie oficiala a Festivalului de Film de la Cannes din 2010.

Pelicula portretizeaza romanul din clasa medie ce traverseaza criza varstei mijlocii. Daca in BOOGIE protagonistul evita sa ia decizii si sa isi asume responsabilitati, Paul (Mimi Branescu), personajul din „Marti, dupa Craciun”, prins intre sotie si cealalta femeie din viata sa, este pe punctul de a lua o decizie dificila, care va avea consecinte neprevazute. Branescu are o prestatie foarte buna, iar interpretarile Mariei Popistasu (in rolul prietenei lui) si cel al Mirelei Oprisor (in rolul sotiei) sunt excelente. Prin scenele lungi, Muntean ofera maximum de efecte dramatice, ca urmare a interrelationarilor dintre personaje.

Filmul are o durata de 99 minute si a fost realizat integral in Romania, in anul 2010. Regia si scenariul apartin lui Radu Muntean. Coautori ai scenariului mai sunt  Alexandru Baciu si Razvan Radulescu; producator Dragos Vilcu. Filmul va rula cu replicile originale in limba romana si subtitrare in engleza.

Cea de a doua pelicula romaneasca, prezenta la Festivalul AFI de la Washington, este
EU CAND VREAU SA FLUIER, FLUIER [If I Want To Whistle, I Whistle]

Filmul a fost selectat pentru Premiile Oscar 2010, la categoria „Cel mai bun film intr-o limba straina” si va rula la Washington sambata,  20 noiembrie, incepand cu orele 4:30 pm si Marti, 23 noiembrie, de la orele 8:00 pm. Pelicula a castigat Premiului Juriului si Premiului Alfred Bauer la Festivalul de Film de la Berlin din 2010.

Filmul prezinta povestea unui tanar, Silviu, pe care il mai despart cinci zile de eliberarea din scoala de corectie, dupa patru ani de detentie. Silviu se afla pe drumul cel bun, reusind sa se fereasca de conflicte cu detinutii mai violenti si sa urmeze cu succes cursul de reabilitare. Dar cand in viata sa reapare mama, care-i povesteste despre planurile ei de a pleca in Italia, împreuna cu fiul cel mic, Marius, atitudinea lui Silviu se schimba brusc. Neputand sa-i convinga pe gardieni sa îl ajute, Silviu va recurge la o solutie drastica. Regizorul Florin Serban, aflat pentru prima data in aceasta ipostaza, ne ofera un penetrant si concis studiu al caracterului uman, sustinut de interpretarea reusita a actorului amator George Pistereanu, in rolul unui Silviu bulversat de lupte interioare.

Regia si scenariul filmului apartin lui Florin Serban. Subiectul este bazat pe un roman al Andreei Valean. Producatorii filmului sunt Catalin si Daniel Mitulescu. Filmul are o durata de 94 de minute, este o productie romano-suedeza si a fost realizat in anul 2010. La Festivalul de la Washington pelicula va rula cu sonor original in limba romana si subtitrare in engleza.
Simona Botezan
Washington D.C

Despre sensul poetic al cunoasterii si devenirii crestine

On By nelursIn Christian Perspective, DevotionalLeave a comment

„NEMITARNICE”, Theodor Damian

Editura Dionis, 2005, 133 p

Poezia lui Theodor Damian ne surprinde, ne provoaca, ne pune fata in fata cu realitati nu totdeauna comode, intr-un cuvant, poemele sale ne conduc la o sinceritate fata de sine si fata de marele Univers. Nu intamplator, volumul „Nemitarnice”, de fapt o antologie de o suta unu poeme, se constituie ca un manifest adresat fiecarui potential cititor de a cantari in cumpana dreapta a ratiunii valorile fundamentale ale existentei si mai ales, ale rostului de a apartine bogatului spatiu spiritual romanesc.

Tocmai de aceea, Theodor Damian reuseste prin acest volum de versuri sa expuna concepte care surprind esenta romanismului aflat la confluenta spiritului dacic, al celui latin si peste toate acestea, al celui crestin. Din aceasta ingemanare de curente spirituale rezulta forta unei exprimari poetice pline de sensibilitate, de sens, de durabilitate si mai ales, de vitalitate.

Un scriitor si cartile sale

Theodor Damian, scriitor roman din SUA, este autorul volumelor Introducere in istoria crestinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie si literatura: O hermeneutica a provocarii metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc. Theodor Damian este teolog, eseist de factura crestin-ortodoxa, important promotor cultural, editor al revistei „Lumina Lina“.

„Revarsarea cu gust si rafinament”

Asemenea unui teatru in patru acte, volumul „Nemitarnice” ne ofera patru trepte in ascensiunea catre intelesul etern al poeziei. Astfel, pentru inceput, privim „Prin ochiul marii”, dupa aceea identificam un „Armaghedon cu un alt nume”, mai departe intelegem metafora „Cautatorilor de lut”, pentru ca in final, sa avem parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte in devenire, de fapt patru trepte ale cunoasterii si tot atatea etape in intelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian.

„Marea se apleaca pe fereastra/ eram in spatele ei/ si numaram apele/ apele si culorile/ zvacnetul si culorile/ curajul nerusinat/ revarsarea cu gust si rafinament/ cand totul e pe potriva/ ca torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarna la tara// O, ochiul marii de cucuvea/ noroc ca nu face asta/ in fiecare zi/ ca pe multi i-ar trage in ea.” („Ochiul marii”)

„Marile poeme ale tarii”

Sensul poetic nu se descifreaza totdeauna usor, este nevoie de o anumita putere de patrundere ce se dezvolta atunci cand iei contact cu scrierile lui Theodor Damian, fiindca in fiecare vers este incifrata o experienta, un gand, o traire, ceva care a facut parte din viata sa si pe care il daruieste mai departe, celor ce vor sa citeasca, sa asculte si sa inteleaga.

„Peste marile poeme ale tarii/ au trecut uragane migratoare/ si le-au smuls penele colorate/ le-au inversat metaforele/ le-au stricat sensul.” („Poemele tarii”)

„Misterul vietii se patrunde”

Dar efortul este rasplatit pe deplin prin nenumarate intelesuri ce te conduc mai departe, intr-un univers complex si totusi simplu, axat pe principii care se intretaie, se insumeaza, pentru ca ulterior sa se desparta, revenind de fiecare data mereu altele, cu intelesuri noi si cu spontaneitatea unei exprimari ce-si afla mereu cuvinte potrivite pentru experiente tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate.

„Nu stiu de cine si de unde/ misterul vietii se patrunde/ nu stiu de unde si de ce/ a aparut deoarece/ nu stiu de cand si pana cand ma arde ochiul tau plapand/ nu stiu de cand, de ce si cum/ ma inghite praful de pe drum/ nu stiu de ce si de la cine/ atata moarte e in mine.” („Nu stiu”)

Intre Vasile Voiculescu si Lucian Blaga

O sursa de inspiratie deosebit de valoroasa pentru poezia lui Theodor Damian o reprezinta viziunea teologica crestina care sub o forma sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistenta si o profunzime ce depasesc exprimarea laica. Astfel, continuand traditia unor poeti de factura religioasa in genul lui Vasile Voiculescu sau intr-o anumita masura, Lucian Blaga, Theodor Damian impleteste in experienta concreta a zilelor noastre, elemente de teologie, precum si relatia lor cu arhetipuri mitice, general umane sau specifice spatiului daco-roman.

„Izvorul apelor sfintite in tine”

In acest sens, putem vedea influenta unui anumit gen profetic, in poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre varsare/ iarasi s-a aruncat cineva/ in apele sale/ iarasi un Ioan Botezatorul/ si-a facut aparitia/ in pustiul lumii.// E lung drumul pana la Iordan/ iti trebuie ani sa-l strabati/ ai timp ca sa ierti tuturor toate/ si sa inveti sa te rogi pentru frati// E lung drumul si greu/ pana sa descoperi izvorul/ apelor sfintite in tine/ si sa-L recunosti/ pe Cel care vine.”

Astfel, volumul „Nemitarnice” ne poarta prin multiplele exprimari artistice originale si sensibile ale lui Theodor Damian, oferindu-ne ocazia sa cunoastem si sa ne cunoastem, sa exploram fatetele nebanuite ale unei realitati uneori, contradictorii, alteori, rationale, dar intotdeauna sublime si senzationale, fiindca in cele din urma, viata este un dar extraordinar, irepetabil, de care trebuie sa ne bucuram cu toata fiinta noastra. Poezia lui Theodor Damian este un imn al vietii ce invinge, care desi aparent se opreste, totusi curge mai departe, din eternitate in eternitate.

Octavian Curpas
Surprise, Arizona

Fostul director al Operei de Stat din Viena, Ioan Holender: "Si totusi sint Holender si nu sint mai putin decit am fost"

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Autor: Alex SAVITESCU
“It ain’t over until the lady sings. “Puneti dvs., anglofilii, atributul potrivit doamnei. Caci doamna solista de la Opera vrea sa devina personaj principal al intilnirii dintre publicul iesean si Ioan Holender, dindu-se de ceasul mortii si al institutiei pe care o reprezinta. “Va vaitati, dar nu faceti nimic!” , tuna vocea baritonala a lui Ioan Holender.

Stop-cadru: auditoriu numeros si curios, venit sa-l asculte pe unul dintre romanii care se asaza, ca o virgula intre subiect si predicat, intre fatalism si “hai sa schimbam ceva! “. O alta doamna, pictata de data asta de Balasa, pare sa scape din miini toata galaxia iubirii din “Aula Magna” a Universitatii iesene. Iar el, Holender, pare sa stie cum s-o aduca la loc, dar, pur si simplu, asta nu e treaba lui. Doamna?

Cartea dvs. de memorii se numeste Nu am terminat inca. Sint oameni de 20 de ani, care nu ar face niciodata promisiuni atit de raspicate. Unde va gasiti energia?

Afirmatia nu am nascut-o eu. “Ich bin noch nicht fertig” este o afirmatie pe care editura a gasit-o intr-o opera. Si asta este Capriccio de Strauss, in care directorul de teatru spune, la un moment dat, aceasta propozitiune: “Inca nu sint gata! “. Ar fi un titlu pe care il consider just pentru tot ce fac eu acuma.

Ar fi o traducere mai corecta.

Da, ar fi si o desemnare mai corecta, chiar si mai corecta decit in limba germana, a tot ceea ce fac acum. Si poate v-as si sfatui sa vorbim mai mult despre ce fac acum, in loc sa vorbim despre tot ce am facut. Aicea, toata lumea ma priveste ca “directorul Operei din Viena”. Si totusi sint Holender si nu sint mai putin decit am fost, iar indeletnicirile de acum nu sint mai putin importante.

Nu sinteti mai putin decit ati fost, tocmai de aceea va propun sa vorbim despre omul Holender. Ati facut acum citiva ani o declaratie care poate parea paradoxala: anii de studentie de la Politehnica v-au ajutat in cariera dvs. in domeniul artei. Cum vine asta?

Este o analiza obiectiva si, fiind constient de teroarea si de frica, si de toate cele rele care au fost, totusi trebuie sa vad si lucrurile bune de atunci din invatamint si din arta, si din cultura. Sub presiune, da! Dar nisele, partile in care puteai sa te exprimi au fost si ele prezente si am stiut sa profit de ele. Nu ma consider un criptocomunist, daca spun ca am invatat, in Romania, foarte mult in acea vreme, la Politehnica, unde am avut profesori exceptionali. Si nu toti cei care au avut succese si au facut o cariera profesionala pina in 1989 trebuie pusi acum la perete. Si nu trebuie considerati acum criminali si dusmani si scosi din toate posturile. Si asta pentru ca n-au fost disidenti. Oamenii nu s-au nascut pentru a fi eroi. Oamenii traiesc pentru a supravietui si nu poti sa-i condamni ca au continuat profesiunea si ca s-au acomodat situatiei. Aici, nu sint de acord sa cauti ce a facut unul inainte de 1989. Sa-l condamni daca a facut, intr-adevar, din proprie initiativa lucruri pe care nu trebuia sa le faca. Atunci, oamenii astia sint criminali si sint de o moralitate care astazi ii scoate din circulatie. Dar asta este vinatoarea, asta este continuata de 20 de ani si unii o vor continua: cu asta nu ajungem mai departe.

Cum ati ajuns sa fiti autorul acelei revolte din facultate, din cauza careia ati fost apoi exmatriculat din sistemul universitar, pus cu fata la zid, acuzat de colaborationism?

Eu nu vreau sa ma fac mai important si sa ma fac erou, ceea ce nu am fost. Imi amintesc perfect de ziua aia din octombrie, cind mergeam la un colocviu de teoria mecanicii, cu un lector de care mi-a fost frica, care era si un om de partid. “Nu se tine colocviul, este o sedinta!” , mi s-a spus. Eu am fugit in general de aceste sedinte, dar atunci eram foarte bucuros ca se intimpla asa ceva. Am intrat in sala mare a Politehnicii si, imediat cum am intrat, am simtit atmosfera, nestiind de dinainte ce e acolo – sedinta o pregatisera, din motive politice, studentii din anul al V-lea. A fost nu o rascoala, dar un protest. Si s-au spus lucruri acolo. Si nu stiu ce m-a apucat ca sa vorbesc, fara sa ma gindesc. Dar, stind sub dictatura si sub presiune, se deschide un mic ventil si tisneste dorinta instinctiva a oamenilor de a se pronunta si de a spune lucruri interzise. Si am spus primele cuvinte: “Daca aici sintem acum in aceasta atmosfera incarcata, in aceasta atmosfera pre-revolutionara…”. E!

“Pre-revolutionara” – ala a fost cuvintul care v-a atras nenorocirea.

Exact! Eu ii inteleg pe cei care m-au pedepsit pentru ca, intr-adevar, daca nu dai imediat cu ciomagul in ei, treaba asta devine din ce in ce mai mare. Asta nu am stiut eu atunci, ca era pe timpul revolutiei din Ungaria, si frica celor de la putere a fost ca revolta asta studenteasca va lua alte forme, apropiate de cele din Ungaria. Si dupa aia au venit represaliile normale, daca ti-ai deschis gura intr-un sistem de dictatura. Daca as fi gindit si as fi stiut ce urmari vin, nu stiu ce as fi vorbit, daca as fi vorbit.

Cum au trecut parintii dvs. peste toti acei ani? O matusa, victima a Pogromului, un bunic de-al dvs., disparut dupa ce fusese trimis la Canal, dvs., exmatriculat din facultate…

Foarte greu. Eu totdeauna am avut “origine nesanatoasa”: pina in ‘45, am avut “origine nesanatoasa”, iar dupa aceea, iarasi, “origine nesanatoasa”, pentru ca nu fusesera muncitori.

Ci proprietari ai unei fabrici de otet si marmelada.

Da, nu o fabrica mare, si nici nu au fost bogati, dar au fost burghezi. Dar am ajuns student, pentru ca un an de zile am lucrat pe tramvaie. S-a si scris la Viena povestea asta, ca “a condus tramvaie in Romania si acum conduce Opera noastra”. Da! Asa e. Am condus si tramvaie in Romania, dar nu ca vatman am devenit directorul Operei din Viena.

In ce ani ati condus tramvaie?

Intre 1952 si 1953. Dar nu am fost vatman in circulatie, ci in vagoanele de reparatie. Dar, in filmul ala pe care l-am facut la Timisoara si care a si fost premiat la Bucuresti (premiul APTR – 1999, n.r.), Holi, am condus din nou tramvaiul. Cei care au facut filmul au avut iscusinta sa ma roage sa reconduc tramvaiul. Si tot ce am spus, tot ce am vorbit a fost filmat in timp ce am condus. O chestie frumoasa.

Ati ajuns apoi antrenor de tenis in frac, intr-un frac al tatalui, ciuntit si adaptat. Cum de i-ati luat fracul?

Ha, ha, ha! Pai, ce sa mai faca el cu fracul pe vremea aia? Nimic, ca era imbracaminte de dusman de clasa! Am zis ca tai fracul ala si imi fac pantaloni scurti din el. Astea sint simboluri, totusi: “Ia uite unde a ajuns baiatul lui Holender si nepotul lui Donhelm!”. Donhelm, bunicul meu, a fost o figura de om instarit, vindea stofe. “Uite unde a ajuns familia asta, baiatul asta stropeste terenul de tenis in frac!”

Spuneati mai demult ca plecarea spre Viena a fost marcata de plins: tatal dvs. plingea de bucurie, dvs. de necaz. De necaz, dupa toate pe care le-ati patimit aici?

Da, pentru ca m-am simtit rupt de limba mea, rupt complet. Am plecat de nevoie, si nu de voie. Stiam ca plec ca un om ratat, la 24 de ani, un om care nu stie nimic, care nu e nimic, care nu a invatat nimic. “Ce fac eu cu 24 de ani, in lumea capitalista? ” Bine, si propaganda asta isi facuse efectul. Si am ramas la Viena. La 24 de ani, Viena mi-a displacut profund: pe strada erau curve, prostituate, decadere, Coca-Cola, eu sarac, ei bogati, si am continat sa fac pe omul de stinga.

Si cit v-a tinut?

Mult! Mult! Mult! Stii, devii fericit, te impaci cu viata, cind esti respectat, oriunde ai trai, daca primesti o anumita consideratie pentru ceea ce faci. Eu am primit multa consideratie, pentru ca am stiut lucruri pe care ei nu le stiau. De exemplu, literatura rusa: eu am cunoscut-o pentru ca, de nevoie, am invatat-o. Apoi, operele rusesti: eu le-am stiut, aia nu! Stanislavski, regiile rusesti… Si, stii, intotdeauna exista un interes si o curiozitate a unei parti pentru o alta parte pe care ei n-o cunosc: Brecht, Capitalul de Marx – eu le-am cunoscut. Ei, si asa am inceput acolo. Asa am fost atras de teatru. Dar nu am putut sa traiesc din asta, si atunci mi s-a spus: “Eee, daca ai avea voce!” … Si am zis: “Pai, eu am cintat la Timisoara si am luat si lectii de canto”. Am facut aceasta incercare (admiterea la Conservator, n.r.), si, cind mi-au dat bursa, mi-am zis eu, educat in spirit comunist: “Daca imi dau bani capitalistii astia, inseamna ca e ceva aici!”.

La Viena v-ati luat viata de la capat. Cind v-ati indragostit de opera?

Absolut, la Timisoara, la Opera si la Teatrul de Stat, prin ansambluri, prin repertoriile facute, prin artistii care au fost. Sotii Moruzan, Dinu Gherasim, Gheorghe Leahu – toti au fost zeii mei, asa cum astazi ii admir pe Domingo si pe Pavarotti. “Pavarotti”-i mei au fost cintaretii din Opera din Timisoara. De aia stiu ce rau e cind aceste teatre si opere – ca tot sintem la Iasi – nu fac spectacole, pentru ca pierzi publicul, pierzi o generatie care se dezobisnuieste de a se duce la opera. Si ei vor sa se duca intr-o cladire care e inchisa de ani de zile. Asta e o crima! E o crima fata de tineretul care creste in orasul asta si nimeni nu se sinchiseste, si pe nimeni nu deranjeaza. Nici un ministru al Culturii din Romania nu este deranjat ca, de ani de zile, cladirea Teatrului National din Iasi e inchisa. Acest fatalism este ingrozitor!

De care dintre marii artisti pe care i-ati adus la Viena va simtiti cel mai aproape?

Chestiunile private si apropierile mele nu sint asa de importante. Eu am fost prieten foarte apropiat, intr-adevar, de Ludovic Spiess, care a murit acum citiva ani si care a fost directorul Operei din Bucuresti. Simpatii am avut pentru multi si am adus aproape trei generatii la Viena, in activitatea mea de agent teatral, de la cei care nu mai cinta – Dan Iordachescu, David Ohanesian, pina la Ileana Cotrubas. Ea cred ca e cea mai importanta artista din istoria Romaniei, incomparabila cu altele, cu divinele dive ale mediatizarilor in Romania. Aceasta fata, cu o calitate absolut iesita din comun, a facut o cariera scurta, dar, de cele mai multe ori, exceptionala. Si au fost si altii, care n-au avut posibilitatea sa iasa pina atunci, daca nu ar fi fost conditiile politice de asa natura.

Va intreb, dupa 19 ani de condus un simbol al Austriei: munca de director al Staatsoper presupune si calitati de politician?

Acum trebuie sa va intreb eu ceva: ce intelegeti prin politician?

Capacitatea de a sublima si opiniile stingii, si ale dreptei, si ale tuturor celor care vor sa transforme o institutie de asemenea anvergura in propriul lor capital electoral.

Postul de director al Operei din Viena este asa de periculos si asa de periclitat, si asa de expus criticii pozitive sau negative, incit, daca acolo lucrurile merg cit de cit bine si politicienii nu au probleme din cauza asta, atunci ei te lasa sa-ti faci treaba. Cred ca de asta mi s-a si prelungit mandatul de patru ori: “Sint lucrurile in ordine acolo? Hai sa-l lasam pe Holender sa-si faca treaba, ca lucrurile acolo sint in ordine, si economic, si artistic! Si de ce sa ne incurcam cu altii, ni-i simpatic, e roman, simpatizeaza foarte mult si Austria, ne critica si pe noi, a adus o serie intreaga de lucruri care nu ne convin, ne tot reaminteste perioada ‘38-’45, pe care noi ne facem ca nici nu a existat, pentru ca noi am fost invadati de nemti”… Si eu le-am zis-o, ca nu au fost invadati, ci au facut-o de buna-voie…

Si nu v-au iubit pentru marturisirea asta…

Nu! Nu m-au iubit si foarte multi au fost bucurosi ca nu mai sint director. Si predecesorul meu (Dominique Meyer – n.r.), care conduce institutul intr-un mod foarte cunoscut, a spus: “Nu, de la mine sa nu va asteptati la declaratii politice, eu vin din Franta, sint un oaspete al acestei tari, rostul meu e de a conduce artistic Opera! “… “Slava Domnului ca asta nu se mai baga! ” Asta e o parte! Pe de alta parte, institutia Operei din Viena si-a cistigat o notorietate mondiala nu numai din motivele de calitate a spectacolelor, ci si prin faptul ca stam mult mai curati si mult mai verticali. Iar lucrurile pe care le-am spus si pe care le-am facut, aducerile aminte, toate au ajuns pina la Londra si la New York, pina in “The Times” si “New York Herald Tribune”. Deci notorietatea Operei din Viena s-a datorat si lucrurilor pe care le-am spus, si lucrurilor pe care le-am facut. Am schimbat edificiul acestei Opere de 140 de ani, am facut opera pentru copii: “De Holender am avut noi nevoie, ca sa vina din Timisoara asta nenorocita, ca sa ne schimbe fatada Operei din Viena pentru o opera de copii! “. Astazi, daca ai reveni si ai incerca sa faci sa dispara opera asta de copii, ar fi imposibil! Face spectacole in strada – astea sint mari succese, iar vienezii saluta toate schimbarile, cu conditia ca totul sa ramina asa cum a fost. Ei, nu mai e asa cum a fost! Gustav Mahler, cu siguranta cea mai mare personalitate dintre directorii Operei din Viena – 10 ani a fost director, nu a avut nici macar o camara denumita dupa el. Eu am schimbat o sala, care se numea altfel, dupa un pictor fara calitate, dar foaaarte cunoscut!, cu o mare cariera in timpul nazismului, si am botezat-o Sala “Gustav Mahler”.

Asta inseamna ca austriecii nu sint sinceri cu istoria lor, nici “la bine”, nici “la rau”? Sint tentati sa-si duca valorile in purgatoriu, la fel cum ati constatat si dvs. ca fac romanii, iesenii, cu cladirile istorice?

Sintem rude indepartate… E ceva!

Ce sfaturi le-ati da managerilor de institutii culturale din Romania?

Daca ei nu sint patrunsi si daca nu conduc aceste institutii cu dragoste si iubire, si respect fata de artisti… Succesele mele le-au facut altii, dar eu am ales artistii! Daca aveti colaboratorii pe care trebuie sa-i aveti si daca ai cunostinte profesionale suficiente, important este ce joci si cu cine joci. Asta intereseaza, asta conteaza, asta e tot! Daca stii ce repertoriu sa alegi si cu cine, si daca lucrurile acestea sint interesante, daca stirnesc curiozitate, e suficient. Nu trebuie sa stii de ce iti place, dar trebuie sa pleci impresionat. Te duci si spui: “Prietene, ma, ai vazut spectacolul?”. “Nu, dar eu stii ca la Opera nu ma…” “Ma, da’ asta tre’ s-o vezi!”

Sa creezi reflexe si legaturi in rindul publicului.

Asta e important! Nu-i spunem propaganda, ci “propaganda din gura-n gura”. Asta e cel mai important! Dar, vedeti, la noi au disparut criticii, n-au un ecou, asta e cel mai trist lucru: mai bine sa fluieri artistul, decit sa nu se intimple nimic. Iar la noi nu prea se intimpla nimic.

Astazi, realizati o emisiune de radio si sinteti in continuare implicat in proiecte prin toate colturile lumii. Exista vreun vis neimplinit al baiatului blond de la Timisoara?

Pe asta v-o zic in premiera: din decembrie, sint angajat la un post de televiziune, pentru doua magazine de cultura pe care le fac din tara, dar si din strainatate. Si incep la Milano, cu spectacolul de deschidere de la Scala. Am posibilitatea sa talmacesc ceea ce fac altii: asta inseamna ca nu sint gata! Asta inseamna ca sint ascultat, pentru ca, altfel, dumneata nici n-ai vorbi acuma cu mine.

——–

REPERE:

» Nascut pe 18 iulie 1935, la Timisoara

» Cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena: 1 aprilie 1992 – 30 august 2010

» Consilier al Metropolitan Opera din New York, presedinte si director artistic al Festivalului “George Enescu” de la Bucuresti

» Premii si distinctii: Ordinul Artelor si Literelor din Franta (1999), Medalia de onoare in aur a orasului Viena (2010), Cetatean de onoare al oraselor Cluj si Timisoara, Doctor Honoris Causa al mai multor universitati (Iasi, Cluj, Timisoara, Bucuresti, Sofia), Marea medalie de aur pentru merite a Republicii Austria (2002), Medalia de aur “Franz Schalk” a Orchestrei Filarmonice din Viena

» Carti publicate: Ioan Holender. Viata directorului Operei de Stat din Viena. Autobiografie (2001), Inca nu sint gata! (2010)

http://www.ziaruldeiasi.ro

Intalnire virtuala cu jurnalistul George Roca

On By nelursIn Art, literatureLeave a comment

Pulsul Diasporei Romanesti de la Sydney la Madrid

“…singurul lucru  care se putea face, era cultura. Eu insumi, Cioran si multi altii, am ales deci sa lucram, fiecare dupa vocatia sa. Si asta nu inseamna ca eram rupti de tara, dimpotriva, dar era singura cale prin care puteam ajuta.” Mircea Eliade – L´Epreuve du Labyrinthe, entretiens avec Cl. H. Rocquet – Belford, 1978, Paris (Incercarea Labirintului,  pag. 34)

 
Espacio Niram din Madrid lanseaza o serie de video-conferinte menite sa reuneasca intelectuali romani din toate partile globului, pentru a-si impartasi experiente, a schimbe idei si a ajuta la consolidarea sentimentului de identitate romaneasca prin cultura.

 
Centrul Pro-Arte Madrid in colaborare cu Editura Niram Art si scriitorul Hector Martinez Sanz organizeaza “Intalnirea virtuala cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele”, care prezinta personalitati romanesti din lumea artelor, literaturii, muzicii, raspandite in intreaga lume.

Evenimentul se va desfasura vineri, 5 noiembrie a.c., incepand cu ora 23.00 (ora Spaniei), in Espacio Niram din Madrid.

La intalnirea virtuala cu autorul vor fi prezenti intelectuali romani si spanioli: Bogdan Ater (artist plastic), Fabianni Belemuski (directorul Revistei Niram Art), Antonio Calderon de Jesus (fundatorul Galeriei Artejescal), Alexandru Dica (presedintele RoMadrid Cultural Club), locotenent colonel Garda Reales Tercios, Miguel Angel Galan Segovia (directorul Editurii Niram Art), Ovia Herbert (poet), Hector Martinez Sanz (scriitor, filosof, directorul Revistei Madrid en Marco), Kasandra Kalmann Nasaudean (jurnalista Radio Diaspora Online din Statele Unite), Romeo Niram (artist plastic), Geanina Ionela Palade (avocata), Ariadna Petri (fundatoare Cercul Poetic Reflexos), Tudor Serbanescu (fundator Centrul Pro-Arte), Marin Trasca (jurnalist), Andrei Zamora (fotograf). Invitata speciala a serii va fi Carmen Sandulescu (jurnalist Radio Romania International).

 
Participantii la evenimentul din Madrid vor intra in dialog cu George Roca, jurnalist si scriitor stabilit in Sydney, prin videoconferinta. “George Roca este poet si ziarist. A scris, a editat, si figureaza in conducerea mai multor reviste si ziare. Iar toate aceste publicatii care sunt la activul sau, la un loc, ajung la cca. 20. Este o carte de vizita concludenta, mai ales ca, intotdeauna, George Roca a militat pentru aceleasi idealuri democratice, de dragoste fata de oameni, de normalitate si intelegere, de frumos si curatenie sufleteasca”, declara jurnalistul Roni Caciularu, din Israel.

 
Organizatorii initiaza astfel o serie de evenimente culturale si artistice, prin care isi propun sa stabileasca legaturi si sa uneasca intelectualii romani din Diaspora si Romania. “Intalnirea cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele, constituie primul eveniment dintr-un proiect amplu, pe care ni l-am propus la jumatatea acestui an. Intentia noastra este sa reunim intelectualii romani din Diaspora si Romania, oferindu-le posibilitatea de a desfasura impreuna evenimente culturale si artistice, precum si proiecte care au ca scop integrarea artei si culturii romane in alte tari ale lumii”,  a declarat Miguel Angel Galan Segovia, directorul Editurii Niram Art.

Bisericile Emergente Vestice

On By nelursIn NewsLeave a comment

Dupa epuizarea rapida a primului tiraj, pastorul Constantin Ghioanca, parte din echipa profesorala a Institutului Teologic Baptist din Bucuresti, prezinta cititorului o editie revizuita si adaugita a cartii de mare interes, Bisericile emergente vestice: din perspectiva baptista româneasca.

Grupuri-tinta:
-studenti la seminarii sau la alte institutii biblice;
-pastori, preoti sau alti slujitori ai bisericii;
-învatatori de scoala biblica;
-responsabili cu învatatura în biserica;
-lideri de închinare;
-toti crestinii interesati de tema bisericii în cultura postmoderna.

Caracteristici speciale:
-prima carte scrisa pe aceasta tema în România;
-contine adaugiri importante fata de prima editie;
-prezinta aparitia si dezvoltarea bisericilor emergente;
-discuta caracteristicile de baza ale bisericilor emergente;
-aloca un capitol pentru identitatea baptista în România;
-evalueaza în mod critic dogma si practica bisericilor emergnte;
-ofera o perspectiva baptista asupra acestor biserici;
-anticipeaza perspective noi în eclesiologia baptista româneasca;
-contine cinci anexe foarte utile.

Pentru detalii si comenzi accesati www.risoprint.ro
PRET: 25 Ron

Agentia Spatiala Romana – Comunicat de presa

On By nelursIn ScienceLeave a comment

Experiment romanesc pe STS – 133
Ultimul zbor al navetei spatiale Discovery – misiunea NASA STS-133 – va transporta spre Statia Spatiala Internationala un experiment romanesc, realizat de Institutul de stiinte Spatiale din Bucuresti.
Cresterea si Supravietuirea Fungilor Colorati in Spatiu (CFA-A) este un experiment ce are ca scop determinarea efectelor pe care le au microgravitatia si radiatiile cosmice asupra cresterii si supravietuirii speciilor de fungi. Experimentul a fost realizat de Dumitru Hasegan, Institutul de stiinte Spatiale, Bucuresti. (ESA).
Lansarea navetei STS-133 – prevazuta pentru astazi 01 noiembrie – a fost amanata – deocamdata pentru 03 noiembrie – din motive meteorologice. Numaratoarea inversa a inceput. Urmariti in direct lansarea navetei cu experiment romanesc la bord la NASA.
http://www.rosa.ro

Romanian Space Agency – Press release

Romanian experiment on STS – 133
The final flight of NASA’s space shuttle Discovery – NASA mission STS-133 – will transport a Romanian experiment created by the Romanian Institute for Space Science to the International Space Station.
Growth and Survival of Colored Fungi in Space (CFS-A) is an experiment designed to determine the effect of microgravity and cosmic radiation on the growth and survival of colored fungi species. Principal investigators: Dumitru Hasegan, Romanian Institute for Space Science, Bucharest. (ESA).
The launch of STS-133 – scheduled for November 1st was delayed until November 3rd- due to metheorological reasons. The countdown has begun. You can watch the launch of the shuttle live on NASA.
http://www.rosa.ro

Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” din Bucuresti si-au deschis portile pentru a-si primi invataceii

On By nelursIn MinistryLeave a comment

Sambata, 30 octombrie 2010, a avut loc ceremonia de deschidere a Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze” din Bucuresti, unitate de invatamant preuniversitar particular. Printre cei prezenti la eveniment si care au adresat un mesaj de felicitare cu aceasta ocazie, se numara Irmeli Mustonen, Ambasador al Finlandei in Romania, Ramona Manescu, Europarlamentar ALDE, Presedinte al Consiliului de Conducere al Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze”, Crin Antonescu, Presedintele PNL, Senator PNL, Mircea Diaconu, Senator PNL, Adina Valean, Europarlamentar ALDE, Hannu Takkula, Europarlamentar ALDE, Membru al Consiliului de Conducere al Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze”.

„Educatie de calitate pentru toti”

Infiintate in cadrul Asociatiei „Centrul Crestin Bucuresti”,  al carui presedinte este Dr. Ioan Ceuta, Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” au in dotare sala de sport, sala de mese, bucatarie, laborator multimedia, cabinet psihologic, cabinet medical, biblioteca si amfiteatru.

Avand ca moto: „Educatie de calitate pentru toti”, in aceasta institutie de invatamint se pune accentul pe relatia stransa parinte-copil-profesor si se incurajeaza abordarea personalizata, in functie de aptitudinile si potentialul fiecarui copil. In acest sens, Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” asigura un curriculum adaptat nevoilor copilului, expunere la diverse culturi europene si orientare spre performanta.

Educatie de tip incluziv

Cu o echipa de profesori bine pregatia si dinamica (fiecare cadru didactic a urmat un stagiu de pregatire in Finlanda), elevii si prescolarii de la aceasta unitate de invatamant beneficiaza de avantajele unei educatii de tip incluziv. Pe langa after school si o oferta variata de programe extracurriculare (limba engleza, limba franceza, informatica, etc.),  aici exista o preocupare permanenta pentru stimularea creativitatii copiilor prin arta, sport, balet si muzica.

Proiectul „De la Gradinita la Liceu”

Creand un cadru in care sa nu se tina cont de considerentele sociale, fizice sau religioase, Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” reprezinta un inceput pentru ceea ce va insemna reforma educatiei in Romania. Fondatorul Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze” este Dr. Ioan Ceuta, iar manager de proiect, Alina Cristiana Carja.

Pentru mai multe detalii privind proiectul Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze” (De la Gradinita la liceu), vizitati pagina de Internet http://www.scoalafinlandeza.ro

Corina Diamanta Lupu

Zile de sarbatoare in Belgia

On By nelursIn EuropeLeave a comment

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Arta Contemporana in Gand – 13 noiembrie 2010

Muzeul de Arte Frumoase si SMAK (Muzeul Municipal de Arta Contemporana) din Gand prezinta impreuna o expozitie, explorand relatia dintre pictorul expresionist si artistii contemporani, care au fost inspirati de acest lucru, atat in tehnica ca si in tematica.

Sfantul Nicolae – 6 decembrie 2010

Toata Belgia sarbatoreste Sfantul Nicolae (Sinterklaas).Copiii primesc cadouri si dulciuri, in timp ce personajul sfantului defileaza pe strazi, insotit de de asistentul sau Zwarte Piete in Flandra, sau Père Fouttars in Valonia .

Carnavalul din Binche – 6-8 martie 2011

Carnavalul din Binche este organizat in doua etape: pregatirea si celebrarea in sine. Faza de pregatire dureaza sase saptamani, timp in care au loc repetitii de dansuri si muzica.
Festivitatile incep cu o saptamana inainte de Mardi Gras. Luni inainte de aceasta, strazile din centrul orasului Binche sunt invadate de masti si de grupuri de personaje ciudat imbracate.
Festivalul culmineaza in cele trei zile „pline. Carnavalul a fost introdus in patrimoniul imaterial al UNESCO.

Marele Carnaval din Tournai – 1-3 aprilie 2011

Cu ocazia Laetare-ului, a treia duminica din Postul Pastelui, sunt organizate spectacole. Se arunca paine cu fructe confiate in cinstea regelui.

Carnavalul Ursilor din Andenne – 3 aprilie 2011

Ursii invadeaza orasul Andenne, condusi de gigantii Fonzi si Martin II. La sfarsitul zilei, ursuleti de plus sunt lansati de la balconul Primariei. Festivalul este inspirat de povestea lui Charles Martel.

Festivalul International de Film Fantastic de la Bruxelles – 7-19 aprilie 2011

Iubitorii de vampiri si strigoi sunt asteptati la acest eveniment. Din program vor face parte premiere de film, intalniri cu regizori, actori, concursuri de make-up si body painting. Vor fi acordate patru premii: Marele Premiu al Fesivalului, doua premii speciale ale juriului si premiul publicului.

Salonul Artelor in Bruxelles – 28 aprilie-1 mai 2011

Peste 150 de galerii prezinta o selectie a artistilor lor la acest eveniment foarte popular printre colectionari si pasionati. Acest spectacol este o platforma europeana adevarata pentru pictori, sculptori, fotografi si a altor creatori.

MAREA ENCICLOPEDIE A SPIRITUALITATII ROMANESTI – VOL XLIV

On By nelursIn literatureLeave a comment

Marea Enciclopedie a Spiritualitatii Romanesti se scrie din mers ca o  inchegare istorica.

Ajunsa la al 44-lea volum. marea enciclopedie a spiritualitatii noastre „PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2010” de Constantin Toni Dartu, presedintele Filialei Iasi a Ligii Scriitorilor si directorul revistei „Moldova literara”, a devenit, pe drept cuvant, o paleta policroma care cuprinde toate nunatele stradaniilor intelectualitatii noastre puse in slujba creatiei umane. Munca depusa cu acribie de autor in descoperirea personalitatilor, dar mai ales cea de cercetare pentru a descoperii si consemna date, evenimente, lucrari inedite, imagini, din viata celui care printr-un efort de-o viata lasa in urma sa o creatie utila societatii romanesti si nu numai. Toata aceasta stradanie a lui Constantin Toni Dartu se inscrie in filozofia ce se desprinde din glosa lui Protagoras din Abdera, care spunea: „Omul e masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, cat si a celor ce nu sunt, intrucat nu sunt”. Aceasta este miezul mesajului dat de autor prin marea enciclopedie la care lucreaza de un deceniu si mai bine.

Despre volumele acestea am scris de fiecare data cand au aparut, ajungand la concluzia la ceea ce spunea Nicolae Iorga: „Cultura poporului fara carti pentru dansul nu se poate”. si fara cultura poporului, orice alcatuire economica, orice forma politica n-au nici o valoare. Opera infaptuita de Constantin Toni Dartu, prin munca, stradanie, transpiratie intelectuala si generozitate este mai presus decat, facand aluzie la ce zicea Iorga, de orice alcatuire economica sau forma politica, daca acestea nu sunt puse in slujba culturii.

Aceasta lucrare de proportii nu este un dictionar, fiindca acesta, conform DEX, este o lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, aranjate intr-o anumita ordine, de obicei alfabetica. Lucrare masiva de care este vorba este o enciclopedie, citez tot din DEX, care spune ca acest cuvant este format din grecescul enkyklia care inseamna „ansamblul stiintelor“ si paideia care inseamna „educatie/invatatura”. Este o lucrare care trateaza sistematic termeni din toate domeniile de activitate, fie pe probleme, fie pe domenii. Nu acest lucru face lucrarea domnului Dartu?

Studiind fisele a celor peste o mie de personalitati din toate domeniile creative si de activitate, incluse in aceasta enciclopedie am ajuns la concluzia ca in societatea romaneasca din ultimii 60 de ani se castiga bani numai cu ajutorul banilor. Prin munca si creatie se castiga doar painea cea de toate zilele, cu toate ca omul de cultura creator daruieste societatii in care traieste o valoare inestimabila de care se foloseste. in acest sens, marele nostru istoric Iorga spunea: „Totdeauna si in lume, intai se aud cantarile si apoi rasare soarele”. Adica intai este „cantecul creatiei” si apoi vine lumina intelepciunii si a cunoasterii.

In volumul XLIV, dupa ce se face un remember al volumelor anterioare, unde sunt incluse aprecieri semnate de mari personalitati, inclusiv imagini de la diferite lansari organizate in marile orase culturale din tara, redescoperim personalitati despre care stiam… despre unii s-au scris volume intregi, cum ar fi poetul Grigore Vieru. insa mai descoperim si pe altii precum: romanciera Dora Alina Romanescu nascuta in judetul Bistrita-Nasaud, sportivul militar Traian Moldoveanu inzestrat cu darul povestitorului si iubitor de calatorii, Pamfil Biltiu, din Baia Mare, etnolog, publicist si animator cultural, pe cunoscutul cantaret de muzica populara Benone Sinulescu, scenograful Elena Fortu, sculptor si artist plastic, iubitoare de cunoastere prin calatorie, si artistul plastic Sorin Spiridon Gatu din Gherla, artist plastic a carei opera este patrunsa de spiritul Sfintelor Scripturi. Este unul din cei mai insemnati artisti plastici bisericesti, maestro in arta mozaicului. Este membru fondator al Uniunii Artistilor plastici Bisericesti a Patriarhiei Ortodoxe Romane, colaborator principal al acestui dictionar enciclopedic. Alaturi de sotia sa Livia, tot artist plastic, au pictat zeci de biserici. si acest volum se incheie, ca toate celelalte, cu numele personalitatilor cuprinse in volumele anterioare.

Parafrazandul pe Grigore Vieru, cu care incepe prezentul volum, pot sa spun ca atunci cand m-am vazut in paginile acestei enciclopedii, m-am simtit ca femeia care naste: am strigat in sinea mea de bucurie si durere. Fiindca fiecare enciclopedie inseamna o recunoastere pentru cel inclus si declanseaza un catharsis, o purificare. Purifica lucrurile, faptele, creatiile, dar si sufletul celui care este inclus si al celui care citeste aceste volume. Purifica faptele, metamorfozand trasaturile realitatii in forme pure si armonioase. Iar prin citirea acestor fise, se purifica si sufletul nostru, tulburat si plin de incertitudini.

Citind masiva lucrare a lui Constantin Toni Dartu pot spune, cum zicea odata filozoful grec Constantin Tsatsos, ca exista lecturi pentru a fugii de lume (aici nu este cazul), si lecturi pentru a te mentine in mijlocul lumii prin reprezentantii de varf ai neamului nostru, cum este enciclopedia PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR (1950-2000) de Constantin Toni Dartu.

Al. Florin TENE
Cluj-Napoca
octombrie 2010

IN MEMORIAM AUREL DUMITRASCU

On By nelursIn Inspirational, YouthLeave a comment

CONSILIUL  JUDETEAN  SUCEAVA
BIBLIOTECA BUCOVINEI
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – FILIALA IASI
Organizeaza

IN MEMORIAM AUREL DUMITRASCU

FIARA  MELANCOLICA

Prezinta scriitoarea Angela FURTUNA.

Cu participarea lui Constantin SEVERIN

O opera literara salvata si Ingrijita cu contributia fratelui autorului, Ion DUMITRASCU si a scriitorilor Cassian Maria SPIRIDON, Adrian Alui GHEORGHE, Lucian VASILIU, Gellu DORIAN, Aurel ANDREI.

Joi, 11 noiembrie, ora 11, Biblioteca Bucovinei
Sala Sectiei de Arta

In aceasta toamna se Implinesc 20 ani de la plecarea Poetului si 55 de ani de la nasterea sa.

Aurel Dumitrascu este unul dintre autorii romani remarcabili, dar prea putin cunoscuti. Memoria geniului sau literar si etic nu trebuie sa se stinga. Cu aceste virtuti, artistul a Infruntat totalitarismul.
Adevarata opera a poetului este viata, credea Aurel Dumitrascu, la fel ca si Monica Lovinescu, ce atribuia exercitiului demn si vertical al vietii principala misiune a unui autor sub dictatura.

Date biobibliografice despre Aurel Dumitrascu:

n. la 21 noiembrie 1955, satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt – m. la 16 septembrie 1990.

Debutul In revista Tomis, apoi publica In toate revistele romanesti. Intre 1983 – 1987 urmeaza Universitatea « Al. I. Cuza » din Iasi, sectia romana-franceza. Lucrarea de licenta are ca obiect poezia altor doi poeti romani prematur disparuti : Virgil Mazilescu si Daniel Turcea. Debutul editorial : 1984, cu volumul « Furtunile memoriei », Ed. Albatros.
Nu multe volume i-au urmat : Biblioteca din Nord,  Editura Cartea Romaneasca, 1986. Acest volum a primit Premiul « Mihai Eminescu » al Asociatiei Scriitorilor Iasi. In 1988 depune la Editura Cartea Romaneasca  volumul Mesagerul , care nu are Insa nicio sansa de aparitie, din cauza cenzurii.
In duminica de 16 septembrie, cu putin Inainte de a Implini 35 de ani, poetul se stinge din viata la spitalul Fundeni din Bucuresti, din cauza leucemiei. Este un final devastator, care la numai 33 de ani secerase altadata si pe marele muzician roman Dinu Lipatti. Este Inmormantat In satul natal, Sabasa, din Borca. (Copil al pamantului moldav, a refacut traiectoria Intunecata a creatorilor morti de timpuriu…Parea a-si IntImpina soarta soarta si prin interesele exegetice, Intrucat lucrarea sa de diploma la absolvirea facultatii iesene de filologie a fost consacrata unor confrati ce i-au premers In acest sfarsit abrupt de existenta, Virgil Mazilescu si Daniel Turcea –  cf. Gheorghe Grigurcu).
Ultima poezie scrisa de Aurel Dumitrascu, pe data de 12 septembrie 1990, In spitalul din Piatra Neamt, pare un poem-requiem :
« Altii o duc mai rau si traiesc mai mult/   sa vada soarele cum rasare. (Daca eu/   mai bine o duc voi muri timpuriu… ? si cati ani cu lama aceasta am umblat/  (si) altii citind rau credeau ca sInt/  setimental (un poet de la est !) – si /  daca lama care hacuieste creierul/  meu e un sentiment stupid atunci/  sInt un sentimental si nu IntImplator pe balcon seara ma gIndesc la /  scriitorul mishima. Nu avea nimic de ascuns./  Pe balcon stau cu o (pasare) moarta. »

Volumul Mesagerul va aparea postum, In 1992, Ed. Canova, Iasi. Manuscrisul, « pierdut » la Ed. Cartea Romaneasca, a fost refacut, dupa un « cuprins » din manuscrisele poetului, de catre fratele sau Ion Dumitrascu si scriitorul Adrian Alui Gheorghe ; Ingrijitorii editiei au fost Lucian Vasiliu si Aurel Andrei.
In 1995 apare al volum cu inedite : « Tratatul de eretica », la Ed. Timpul din Iasi (redactor Cassian Maria Spiridon), realizatorul selectiei si Ingrijitorul ei a fost Adrian Alui Gheorghe.
In 1991, In Anglia, apare o traducere din opera lui Aurel Dumitrascu Intr-o antologie de poezie romaneasca scoasa la ED. Forest. Apoi, In 1997, o traducere In limba maghiara, la Budapesta (alaturi de Aurel Dumitrascu, mai apar acolo Bogdan Ghiu si Ion Muresan).

Din 1994, la Piatra Neamt se desfasoara concursul national de poezie « Aurel Dumitrascu », debut In volum, pentru Incurajarea tinerelor talente scriitoricesti.

Numerosi critici si cronicari  au scris, comentat si laudat cartile poetului, prevazandu-le un destin notabil: Laurentiu Ulici, Mircea Martin, Gheorghe Grigurcu, Adrian Marino, Marin Mincu, Cezar Ivanescu, Victor Felea, Constanta Buzea, Traian T. Cosovei, Radu G. teposu, Val Condurache, Daniel Dumitriu, Constantin Pricop, Radu Saplacan, Nichita Danilov, Cristian Livescu, Nicolae Coande, Ion Zubascu, Lucian Vasiliu, Vasile Spiridon, Geroge Vulturescu, Gellu Dorian si multi altii.

In prezent, sub presiunea unor grave manipulari, are loc o Indepartare a publicului de adevaratele valori romanesti, Intre care se gaseste cu siguranta scriitorul si eseistul Aurel Dumitrascu.

TInarul artist face mici precizari

–    Am scris si poeme In care sInt fericit. Grecii persii
latinii au spus : glorie acestui barbat glorie lui.
Mama mea a spus : glorie fiului meu glorie fiului meu
fericit.
I-am lasat pe toti sa vorbeasca am laudat Intelepciunea
Ingenunchind In acele cuvinte am fost fericit. Zile Intregi
Impreuna am petrecut zile Intregi. Dintr-o carte veche m-a speriat
Un hohot de plIns.

(din ciclul Memorabilia, vol. Biblioteca din Nord, 1986)

Anul cel bun

Anul In care mori e anul cel bun. L-au asteptat si altii
s-au rugat pentru el au vrut sa ti-o ia Inainte Insa
tu ai ajuns linistit  In inima lui. Mai ales ai vrut
sa petreci cu femeia. E anul cel bun! In timp ce-si
despletea parul In vagi rotocoale de fum. Aveai haine
bune chiar obiceiuri bune de a purta haine bune – ai ales
din fiecare pe rInd – In oras ploaia zarva din dricuri.
si n-ai mai iesit ati surIs Impreuna cu vinul rosu din
cani. Pe urma n-a mai adaugat nimeni nimic. O fetita oarba
cInta la trompeta pe zid

Angela FURTUNA
BIBLIOTECA BUCOVINEI
PR 11 NOIEMBRIE ORA 11

RECITALUL JUBILIAR DE POEZIE CANTATA

On By nelursIn NewsLeave a comment

Fundatia „Paul Polidor” pentru UNESCO Bucuresti – Romania
in colaborare cu Ambasada Republicii Azerbaigean in Romania
si Societatea de Prietenie dintre Romania si Azerbaigean
sub egida Federatiei Romane a Asociatiilor, Cluburilor si Centrelor pentru UNESCO
prezinta miercuri, 3 noiembrie 2010, orele 16.00,
la PALATUL NATIONAL al COPIILOR, Sala Mica, in cadrul concertelor aniversare
„PAUL POLIDOR – 30 de ani de LITERE in aria interferentelor (1980-2010)”

RECITALUL JUBILIAR DE POEZIE CANTATA
al compozitorului-interpret
Paul Polidor
dedicat relatiilor de prietenie dintre Romania si Azerbaigean:
BAHTIAR
VAHABZADE
85 ani de la nastere(1925-2010)
Versurile:Bahtiar Vahabzade (Azerbaigean)
Muzica, aranjamentul si interpretarea
in limbile romana, azera si rusa: Paul Polidor (Romania)

Participa actorii Cristina Deleanu si Eugen Cristea
Prezinta: Simona Polidor
Invitati de onoare:
*Conf. Univ. Dr. Marcel Frandes (Universitatea Nationala de Muzica – Bucuresti);
*Muzicianul Hortensia Orcula – Directorul scolii de Muzica si Arte Plastice Nr.4-Bucuresti; *Criticul de arta Emanuel Craiu, autorul volumului „Paul Polidor – reformator al Poeziei Cantate”; *Violonistul Ion Olteteanu (Universitatea „Spiru Haret”-Facultatea de Arte);
*Prof. Ileana Prodea (Director programe fundatie); *Poeta Valentina Boiesan (Federatia Rusa / Romania);
*Steluta Istratescu (Clubul Scriitorilor din Rochester-United Kingdom);
*Reprezentanti ai corpului diplomatic al Ambasadei Republicii Azerbaigean in Romania.

**Dans poetic (conceptia finala: Paul Polidor), interpretat de Maria Ionescu si Zaheda Bahbouh (Fundatia „Paul Polidor” pentru UNESCO) // Cond.art.: Simona Polidor – Educatoare, Gradinita Nr.234 –„Zori de zi”, Sectorul 2 Bucuresti);

POEZIA MISTICO-RELIGIOASA DIN DETENTIE

On By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Prof. Cristina Gabriela Nemes

Grup scolar”Liviu Rebreanu”, Balan- Harghita

Drd.Universitatea din Bucuresti,
Facultatea deLitere

Lirica mistico-religioasa din detentie constituie un capitol aparte in Istoria Literaturii Romane. Acest capitol nu este unul distinct, dimpotriva, il consider parte integranta a literaturii romane.

Daca discutam fiecare perioada, in parte, a literaturii romane,in istoricitatea sa,tinand cont de contextul socio-politic-cultural, este absolut necesar sa avem in vedere si acest capitol, destul de controversat si, de ce sa nu recunoastem, atat de putin discutat, din perspectiva istoriei si criticii literare. Cand spun controversat ma refer la faptul ca desi dupa anul 1990 accesul la arhive este liber, cu toate acestea se fac putine eforturi, daca nu de cercetare, macar de recunoastere si popularizare a datelor caci in continuare exista poeti care nu sunt recunoscuti iar opera lor, la fel continua sa fie trecuta la ”index”.Multi dintre acestia au facut inchisoare  tocmai pentru ca au avut curajul de a-si asuma vocatia de creator si slefuitor al cuvantului scris,de marturisitor si traitor al credintei crestine si, nu in ultimul rand,de jertfitor, in inchisorile comuniste pentru valorile  crestine si spirituale.

Astazi,noua ne revine sarcina de a recunoaste pleiada oamenilor de cultura, de a scoate la lumina opera lor si,nu in ultimul rand de a ne cunoaste sfintii martiri din inchisorile comuniste. Aiudul sta marturie ca astazi,poate mai mult ca niciodata, exista sfintenie. Neamul care nu-si recunoaste martirii , eroii si care nu-si asuma trecutul, risca sa nu aiba nici  viitor, ori acest viitor risca astazi sa fie unul lipsit de gloria celor care s-au jertfit .

Ce marturie mai elocventa a existentei lui Dumnezeu si a transcenderii Sale in lume mai poate exista decat  minunea sfintelelor moaste de la Aiud?

Este bine stiut ca detinem o Istorie a Literaturii Romane din detentie[1]iar dupa anul 1990 au inceput sa apara lucrari, mai ales memorialistice,care constituie sursa importanta in cercetare precum si Antologii de poezie religioasa[2].

Cercetand marturiile acestor poeti marturisitori si jertfitori vedem modul in care acestia, desi erau inchisi, cu mijloace rudimentare scriau despre Dumnezeu, credinta, suferinta, libertate.

Marturisirile lor sunt tulburatoare si cutremuratoare: ”Aveam hartie de la cutiile de carton care fusesera cu medicamente,le bagam in apa, le lasam sa se zvante un pic si dupa aia scoteam foi din ele, le calcam cu gamela, cu cana de apa sau cu sticla si se faceau bune de scris. Scriam cu hipermanganatul pe care mi-l da pentru ciuperca sau pentru infectii. Scriam si pe talpa bocancului. Aveam bocanci cu talpa de cauciuc, luam sapun, faceam zoala de sapun, asa, manjeam talpa, dadeam cu DTT si atunci scriam cu un cui sau cu acul”.[3]Sau:

”Scriam pe o bucata de talpa de cauciuc pe care o udam, dadeam cu sapun si apoi presaram var de pe pereti din locuri dosite. Se scria ca pe o tablita de gresie, cu un betisor de lemn. Avantajul era ca se stergea usor si repede si nu te prindea ca inveti. Daca erai prins, faceai sapte zile de carcera cu mancare odata la trei zile si plasa de fier in loc de saltea”. [4] Se stie ca nu poate exista o inviere fara moarte dar,la fel de sigur se stie,ca nu poate exista moarte fara inviere. in conceptia crestina finalul mortii este invierea.Sufletul omului poate fi mort,omul traind,dar cel care –l poate aduce iar la viata este Dumnezeu.Aceasta minune sta doar in puterea divina,in lucrarea lui Dumnezeu,care nu poate fii decat una mantuitoare,iar a omului,nu poate fii decat una marturisitoare, a adevarului, a credintei , a frumusetii si,nu in ultimul rand,una jertfitoare. Este  o poezie a suferintei umane iar pentru detinutii politici, o solutie de rezistenta spirituala. Dostoievski spunea ca frumusetea va salva lumea iar eu spun ca frumusetea spirituala si sfintenia celor care au suferit martiriul in inchisorile comuniste va salva lumea aceasta, de tot ceea ce inseamna fals si ipocrizie, nonvaloare si umilinta si, nu in ultimul rand, va salva omul, condamnat la cunoasterea deplina,dar fara Dumnezeu, deci, de la singuratate.

insa cum a luat nastere acest gen literar?Ca sa putem raspunde acestei intrebari nu se poate omite contextul socio-politic-cultural al vremii  respective.Pentru o analiza  pertinenta a operelor literare este absolut necesar a pune in discutie ,atat biografia autorului cat si situatia

tarii din acel moment,tocmai din acest context amintit.

Se stie ca odata cu instalarea regimului comunist,ca orice partid,  acesta a dorit sa-si promoveze ideologia.Ori tocmai aceasta ideologie impusa fortat a dus la ateismul generator de arestari masive in randul oamenilor bisericii in general si a intelectualilor,a elitelor culturale,in special.Etichetarea celor arestati era aceea de legionar,de multe ori aceasta fiind inchipuita.

in cadrul acesui capitol nu se poate omite  discutia despre existenta grupului”Rugul Aprins”[5]. Iata un exemplu elocvent in acest sens, cand George Enache descrie activitatea Rugului Aprins si ”invinuirea inchipuita”de catre organele de securitate:”Ei nu au raspandit nici manifeste,nu au instigat la revolta,nu au organizat actiuni revolutionare.Ei si-au exercitat dreptul pe care,teoretic,orice roman il avea,de a crede si de a-si practica credinta religioasa in mod liber,daca nu contravenea legilor statului.De aceea,pentru a putea fi incadrati in Codul Penal si a se pastra o umbra de legalitate,cand au fost arestati Sandu Tudor si colaboratorii lui,Securitatea a considerat ca activitatea religioasa,conform bunei traditii marxiste,este o masca in spatele careia se ascundeau diverse scopuri politice.S-a cautat in primul rand sa se argumenteze o actiune legionara,pentru ca atunci pedeapsa ar fi fost foarte aspra.Singurul argument al anchetatorilor:in cadrul grupului erau mai multe persoane care fusesera membrii sau simpatizanti ai Legiunii”.[6]Activitatea Rugului Aprins a constituit o forma de rezistenta spirituala ortodoxa impotriva comunismului.[7] Cei din lotul Rugul Aprins au fost pedepsiti pentru credinta lor prin detentie cu un regim inuman. Securitatea a fabricat pentru ei invinuirea de ”actiune legionara” pentru argumentarea condamnarii lor politice.Socotit instigator si cap al asociatiei ”Rugul Aprins”,Sandu Tudor avea sa fie arestat in 1958 impreuna cu tot grupul caruia Securitatea i-a mai”adaugat”cativa studenti in lotul”Teodorescu Alexandru si altii”.O fraza-tip apare in actul de acuzare intocmit de procurori tuturor celor 11 inculpati: “au atras tinerii intr-o activitate mistico-religioasa (…) manifestandu-se cu ei dusmanos la adresa ordinii sociale existente”. O alta formulare tipica proceselor staliniste este si aceasta acuzatie; “educatie mistico-religioasa in spirit ostil regimului existent si defaimare Uniuni Sovietice[8]”.

Dosarul P(penal-n.n.)/202 A.C.N.S.A.S.(provenit de la anchetele,recursul si actele de penitenciar si are 10 volume).Sentinta nr.125 din 8 noiembrie 1958,conform Dosarului P/202,vol.4,A.C.N.S.A.S.,fila nr.126 invinuieste lotul de de”crima de uneltire contra ordinii sociale si crima de activitate intensa contra clasei muncitoare si miscarii revolutionare”.[9]

Sandu Tudor este socotit ca fiind cel mai mare imnolog si poet mistic. Imnul Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu este socotit ca finnd opera centrala a poetului.Apare la Madrid in anul 1883[10] precum si intr-o prestigioasa revista[11] din Franta cu urmatorul comentariu:” L’acathiste est un hymne de l’Eglise orthodoxe pendant le chant duquel on reste debout. Il s’agit ici d’une sorte d’Office d’action de graces en l’honneur de la Mère de Dieu. Le texte présenté a été écrit en Roumanie par le poète Sandu Tudor, devenu le moine Daniel, au lendemain de la seconde guerre mondiale. L’A. est mort dans un camp à la fin des années 50. La forme de l’hymne est tout à fait classique et le texte évoque tout le mystère marial. Le thème de l’hésychasme y est donc suggéré, puisque l’on sait que, depuis le Moyen Age byzantin, Marie est le modèle de l’hésychaste”[12].

Despre autorul acestui imn precum si fondatorul Rugului Aprins,Sandu Tudor,devenit parintele Daniel,a scris si teologul francez Olivier Clément,un articol intitulat L´Eglise Roumaine et le Buisson Ardent[13] ,text care face referire la ”Rugul Aprins”si,in care arata importanta apropierii intelectualilor de biserica.

Seria de reforme nu urmarea nimic altceva decat o schimbare a fiintei umane,de obtinere a omului nou ,de tip comunist,iar aceasta nu se putea realiza decat printr-un program de reeducare(cum s-a numit sinistrul experiment desfasurat la Pitesti) extins la nivelul intregii societati.Cu alte cuvinte,regimul voia sa stapaneasca total mintile si sufletele oamenilor.Ioan Ianolide vorbeste despre aceasta reeducare,afirmand:”Este necesar sa ne oprim putin aici asupra notiunii de ”reeducare”,intrucat ea-ca si alte notiuni universal-valabile,cum ar fi”libertate”,”democratie”,”justitie”,”adevar”,”om”-are in contextul marxism-leninismului,un cu totul alt continut.Marxism-leninismul il declara pe om dumnezeu.Natura,viata,societatea si sufletul trebuie supuse legilor materialismului istoric.Cei mai mari dusmani ai materialismului istoric sunt Dumnezeu si sufletul.Acestia trebuie distrusi in primul rand.Repetam,si nu vom repeta niciodata indeajuns,ca dincolo de dominatia economica,politica si militara,comunismul urmareste dominatia asupra sufletului.Sufletul trebuie distrus,pentru ca nu poate fi supus.

Religia,arta,stiinta,ideile,idealurile,sentimentele,toate trebuie distruse si inlocuite cu ideile,legile si stiinta materialismului istoric”.[14]

Sunt cutremuratoare marturisirile celor care au facut inchisoare in regimul comunist.Acestea

constituie un adevarat testament pentru generatiile viitoare:”Am scris ca o marturisire./Am scris ca un testament./Am scris cu speranta ca aceste randuri vor supravietui mie”.[15]

Autorul ,in opera precizata,vorbeste despre doi poeti ,anume Valeriu Gafencu si Radu Gyr.

Despre Valeriu Gafencu afirma:”in cele mai intime fibre ale sufletului Valeriu nazuia spre cele mai sfinte idealuri.Nu avea veleitati politice,nu complota,nu uneltea impotriva statului,ci tocmai atitudinea sa idealista il intarea sa staruie in educarea tinerilor”.[16]

”Inteligenta lui stralucita si sufletul sau curat au descoperit repede adancimile spiritualitatii ortodoxe.”[17]Iar scrisorile sale sunt pentru noi cei de azi,un adevarat testament:”Cautati fericirea in sufletele voastre.Nu o cautati in afara voastra.Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte,decat dinlauntrul vostru,din sufletul vostru,unde salasluieste Domnul Iubirii,Hristos.Daca veti astepta fericirea din afara voastra,veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge”.[18] Prin  poezia  Ramas-bun,Valeriu Gafencu isi ia ramas bun de la prieteni,printr-o marturisire egala cu un testament:”Sangerand de rani adanci,/De zile fara soare,/De rani ascunse si puroi,/Cu oasele slabe si moi,/Stau ghemuit in pat si ma gandesc/Ca in curand am sa va parasesc,/Prieteni dragi!”

Radu Gyr a fost condamnat de nenumarate ori iar poezia”Ridica-te Gheorghe,ridica-te Ioane!”ii aduce acestuia condamnarea la moarte.Suferinta este prezenta in toate versurile sale,facand din vers o ruga catre Dumnezeu:”Doamne,fa din suferinta/pod de aur,pod inalt/si din lacrima,velinta/pentru-un pat adanc si cald./Din lovirile nedrepte/faguri faca-se si vin,/din infrangeri scari si trepte,/din caderi urcus alpin./Din veninul strans in cana,/fa miresme ce nu pier/si din fiecare rana,/o cadelnita spre cer.”(Matanie).Iar aceasta suferinta este asumata de catre Domnul nostru Iisus Hristos care vine in celula ,devenind un detinut,identificandu-se cu detinutii,vine cu haine vargate,trece dincolo de zabrele,simbolizand speranta si singura lor mangaiere(Iisus in celula).

Nichifor Crainic a fost inclus in lotul ziaristilor, condamnat la ”detentie grea, pe viata si degradare civica pe timp de 10 ani,pentru crima de dezastrul tarii,prin crime de razboi”,conform sentintei nr.2 din 4iunie 1945,pronuntata de Tribunalul Poporului din Bucuresti,in virtutea Legii 312/1945. [19]De numele poetului Nichifor Crainic este legata revista ”Gandirea”,in paginile carora au publicat personalitati marcante ale perioadei interbelice. Vasile Voiculescu poetul mistic care a colaborat la revista”Gandirea” si a facut parte din gruparea Rugul Aprins.Sonetele sale,prin tematica si viziune poetica,alcatuiesc Cantarea Cantarilor romaneasca,unde regasim triada:Mire-Iubire-Mireasa.

Tot in cadrul  sentintei din vol.4 al Dosarului P/202 il gasim,la pozitia 14,fila 225,pe inculpatul Voiculescu Vasile care,”dupa 23 august 1944 a scris o seama de poezii pe teme mistice care au un caracter dusmanos fata de regimul democrat popular din R.P.R.[20]

Poeta Zorica Latcu- devenita mai tarziu  Maica Teodosia,in Manastirea Vladimiresti.

A debutat la revista Gandirea,formata in cadrul gandirismului lui Nichifor Crainic,calugarita la Manastirea Vladimiresti ,opera sa este profund mistica,inspirandu-se din Cantarea Cantarilor si din Imnele iubirii divine ale Sfantului Simeon Noul Teolog.A facut inchisoare 3 ani,la Jilava si  la Miercurea-Ciuc .Poezia Crucile a fost scrisa din inchisoare:inspre taramul celalalt,/E loc inchis cu gard inalt,/Dar am vazut printre uluci,/Atatea cruci,atatea cruci…/Parea tot locul tintirim,/Pazit cu zbor de Heruvim,/Cu cruci de piatra,albe,mari,/Cu cruci de brad si de strjar./si cruci de-argint si de otel/Cerneau lumina peste el,/Iar cruci de aur si de fier/Sclipeau ca semnele pe cer./Atatea cruci mi s-au parut/Ca toate una s-au facut./O cruce mare stralucea./Sub greul ei un Om zacea./-Tu cum de poti sa le mai duci,/Atatea cruci,atatea cruci?…”

Desigur ca acest capitol este inepuizabil.Din anul 1990 au inceput sa apara studii ale acestui gen de literatura care, pe langa un ”estetic literar” supus unei ”analize literare”,se vrea inainte de toate marturie si document.[21]

Bibliografie:

1.Alupei,Silviu,Pe urmele deciziei de achitare a lotului ”Rugul Aprins”,Condamnarea,in Rost,revista de politica si cultura crestina,nr.6 august/2003.

2 Andreica,Dumitru,Drumuri in intuneric,Fundatia Academia civica,1998.

3.Balota,Nicolae,,Istoria Literaturii Romane de detentie la romani(I,II) pe situl:www.literaturadin

detentie.ro

4.Buzasi,Ion, Poezia religioasa romaneasca,Ed.Dacia,Cluj Napoca,2003.

5.Cistelecan,Ioana,Antologia poeziei carcerale,Ed.Eikon,Cluj Napoca,2006.

6 Clément,Olivier,L´Eglise Roumaine et le Buisson Ardent,en Réforme,N.644,Samedi 20 juillet 1957.

7.Daniel,moine, Acathiste Du Buisson Ardent,en Contacts, revue française de l´Orthodoxie,XXXVIIe année,

n.r. 132/1985.

8.Diaconescu,Ioana,Scriitori in arhiva CNSAS:Sandu Tudor si gruparea”Rugul Aprins” in Romania Literara,nr.43/2006.

9. Diaconescu,Ioana,”Scriitori in arhiva CNSAS:-Vasile Voiculescu”invinuit de uneltire contra ordinei sociale”,in Romania Literara,nr.51-52/2005.

10.Enache,George, Ortodoxie si putere politica in Romania contemporana,Ed.Nemira,Bucuresti,2005.

11.Gafencu,Valeriu, Calea spre fericire-scrisori din inchisoare trimise celor dragi-Ed.Agaton,Fagaras,

12.Ianolide,Ioan, intoarcerea la Hristos,Ed.Christiana,Bucuresti,2006.

13.Neamtu,Augustin, Viata dupa gratii si obloane,Galaxia Gutenberg,2006.

14.Plamadeala,mitropolit Antonie, Rugul Aprins,editie electronica,Ed.Apologeticum,Sibiu,2006.

15.Petcu,Adrian Nicolae, Nichifor Crainic,file din dosarul penal,in Rost,revista de politica si cultura crestina,nr.12 Februarie 2004.

16.Radulescu,Mihai, Istoria literaturii romane de detentie:memorialistica reeducarilor.Prima

isorie a literaturii romane de detentie,pe situl:www.literaturadindetentie.ro

17.Tudor,Sandu, Taina Rugului Aprins-scrieri si documente inedite-Ed.Anastasia,Bucuresti,1999.

[1] A se vedea Istoria Literaturii romane de detentie la romani(I,II)de Nicolae Balota,pe situl:www.literaturadin

detentie.ro,respectiv,Mihai Radulescu,Istoria literaturii romane de detentie:memorialistica reeducarilor.Prima

isorie a literaturii romane de detentie,pe situl:www.literaturadindetentie.ro

[2] A se vedea Ion Buzasi,Poezia religioasa romaneasca,Ed.Dacia,Cluj Napoca,2003,respectiv Ioana Cistelecan,Antologia poeziei carcerale,Ed.Eikon,Cluj Napoca,2006.

[3] Dumitru Andreica,Drumuri in intuneric,Fundatia Academia civica,1998,p.207-208.

[4] Augustin Neamtu,Viata dupa gratii si obloane,Galaxia Gutenberg,2006,p.71,187.

[5]Ier.Daniil Sandu Tudor,Taina Rugului Aprins-scrieri si documente inedite-Ed.Anastasia,Bucuresti,1999,p.92-93.

[6] George Enache,Ortodoxie si putere politica in Romania contemporana,Ed.Nemira,Bucuresti,2005,p.403.

[7] Mitropolit Antonie Plamadeala,Rugul Aprins,editie electronica,Ed.Apologeticum,Sibiu,2006,p.9

[8] Silviu Alupei,Pe urmele deciziei de achitare a lotului ”Rugul Aprins”,Condamnarea,in Rost,revista de politica si cultura crestina,nr.6 august/2003.

[9] Ioana Diaconescu,”Scriitori in arhiva CNSAS:Sandu Tudor si gruparea”Rugul Aprins” in Romania Literara,nr.43/2006.

[10] Mitropolit Antonie Plamadeala,op.cit. ,p.4.

[11] Moine Daniel,Acathiste Du Buisson Ardent,en Contacts, revue française de l´Orthodoxie,XXXVIIe année,

n.r. 132/1985,p.243-254.

[12]En Contacts, revue française de l´Orthodoxie 1985, vol. 37, no132, pp. 243-254.

[13] Olivier Clément, L´Eglise Roumaine et le Buisson Ardent,en Réforme,N.644,Samedi 20 juillet 1957,p.8.

[14] Ioan Ianolide,intoarcerea la Hristos,Ed.Christiana,Bucuresti,2006,p.83.

[15] Ioan Ianolide,op.cit.,p.15.

[16] Ioan Ianolide,op.cit.,p.42.

[17] Ioan Ianolide,op.cit.,p.43.

[18] Valeriu Gafencu,Calea spre fericire-scrisori din inchisoare trimise celor dragi-Ed.Agaton,Fagaras,2006,p.5.

[19] Adrian Nicolae Petcu,Nichifor Crainic,file din dosarul penal,in Rost,revista de politica si cultura crestina,nr.12 Februarie 2004.

[20] Ioana Diaconescu,”Scriitori in arhiva CNSAS:-Vasile Voiculescu”invinuit de uneltire contra ordinei sociale”,in Romania Literara,nr.51-52/2005.

[21] Demostene Andronescu,Reeducarea de la Aiud.Peisaj launtric.Memorii si versuri din  inchisoare,Ed.Christiana,Bucuresti,2009,p.5.

Mainile Lui

On By nelursIn Christian Perspective, Devotional, TheologyLeave a comment

Ne impresioneaza, cand citim in Evanghelii, felul cum Isus S-a atins de oamenii carora le-a facut bine. Nu s-a ferit de atingere, S-a amestecat printre ei, a mancat impreuna cu pacatosi, i-a hranit pe multi, a acceptat ospitalitatea lor, chiar cand era nesincera. Si oamenii au inteles ca Proorocul venea pentru ei si au cautat sa se atinga de Isus.
Dr. Paul Brand a petrecut multi ani in India, ingrijind bolnavii de lepra din Vellore si imprejurimi, fiind printre primii care nu s-a ferit sa-i atinga pe acesti paria, scosi afara din orase si sate, izolati in leprozerii, considerati incurabili si uitati de lume. in una din cartile sale, scrisa impreuna cu Philip Yancey, el povesteste o seara semnificativa, petrecuta in mijlocul pacientilor sai leprosi, o seara neuitata, de inspiratie deosebita.
Dr. Brand s-a apropiat de curtea in care erau adunati pacientii leprozeriei din Vellore si s-a asezat pe o rogojina alaturi de ei, cum facuse si de alte dati. Aerul era incarcat de mirosul greu emanat de trupurile celor prezenti, de saracie, bandaje naclaite de infectie si izul medicamentelor. Vazandu-l printre ei, pacientii au insistat ca doctorul sa le adreseze cateva cuvinte, rugaminte pe care doctorul a acceptat-o cu greutate. S-a ridicat in picioare, nestiind ce sa le spuna, si a ramas in tacere cateva momente. Ochii ii erau irezistibil atrasi de mainile lor, zeci de maini de leprosi, cele mai multe tinute ascunse, unele fara degete, altele reduse la un simplu ciot. Multi stateau cu ele varate sub coapse, obisnuiti sa le ascunda vederii.
Cand a inceput sa vorbeasca, doctorul le-a spus: “Sunt medic chirurg, specializat in chirurgia mainii. Oridecate ori intalnesc pe cineva pentru prima data, nu ma pot abtine sa nu-i privesc mainile. Ghicitorii in palma pretind ca pot citi viitorul cuiva doar privind la mainile lui; eu va pot spune trecutul. De exemplu, pot sa va spun care v-a fost meseria pe cand erati sanatosi, dupa bataturile din palme si dupa conditia unghiilor. Pot sa va spun multe lucruri despre obiceiurile si caracterul vostru. Sunt de-a dreptul fascinat de mainile oamenilor”. S-a oprit apoi pentru cateva clipe, privind la fetele atente ale pacientilor, incremenite in asteptare.
“Cat de mult as fi dorit sa-L fi putut intalni pe Isus si sa-I cercetez mainile! Dar, stiind din descrierile Evangheliilor cum a fost El, aproape ca mi le pot inchipui”. incepu apoi sa le spuna, visand parca, cum isi inchipuia el mainile lui Isus, de cand a fost un prunc cu maini micute, neajutorate, invatand cu stangacie sa apuce primele obiecte. A continuat apoi sa descrie mainile copilului Isus, tinand o pensula, sau un instrument de scris, incercand sa caligrafieze literele alfabetului.
Apoi mainile dulgherului tanar, maini aspre, noduroase, cu unghii crapate si cicatrici lasate de ciocan si fierastrau. Apoi mainile lui Isus, vindecatorul. Emana din ele sensibilitate si compasiune, in asa fel incat oamenii pe care-i atingea puteau sa simta curgand prin ele putere divina. Mainile Lui l-au atins pe orb, pe neputincios, pe nevoias.
“Apoi”, continua dr. Brand, “imi pot inchipui mainile lui Isus crucificat. Ma doare numai sa ma gandesc la un cui batut prin mana mea, deoarece stiu prin ce trebuie sa treaca – o uimitoare complexitate de tendoane si nervi, vase de sange si muschi. Este imposibil s-o strapungi cu un cui fara s-o mutilezi. Gandul la mainile Lui vindecatoare, mutilate de cuie, imi aduce in minte tot ce a fost Isus gata sa indure pentru mine. in acele momente de insemnatate eterna, pe cruce, acceptand sa-I fie strapunse si mutilate mainile, El S-a identificat cu oamenii din toata lumea, care au o deformatie fizica in trupul lor, inclusiv in maini”.
Efectul acestor cuvinte, rostite in fata leprosilor, a fost electrizant. Isus … un mutilat, cu maini ca ale lor, niste leprosis Ce simtaminte vor fi starnit in inimile lor! Cum le va fi batut inima, ascultand cuvintele acestea, care le strecura in inimi o noua si calda speranta!
“La urma, mainile Celui inviat”, continua doctorul. “Unul din cele mai uimitoare lucruri mi se pare a fi faptul ca Isus a pastrat in mainile Sale semnele cuielor, macar ca noi vorbim despre viata viitoare ca avand trupuri perfecte: “Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele”. De ce a dorit Isus sa pastreze semnele umanitatii Sales Poate ca sa duca cu El in cer o amintire eterna a suferintelor celor de pe pamant. El poarta semnele suferintelor, ca sa continue a intelege nevoile celor ce sufera. El a dorit sa fie pentru totdeauna aproape de noi”.
De indata ce a terminat de vorbit, dr. Brand a observat o uimitoare schimbare de atitudine printre pacientii lui. in toata curtea, mainile tuturor erau ridicate in sus, cu palmele unite in traditionalul semn indian de respect. Aceleasi cioturi, aceleasi maini fara unghii, fara degete, mutilate de lepra … Nimeni nu mai incerca sa si le ascunda. Maini ridicate in sus, in dreptul fetei, in semn de respect pentru doctorul englez, venit sa-i ingrijeasca. Un gest aproape uitat, reluat acum cu un nou inteles, incarcat de o noua demnitate. intelegand cum Dumnezeu a facut fata suferintei ii ajuta pe ei s-o poata face mai usor…
Gelu Arcadie Murariu
Oregon City, Oregon