Eroi, personalitati si Miguri care (s)cad!

In data de 27 oct, 2010, la Cercul Militar Bucuresti, sala Stefan cel Mare a avut loc un eveniment deosebit: lansarea volumelor 43 si 44  din seria “Personalitati romane si faptele lor” Autor, Constantin Toni Dartu. Ed. Pamfilus, Iasi, 2010.
Invitatia venea din partea doamnei Eleonora Arbanas, Presedintele Fundatiei “Erou capitan-aviator Alexandru Serbanescu”.
Explicatie: Sorin Arbanas este membru al Asociatiei Culturale “Mileniul 3” din Rosiorii de Vede, unde anul trecut si-a lansat volumul de versuri “Pergamente”. A fost present si la aniversarea celor zece ani de activitate a acestei asociatii in setembrie a.c..
Onorat de invitatie am participat, si fiindca mai fusesem la Colonesti, unde eroului capitan-aviator Alexandru Serbanescu i s-a ridicat o statuie.
Se prezentau personalitatile literare  si Comandantul de aeronava, pilotul de linie aeriana Stefan Alexandrescu, denumit si Maresalul din Baneasa
Atras de activitatea presedintei Eleonora Arbanas, una dintre cele mai energice doamne indragostite de lumea aviatiei si de cinstire a faptelor eroilor din acest sector al armatei noastre, desi, recunosc, personal nu prea am avut afinitati cu aviatia si aviatorii, am asista la o intrunire de-a dreptul emotionanta. Peste trei duzini de membri din fundatia respectiva, dornici  sa studieze istoria aviatiei si a valorilor romanesti, sa promoveze  imaginea fortelor aeriene au cinstit eroii aerului cazuti pentru apararea tarii. Dar si pe cei care, asemenea Comandantului Alexandrescu si-au dedicate viata zborului.
Evocarea Comandantului Stefan Alexandrescu facuta de doamna presedinta Arbanas, apoi de colegi de serviciu a continuat cu un moment inedit, fascinant, unic, cred eu:
“Maresalul de la Baneasa” a venit cu marturii olografe, articole, fotografii facute de cei care i-au fost pasageri. De la arbitri de rugby, la profesori, scriitori, generali, actori, fotbalisti  (Ioan Grigorescu,  Paul Agarici, Nadia Comaneci, Radu Beligan,  Boloni, Tudorr Vornicu, la Gica Petrescu, parintele Galeriu si Valentin Ceausescu, lista celor care au avut cuvinte (scrise de mana dumnealor),de lauda – se poate prelungi cu alte cateva zeci de nume celebre, cu tiieturi din ziarele epocii, cu diplome si medalii…
Apoi au fost prezentati cele cinci personalitati din lumea literaturii:
Sorin Arbanas. Inginer si poet.
Floarea Necsoiu,. Profesoara si scriitoare.
Ion Lucian Colita. Profesor si poet
Vasile Mustata.Doctor inginer si scriitor
Ioana Stuparu. Scriitor, ziarist, redactor.
S-au citit pagini din creatia acestora, fiecare si-a spus cuvantul motivand pasiunea pentru scris, unii chiar intrebandu-se care a fost criteriul selectarii dumnealor in randul celor mai cunoscute personalitati din cultura romana, fiindca in volumul unde sunt prezentati apar si reprezentanti ai vietii spirituale, de la mitropaoliti la parohi, medici, oameni de stiinta, jurnalisti, militari, diplomati si reprezentanti din toate celelalte ramuri ale artei, (atat din tara, cat si din strainatate).
Fapul ca cineva se preocupa sa-i comemoreze pe eroii nostri e dupa mine un lucru deosebit, mai ales in zilele noastre cand avem probleme atat de grave izvorate nu numai din cauza crizei…
Marturisesc, cu emotie, ca am scris aceste randuri nu doar poentru ca mi s-a facut o frumoasa primire ca lider al Asociatiei Culturale, Mileniul 3, care are membri nu numai din Teleorman, ci si simpatizanti  din alte zece judete si Anglia, Austria, America si Spania, prin romanii de acolo grupati in asociatii ca NIRAM ART, Cercul Poetic Reflexos si   Centrul Pro-Arte Pro-Arte (Madrid) ci si din cauza ca m-am simtit mahnit fiindca in timp ce alti eroi cadeau odata cu Migurile, am primit carti cu dedicatii …(pe care nu vreau sa le comentez): “Fratelui de cruce”, “ Fostului comunist care – sper ca n-a uitat asta”.
Recunosc, am fost invatat sa-i urasc pe legionari. Si asta venea pe niste fapte la care am fost, copil fiind, martor: evrei si evreice batjocoriti in balci la Falticeni. Dar si schingiuirea unui vecin ceferist, fost sau nu communist, asta nu stiu, asa ni s-a spus.Din bataia respectiva, la care am fost de fata, omul  a ramas handicapat. Am fost si communist. Fiindca tata nu s-a inscris in colectiv am fost dat afara din internat pe 11 februarie,. Erau 28 grade sub zero, Atunci nu comunistii nici legionarii ne-au ajutat pe cei trei baieti , fiii de elemente dusmanoase. Treaba asta a fast facuta de parintii colegilor evrei de la Liceul Laurian, unde eram elev…
Oare treburile noastre merg asa de prost fiindca acum nu suntem nici una nici alta? Nu stiu. Avem eroi care au murit luptand contra nemtilor.. Li s-au facut statui. Altii au murit luptand contra rusilor. Le facem astazi statui.
Intreb: Contra cui au luptat cei la care zilele acestea li s-au mai adaugat doua victime ?

C.T.Ciubotaru

FIE-I TARANA USOARA lui ADRIAN PAUNESCU!

N-a trait in carca nimanui. A starnit insa atatea controverse cate nu incap in zeci de vieti. Toti insa recunosc Poetul in el. Poate daca ar fi fost mai selectiv, calitatea operei sale ar fi invins cantitatea. A facut bune si rele. Un mare talent, dupa unii, deznobilat de caracter. Istoria va uita afinitatile sale politice si, cu siguranta, va ramane doar valoarea pura. Patriotii de serviciu dispar. Paunescu a facut din cultura un fenomen de masa si a cautat o viata linistea pe care n-a gasit-o nici in ultima clipa. Din contra. Multi inca uita vorba biblica: cine n-a gresit, sa arunce piatra. Au facut politica, buna sau rea, patimasa sau nu, Eliade, Cioran, Goga, Malraux, Hasdeu, Iorga, Cuza, Nae Ionescu, dar in urma lor au ramas opere nepieritoare.
       Acum vesnicia e mai bogata cu un suflet, iar pamantul mai sarac cu un OM. Chiar cu pareri. Inegalabile poeziile sale, iar Cenaclul Flacara unic si totodata o oaza impotriva instaurarii analfabetismului. Spiritul sau a facut parte din educatia multora. Avea degetul neobosit pe tragaci. Restul e tacere. A murit fara sa-si vada visul cu ochii- reintregirea Romaniei. A apus odata cu el ultima raza de cultura a Romaniei.
       Poetule, sa fii linistit acolo, langa Nichita. Omule, sa saluti ingerii. In plus, ia-ti in primire in ceruri Cenaclul etern. Nu uitam c-ai iubit valorile. In cazul tau merita cu prisosinta ce scrie pe frontispiciul Pantheonului: ’’Marilor valori, patria recunoscatoare’’. De aceea cuvintele Anei-Maria par acum mai mult decat autentice: ’’Tata, te rog, sa vrei sa fii puternic’’. Sa te odihnesti in pace, Mare Maestru al cuvintelor.
       Cand mi-a murit tatal, m-am considerat orfan. Acum sunt de doua ori orfan.  Poate de aceea cand m-a sunat scriitorul Coriolan Paunescu sa ma intrebe daca mergem la inmormantare, am refuzat pentru ca simt c-as fi mers la propria inmormantare. Suntem mult mai saraci si nu mai are cine sa ne scrie suferintele. De acum Paunescu, bardul natiunii romane, ne va recita din cer.
        A murit un poet. Ultimul poet social roman. Ultimul Mare al poeziei romanesti s-a dus. Un fost, actual si viitor tenor al limbii si literaturii romane. S-a mai facut un pas spre falimentul acestei natii. Cateva zile din viata mea, ca si a oricarui roman, sunt ale lui, mare forta a creatiei. Pacat ca acest popor nu stie sa-si ocroteasca si mai ales sa-si iubeasca valorile vii.               
        Pentru mine este unul din marii romani care, alaturi de familia sa, m-a onorat cu prietenia lui. De aceea am azi lacrimi in ochi, ca si toata generatia-n blugi. Omul Paunescu a servit si a tradat in acelasi timp poetul. Dar a fost un roman adevarat. Pavarotti al poeziei romanesti. Cu moartea lui am devenit cu adevarat saraci, lipiti pamantului. A lasat peste un milion de poezii. Pe adversarii poetului imens tocmai asta ii enerva: supravietuirea sa in doua regimuri politice, in ciuda riscului la care s-a expus in ambele.               
          Fostului meu patron ii era greata de penibilul prin care a trebuit sa treaca. Punctele lui vulnerabile erau calitatile sale. Nu putea sa spuna orice, pentru ca-i era rusine. La ultima aniversare a zilei sale de nastere, la care am luat parte, i-a rugat pe invitati sa nu-i aduca flori care ar avea o semnificatie nedorita. Odata cu el a murit simbolul libertatii de expresie.
         Nu am plans in viata mea decat cand mi-au murit parintii si zilele acestea de fata cu participantii la Simpozionul International organizat de iesenii de la Universitatea Apollonia, cand am vorbit despre moartea sefului  unui jurnalist mic, dar in acelasi timp prieten. Erau de fata alti confrati ai amandorura: Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Victor Craciun, Mircea Chelaru, Constantin Marinescu.
          Romania moare din ce in ce mai des. Aproape ca nu mai exista. In acelasi timp Traiasca Poetul! Daca vrem sa cautam perfectiune nu trebuie sa ne concentram asupra oamenilor, indiferent cine suntem, pentru ca perfectiunea nu este un atribut uman. Avea dreptate Tudor Gheorghe care, intrebat fiind de niste pigmei, ce parere are de Paunescu, le-a spus: ’’fata de voi, niste valuri intr-o balta statuta, El  este un Tsunami!’’ 
           Fie ca infinita calatorie sa-i fie dulce acolo unde a iubit si a fost iubit. Un om a murit si odata cu el o generatie intreaga. Si nu numai. A plecat Profesorul. Au ramas, din pacate, majoritatea analfabetilor. De aceea ma rog la Dumnezeu. La Dumnezeul meu. Va doresc sa traim, sa-l pomenim! Dumnezeu Sa-l ierte.
            ’’E pamantul tot mai greu/ Despartirea-i tot mai grea/Sarut mana, tatal meu/Sarut Mana, mama mea!’’
                                                                    Cu plecaciune,
                                                             jr. dr. Pompiliu Comsa

Espacio Niram, paradis intercultural

Madridul – metropola in care amurgul trezeste parca la viata toata suflarea. In centru, strazile sunt animate de forfota trecatorilor de toate varstele. De pe terasele localurilor razbat voci vesele, in felurite limbi, exprimand tumultul vietii de noapte in care se desfasoara evenimente uluitoare. Intrand  pe strada Independencia Nº2, pe partea stanga te intampina cu o caldura un lacas amenajat cu bun gust, al carui aranjament de interior, realizat cu maiestrie, te introduce intr-o lume mirifica ce te poarta prin labirintul artei. Atmosfera placuta si privirile calde ale unor oameni sinceri si deschisi la suflet te invaluie ca intr-un nor de magie care te determina sa te lepezi de cele lumesti si sa te alaturi, neconditionat, unui taram parca desprins dintr-o lume lipsita de pacat, animata numai de intelepciune si frumos.
Asa mi-as permite sa descriu, cu putine cuvinte, activitatea acestor oameni fara odihna care, prin eforturi, uneori depasind cu mult limitele fizice dar si financiare ale conditiei umane, reusesc cu prisosinta sa duca pe simezele cunoasterii cultura de pe intregul mapamond.
De o modestie si sinceritate dezarmante, fondatorul si sufletul acestei miscari culturale, artistul Romeo Niram te cucereste de la prima vedere. Hotarat si inzestrat cu un simt dezvoltat al cunoasterii, bun organizator al unor evenimente de un rafinament aparte, a atras alaturi de el o serie de oameni de cultura de origine romana, spaniola, dar si de alte nationalitati. Devotamentul sau pentru promovarea culturii universale si realizarile deosebite pe care le-a obtinut l-au propulsat in randul elitei culturii spaniole, fiind astfel primul cetatean strain care a fost invitat sa faca parte din Garda Regala a Spaniei (Reales Tercios), cu gradul de locotenent. Pentru aceasta prodigioasa activitate, in 2009, artistul a primit decoratia pentru merite deosebite, fiindu-i inmanata de generalul Jose Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios. In acest an, cu ocazia ceremoniei anuale de decernare a „Premiilor Reales Tercios“, Romeo Niram a primt distinctia „Premiul pentru Merite Deosebite“, pentru bogata activitate de promovare a artei si culturii universale, pe care artistul plastic roman o desfasoara in Spania, fiind invitat si un alt artist plastic roman, Tudor Serbanescu. Ceremonia s-a desfa?urat in prezen?a Altetei Sale Regale Leandro Alfonso Luis de Borbón Ruiz, unchiul Regelui Spaniei, Juan Carlos I de Borbón.
Inconjurat de o multime de oameni consacrati fenomenului artistic cum ar fi: Tudor Serbanescu, fondator al Centrului Pro-Art, Fabianni Belemuscki, director la Revista Niram Art, Bogdan Ater, sculptor si fotograf, aduc in lumina unui public numeros dar in acelasi timp si select, adevarate perle ale culturi universale. Febra acestei miscari a atras astfel si o serie de personalitati din lumea culturii spaniole care in prezent sunt angrenate in acest proces extraordinar de promovare culturala: Miguel Angel Galan Segovia- directorul Edituri Niram Art; Antonio Calderon de Jesus, fondator al Galeriei Artejescal, Hector Martinez Sanz, scriitor si director al Revistei culturale Madrid en Marco, Ignacio Pajon Leyra, dramaturg, director al Edituri Antigona, Tales Jaloretto, jurnalist cultural si actor s.a.
Pornind de la premisa promovarii culturii romanesti in metropola spaniola, artistul plastic roman Romeo Niram pune bazele unui puternic curent artistic prin care sa atraga publicul tanar spre arta contemporana. In decursul celor cativa ani de activitate arealul cultural s-a extins atragand la sanul sau valori incontestabile ale culturii romanesti dar si valori culturale apartinand Spaniei, Portugaliei, Moldovei, Israelului si altor natii care s-au bucurat in aceeasi masura de atentia si daruirea acestei oaze de cultura, al carui oxigen s-a raspandit cu un iures nebun in randul publicului madrilen.  
Numeroase expozitii realizate in Galeria de Arta Nicole Blanco, din incinta Cafenelei literare Espacio Niram, fondata de doua mari personalitati ale culturii: Prof. Dr. Dan Caragea si Dr. Begona Fernandez Cabalerio, au promovat o serie de artisti contemporani: pictori, graficieni, fotografi.
Pragul acestui lacas de cultura a fost trecut de o serie de personalitati ca: Laurentiu Damian, Matei Visniec, Cristian Mungiu, Doina Levintza, Ioan Es. Pop, Dan Caragea, Simion Doru Cristea, Stefan Mitroi, Varujan Vosganian, George Roca, Ionela Flood – a caror opera culturala cuprinde de la arta la muzica si literatura, la  film si teatru.
De asemenea au fost promovati tineri artisti si poeti romani: Cristina Vlasin, Maria Chirila, Ioan Dan Tolgy, Daniel D. Marin, Ofelia Prodan, Claudiu Komartin, Ana Maria Popa, Constantin Popa, Constantin T. Ciubotaru, Marin Trasca.
Viata efervescenta, spiritualitatea ce salasluieste in sufletele acestor „ingeri” neobositi, robi pe altarul artei,  creeaza in acest spatiu pamantean situat in inima Madridului o adevarata „oaza spirituala” in care, daca patrunzi fie si o singura data, spiritul ti se descatuseaza alaturandu-se unui ideal ce tinde spre Univers asemenea coloanei brancusiene.  

George Smarandache,
Noiembrie, 2010

CSM Dunarea Galati – Sportul Studentesc Bucuresti 14-5 (6-0, 3-3, 5-2)

Bilant: CSM Dunarea Galati pe locul 4 in Campionatul National de Hochei

CSM Dunarea Galati – Sportul Studentesc Bucuresti 14-5 (6-0, 3-3, 5-2)

Dupa un egal cu Steaua, 5-6 in OT, un scor de 8-1 cu Progym Gheorgheni si 4-12 cu SCM Fenestela Brasov, Dunarea incheie primul tur competitional pe teren propriu cu un meci relaxat impotriva celor de la Sportul Studentesc.

Sumar al marcatorilor:

Repriza 1
CSM Dunarea Galati – Levente Elekes (Nutu-Petrus Andrei) 4:30
CSM Dunarea Galati – Catalin Geru (Juraj Zemko) 8:33
CSM Dunarea Galati – Levente Elekes (Nutu-Petrus Andrei) 8:53
CSM Dunarea Galati – Juraj Zemko (Eduard Hartmann) 16:16
CSM Dunarea Galati – Stanislav Gavac (fara pasa) 17:38
CSM Dunarea Galati – Catalin Geru (fara pasa) 18:18
Repriza 2
Sportul Studentesc Bucuresti – Vlad Slave (Vasile Halunga) 1:18
CSM Dunarea Galati – Catalin Geru (Eduard Hartmann) 4:01
Sportul Studentesc Bucuresti – Sandor Istvan (Bogdan Stoicescu) 4:46
Sportul Studentesc Bucuresti – Szilard Tanko (fara pasa) 5:41
CSM Dunarea Galati – Felician Secuianu (Levente Elekes) 12:01
CSM Dunarea Galati – Juraj Zemko (Eduard Hartmann) 12:27
Repriza 3
CSM Dunarea Galati – Eduard Hartmann (Juraj Zemko) 1:19
CSM Dunarea Galati – Valentin Vlase (Levente Elekes) 1:53
CSM Dunarea Galati – Eduard Hartmann (Juraj Zemko, Michal Benadik) 4:24
CSM Dunarea Galati – Juraj Zemko (Eduard Hartmann) 11:55
Sportul Studentesc Bucuresti – Dinca Gabriel (fara pasa) 12:54
CSM Dunarea Galati – Levente Elekes (Marius-Daniel Andrei) 14:57
Sportul Studentesc Bucuresti – Ionut Dinu (Szabolcs Molnar) 19:25

In continuare urmeaza meciuri tur-retur in care Dunarea Galati va juca primele patru meciuri acasa ( 2 cu Progym Gheorgheni si 2 cu Sportul Studentesc), dupa care cate doua la Bucuresti si Gheorgheni.

Atmosfera placuta din timpul meciurilor a fost creata cu sprijinul lui Ionel Corciova, cel care a venit din Austria si cu o tabela noua pentru patinoar si aparate pentru utilarea unei sali de fitness destinata sportivilor.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Ganduri amare

lui Adrian Paunescu…la revedere, maestre!

Altfel vorbim despre poeti
cand nu mai sunt printre noi
gandurile sunt fragmentate
cuvintele confuze
repetate in plans de chitara
cu palmele mangaiem amintiri
mai vii ca nicicand

din albastru se prelinge
ultimul vers
cordial

de Sorin Micutiu

AVORTURI CU FORTA IN CHINA, IN LUNA A OPTA DE SARCINA

Politica unui singur copil din China are drept consecinta un numar de 13 milioane de avorturi anual, majoritatea fiind ordonate de catre oficialii centrelor de planificare familiala.
Potrivit blogului Al Jazeera, parintii implicati in aceasta “sarcina ilegala”, care a condus de asemenea la un avort ilegal, in luna a opta de sarcina, sunt socati de rapiditatea cu care povestea lor a fost propagata pe internet.

Se pare ca Luo Yan Qua si Xiao Ai Ying nu au stiut ca povestea lor a ajuns pe internet, fiind marcati de evenimentele recente. Se ia in considerare faptul ca un membru anonim, care stia despre avortul ilegal, pe care mama a fost fortata sa-l faca, a lansat vestea pe un site din China, similar Twitter. Raspandirea vestii de catre o sursa guvernamentala este o varianta posibila, deoarece, conform Public Vigil, avorturile fortate au loc, mai ales, in zonele rurale ori periferice ale Chinei, dar acest caz a fost semnalat intr-unul dintre orasele moderne ale tarii, lucru care nu este prea tolerat de catre Guvernul central.

Odata ce sarcina sa a fost detectata, Xiao Ai Ying, care mai are o fetita de 10 ani, a fost batuta si scoasa violent afara din casa de catre autoritatile de planificare familiala, insotite de catre ofiteri de politie. Potrivit digitaljournal, tatal copilului si sotul mamei a declarat ca un politist chiar a lovit-o in burta, incercand sa-i provoace un avort spontan. Apoi femeia a fost transportata la un spital din centrul orasului Xiamen, unde copilul care urma sa se nasca peste doar o luna, a fost ucis cu o injectie letala, in timp ce inca se mai afla in corpul mamei.

Femeile din China platesc amenda pentru ca raman insarcinate
in China, nasterea unui al doilea copil este ilegala, fiind considerata o infractiune pentru care mama plateste si o amenda, care porneste de la 1 dolar, pentru cele mai sarace femei si pana la 40.000 de dolari, pentru cele bogate. Alte femei sunt sterilizate imediat, cu forta. La ora actuala, nu se cunoaste inca daca Xiao Ai Ying va mai fi pedepsita si intr-un alt mod, in afara de cruzimea de-ai fi fost ucis bebelusul pe care l-a purtat opt luni in pantece, asteptand cu nerabdare sa se nasca. Al Jazeera a incercat sa ia legatura cu autoritatile chineze din Xiamen pentru a comenta acest caz, insa acestea au refuzat vehement.
Desi oficialii sustin ca in China au loc in jur de 13 milioane de avorturi pe an, cercetarile in acest domeniu, sustinute si de catre diverse publicatii locale, sunt de parere ca daca ar fi numarate si avorturile nedeclarate sau cele induse fortat de catre autoritatile de planning, s-ar ajunge la un numar infiorator, substantial mai mare decat cel din acte.

Rata intreruperilor de sarcina in China este de 24 avorturi la fiecare 1.000 de femei, cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani, declara Organizatia de Sanatate Mondiala, intr-un studiu realizat impreuna cu Institutul Guttmacher. in 2003, un raport de acest gen arata ca in China numarul de avorturi este de 9 milioane, din totalul de 42 de milioane de intreruperi de sarcina inregistrate in intreaga lume.

Pentru toate autoritatile din afara Chinei, care nu privesc cu ochi buni aceste practici, cum ar fi cea din acest caz, nu mama este considerata a fi comis o crima, ci autoritatile care o obliga sa avorteze. Cu toate acestea, nimeni nu poate interveni in niciun fel.

http://www.orizontcrestin.org

Philip Yancey – Cresterea in har (1)

La Cluj, in perioada 25-28.X.2010, scriitorul american Philip Yancey a avut 4 zile in care a conferentiat in Sala Romana a hotelului Napoca. Peste 500 de tineri, si o mâna de oameni trecuti de 50 de ani, l-au ascultat cu sufletul la gura pe expertul in comunicarea cu semenii, impletind cu maiestrie experientele vietii sale cu invatatura desprinsa din Sfanta Scriptura.

Când crainicul televiziunii nationale din Ukraina, imediat dupa numararea voturilor la alegerile prezidentiale din anul 2004 anunta, contrar asteptarilor,  ca Viktor Iuscenko tocmai pierduse alegerile prezidentiale, pentru surdo-muti, intr-un colt al ecranului mare, o doamna le transmite „ascultatorilor” sai ca au fost furati, ca rezultatul alegerilor este trucat si, deci, sunt indemnati sa iasa in masa in piata capitalei si sa protesteze cu insistenta. Privitorii surdo-muti au anuntat de indata si pe altii si au iesit cu mic si mare in piata sa protesteze si, ca urmare interventiei din coltul mic al ecranului, s-a repetat votul care fusese masluit.

In lume, sunt multe voci. Multi crainici pretind ca dau ora exacta in multe domenii, ca ei ar spune adevarul.

Insa, la implinirea vremii, Domnul Dumnezeu l-a trimis in lumea noastra pamânteana pe insusi Fiul Sau sa ne vorbeasca despre adevar si viata vesnica, despre pacat si salvare. Prin proorocul Ioan, spune despre Isus ca El e plin de har si de adevar, ca el e Acela care ridica pacatul lumii. Prin El primim har dupa har. Isus e usa si calea harului pentru om. In Psalmi gasim sintagma „prin lumina Ta vedem lumina”.

De fapt Isus introduce ca model de a vedea si gândi „fereastra mica a ecranului” prin care trebuie sa privim pentru a descifra adevarul din noianul de tablouri prezentate ochilor nostri.

Apostolul Ioan ne povesteste in Evanghelie cum i se adusese la Isus o femeie care tocmai fusese prinsa in preacurvie.

„Dar dis-de-dimineata, a venit din nou in Templu; si tot norodul a venit la El. El a sezut jos, si-i invata. Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului, si au zis lui Isus: Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia. Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici? Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata invinui. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea. Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant. Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc. Atunci S-a ridicat in sus; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit? Nimeni, Doamne, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.) Isus le-a vorbit din nou, si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii. “(Ioan 8.2-12)

Probabil acea femeie era adusa imbracata in dezordine, mai mult dezbracata. Ea era singura in discordanta cu toti ceilalti, oameni la locul lor. Ea era singura pusa la zidul infamiei, de toti ceilalti aflati cumva de partea onoarei si acuzând-o cu mânie „sfânta”.

Ei vad doua tabere, de oameni, buni si rai.

Domnul Isus vede insa doua tipuri de oameni:

(1) oameni care au nevoie de har si nu-si dau seama de aceasta.
(2) oameni care au nevoie de har!

Philip Yancey povesteste cum, din scurt, inainte cu doar o luna de zile, a fost solicitat sa accepte sa mearga la o intrunire, dar când deja acceptase si nu mai  putea spune NU, a aflat sau chiar s-a “aflat” in sala in care  prezente erau 100 de prostituate.

Dar scriitorul si ziaristul Philip Yancey a spus organizatorilor  ” – Doresc nu numai sa le vorbesc, dar si sa le ascult opiniile.Bine, aveti 3 ore intr-o dimineata!, i s-a raspuns.
Le-a pus si aceasta intreabare: „Oare de ce a spus Domnul Isus ca prostituatele si vamesii vor merge in raiul lui Dumnezeu inaintea oamenilor religiosi?” O bulgaroaica a raspuns: :”Orice om pe masura ce creste are nevoie de cineva la care sa priveasca in jos. Ori mai jos de noi, nu mai e nimeni

Insa, când esti cel mai jos, strigi AJUTOR! (Când striga un nenorocit Domnul aude si-l scapa din orice primejdie).

Observati cum, in pildele lui Isus, personajul negativ, mai pe urma e cel vorbit de bine.
Ecranul mare vorbeste de fariseii mândri, cunoscatori de Scriptura, ca acela plecat dupa rugaciunea sa, neindreptatit. Nu la fel s-a intâmplat cu vamesul, acesta nu indraznea sa ridice cel putin capul, spunând in rugaciunea sa doar aceste simple si foarte utile cuvinte: „Ai mila, Doamne, de mine, pacatosul!”

Ecranul mic vorbeste de rascumpararea si indreptatirea celor mici si opresati de nevoi.
Nu pe rabini ii inalta Isus, ci pe samariteanul milostiv;  si pe  femeia smariteanca, izolata de societate si aflata la a cincea incercare de a forma o familie!
Eroul e fiul plecat de acasa, risipitor, nu cel bun, ramas acasa cu tatal.

Biserica, e asadar, un loc sigur pentru pacatosi, nu pentru farisei.

HARUL poate veni prin fisurile din viata ta!

Minuneaza-te si primeste-l cu bucurie!
El e aproape de fiecare dintre noi!

GLORIE DOMNULUI ISUS!

Scurt istoric al hocheiului pe gheata belgian

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Pe 26 decembrie 1895 regele Leopold II a inaugurat la Bruxelles complexul „Polul Nord” in incinta caruia se gasea un patinoar luxos. In acel moment se putea vorbi deja despre hochei pe gheata in mai multe tari vecine, primul club belgian al acestei discipline ia fiinta in decembrie 1903, cu numele de Federatia Patinatorilor din Belgia (FPB). Victor Boin a fost primul presedinte al acestuia, sportivul care, cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1920 in Anvers, a depus juramantul olimpic.

Prima reuniune internationala: Belgia – Franta

Dupa mai bine de un an, pe 4 martie 1905, va avea loc la Bruxelles, prima întalnire internationala intre Belgia si Franta. Belgienii s-au impus cu scorul de 3-0, goluri marcate de capitanul Ernest Fox. Cateva zile mai tarziu a fost fondat si Cercul Patinatorilor de la Bruxelles, iar in 1908 existau deja trei echipe care jucau in capitala belgiana. Aceste echipe se afiliaza UBSSA (Uniunea Belgiana a Societatilor Sportive de Atletism), organizatie coordonatoare.

La 15,16 mai 1908, sub conducerea francezului Louis Magnus,  a fos infiintata la Paris Liga Internationala de Hochei pe Gheata (IIHF), prin membrii sai fondatori: Belgia, Boemia, Marea Britanie, Franta, Elvetia.

In 1911 se deschide al doilea patinoar din Bruxelles (56 x 15m), in frumoasa statiune Saint-Sauveur. In acelasi an i se cere IIHF crearea Federatiei Begiene de Hochei pe gheata, misiune dusa la bun sfarsit in 1912, primul presedinte al federatiei devenind tanarul avocat Henry Van den Bulcke (1889-1947), investit cateva saptamani mai tarziu si ca presedinte al IIHF pana in 1920.

Belgia, campioana europeana

Punctul culminant al hocheiului pe gheata belgian il reprezinta Campionatul European de la Munchen din 1913, de unde, complet neasteptat, belgienii se intorc cu medalia de aur, iar Campionatul European din 1927 de la Viena le aduce locul II.

Orasul Anvers din Belgia are onoarea de a organiza primul Concurs Olimpic la Hochei pe gheata in 1920. Canadienii, reprezentati de Soimii Winnipeg, inving Suedia in finala cu scorul detasat de 12-1. Belgienii termina campionatul pe locul 6.

Belgianul Paul Loicq(1888-1953) a scris istoria hocheiului pe gheata international, devenind pentru un sfert de secol presedintele IIHF, 1922-1947.

Cluburi si patinoare

In anii cincizeci, trei echipe belgiene au concurat la campionatul Europei de Vest: Anvers, Bruxelles ?i Liege. In 1951 se produce o mica ruptura in lumea hocheiului belgian: pe de o parte, Liga Belgiana a Sporturilor de iarna (LBSH), iar cealalta, Liga Belgiana de Hochei pe Ghea?? (LBHG). Intre aceste doua organisme se va instala un joc de-a soarecele si pisica, dintre care niciunul nu va castiga. In ciuda acestui conflict, Campionatul European al Grupei B va avea loc la Liege.

In tot cazul, este notabil faptul ca s-au creat noi cluburi la urmatoarele patinoare: in Charleoi (CSI) Montignies-sur-Sambre (OMSI), La Louviere (Super Wolves), Deurne (Phantom), Herentals (HYC), Hasselt ( Haskey), Forest (Bruxelles Woluwe-Saint-Lambert), Heist-op-den-Berg (Olympia a facut acelasi lucru de la Anvers Sportpaleis) Gullegem (TIC-Choppers Ice) si Jambes (Penguins).

Cel mai bun jucator in cursul acestor ani este, fara indoiala, Bob Morris Sr., jucator la Olympia-Anvers.

In 1964 se ceeaza „Ligue Royale Belge des Sports d’Hiver”, care va fi dizolvata la mijlocul anilor saptezeci, formandu-se apoi trei federatii (FRBPV, FRBPA, FRBHG), destinate celor trei sectiuni: Patinaj viteza, Patinaj artistic si Hochei pe gheata.

Generatia urmatoare

La inceputul anilor 80 unele zone sunt in curs de dezvoltare, astfel entuziasmul pentru sportul cu crosa si puc se raspandeste. In 1981 este creata echipa Griffoens, in cativa ani aceasta da tonul la echipa de juniori. Victoria din Cupa Belgiei in 1990 va fi punctul culminant al ascensiunii sportive al Griffoens.

Echipa de seniori a Bruxelles-ului castiga titlul Campionatului National in 1982. Cei de la Herentals HYC isi cunosc perioada de glorie in 1984-1985 cu o echipa formata din tineri si completata de sportivi canadieni. Printre ei, David Bluteau care se va dovedi a fi cel mai bun jucator pana in prezent. Intre 1986-1992 este perioada de aur a celor de la Olympia Heist, care obtin nu mai putin de sapte titluri nationale.

Singura echipa feminina care a reusit sa se mentina a fost CSHB (Bruxelles) in 1935, dupa care a urmat o lunga perioada de pauza. In 1996 isi fac aparitia 4 echipe feminine cu jucatoare remarcabile precum Ilse Van Gheel, Isis D’Hossche, Sara Verpoest. Treptat hocheiul pe gheata feminin intra intr-un con de umbra, in unele cluburi fetele sunt preluate de echipe corespunzatoare categoriei de varsta. La inceputul lunii martie 2007, echipa Nationala Feminina a participat la Divizia a III-a a Campionatului Mondial de la Sheffield (GBR).

Sursa: http://www.kbijf.be

Cetatea Alba Iulia – Traseul Celor Trei Fortificatii

Situat in inima Ardealului, in zona de contact a Podisului Transilvaniei cu Muntii Apuseni (Masivul Trascaului), pe cursul mijlociu al raului Mures, municipiul Alba Iulia poarta in mod simbolic titlul de Capitala de Suflet a Neamului Romanesc. Acest statut i-a fost confirmat la 15 octombrie 1922, cand la Alba Iulia a avut loc, la Catedrala Reintregirii, ceremonia oficiala de incoronare a regelui Ferdinand I si a reginei Maria, ca regi ai tuturor romanilor din provincile istorice unite. Statul roman a acordat Alba Iuliei in mod oficial prin Hotararea nr. 26 din 30 noiembrie 1994 titlul de Cetate-Simbol A Marii Uniri a Romanilor.calaretii ies din cetate
garda cetatii alba iulia

Numeroase izvoare atesta, inainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenta pe acest teritoriu si in imprejurimile lui imediate, a unor asezari preistorice datand din mileniul al V-lea i.C.; in partea de nord a orasului s-a descoperit o importanta asezare neolitica (5000-1900 i.C.), care a fost locuita de triburi de pastori si agricultori. in numeroase puncte de pe teritoriul orasului – La vii, Platoul romanilor, Castrul Roman, Teleac – au fost scoase la iveala obiecte din epoca fierului si epoca bronzului (1700-1000 i.C.).
Istoria Cetatii Apulum incepe cu 2000 de ani in urma, inainte de cucerirea romana, cand in apropierea actualului oras exista localitatea dacica Apoulon, important centru fortificat mentionat pe hartile vremii. Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, orasul s-a numit Apulum, iar fortificatia dacica preexistenta a fost extinsa prin efortul soldatilor Legiunii a XIII-a Gemina stationata aici. Ruinele zidului dacic si al impresionantei porti sunt foarte bine conservate si pot fi vizitate in “Traseul celor trei fortificatii” din cartierul Cetate

In evul mediu orasul apare din nou atestat in anul 1199, de aceasta data sub numele de Alba Iulia (Cetatea Alba a lui Gyula), centru al administratiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sasi si devenit resedinta a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitala a Pricipatului Transilvaniei. Denumirea latina a orasului a fost tradusa in documentele medievale redactate in limba slavona drept Balgrad (Cetatea Alba). in Catedrala Romano-Catolica din Alba Iulia isi doarme somnul de veacuri Principele Iancu de Hunedoara.

Mihai Viteazu si-a facut intrarea triumfatoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortaretei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitala vremelnica a tuturor romanilor. Numele orasului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a romanilor, desavarsita la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia.

In anul 1933 orasul nord-italian Alessandria a donat orasului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (Lupa Capitolina), ca semn al mostenirii culturale latine comune. La data de 13.04.2007 a avut loc inaugurarea oficiala a „Pietei Allessandria” in Alba Iulia, in care este amplasata statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al infratirii dintre Alba Iulia si Alessandria.
Recent, cetatea Alba Iulia a fost desemnata ca una dintre cele 7 Minuni ale Romaniei, in urma unei campanii mass-media desfasurata in 2007. La 29 mai 2009, Alba Iulia a intrat in Guiness Book, prin evenimentul denumit “marea imbratisare” a fortificatiei Vauban, la care au participat 9.758 de oameni, printre care si presedintele Romaniei Traian Basescu, acesta fiind inregistrat oficial cu numele si datele de contact pe listele transmise spre Guiness Book.

Incepand din vara anului 2007, Alba Iulia are o garda calare a cetatii medievale. Dupa multe cautari si negocieri, Primaria Municipiului Alba Iulia a reusit sa achizitioneze citiva cai, pentru inzestrarea unei mici armate simbolice.  incercind sa readuca in cetatea istorica aerul epocii din care dateaza zidurile Cetatii Alba Iulia, administratia locala s-a zbatut pentru a forma si inzestra aceasta mica unitate de garda. Investitorii privati care administreaza zonele istorice au reusit, alaturi de primarie, sa creeze un peisaj si un spectacol unic la Alba Iulia – Traseul Celor Trei Fortificatii. S-au deschis un pub, o crama si un restaurant in interiorul zidurilor cetatii Vauban. Vechiul Palat Princiar gazduieste Muzeul de Istorie. in imediata vecinatate se afla Sala Unirii care gazduieste documente legate de evenimentele de la 1 Decembrie 1918.

Pe Platoul Romanilor se afla biserica de lemn in care a intrat Mihai Viteazul si statuia ecvestra a domnitorului. Deasupra portii a III-a a cetatii este celula in care au fost inchisi Horea, Closca si Crisan, iar in apropiere, obeliscul dedicat acestora si monumentul de la Dealul Furcilor, ridicat pe locul in care au fost sacrificati acesti eroi ai neamului romanesc.
intre poarta a III-a si a IV-a a cetatii, se afla Catedrala Romano Catolica, monument in stil gotic ce dateaza de la 1234 si in care este inmormantat Iancu de Hunedoara. Pe Platoul Romanilor se afla Catedrala Reantregirii Neamului, in care au fost incoronati primii regi ai Romaniei, Palatul Apor si Biblioteca Batthyaneum. portile fortificatiei vauban de la alba iuliaBiblioteca Batthyaneum, infiintata de episcopul Ignat Batthyani, a fost instalata intr-o cladire ce apartinea unei manastiri. in fondul bibliotecii se afla peste 50.000 de carti, 19.000 documente si 1665 de manuscrise rare, printre care o parte din vestitul Codex Aureus, scris cu aur pe pergament, in secolul al VIII-lea si 609 incunabule  dintre care mentionez Hervidum epistolarum (tiparit la Milano in 1494) si Cosmografia lui Ptolemeu(tiparita 1482). in cladirea bibliotecii Batthyaneum a fost instalat primul observator astronomic modern din Romania, in anul 1779 inzestrat cu cele mai performante aparate din acea epoca.

Obiectiv turistic unic in Europa, “TRASEUL CELOR TREI FORTIFICAtII” ofera vizitatorilor posibilitatea de a calatori in timp de-a lungul a doua milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificatii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeasi locatie, fiecare noua cetate incluzand-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievala Balgrad (sec. XVI-XVII) si Cetatea Alba Carolina, fortificatie de tip Vauban (sec.XVIII). Garda patruleaza zilnic prin cetate in sunet de potcoave. Scopul in care a fost creata mica armata este in primul rand unul istoric si turistic.
Informatii suplimentare despre Traseul Celor Trei Fortificatii sunt disponibile pe site-ul primariei Alba Iulia la adresa:

http://www.apulum.ro/ro/traseu0.htm

Simona Botezan
Ashburn Virginia

A FOST ODATA ADRIAN PAUNESCU…

By Mihaela Dordea

V-as spune o poveste despre un poet… Dar am sa va spun ce simt eu, acum, cand iata, trebuie sa vorbesc la trecut despre inca un mare creator, despre maestrul Adrian Paunescu. Un maestru al cuvantului, al poeziei, al iubirii pentru tara asta chinuita, pentru om….
Simt o mare tristete, o mare greutate, un mare gol. Si ma intreb cat va mai dura aceasta nesuportare a vremii si vremurilor in care traim, pentru ca inteleg cu revolta ca toate sufletele acestea sensibile, chiar nu mai pot suporta durerea care creste si creste in tara asta ca ciupercile dupa ploaie.
Au plecat, in ultimii ani, cei mai buni dintre noi! Motu Pittis, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Nicu Constantin, Ion Cojar, Tatiana Stepa si altii care, ca si ei, nu au mai avut puterea sa reziste….
Imi amintesc de uimirea si admiratia si inflacararea care ma cuprindea citind poeziile lui Adrian Paunescu, poezii care puneau probleme grave, problemele de atunci, din anii 60-70-80 in care cuvantul trebuia sa fie ascuns, sa fie inlocuit…Dar el, Poetul, nu se temea si nu tacea! Imi amintesc cate a facut el pentru cultura romana…Si imi amintesc de cenaclul Flacara. De sufletul unic care crestea aici, de minunile care au rasarit si au ramas flori vii ca Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Victor Socaciu, si nu pot sa nu imi amintesc ca au trecut pe aici multi dintre cei care astazi l-au primit pe Poet acolo , sus, unde s-au adunat aproape toti: Anda Calugareanu, Motu Pittis, sotii Teodorovici, Vieru, Tatiana Stepa…Si Doamne cati sunt acolo ca sa ii faca trecerea usoara!
Cenaclul Flacara…Dupa modelul acestui minunat, unic bastion al culturii, al rezistentei in Romania, am infiintat si eu unul si asa am facut doua emisiuni TV, altele la radio, intr-o vreme in care tot ce era valoros era prohibit. Si ca sa reusesc, tot dupa modelul lui Adrian Paunescu, am avut inaugurarea pe 26 ianuarie…
Apoi imi amintesc de o alta mare tristete, imediat dupa acel simulacru de revolutie din 89, cand marele poet era huiduit si scuipat…Si i-am scris atunci, si i-am alcatuit cu vorbe de suflet si o poezie. A preluat cuvintele mele si le-a asezat langa sufletul lui, versurile mele le-a citit la televiziune, unde avea o emisiune de noapte.
Era bolnav Poetul. Bolnav de poporul roman! Il durea durerea poporului din care si el facea parte. Dar el avea cuvantul! Cuvintele veneau singure la el, nu el trebuia sa le caute, mii si mii de versuri s-au nascut asa. A scris mult, si ma bucur ca Dumnezeu i-a ingaduit sa traiasca ceva mai mult decat Eminescu, ca sa poata crea. Ca sa poata fi langa noi.
A scris si a vorbit pentru noi, atat cat a fost constient, ultima oara pe patul de spital, acum cateva zile.
Mi-e inima grea pentru cultura romana, si mi-e groaza de ceea ce urmeaza, pentru ca se pierd valorile in morminte!Si altele nu mai avem!
Nu stiu daca noi putem face ceva pentru el, doar sa ne amintim cu gand bun, ca a fost odata Adrian Paunescu. A fost? ESTE!

In vis cu tine

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Adiere-nstrainata,
Printre umbre alungata,
Vadul surd te infiaza,
Stele-n taina te vegheaza.

Tu cu fruntea le-ai atinge,
Dorul daca ti l-ar stinge,
Valu-n tarm l-ai saruta,
Pasare de te-ai vedea.

Palida de insomnie,
In duet de poezie
Te revarsa-n gandu-mi care
Catre tine e carare.

Mama, gandu-mi nu gandeste,
Dar prin noapte cand priveste,
Stea pe fruntea ta vegheaza
Ca o pasare-n amiaza.

„Anul Romaniei” la Kennesaw State University

Interviu cu prof. Darina Lepadatu si prof. Ana-Maria Croicu, Kennesaw State University

realizat de Mara Circiu, Atlanta, Georgia

Romania, cu tot ce are ea mai bun, mai frumos, si mai divers, reprezinta tematica principala a sirului de evenimente academice si culturale ce se vor desfasura pe parcursul anului universitar 2010-2011 in cadrul Universitatii de Stat din Kennesaw, Georgia, sub genericul „Year of Romania”. Evenimentele sunt menite sa capteze interesul tuturor celor care si-au pastrat identitatea romaneasca, de la conferinte si prelegeri academice, pana la evenimente culturale, expozitii de arta sau spectacolele de muzica si dans ale artistilor romani. Meritul principal in organizarea acestor manifestari cultural/academice care promoveaza Romania apartine unui inimos grup de profesori romani care isi desfasoara activitatea la Kennesaw State University, si pe care ii felicit inca o data pentru eforturile depuse in in acest scop. Multumesc doamnelor profesoare Darina Lepadatu si Ana-Maria Croicu care au raspuns cu multa amabilitate invitatiei mele de a ne relata mai multe despre acest important eveniment.

Mara Circiu: Cum s-a nascut proiectul „Year of Romania”? Cine sunt cei implicati in acest proiect?

Darina Lepadatu: Kennesaw State University, plasata in nord-vestul Atlantei, este a doua universitate, ca marime, in Georgia si este supranumita universitatea internationala a Georgiei, datorita vitalitatii programelor ei internationale. In fiecare an, KSU alege cate o tara, care este analizata dintr-o multitudine de perspective, in asa fel incat studentii sa aiba o perspectiva globala bogata si sa nu adopte stereotipuri culturale despre diferite popoare (de exemplu ca Romania este tara lui Dracula). Suntem deosebit de incantati ca anul academic 2010-2011 este dedicat Romaniei. Programul include conferinte saptamanale pe teme academice (cultura si civilizatie, istorie, literatura, societate, politica, economie), precum si expozitii de arta, spectacole de dans, demonstratii sportive si chiar degustare de mancare romaneasca. Acest proiect este rezultatul unei munci de echipa, care-i include pe Dan Paracka, director de programe internationale, precum si pe profesorii romani de la KSU: Darina Lepadatu (sociologie), Ana-Maria Croicu (matematica), Anda Gadidov (matematica), Daniela Tapu (chimie) si Eliza Guvir Markley (managementul conflictului international). Anul Romaniei este foarte important pentru KSU si datorita colaborarii de succes dintre programul de Executive MBA de la KSU si ASEBUSS in Bucuresti.

Mara Circiu: Privind retrospectiv, cum au fost primite de catre studenti si marele public evenimentele de acest gen ale altor tari? De ce sunt importante astfel de evenimente?

Darina Lepadatu: Viziunea universitatii noastre este de a-i educa si pregati pe studentii nostri sa faca fata unei lumi angajate pe drumul globalizarii. Dorim ca ei sa dezvolte competente multiculturale pe care sa le poata folosi la locul de munca (daca lucreaza pentru companii multinationale), in societate si chiar si in viata personala. Succesul acestor evenimente culturale depinde foarte mult de creativitatea si energia organizatorilor. Cu riscul de a ne lauda singuri, pot spune ca niciunul dintre programele anterioare (Kenia, Coreea de Sud, Turcia) nu a avut succesul Anului Romaniei. Asta se datoreaza, poate, si mandriei noastre nationale. Noi, profesorii romani, am fost foarte activi in a promova o imagine foarte pozitiva a Romaniei, care sa trezeasca interesul studentilor si al colegilor nostri americani. De exemplu, deschiderea oficiala a Anului Romaniei, in data de 13 octombrie 2010, un eveniment extraordinar organizat de prof. Ana-Maria Croicu, a avut o audienta foarte mare, evenimentul inregistrand o prezenta de aproape 400 de persoane care s-au delectat privind dansuri romanesti din toate zonele tarii, demonstratii de gimnastica si degustare de mancare traditionala romaneasca. In fiecare zi ma intalnesc cu studenti si profesori, in campus, care imi amintesc cat de bune sunt sarmalele romanesti!

Mara Circiu: Programul divers al „Year of Romania” include conferinte, prelegeri, spectacole, precum si numeroase accente legate de minoritatile existente in Romania. Care au fost criteriile de selectie in elaborarea programului?

Darina Lepadatu: In primul rand, trebuie sa marturisesc ca alcatuirea programului a fost destul de dificila, pentru ca niciodata nu se va putea ajunge la un consens in alegerea a ceea ce este reprezentativ pentru o cultura. De exemplu, ce consideram reprezentativ pentru muzica americana? Muzica country, jazz sau pop? Si noi, ca organizatori, am fost in acelasi impas, din moment ce cultura romaneasca nu este reprezentata numai de Constantin Brancusi, Gheorghe Zamfir si Mihai Eminescu. Am adoptat un procedeu foarte democratic, prin care am incercat ca aproape fiecare disciplina academica sa fie reprezentata si apoi ne-am consultat cu fiecare facultate in parte, sa vedem cum se pot potrivi in curriculum aceste conferinte sau prezentari, pentru a fi folositoare studentilor.

Mara Circiu: Primul eveniment artistic a debutat prin spectacolul oferit de formatia Mahala Rai Banda (MRB). Am avut placerea de a fi fost acolo si am putut observa in direct entuziasmul celor prezenti… Care au fost impresiile exprimate de studentii KSU?

Darina Lepadatu: Intr-adevar, KSU a fost prima gazda a formatiei Mahala Rai Banda, in primul lor tur in SUA. Muzica tiganeasca are o reputatie destul de proasta in Romania, dar MRB este o formatie de elita de muzica pop balcanica, o formatie distinsa cu nenumarate premii internationale. Spre surprinderea mea, specialistii americani de muzica de la KSU erau foarte bine informati despre aceasta formatie putin cunoscuta in Romania, dar foarte bine apreciata peste hotare. Spectacolul a avut un succes urias; muzica electrizanta a ridicat, practic, spectatorii in picioare, care au si dansat cu foc si pasiune. Conform afirmatiei directiunii teatrului in care a avut loc concertul, acest lucru nu s-a mai intamplat vreodata in istoria respectivei institutii. Studentii pareau absolut fascinati de muzica. Toti colegii si studentii au fost foarte placut surprinsi de calitatea muzicii si de intreaga experienta oferita de MRB. Cei mai entuziasti s-au inscris deja in excursia de studii pe care o organizez impreuna cu colega mea, Anda Gadidov, vara viitoare, in Romania. Altii mi-au scris emailuri entuziaste, de genul: „I love everything Romanian!!!” Trebuie sa le multumim inca o data celor din formatia Mahala Rai Banda, pentru ca au lasat o impresie de neuitat despre Romania.

Mara Circiu: In ce mod ati dori sa se defineasca perceptia despre Romania in urma programului „Year of Romania”?

Darina Lepadatu: Asta este o intrebare foarte grea. Viziunea noastra a fost sa cream o imagine mult mai complexa a Romaniei decat cea de tara lui Dracula, a copiilor strazii si a cainilor vagabonzi. In acelasi timp, experienta americana ne-a invatat ca trebuie sa prezentam si o imagine foarte realista a Romaniei, nu una cosmetizata gen „eterna si fascinanta Romanie”. Progresul american se bazeaza si pe analiza lucida a lucrurilor care merg si care nu merg intr-o societate. De aceea, programul Anul Romaniei acopera si succesele noastre in domeniul gimnasticii, dar si problemele prin care trec anumite minoritati in tara noastra, si crimele comunismului sau ale holocaustului romanesc, dar si perioada de crestere economica din ultimii 20 de ani, creativitatea intelectualilor romani care au ajuns mari inventatori sau castigatori ai premiului Nobel, ca si complexitatea evolutiei sistemului politic romanesc. Nu in ultimul rand, consideratiile de natura financiara au fost la fel de importante in planificarea prelegerilor din Anul Romaniei. In situatia in care ne-am putut baza numai pe fondurile oferite de KSU, a trebuit sa ne limitam la invitati din SUA si Canada. Programul reflecta contributiile unora dintre cei mai activi si cunoscuti intelectuali romani care predau la universitati nord-americane, dar si ale catorva academicieni romani din tara, care au proiecte de colaborare cu KSU.

Mara Circiu: Un cuvant de incheiere si o invitatie adresata cititorilor…

Darina Lepadatu: La deschiderea oficiala a Anului Romaniei, fostul ambasador SUA la Bucuresti, James Rosapepe, in prezent senator de Maryland, a folosit urmatoarele cuvinte: „Acesta este nu numai Anul Romaniei, ci si Anul lui Kennesaw State University”. Domnul Rosapepe dorea, prin aceasta, sa aplaude o universitate care acorda atata importanta intelegerii multiculturale si educarii studentilor intru aprecierea culturilor mai putin cunoscute de catre americani. Eu si colegele mele suntem absolut incantate ca lucram pentru o asemenea universitate progresista si pentru ca reusim sa ne simtim aici ca acasa, nu numai cand avem Anul Romaniei.
In incheiere, in numele colegilor si studentilor nostri si al intregii universitati, vrem sa multumim sincer in primul rand Institutului de Initiative Globale al KSU, pentru sponsorizarea Anului Romaniei, Ambasadei Romaniei din Washington DC, domnului Darius Gazinschi, consul onorific al Romaniei in Atlanta, Institutului Cultural Roman din New York si comunitatii romanesti din zona Atlantei, care ne-au acordat tot sprijinul ca organizarea acestui eveniment sa fie la inaltime.

Ana-Maria Croicu: Am fost profund impresionata de spiritul mobilizator al romanilor ce locuiesc in zona Metro Atlanta, care ne-au sprijinit in actiunea noastra si multe dintre elementele de logistica ale acestui eveniment au fost rezolvate datorita faptului ca romanii au reusit sa dea „mana cu mana” si sa arate „Ca-n aste mani mai curge un sange de roman”. Multumirile noastre se indreapta acum spre toti cei ce au fost prezenti si si-au adus aportul, intr-o forma sau alta, la reusita acestui eveniment: membrii ansamblurilor de dansuri populare „Transilvania”, „Mostenitorii”, „Calusarii”, „Traditii romanesti”, preotul paroh Chesarie Bertea de la Biserica Ortodoxa „Sfintii Constantin si Elena” din Lilburn, Georgia, domnul Valentin Serban (pentru traditionale si gustoasele mancaruri romanesti), solistei de muzica populara Mariana Balan, doamnei Daniela Silivas-Harper, campioana olimpica la gimnastica, tinerei gimnaste Denisa Gligor-Silion, doamnei Geta Stanescu (pentru decorurile minunate), romancelor saritoare care au donat tavi intregi de prajituri romanesti „de casa”. Impreuna, am demonstrat ca natia romana nu se dezminte si ca romanul „la nevoie se cunoaste”!

Mara Circiu: Draga Darina si Ana-Maria, va multumim pentru acest frumos eveniment si ne mandrim cu voi. Impreuna, am adus o particica din Romania in atentia celor in mijlocul carora traim, si am reusit din nou sa punem Romania nu doar pe harta, ci si in inima si suflet!

ANESTEZIA LUI OMAR

Brusc, totul s-a luminat si mi-am adus aminte cum rezolvam problemele de geometrie, pe timpul liceului. Ce extraordinar trebuie sa fi fost intregul, cat de exact si de armonios se imbinau teoremele si cum ajungeam, cateodata, cu uimire si devotament, la demonstrarea unei simple propozitii!
Pentru moment, am vazut in fata ochilor cearceaful alb si infirmitatea sa: Exista cel putin trei puncte necoliniare. De ce nu a intins cineva patul? Ceva se intamplase cu mine daca ma simteam atat de bine… si cosmarurile toate, acum priveau mirate la subiectele comune de lectura.
As manca o bucata de pepene verde, asta in cazul in care as putea descrie geometric forma sa. Altfel, cum ar putea Utzon sa construiasca, ideatic vorbind, scoica din Golful Circular? Este adevarat, nu vazusem niciodata atat de multe vase cu panze, iar traficul din bay parea o strada aglomerata din Bucuresti. Tangentele volumelor arhimedice se intalneau intr-un punct din adanc, de acolo de unde rasarea fortul: tunurile si steagul. Apoi calculul longitudinii se putea face cu usurinta folosind compasul, busola si telescopul. De unde stiam toate acestea? si cine ma rasfata cu ganduri abstracte, facandu-ma sa uit?
Pana aici! Hai sa ne intoarcem la Eliade si la strazile din copilarie. Mai bine asa decat reculegerea testelor de algebra. Niciodata nu am vazut limpede matricele, precum nici tuburile de deasupra patului. La ce folosesc ele? Un omen care distribuie o substanta transparenta, aproape invizibila, picatura cu picatura, pana in timpul mitic al originilor, dincolo de spatiul profan cu valoare limitata, geometrica, divizabila si previzibila.
Ei da, geometria, vizuala sau nu, inainte de Potop sau dupa, stransa in caietele de scoala sau in gradina lui Socrate, se poate percepe ca model iranian. Mult prea departe, fiindca doar cu geografia nu pot concepe material proiectele. Mai bine mai tarziu si mai corect, decat acum. Nu am atins alegerea perfecta, nu stiu care din urmatoarele viziuni este adevarata: Printr-un punct se pot duce o infinitate de paralele la o dreapta. Sau niciuna. Sau numai una. Punctele astea de vedere, desi fascinante, sunt daunatoare.
Totusi, unde ma aflam? Cate o clipa de luciditate ar da credinta momentului, ar face, poate, mai plauzibil zborul printre cald si frig, printre lichid si fenomenul de evaporare aditional. Miturile, ca adevar absolut despre timpul primordial, au rostul lor, concret si traditional in alegerea viitorului, acelasi viitor repetabil, inceput in fiecare an, in fiecare transport activ de substanta. si cum luciditatea nu poate fi atinsa decat in viata reala, aceea de care ne amintim in biserica, o rugaciune nu ar avea cum sa determine o situatie negativa: Tatal nostru Carele esti in ceruri…
Sa ma gandesc, in parte, cat de implinit trebuie sa fi fost Omar intre demonstatiile stiintifice si cupa de vin – atat cat putea salva dintr-o clipa petrecuta pentru prezent, in contextul cunosterii ambivalente. Alegerea, aceea pe care o facem constienti, are, cu siguranta, valoare in sine, nepunand la socoteala efectul. Viata, asa de nesuferita cum pare, are intelesul sau. In cazul de fata, cunoasterea venea de la sine, in singuratatea izvorului de munte. Viata se grabeste, rapida caravana./Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa./Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana, /Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…
As fi putut misca cu usurinta mainile, picioarele, doar intelegeam ca nu este nevoie: mintea, atat de limpede, ma lasa sa traiesc libertatea absoluta. Privirea, odata atarnata in varful unui triunghi (de preferinta, isoscel, asa cochet cum mi s-a parut intotdeauna) cu mari eforturi ar fi putut fi mutata. Doar ca, in fond, nu vedeam mai nimic concret, eram deturnata de patratul putere al teoremei lui Pitagora si realitatea se transformase in vis. Da, numai cateva minute si as fi putut jura ca aud pe cineva mergand pe caldaram. Poate mama, mi-am spus cu incredere. Imi aduce ceaiul, asa cum il beau in fiecare dimineata. De mult timp simteam nevoia sa fiu acasa.
„Cred ca ar trebui sa chemam doctorul. Vedeti? Se trezeste.”
Cata relaxare in demonstratiile cu dublu sens: daca si numai daca. Totul e perfect pus la punct. In esenta, am realizat dreptatea lui Khayyam, teoremele lui curate, locul comun de intalnire a geometriei cu algebra: Vreau sa traiesc. Caci mortii nu isi aduc aminte.
Mihaela Cristescu

Paralele – Ilustratia este realizata de Luminita Serbanescu, Ottawa, Canada