The Technology Evangelist

By Ioana Moldovan

Los Angeles, California

Jaron Lanier was no one I had heard of before. But the meeting we were supposed to have with him looked interesting right from the announcement; anyone writing a book “You are not a Gadget” had to be a beautiful mind.

The easiest way to get to know Lanier was to google him. Wikipedia had a long article on him and I’ve started to read. I needed an online dictionary and more Wikipedia to get a sense of what it was written there.

Computers were never my thing. I’ve passionately embraced the computer class in 1991, in high school, hoping that I would use my Mathematics skills, which back then were worth exploring. Instead I’ve found myself every Thursday condemned in a chair in front of little screen in black and white. Actually we were three students in front of every such machine. There were always the boys hitting the keys and actually doing the work on it. The girls were using pencils and paper trying to replicate the commands, in writing.
 
I’ve never got along with those machines, probably because they were too ugly. I was good with foreign languages, but not with those Basic and Pascal; too alien for me.

There was however a nice machine I was drawn to, a nice 286 IBM: tall, majestic, and white, with a screen in colors. I’ve never touched it! Back then such a thing was more expensive then my parent’s house and the perspective of becoming homeless because I had touched a wrong key seamed horrific. My way of understanding computers then was comparing them to pianos: fingers making bad “music” on their keyboards that would destroy the machine. I was taught to consider them frail things, easy to terminate by human touch. I’ve got it so wrong!

 I’ve used the email services for the first time in 1998 and it was a hotmail account. I’ve switch afterwards to yahoo and sometime in 2004 I’ve got my gmail account. Back then a gmail account holder had to send you the invitation in order to be able to join the service. I’ve got my facebook account in January 2009.

I’ve never owned a computer, never spent money on one. I remember writing my law dissertation through a secretary: my father’s, in 2000. My first computer was the one at work. It’s when I’ve started to know about passwords, safe connections, viruses, online updates. It’s exactly then my eyes were affected by the screen radiation and slowly I’ve became a short-sighted person. My myopia is the gift of a computer!

I’ve moved in a house with a computer on 1st January 2001. My then boyfriend had a HP laptop, black and heavy, as a small suitcase. It was a mid 90’s model. I’ve started to use it daily, to connect to the world through a dial-up connection and saved all my data on disks. CDs and DVDs came a couple of years later.

In 2006 entered into my life my laptop, another HP (Compaq nx7000). It was a second hand one and became my best friend. After divorce, I kept the laptop. It was a great burgeon worth fighting for. Ever since then, it traveled with me all over the places: from Asia to Paris, from Munich to New York, from Washington to Cuba. As if it was on my passport, as a person!

The Monday I’ve met Lanier, I was after a sleepless night. A virus infected my computer, unableling all applications on my laptop. Isn’t it ironic, I was thinking?

He was dressed in comfortable black linen trousers and same color T-shirt. Few days later, I’ve told about him to a couple of friends. Hearing the name “Jaron Lanier” they’ve replied me: “the technology evangelist”. Yes, I think he looked exactly like one.

Jaron is a sort of Shakespeare of the technology. As a musician, he might want to be called the Mozart of the technology, but I still like paring him to the Bard, not because his CV is longer than a midsummer’s night dream, but because his work, writings and ideas are just as important for the humanity. Can anyone imagine humanism without Hamlet, without Romeo and Juliette, without King Lear? Now can anyone imagine technology without virtual reality and its laws of content and experimentation?

As the one who baptized and explained the virtual reality, Lanier started to evolve parallel to the businesses of Silicon Valley, trying to stay an objective observer of the internet and computers, predicting ways for both technologies to get better and people to cope with them and even develop more through them.

Time Magazine called him one of the 100 most influential people in the world this year. But he modestly refers to his involving into technology evolution simply as:  “Very oddly, I’ve just happened to be around when a lot of particular computers and Internet were designed, were put together and contributed to the current system.”

Yes, computers are in the middle of our relationships, the way we educate and raze children.  People are recreating their future using computers and technology is into the very center of how we are thinking about how things should be done.

Lanier is not a rebel when he says that “there isn’t any particular way Internet has to be”. He criticizes what exists right now, but it doesn’t at all mean he is “criticizing the very idea of Internet or technology”.

You are not a gadget, his latest book, is an essay of the same value as McLuchan’s The Gutenberg Galaxy. The first part is dedicated to digital mistakes. Technological designs came into existence in very particular ways: “Not exactly by accident, but not in any well picked for either”. And once integrated into the network, they became really hard to change.  “It’s much harder to rethink than to think. That’s always true in life but it’s exceptionally true with digital staff. It takes longer to undo than to think. We’ve become lost in the illusion of what we’ve created before. This is the tyranny of digital legacy and it’s severe.”

Change is necessary. Not change for the sake of change, but change into improvement. The gain is civilization itself: “I think that some of the ways the Internet should change are necessary if civilization is to continue seriously. I think what we are dealing right now cannot continue however it can take a long time to change. It could be 1000 years. Quite seriously! It’s a very BIG thing to undo. It might be 100 years – I don’t know. But it’s not going to be 10 years!”

Lanier has a special way to explain things, touching all facets: the serious ones and the not so serious ones, the necessary and the essential, the facts and the fiction, the literature and the philosophy. No one is left out: not Marx, not A.J Wells and his Time Machine and not even Spielberg and his Minority Report film that made usage of a lot of Lanier’s gone wrong scientific projects.

He made everyone aware of the carbon footprint of the internet. The main reason is because Internet is filled with copies of all sorts of things. In order for these copies to exist, Internet has to expend and the giant machines that makes it all possible use carbon. It’s a very dramatic way to imagine Internet. Loading photos and keeping 5-6 years old emails on the yahoo account started to look criminal!

Internet is not a democratized space. The money and the power are in the hands of few servers and no one has access there. Private information is at the disposal of who pays more and the user is just a targeted audience that is expected to spend money on system picked items. “If anyone would have told me 30 years ago that a company of three people would decide on what’s private for a whole world, I would have been scandalized”, confessed Lanier and suddenly Facebook did not seam so cool anymore!

Internet is not an oracle that knows you – the user; though companies sell this idea of an Internet that knows your taste, knows you and loves you. Of course, it also costs you – but they just love to take your money!

The real issue about Internet is that nowadays, it does exactly the opposite of what it was created for: it does not broader the horizon; it shrinks it with research engines that are manipulated my companies’ money that want their products, their info to pop on your screen.

The more you pay, the higher you are on the search engine’s list.

According to Lanier, here still are about two dozens of ideas that will make billionaires out of those who will exploit them best, one being an online medicine site and one being the telepresence.

Also Arts will improve their dominium with a new kind of performance. Lanier calls it “high value improvise performance” and it takes place in the virtual reality. The performer, as a puppeteer, would make things happen spontaneously, live on Internet.

I am clearly not a gadget. Not anymore. And discovering Jaron Lanier was a nice plunge into another dimension of human spirituality of a technological dimension, but still flavored with the art of a great humanist.

Uniunea Scriitorilor din Romania Filiala Cluj anunta cu durere stingerea din viata a poetului, traducatorului, editorului, publicistului de marca Virgil Bulat

Odihneasca-se in pace!

(24 februarie 1940, Raduleni, Basarabia – 20 octombrie 2010, Cluj-Napoca). Poet, traducator, eseist. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1969). Debut absolut cu poezii in Tribuna (1965). Volume de versuri: Nocturnalia, 1985; Dragonul de ziua, 1988; Patimile tanarului Ioan in Arcadii, 2000; Mezopunct/Mésopoint, 2002; Metaintarsii in mezopunct, 2005; Metaintarsii, 2005. Traduceri: Anatole France, Revolta ingerilor, Zeilor le e sete, 1978; Ana de Noailles, Umbra zilelor, 1982; Cartea vietii mele, 1986; Marcel Proust, Scrisori catre Anna de Noilles, 1986. Editii din N. Steinhardt: Monologul polifonic, 1991; Jurnalul fericirii, 1996.

Cavaler al Iluziei, fin traducator din literatura franceza, Virgil Bulat este un poet de stirpe macedonskiana („ca poti invulnerabil fi la tot ce te loveste doar ajungand tot mai sensibil la ceea ce doresti”), indragostit de marea poezie (biblioteca de suflet a poetului ii numara pe Blaga, Seferis, Elytis sau Saint-John Perse). El degusta, in somptuoase, minutios textualizate fraze, cu o savuroasa (pedanta uneori) gesticulatie lirica, atat fulguratia unei metafore, cat si dezlantuirea exaltata a unui poem in proza. Dimensiunea livresca a poemelor este indiscutabila. Poezia este invocata ca mijloc de terapie existentiala: „Un cuvant poate fi crampeiul de gand / bucuria de-a reusi inca o data / umbrele, strambe, sa frangi”; „Si totusi inca visul / ca armatura launtrica realitatii”. Sub semnul „faradeseamanului haituit de-atata emotie”, mecanismul complicat, ambiguu, al poemului inainteaza, adanceste semnificatii, constient de „zadarnicia” demersului sau („Au cine nu stie ca eroul Ulis / a uitat sa-si ascunza auzul / de cantul sirenei din propriu-i vis?”), dar crede cu obstinatie in, totusi, superioritatea lui („unde altundeva ca negru diamant scanteie crinul, decat in mijlocul gradinii poeziei suspendate?”).

Ratacit de buna voie in lumea guresa nascocita de propriul verb, poetul da cep „banalelor porniri / fapte / cuvinte / nesabuiri / si ele de toata minunea innadite in talcuri mestesugite”. Intelesuri, mirari, patimiri, cautari, canturi, strafunduri, nuante, chemari, oglindiri, toate fragede, nestiutor pagane, ingemanate, colcaie cu o stranie, paradoxala stiinta de a sugera limpezimea si transparenta. Muzicalitatea prelunga, insinuanta, dar si dibuitoare de sensuri mai adanci traduce lucrarea, ne-starea, forfota. Virgil Bulat se recunoaste imblanzitor de vorbe – „Invat cuvintele sa zboare / in vazduhuri mult mai subtile decat mireasma zorilor”; „Naluci se-ndeasa ca in Goya / imbracand cuvinte”, amanand ceasul „cand toate inaintele scancesc”…

Irina PETRAS
Presedinte US Cluj
21 octombrie 2010

Draga Virgil… odihna vesnica! Ai fost un bun prieten, un mare om de litere! Condoleante familiei!
(George Roca, redactor sef Romanian VIP)

Puncte de Vedere

Postati ferm si definitiv pe terenul familiar lor, unii oameni privesc lumea numai din perspectiva personala, limitata, locala, sau partizana, ignorand voit, ori dispretuind orice alte puncte de vedere. Putini sunt cei cu adevarat ignoranti cu privire la existenta altor unghiuri din care lumea poate fi privita. Ridicolul pozitiei lor consta in faptul ca se cred cocotati tocmai pe piscul muntelui, de unde privesc semet la semenii lor din vale. Dac-ar fi cu adevarat elevati pe creasta muntelui, pretentia lor ar putea fi legitima. De fapt, lucrurile stau tocmai pe dos. Blocaje insesizabile (de ei) se interpun intre ei si lume, precum copacii proverbiali, impiedicandu-i sa vada intreaga padure a realitatii in care-si duc existenta.
Iti va fi greu, daca nu imposibil, sa dialoghezi cu un om apartinand unei atari categorii. Nu va accepta argumente, nu se va lasa clintit din convingeri, nu va fi dispus a face un singur pas de apropiere. El nu stie ce-i compromisul. Convingerile lui, imbracate doar in straie de alb si negru, niciodata in nuante intermediare, sunt croite la comanda. I se potrivesc perfect si nu se simte confortabil decat in ele . Isi apara cu indarjire parerile, pe care nu le percepe ca “personale”, ci ca postulari emise de la inaltimea pozitiei lui de necontestat. Dubiul nu-i tulbura somnul si indoiala nu locuieste pe strada lui.
Incremenit pe soclul pozitiei auto-asumate, se izoleaza inevitabil de aproapele lui, auto-condamnat la singuratate si individualism, incapabil a comunica. Chiar si in familie el troneaza dictatorial de la inaltimea morala a unui pretins caracter fara pata.
Adevarul nu este relativ si binele nu-i personal . Fiind universal si absolut, adevarul poate fi acceptat, ignorat, sau respins (la modul personal). Nici un om nu dispune de adevarul intreg; nu-l cunoaste in stare pura. Minereul adevarului contine inca urme de reziduuri rezultate din educatie, prejudecati, cultura, traditii, etc, si-i supus unui proces continuu de rafinare.
Adevarul n-are tata, nici mama, ori nepoti si ne trateaza pe toti cu impartialitate. Nu tot asa, insa, ne raportam noi la adevar. Ceva, in natura noastra alterata de mandrie, ne convinge mai totdeauna ca am detine monopolul asupra lui. Adevarul nu origineaza in noi si nu-si va afla salas decat in mintea care-l cauta si accepta cu lepadare de sine. Adevarul si eroarea se exclud reciproc si nu pot coexista in mod pasnic, ca vecini.
Adevarul despre lumea inconjuratoare ne sta la indemana (progresiv) prin observare, cercetare si experienta. Cu privire la divinitate si la noi insine, adevarul nu este disponibil decat prin revelatie ?i este menit sa ne ?ocheze, sa ne trezeasca la realitate. Adevarul revelat ne zugraveste chipul real privit din perspectiva divina, zdruncinand din temelii convingeri, pareri, evaluari personale si puncte de vedere.
Iata ce i se intampla profetului Isaia cu ocazia revela?iei aratate lui, “Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!” Cu adevarat o revelatie socanta, cu potenta de a schimba intreaga perspectiva a unui om si, in consecinta, viata si loialitatile sale.
Gelu Arcadie Murariu
Oregon City, Oregon

DECLARATIE DE PRESA

In calitate de vicepresedinte PDL-Diaspora si presedinte al Subcomisiei pentru problemele romanilor de pretutindeni, din cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor, inca de la inceputul mandatului de deputat ales in Parlamentul Romaniei – colegiul 3 Diaspora, sunt ferm atasat intereselor romanilor pe care-i reprezint in Camera Deputatilor,  a Parlamentului Romaniei.
Una dintre problemele importante ale romanilor din colegiul in care am fost ales si care au ramas nesolutionate – in mare parte – este problema redobandirii cetateniei romane pentru cei carora le-a fost retrasa de catre statul comunist. Redobandirea cetateniei este, in principal, o reparatie morala, la adresa romanilor care au plecat din Romania pentru a scapa de dictatura ceausista.
Personal, am dorit sa solutionez aceasta problema a redobandirii cetateniei inca din 2009, prin  initierea a 2 propuneri legislative de modificare a Legii cetateniei, impreuna cu alti colegi deputati, insa, din pacate, acestea au fost respinse. De aceea, am tinut sa semnalez presei – prin aceasta conferinta – ca nu am renuntat la apararea intereselor electorilor mei si am inregistrat, astazi, a treia initiativa legislativa de modificare a Legii nr.21/1991.
Totodata, tin sa reamintesc reprezentantilor presei de faptul ca – in cei 2 ani de la inceputul mandatului – am avut mai multe proiecte in sprijinul romanilor din Diaspora si nu numai. Dintrea acestea mentionez –  o propunere legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr.299/2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni –  proiectul social-caritabil “Ajutor de la om la om (“One-to-one-assistance”) ce vizeaza satisfacerea nevoilor sociale stringente ale romanilor din tara-mama si consta in „adoptarea la distanta” pentru acordarea de sprijin material copiilor orfani sau persoanelor considerate a fi cazuri sociale speciale, precum si proiectul “Mandria de a fi roman” (“Proud to be Romanian”) lansat in luna februarie anul curent in vederea imbunatatirii imaginii Romaniei in lume.
Initiativa legislativa personala inregistrata astazi – odata devenita lege va permite simplificarea procedurilor de redobandire a cetateniei si mai ales scurtarea perioadei de derulare a acestora.
Pornind de la necesitatea stringenta a solutionarii urgente a problemelor Diasporei – care asteapta solutii institutional-legislative la acestea, fac un apel, pe aceasta cale, la colegii parlamentari indiferent de partidul din care fac parte, sa participe impreuna cu mine, in calitate de co-initiatori la adoptarea acestei initiative legislative de natura sa-i apropie pe romanii din tara de romanii din strainatate.

 
                                                 Deputat                      
                                        Mircea Lubanovici

Primul simpozion international de martirologie din Romania

Sub egida Fundatiei „Sfanta Irina”, a Companiei Dan Puric si a Athenee Palace Hilton, s-a organizat la Bucuresti, in perioada 10-11 octombrie 2010, primul simpozion international de martirologie din Romania, intitulat „Moartea martirica”. 200 de specialisti, distinse personalitati universitare si bisericesti din tara si din strainatate s-au intalnit la prima reuniune care a dezbatut problema mortii martirice, din perspectivele antropologica, medicala si teologica. „Simpozionul acesta vine ca sa clarifice o conditie a Romaniei, pentru ca noi avem un destin istoric tragic, avem un destin politic marginal, dar avem un destin crestin tulburator. Despre lucrul acesta nu se stie. In clipa in care un popor devine constient de sacrificiul, de jertfa facuta, acel popor are un grad de demnitate mai mare”, a spus Dan Puric. „Cuvantul martir este legat foarte mult de crestinism. Dar nu numai crestinii sunt martiri. Si preotul budhist, care si-a aparat manastirea. Peste sase mii de temple budhiste au fost distruse de sisteme comuniste. Si seful de trib Indian, care se uita la manitu si a fost omorat si calcat. Constiinta martirica este constiinta nevinovata a omului. Putem numi toti nevinovatii din toate timpurile, din toate popoarele care au avut de suferit de pe urma unor oameni cu probleme mintale. Un suflet de martir este un suflet nevinovat. Un om care isi realizeaza nevinovatia este un om curat. El vede viata altfel. Oricare dintre noi poate sa devina martir, sau sa devina criminal. Depinde de gradul de credinta in Dumnezeu. Oamenii cu mare credinta in Dumnezeu si cu dar de la Dumnezeu au reusit sa fie martiri. Ceilalti, saracii, au cazut. Este o lucrare a raului. Tortionarii sunt oameni care au cazut. Noi nu-i consideram o alta clasa politica, asta e gandire occidentala. Noi ii consideram crestini cazuti in mana raului, pentru ca numai asa au putut sa faca ce au facut”.
Dominic Rubin, Episcopul Sofian Brasoveanu, dr. Dimitry Avdeev, prof. dr. Tristan Engelhardt jr., prof. dr.Vasile Mihoc, prof. dr. Georgios Metallinos, domnul Dan Puric, alaturi de ceilalti participanti la simpozion, au dezbatut aceasta tema care face parte din istoria recenta a romanilor.
„A fost un adevarat privilegiu sa pot veni si vorbi despre marii martiri ai Romaniei”, a spus unul din parintii fondatori ai bioeticii americane, profesorul doctor in medicina si filosofie, domnul Tristam Engelhardt jr, de la Rice university din Houston. „Eu locuiesc in Texas! Suntem niste pacatosi, nu avem niciun fel de martiri acolo. Astfel ca venirea mea aici a fost o bucurie. Cand am primit invitatia, si primesc multe invitatii, aceasta a fost cea pe care am acceptat-o cu mare placere”.
In cadrul acestor lucrari, au fost definite conotatiile martirologiei, prilej cu care s-a lansat si volumul „Principiile cercetarii martirologice” (Editura Christiana) realizat de prof. dr. Ilie Badescu, lector dr. Andreea Bandoiu si prof. dr. Pavel Chirila.
Vizita la inchisoarea Jilava, fortul 13, a fost un ultim punct al agendei simpozionului. Zidurile, azi ruine, ale unui loc incarcat de istorie trista, inca provoaca fiori in sufletele celor care le revad, sau ale celor care le vad pentru prima data. Prof. dr. Vasile Mihoc, impreuna cu prof. dr. Georgios Metallinos, a condus o slujba de pomenire in amintirea celor care au trecut in nemurire in incinta acestor celule, dar si pentru sufletele celor care au supravietuit chinurilor si noptilor nesfarsite ale anilor de temnita.
Ca o concluzie a lucrarilor sustinute de participanti, domnul Dan Puric a subliniat: „Este un inceput care denunta doua lucruri, dupa parerea mea: nevoia unuia de altul, ma refer romanii si, iata, oamenii care au venit de dincolo, din strainatate, dintr-un spatiu occidental, gandind ca acum Occidentul nu mai este numai Europa, este si America si Australia, in noua paradigma care se pune, si nevoia ca noi, romanii, sa ne intalnim, pentru ca, asa cum am spus si in simpozion, a fost ca o bomba care a explodat dezorganizat, dar o bomba”.

Madalina Corina Diaconu

Friendship: Another Word for Love

By Aura Imbarus,
author of “Out of the Transylvania Night”
Living in a human Babylon, it is hard to find people who you can resonate with and who can truly decode your messages. If you can count the fingers of one hand, and you have as many friends, you are lucky.  The ones comforting you in difficult situations, smiling as nothing had happened, the ones touching and holding your hands when the bridges are burnt and the paths contorted or erased are the few ones, the unique one who you can call friends.
When your spirits sag, they caress you; when your tears wash your cheeks, they embrace you; when grief intrudes, they stand tall and unbeatable in your destiny’s trail.  They take you the way you are; they sing with you in happiness and weep with you in sadness. They bring beauty into your world and leave it flawless. They give you confidence when you lack, they give you faith when you deny it; they give you courage when you are weak, they show you patience when you are at the end of your rope, they love you the way you love yourself. They are your friends, and you are lucky!
The person who accepts you with your weirdness and upbeat personality, with your petty things and crazy, overwhelming emotions, with your scattered past and rocky present, is your friend. He is the one who respects your roots, smoothens your present, and brightens your future.
And as we already know, they are “hard to find, difficult to leave, and impossible to forget.”
In this round world, you will meet people who forget you as you forget others. But once in a blue moon, you encounter that face that will stay with you, imprinted on your mind and carved in your heart for the rest of your life.
They are and will be there for you, no matter how the road of your life will twist and turn, how many ups and downs you will have on your rollercoaster ride, and how many people will come in and out of your journey. They were there and will be there for you. You know them, and they know you, and still they love you. Well, that is called unconditional friendship.
So, can you count them on the fingers of one hand?

REVOLTA CRESTINILOR CANADIENI

Astazi si in saptaminile urmatoare vom face ceva deosebit. Vom informa pe cititorii nostri despre “revolta” crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist si agresiv care a transformat societatea canadiana din una predominant crestina in una in care crestinii au fost redusi la rangul de cetateni de categorie inferioara. Procesul acesta de transformare nu a fost unul abrupt ci unul treptat. S-a manifestat in cursul a citeva decade, incepind cu anii 60. S-a intensificat radical in anii 70 cind Canada a fost dominata de ideologia si politica socialista a Premierului Pierre Trudeau. Tot in anii 70 miscarea homosexuala canadiana a inceput si ea sa-si deruleze agenda radicala de transformare a societatii canadiene in una “toleranta,” “multiculturala,” si permisiva. Campania de secularizare a crescut in anvergura in anii 80 si 90, rezultind in anul 2002 in declararea de catre un tribunal federal din Toronto a unui drept la casatorii
intre persoane de acelasi sex. Pe parcursul acestor decade diverse forte anticrestine si secularizante s-au unit intr-o campanie de distrugere a influentei celui mai rezistent bastion impotriva agendei seculariste – crestinii canadieni si lobby-ul crestin canadian. Strategia si perseverenta lor a rezultat in succese strategice care a fortat comunitatea crestina sa bata in retragere vreme de multi ani.

Spre finele anilor 90, insa, crestinii canadieni au demarat o contraofensiva, un “push back,” impotriva grupurilor secularizante si homosexuale. Aceasta “revolta” a inceput in provincia canadiana British Columbia unde crestinii evanghelici erau mai numerosi si mai bine organizati. De atunci “revolta” lor s-a extins in toata Canada rezultind intr-o schimbare radicala a situatiei de pe frontul razboiului pentru valori care e in derulare la ora actuala in Canada. Prin eforturi masive si strategii bine concepute si coordinate, initiate la nivel local, biserici, scoli si parohii, si apoi extinse la nivel national, in aprilie anul acesta au reusit sa scoata de la putere guvernul socialist din Ottawa, inlocuindu-l cu guvernul conservator al Premierului Harper. Iar de atunci incoace rezultatele au inceput sa se manifeste in mod pozitiv. Canada a anuntat in primava ca nu va mai finanta programe de avort sau de control al populatiei in Lumea a Treia; a
refuzat sa participe la marsul homosexual din Toronto; a refuzat sa-l finanteze; si a stopat finanterea unor programe de educatie sexuala in scolile publice canadiene.

Sa fie oare Canada tot tara din care sa inceapa redobindirea valorilor crestine in societate? Punem intrebarea aceasta deoarece tot in Canada a inceput procesul de globalizare a luptei pentru familie si casatorie prin decretarea dreptului la casatorii unisex in 2002. De atunci incoace acest flagel a devenit strigatul de batalie al miscarilor antifamilie si antivalori in toata lumea.

De ce facem cunoscuta “revolta” crestinilor canadieni in Romania? Din mai multe motive. In primul rind pentru ca succesul crestinilor canadieni este cu adevart istoric si unic. Trebuie cunoscut. In al doilea rind, e un eveniment care ne poate incuraja pe toti. In plus, ne poate servi ca model, nu numai noua, ci tuturor crestinilor din Uniunea Europeana care doresc sa restabileasca valorile crestine in tarile in care traiesc. Clasa politica ia aminte atunci cind crestinii isi unesc vocea si isi exprima doleantele. Se poate spune ca in Romania deocamdata nici crestinismul nici valorile crestine nu sunt periclitate de actiuni legislative, politice, sau de grupuri ostile, asa cum a fost cazul in Canada. Pentru asta suntem multumitori lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca lucrurile nu se pot deteriora in Romania chiar in viitorul imediat. Deciziile eronate ale Curtii Europene a Drepturilor Omului fara indoiala vor fi simtite si in Romania, mai devreme sau
mai tirziu. De exemplu, in decembrie Curtea va decide daca simbolurile religoase vor fi permise in scolile publice italiene. O decizie defavorabila Italiei ne poate afecta si pe noi. Ce vom face atunci? In acest sens mobilizarea plina de success a crestinilor canadieni ne poate servi ca model in lupta pentru pastrarea valorilor crestine in tara in care traim.

O Carte Despre Revolta Crestinilor Canadieni

O carte despre revolta si succesul crestinilor canadieni in respingerea secularismului si al lobby-ului homosexual a fost publicata in vara de una din cele mai prestigioase jurnaliste canadiene, Marci McDonald. Cartea este enorm de informativa, bine scrisa, obiectiva, si bazata pe informatii adunate din surse multiple, interviuri cu personalitati cheie a miscarii provalori din Canada si din Statele Unite. Titlul cartii este deasemenea sugestiv si confident: Armageddon (adica “Armaghedon”) Tot in vara, un jurnal canadian a publicat un capitol din aceasta carte, intitulat, la fel de sugestiv, “Raising the Joshua Generation, (“Cresterea Generatiei Iosua”), o aluzie evidenta la impozanta personalitate din Vechiul Testament, Iosua, care a cucerit Canaanul, dind la o parte paganismul canaanit. Capitolul a fost publicat in 5 serii. Voluntarii nostri l-au tradus si vi-l punem la dispozitie incepind de astazi.
Partea prima a capitolului o publicam astazi. Este intitulata “British Columbia, Test Bed for Harper’s Religious Base,” (“Columbia Britanica – Testul Bazei Religioase a lui Harper”) [Nota AFR – Stehpen Harper e Premierul curent al Canadei] si explica geneza conflictului intre crestinii din Columbia Britanica si miscarea homosexuala canadiana. A inceput cu o actiune judecatoreasca intentata de un cuplu homosexual care avea ca obiectiv predarea in scolile publice din provincie a unui curs de “toleranta a homosexualitatii.” Inainte ca procesul actiunii sa aibe loc insa, oficialitatile canadiene au facut o intelegere cu cuplul homosexual, una care insa nu s-au gindit ca va rezulta in revolta crestinilor. Printre altele, autoritatile canadiene se angajau sa permita predarea in scolile publice canadiene a unui curs de toleranta a homosexualitatii, iar scolile publice canadiene se angajau sa permita unor activisti homosexuali sa faca
prezentari in cadrul claselor de toleranta a homosexualitatii.
Aceasta prima parte a capitolului a fost tradusa pentru noi de un voluntar AFR, Ioana Pavel, redactor din Bacau. Nu avem cuvinte sufieiente sau adecvate sa ne exprima apreciarea fata de dinsa pentru investitia enorma care a facut-o in traducerea acestui segment, ait de timp cit mai ales intelectuala. L-a tradus in doar o saptamina, un text de peste 4.000 de cuvinte. O traducere de o calitatea excelenta si acuratete impecabila. Aceea dintre d-tra care cautati profesori de engleza, traducatori, sau redactori, va rugam sa ne contactati. In prezent d-na Pavel isi cauta un loc de munca. Va multumim.

ARMAGHEDON

Cum a devenit Columbia Britanica punctul de inceput al bataliei crestine conservatoare pentru schimbarea valorilor Provinciei?

In clasa a XII-a la ora de Studii Sociale, la scoala Riverside din orasul Port Coquitlam [din Columbia Britanica], 25 de elevi isi indreapta atentia catre un barbat bine imbracat, invitatul lor in aceasta sapatamana. Avand o infatisare impecabila in puloverul gri si camasa incheiata la nasturi in partea de jos, el este departe de a fi o figura impozanta, avand o inaltima cu usurinta intrecuta de fetele din clasa, dar acesti elevi stiu bine ca nu se poate ca acest barbat sa fie un “orisicine.” Cursul de Justitie Sociala 12 pe care il audiaza elevii, este noul si controversatul curs creat pentru combaterea discriminarii in scolile britanco-columbiene. Barbatul imbract impecabil este Murray Corren, sursa de inspiratie si forta acestui curs. Jumatate dintre cuplurile homosexuale candiene sunt in spatele celei mai provocatoare restructurari a programului de invatamant provincial de cand guvernul a indraznit sa predea elevilor un subiect pina recent
interzis si numit “sex”.

Pe chat-urile online si pe blogosfera conservatoare, s-a tot discutat despre Murray Corren si  “sotul” sau, Peter Corren, de cand au lansat plangerea judecatoreasca privind drepturile omului impotriva Ministerului Educatiei din Columbia Britanica pentru “discriminare sistematica pe baza de sex.” 7 ani mai tarziu, cand in sfarsit cazul a fost programat pentru a fi ascultat de judecator, guvernul a decis sa creeze un curs optional, folosindu-se de propunerea celor doi Corren, referitor la combaterea nu numai a homofobiei, dar si a bigotismului (intolerantei) de orice fel, incluzand si intoleranta fata de handicapati, fata de cei fara adapost si de cei saraci. Aceste subiecte li s-au parut celor mai multi parintii catolici si evanghelici suspecte, mai degraba niste “perdele” pentru a masca adevaratele scopuri ale cursului: introducerea fortata sau frauduloasa a unei “agende homosexuale” unor tineri usor de impresionat. Timp de doi ani au
incercat sa impiedice predarea acestui curs. Intre timp a aparut inca un produs al intelegerii dintre Corren si oficialitatie canadiene care a cauzat si mai multa consternare: un ghid al programei scolare de predare a diversitatii in anumite subiecte de la gradinita pana la liceu, unde “familiei” Corren i se acorda un rol fara precedent. Un grup de evaghelici, constituiti in Alianta Canadiana pentru Justitia Sociala si Asociatia pentru Valorile Familiei au strans 17.000 de semnaturi in favoarea unei petitii impotriva acestei intelegeri si au facut o demonstratie zgomotoasa in fata Parlamentului provincial. In plus, arhiepiscopul catolic al orasului Vancouver, Raymond Roussin, a avertizat parintii ca ghidul propus va infecta scolile cu un “material inacceptabil din punct de vedere moral”.

Dupa debutul cursului de Justitie Sociala 12 in toamna anului 2008, adversarii miscarii si-au marit eforturile. 6 organizatii, incluzand Real Women of Canada (“Adevaratele Femei Canadiene”), au format o coalitie numita “Dati-ne Inapoi Scolile”, care a atacat intelegerea dintre oficialitati si Corren ca subminind drepturile parentale.

In Abbotsford, epicentrul gruparii conservatoare crestine din Columbia Britanica, aceasi comisie scolara care a aprobat predarea creationismului (Nota AFR – creationismul este o ramura a stiintei care demonstreaza crearea universului dupa modelul biblic) a refuzat sa ofere cursul lui Corren vreme de un an – impotrivirea lor fiind sustinuta de un grup de oameni numit Parintii pentru Democratie in Educatie, afirmind ca predarea cursului ar avea iz de “dictatura guvernamentala.” “Dictatura Guvernului!” au strigat reclamele online, “Sunteti alarmati de noua revizuire a programei scolare? Sfideaza drepturile parintilor, valorile culturale si libertatea religioasa!”

In timp ce protestul zgomotos impotriva intelegerii Corren devenise cea mai polarizanta altercatie dintre razboaiele culturale canadiene, el de fapt a fost ultima batalie dintr-o lupta de jumatate de secol in privinta valorilor care vor fi sau nu vor fi predate in scolile publice, si cine va avea de spus ultimul cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor: parintii sau guvernul. Inca de cand orice mentionare a creationismului a fost interzisa la orele de biologie si de cand rugaciunea a fost scoasa din scoala in numele armoniei intre confesiuni, multi crestini conservatori au inceput sa vada sistemul de educatie cu suspiciune si ostilitate. Dupa cum vedeau ei lucrurile, liberalii si umanistii seculari au conspirat cu sistemul juridic canadian pentru eliminarea tuturor simbolurile crestine din clasele scolare si pentru impunerea in constiinta copiilor lor a unui nou set de valori, unul strain.

Reactiile Provinciei Alberta

In Quebec, unde guvernul provincial a orchestrat secularizarea educatiei vreme de un deceniu, cativa catolici si evaghelici au demarat actiuni in instanta impotriva Ministerului Educatiei cu privire la un nou curs ecumenic numit Etica si Cultura Religioasa pe care Ministerul l-a declarat obligatoriu. Creat cu scopul de a spori intelegerea interculturala intr-o provincie unde  o astfel de intelere civica nu prea era, cursul a provocat o jignire grava pentru ca a acordat aceeasi importanta hinduismului, iudaismului, religiei Islamice, spiritualitatii aborigene canadiene si chiar si spiritualitatii Wicca (Nota AFR – vrajitorie), ca si crestinismului. Anul trecut, insa, un judecator din Quebec a respins un caz depus de doua familii din Drummondville care au acuzat ministerul ca le-ar fi violat drepturile constitutionale refuzand cererile lor de a-i scuti pe copiii lor de la curs, dar, cum multe alte cazuri pe rol asteapta sa fie audiate, acesta pare sa fi
fost cam ultimul cuvant al Curtii.

Intre timp, guvernul Albertei a fost si el atacat pentru introducerea unei masuri controversate care garanta parintilor din provincie dreptul care le-a fost refuzat parintilor din Quebec: posbilitatea de a-si scoate copiii de la cursurile care vizeaza strict religia sau orientarea sexuala. In ciuda obiectiilor federatiei provinciale a profesorilor si a unei avertizari primite din partea Asociatiei Canadiene a Libertatilor Civile ca proiectul legislativ va favoriza “promovarea regimului intolerantei religioase”, proiectul legislativ a supravietuit 5 saptamani furtunoase de discutii in Parlament si a fost adoptat ca lege in primavara lui 2009, un eveniment care l-a facut chiar pe fostul senator conservator Ron Ghitter sa observe ca “ne-am cam intors in Evul Mediu”.

Actiunea Albertei era vizata sa stopeze raspandirea cazului Corren peste granitele provinciale, o teama pe care crestinii conservatori au facut-o cunoscuta in toate provinciile canadiene. Cu toate acestea insa nu toate obiectiile la cursul de Justitie Sociala 12 au venit din tabara sustinatorilor valorilor familiei. In timp ce ministerul educatiei vedea in cursul acesta un eveniment important pentru promovarea diversitatii la nivel national, cele mai puternice obiectii au venit chiar din partea comunitatilor care alcatuiau  amestecatura demografica a provinciei: Hindu, Sikh si canadienii chinezi care au demonstrat ca in ceea ce privesc anumite valori, cum ar fi casatoriile homosexuale, pot fi la fel de conservatori ca si crestinii. Acest aspect nu a fost pierdut din vedere de catre Stephen Harper [Nota AFR – Premierul Canadei] atunci cand si-a trasat strategia teist-conservatoare, si nici nu a fost un accident faptul ca si-a pornit campania electiva in
2008, intr-un pulover albastru, plimbandu-se si sarutand bebelusii in compania unei politiciene locale de origine chineza, Alice Wong. La ora actuala Wang e parlamentara conservatoare a provinciei, si o purtatoare de cuvant si fondatoare al CASJAFVA, un grup al dreptei politice, ai carui membri, in mare parte chinezi, au organizat cel mai mare protest impotriva intelegerii guvernului provincial cu “sotii” Corren.

Dar opozitia impotriva cursului de Justitie Sociala 12 a fost incurajata si de personalitati profamilie din State Unite, cum a fost Focus on the Family, cu sediul canadian la periferia orasului Langley, in estul Vancouver-ului. La scurt timp dupa campania sa radiofonica impotriva casniciilor homosexuale in SUA, fondatorul lui Focus on the Family, James Dobson, a avertizat milioanele de abonati la buletinul sau informativ zilnic de inca o amenintare: un complot al unor activisti homosexuali  impotriva scolilor de pe intregul continent american. In linii mari, el a explicat “indrazneala homosexualilor de a remodela valorile unei intregi generatii, incepand cu cei mai tineri si vulnerabili” membrii ai societatii.

Invitandu-si ascultatorii sa respinga notiunea ca homosexualitatea este un stil de viata acceptabil, Dobson si-a facut argumentele fara timiditate, afirmind ca “Nu a mai fost incercata o strategie asa de perversa de cand Hitler a pregatit tanara generatie de germani si austrieci pentru razboi.”

“Fabricarea” lui Corren

Stand in fata elevilor de la ora de Justitie Sociala 12, Corren pare inacapabil de o proza atit de inflacarata ca a lui Dobson, dar ca un veteran al bataliei pentru drepturile homosexualilor in provincie, el este categoric un cosmar al lui James Dobson, un simbol al ceea ce conservatorii religiosi condamna ca fiind eronat cu educatia publica canadiana.

Murray Corren ar fi putut recita elevilor anumite statistici ireale: 82% dintre studentii homosexuali spun ca sunt hartuiti si 48% spun ca au incercat sa se sinucida. Putea chiar sa fi povestit tragedia a doi adolescenti americani care si ei s-au sinucis, unul dintre ei fiind gasit spanzurat de un cablu electric, dupa ce a fost hartuit si numit “fetita” de catre colegii lui. In loc de asta, insa, Corren le povesteste elevilor o versiune scurta a propriei sale biografii, cum a crescut avand numele de Murray Warren, intr-un orasel minier din Newfoundland, si cum era batjocorit de colegii de scoala care il numeau “fetita,” sau cum ajungea din cand in cand acasa schiopatand si cu nasul spart. El admite ca ce povestests copiilor este o strategie bine calculata: accentueaza aspectul personal, nu cel politic. “Toate studiile, spune el, arata ca daca cunosti un homosexual, e mult mai greu sa discriminezi”.

Ajungand la varsta majoratului in 1950, Corren a inceput sa fie bantuit de o carte pe care o gasise la o biblioteca publica, cu titlul “Sexualitatea anormala” care, spune el, detaliaza si explica homosexualitatea ca o “boala, afectiunea asta psihica pe care o am”. Chiar si cand a ajuns la Universitatea Memoriala din St John, apoi la Montreal, unde a predat pentru doi ani, a trait in teroarea de a-si dezvalui orientarea sexuala. Acest lucru insa s-a schimbat cand a plecat in Anglia sa isi termine teza de masterat. Lucrand intr-un club privat homosexual din Londra, a pus ochii pe un englez elegant, cu ochi albastri patrunzatori, cu numele de Peter Cook, si asta a fost inceputul unei relatii de 40 de ani, care a durat pana la moartea lui Cook, in decembrie 2009.
5 ani mai tarziu, cand cei doi au devenit cel mai popular cuplu homosexual casatorit, au aparut in documentarul “De ce sa te casatoresti” si si-au anuntat un nume comun nou, amestecandu-si numele de familie legal, formand din Cook si Warren, Corren, o porecla care a devenit un nume bine cunoscut in cercurile religioase.

Au stat impreuna aproape doua decenii, implicindu-se in afaceri cu flori in Anglia si Africa de Sud, pana le-a venit ideea sa se inscrie pe lista homosexualilor care adera la miscarea pentru drepturile homosexualilor. Mutati in Vancouver in preajma Olimpiadei Homosexuale 1990, au gasit acolo un oras unde homosexualii celebrau un nou sens al libertatii, dar la Coquitlam, la scoala elementara unde preda Corren, si-au pastrat relatiile in ascuns. Apoi, intr-o excursie la San Francisco, urmarind parada flamboianta a Mandriei Homosexualilor, Corren a fost uimit sa vada o multime de profesori homosexuali, demonstrind si tinand un banner, prin care isi proclamau identitatea sexuala. Corren a fost atat de miscat de deschiderea lor incat a iesit din multime sa li se alature, si numaidecat euforia i-a fost naruita de acuzatia unuia din multime: “Unde ai fost cand am avut nevoie de tine?” a strigat un tanar spectator catre grupul de profesori homnosexuali.
Incidentul acesta l-a impresionat mult pe Corren. “Mi-am dat seama ca era o intrebare la care trebuia sa raspund” spune el elevilor de la cursul de Justitie Sociala. “Unde am fost eu pentru elevii carora le predam, si care se luptau, si ei,  cu propria identitate sexuala ? »

Interzicerea cartii

Ca membru fondator al unui grup de suport “Educatorii Homosexuali si Lesbiene din British Columbia” (GALE BC), Corren a devenit vorbitorul lui si o tinta a atacurilor conservatorilor. Cand a rugat conducerea scolii sa investigheze dificultatile elevilor homosexuali, a primit primele amenintari cu moartea. Cateva luni mai tarziu, la o tumultuoasa intalnire a Federatiei Profesorilor din Columbia Britanica, decizia lui de a demara o politica oficiala de contracarare a homofobiei a fost un succes, dar aceasta victorie a fost scurta, rezultind intr-o contraofensiva a crestinilor conservatori care dupa aceea s-a extins in toata Canada. In consecinta, conducerea scolii din Surrey a interzis orice material recomandat de educatorii care faceau parte din organizatia invatatorilor homosexualui din Columbia Britanica. Acest succes nu a fost nici pe departe o surpriza, avind in vedere ca printre administratorii scolii din Surrey era Heather Stilwell, o fosta
lidera a Partidului Patrimoniului Crestin Canadian.

Dar nici organizatia invatatorilor homosexualui nu s-a lasat si a atacat decizia administratiei scolii. Cateva saptamani mai tarziu, un educator de gradinita, pe nume James Chamberlain, a cerut permisiunea de a folosi trei carti suplimentare de povesti pentru copiii de la gradinita care descriau familiile de homosexuali: Mamicile lui Asha, Buchetul lui Belinda si Un Singur Tata, Doi Tati, Tatii Maro, Tatii Albastri.

In timp ce Corren recita titlurile, elevii din scoala de la Riverside inclina capul in semn de aprobare – pentru cei mai multi, cartile au fost deja parcurse in scoala primara – dar administratorii din Surrey le-au interzis pe toate trei. Fiind de fata la o intalnire supra aglomerata a conducerii scolii unde Corren a aparut sa-l apere pe Chamberlain, Corren purta un tricou sport cu inscriptia “Bigotii Interzic Carti,” si numaidecat s-a aflat in mijlocul unei razmerite a parintilor. Un reporter l-a tras repede in masina, in timp ce unii dintre parinti l-au urmarit iar unul dintre ei l-au numit “pervers” si “pedofil”. Incidentul acesta insa l-a intaritat pe Corren si mai mult. El si partenerul lui au angajat un avocat specializat in drepturile omului, pe nume Joe Arvay, care cu o alta ocazie a aparat o vanzatoare lesbiana de la libraria “Micile surori” din Vancouver, si a demarat o actiune judecatoreasca impotriva administratiei scolii din
Surrey.
Cei doi Corren i-au garantat avocatului Arvay un onorari care a depasit 1 milion de dolari si a implicat doua recursuri in Tribunalul Suprem.

Un moment de cumpana – si pentru crestini

Dupa 5 ani de litigii Tribunalul Suprem a decis ca administratia scolii din Surrey a violat legea canadiana interzicand cele trei carti de povesti. Presedinta tribunalului, Beverly McLachlin, a refuzat sa recunoasca suprematia drepturilor parintilor in educatia copiilor. “Parerile sau punctele de vedere ale parintilor, oarecum importante, nu pot trece peste imperativul impus scolilor publice din Columbia Britanica, si anume acela de a oglindi diversitatea comunitatii, si de a preda toleranta si intelegerea diferentelor”, a declarat ea.

Pentru multi crestini conservatori, aceasta decizie a devenit un moment de cumpana, si a generat o batalie decisiva care i-a energizat intr-un activism al alegatorilor, similar cu acela demarat de  Ralph Reed in Statele Unite. [Nota AFR – Ralph Reed a fost liderul Coalitiei Crestine – Christian Coalition – din SUA care a mobilizat crestinii americani in alegerea lui George Bush ca presedinte al SUA in 2000 si in 2004) S-au mobilizat sa domineze administratia scolilor publice din Canada cit si a consiliilor municipale cu scopul de a organiza o miscare de rezistenta nationala. O coalitie social-conservatoare numita Organizatia Alegatorilor din Surrey a mobilizat alegatorii cistingind majoritatea administratiei scolii din Surrey, conducerea scolii si consiliul municipal. Pentru aproape un deceniu dupa aceea unul din liderii acestei organizatii a fost fosta directoare a scolii din Surrey, Mary Polak, care mai tirziu a devenit ministru plin in guvernul
provincial al lui Gordon Campbell.

“Cand se va intoarce Hristos, cum vor arata toate (lucrurile)?”

Aceasta este o intrebare la ora de istorie la una din scolile din Canada, in care se preda pe baza invataturii Bibliei. In scoala asta exista o singura definitie a “familiei”.

Jerry Falwell [Nota AFR – liderul miscarii crestine conservatoare din Statele Unite intre 1979 si 2000], care a ajutat la promovarea educatiei crestine ca obiectiv primordial pentru crestinii americani, a prezis, intr-o cuvantare tinuta in fata prietenilor lui fundamentalisti, “o vreme cand, ca si in vremurile dintai ale tarii noastre [Americii], nu vom mai avea scoli publice. Bisericile le vor lua in stapanire din nou si crestinii le vor conduce.”

Atat de exploziva a fost atmosfera in Columbia Britanican dupa intelegerea autoritatilor cu Corren incat Derek Rogusky, vicepresedintele organizatiei Focus al Familiilor Canadiene, a prezis ca se va produce un exod masiv al evanghelicilor din scolile publice canadiene. Dar cand Ministrul Educatiei a emis statisticile copiilor care erau inrolati in scolile publice, a fost evident ca un astfel de exod un s-a produs. In loc, insa, statisticile indicau o directie si mai ingrijoratoare pentru educatorii provinciali: o crestere  constanta anuala de 2%  a numarului de elevi ai Columbiei Britanice, in ultimele doua decenii, care invata in scoli private, cei mai multi dintre ei in scoli organizate de culte religioase.

Columbia Britanica are cel mai mare numar de scoli religioase

In ciuda hotararii ministerului de a garanta diversitatea in clase – sau poate ca din cauza ei- aproape 11% din elevii din Columbia Britanica invata la academii crestine, iudaice, sikh sau musulmane, cu o ratie de doua ori mai mare decat in alte provincii. In mod evident, unul din motivele pentru care s-a inregistrat aceasta crestere este ca, impreuna cu Alberta, Columbia Britanica plateste pana la 50% din taxa studentilor inscrisi in scolile private acreditate. Aceasta subventie insa a ingrijorat multe administratii scolare ca autoritatile le-ar putea forta sa se conformeze intelegerii lui Corren cu autoritatile canadiene. Desi ministerul le-a adresat o scrisoare in care le spunea ca nu au de ce sa se teama, controversa a dezvaluit o distinctie importanta: nu toate scolile crestine fac parte din aceeasi tabara de reactionari. In Surrey, Dennis de Groot, directorul Colegiului Crestin Fraser Valley, a socat pe cativa din colegii lui, predind programa
Justitia Sociala 12 studentilor lui. Explicatia lui a fost cursul se potriveste perfect cu misiunea scolii, aceea de a scoate studenti gata de a ataca probleme sociale, ca saracia, nedreptatea, sau rasismul – un curs care include si o excursie cu cei din ultimul an intr-un sat sarac din Africa. “Daca nu ii invatam noi despre dreptate…”, scria de Groot in Stirile Crestine ale Columbiei Britanice, “atunci cine o va face?”

Un curriculum crestin

Carata o educatie seculara bazata pe Biblie? In clasa a treia a lui Betty-Anne Rozema la scoala crestina din Knox, Bowmanville, Ontario, 20 de copilasi mici cat gamalia unui ac stau cu picioarele incrucisate pe covor langa o nava spatiala imitata de o mana. Batand din palme ca sa atraga atentia, Rozema tine in mana o carte uriasa cu imagini, aratand copiilor o explozie gigantica de lumina. “Multi astronomi cred ca universul s-a creat in urma unei explozii uriase numita Big Bang” spune ea. “Totul a inceput cu particule foarte, foarte mici de materie”. Un copil de 6 ani a fost destul de iute pentru a prinde unde « bate » profesoara. « Nu e adevarat » striga el. « Ei bine, asta e ceea ce cred oamenii de stiinta” spune invatatoarea cu calm. “Tu ce crezi?” Raspunsul vine de 20 de ori mai tare si raspicat: “Dumnezeu a facut-o!”

Rozema nu se opreste pentru a discuta situatia, mergand repede mai departe  la descrierea sistemului solar si fragila protectie pe care ne-o da atmosfera. “Sunt foarte fericita ca Dumnezeu ne-a pus pe planeta asta, la o distanta potrivita fata de soare”, spune ea. “Oamenii trebuie sa fie foarte atenti si sa aiba grija mai mult de atmosfera, altfel nu vom mai avea aer sa respiram”. In diferenta dintre teoria atmosferei si credinta scolii in infaibilitatea Bibliei, Rozema trateaza cu delicatete lucrurile, constienta fiind ca unii parinti cred in istoria creatiei lumii in 6 zile, in timp ce altii prefera o versiune crestina a Big Bang-ului in care Dumnezeu a “coregrafiat” artificiile cosmice. “Nu le spun care din versiuni sa creada – las asta in seama parintilor” spune ea. “Oricare din ele ar fi, il trateaza pe Dumnezeu ca suveran. El a initiat-o: ordinea a aparut din dezordine. Dumnezeu stie ce face.”

In clasele mai mari, copiii invata despre evolutie sau alte teorii privind originile universului care nu fac nicio referire la vreo zeitate, dar acesta nu este un mesaj pe care Rozema vrea sa il comunice clasei. “N-as promova nicio teorie in care Dumnezeu este absent – asta e un lucru de temut”, spune ea. “Cred ca copiii vor sa aiba parametri in care sa creada. Daca ceea ce aud aici este compatibil cu ceea ce aud acasa, viziunea lor asupra lumii devine mai solida.”

Scolile invizibile

Consideratia atat pentru autoritatea parentala cat si pentru cea biblica este unul din motivele pentru care 134 de familii platesc pana la 12.500$ pe an sa isi trimita copiii la scoala Crestina din Knox, una din cele aproximativ 1500 de scoli evanghelice private din Canada. In Ontario, ca si in celelalte provincii, acest numar sfideaza realitatea numarului de scoli crestine, deoarece multe dintre ele nu se inregistreaza cu organizatiile care promoveaza educatia crestina pe linga politienii canadieni.

“Exista anumite scoli care nu vor sa fie inregistrate” spune Adrian Guldemond, directorul executiv al Aliantei Scolilor Crestine din Ontario care pretinde ca are 80 de membri in asociatie dar estimeaza ca exista aproape 650 de institutii de genul acesta in toata provincia. “Ele sunt, ceea ce noi numim “scolile invizibile” – de obicei se gasesc in case sau in biserici” explica el. Ei cred despre guvern ca este anti-crestin si necooperativ, si le place sa stea departe de ochiul autoritatilor.

Un numar tot mai mare de conservatori, inclusiv multi imigranti, cauta si ei tot mai mult scoli crestine ca un refugiu de tot ce ei percep ca fiind strain culturii crestine in sistemul scolar public, unde clasele sunt de doua ori mai mari si unde traficantii de droguri se pot infiltra cu multa usurinta.

Parintii lui Winston Quintal, abia sositi din India, si-au scos copilul dintr-o scoala din cartier, fiind ingrijorati de zvonul in legatura cu prezenta drogurilor in scoli si cu preocuparea pe care o avea fiul lor cu dorgurile. “Parintii mei sunt foarte atenti cu viata mea sociala” spune Quintal in timpul unei pauze in clasa a VII-a, la Knox. “Aici, directorul cunoaste fiecare elev si profesorii sunt mult mai stricti. A trebuit sa ma obisnuiesc. In vechea mea scoala, tot ce conta era sa fii cool.”

Note mari

In testul de verificare a cunostintelor elementare pe care il sustin o data la 2 ani, elevii scolilor crestine obtin note mai mari decit elevii din scolile publice. Elevii din Alianta Crestina din Ontario au fost printre cei mai buni 20% dintre elevii din provincie, in timp ce studentii din scolile publice au reusit doar sa ia o medie de trecere.

“Adevarul despre scolile publice este ca e construita dupa modelul de consum”, spune directorul scolii din Knox, George Petrusma. “Daca nu ne-am face treaba, bancile noastre ar fi goale”. La Knox, fiecare zi incepe cu rugaciune si cu o jumatate de ora de inchinare. Curicula este desemnata de Asociatia Scolilor Crestine din Ontario, dar este modelata pentru a raspunde standardelor academice provinciale, legand insa fiecare fragment cu un citat din Biblie. Discutind, de exemplu, istoria aborigenilor canadieni, cursul contine si un avertisment pentru copii: “Nu numai noi, dar si Dumnezeu este jignit de stereotipuri”.

Asa cum afirma profesorul din clasa a VIII-a, Stephen Jansen, “noi avem o filozofie pedagogica diferita.” Fiul unui director al unei scoli crestine, Jansen recunoaste ca abordarea anumitor subiecte este mai dificila in scolile crestine decit cele predate de colegii lui de la scolile publice. “Conceptia crestina despre istorie este cu totul unidimensionala”, precizeaza el. “Dumnezeu conduce istoria si exista in ea un punct culminant: intoarcerea lui Hristos.” O intrebare scrisa in partea de sus a tablei pe care o folosete are rolul de a aminti copiilor de acel moment: “Cand Hristos se va intoarce,” intreaba ea, “ cum vor arata lucrurile?”

“Dezordinea lumii”

Este posibil pentru studentii care merg mai departe la liceul crestin din josul strazii, sau care mai departe vor absolvi o facultate crestina sau un colegiu biblic, sa isi petreaca intreaga perioada de studii, asa cum a facut Jansen, in interiorul institutiilor educationale crestine. Totusi, el inisista pe faptul ca “scoala nu inseamna a ridica ziduri si a spune “Noi suntem o fortareata a credintei crestine”. El invita elevii sa cunoasca si sa inteleaga ceea ce el numeste “dezordinea lumii”, de la problemele Afghanistanului si ale Orientul Mijlociu, pina la mesajele consumiste cu care ii bombardeaza mass-media. “Cand elevii vor parasi scoala, vrem sa fim siguri ca pleaca echipati si pregatiti sa faca alegeri intelepte si cu discernamant”, spune el, “ca actioneaza in conformitate cu valorile si credinta lor”.

La cursurile de stiinte sociale nu se spune nimic despre permutarile noii familii, ca de exemplu cea cu parinti de acelasi sex, si desi unii elevi sunt copiii unor mame singure sau unor parinti divortati, situatia lor este considerata atat de anormala incat li se ofera un program de consiliere speciala in timpul orei de pranz. “Definitia familiei aici este o mama, un tata si copii,” spune directorul Petrusma.

ROMANII DIN PORT COQUITLAM

Un amanunt interesant. In Port Coquitlam, locul unde a izbucnit revolta crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist, locuiesc romani. Si probabil nu putini avind in vedere ca, dupa cum aflam din articolul de mai jos tocmai publicat in Romanian Global News, acolo functioneaza si o biserica romana.

Seara de muzica si poezie Biserica Crestina Agape din Port Coquitlam, British Columbia
Port Coquitlam, Canada/Romanian Global News   miercuri, 20 octombrie 2010

Biserica Crestina Agape ii asteapta pe romanii din British Columbia sa ia parte sambata, 23 octombrie, de la ora 17:00, la sediul sau din Port Coquitlam, la un nou eveniment cultural-religios, o seara de muzica si poezie, transmite Romanian Global News, care citeaza Centrul Comunitar Romanesc din British Columbia. La eveniment va participa cunoscutul grup vocal Fratii Groza si a Rev. Tudor Gradinaru, Intalnirea este oferita in beneficiul comunitatii romanesti din Vancouver Area. Adresa manifestarii: 3433 Coast Meridian Rd, Port Coquitlam, B.C. Intrarea este libera.  Biserica Agape are in alcatuirea sa crestini din bisericile baptiste, penticostale si a crestinilor dupa Evanghelie. Ca orientare, biserica este evanghelica si non-denominationala. In cadrul serviciilor noastre participa si persoane care isi definesc altfel apartenta crestina. Provenind din cele trei denominatiuni aratate mai sus, biserica Agape are o conducere prezbiteriala, alcatuita in
prezent din pastorul Emanuel C. Pavel si prezbiterul Ioan Cota. Incepand cu a doua parte a anului 2008 , pastorul Ted Pope din SUA s-a retras din motive personale.

LIBERTATEA DE CONSTIINTA CISTIGA IN CONSILIUL EUROPEI
Vesti bune parvin din Consiliul Europei unde joia trecuta (7 octombrie) Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a respins mult criticatul Raport McCafferty. De ani de zile monitorizam evolutia rezolutiilor si a rapoartelor care privesc valorile si migrarea lor prin structurile europene. Experienta care am acumulat-o cred ca ne indreptateste sa numim evenimentul din 7 octombrie unul istoric.

Despre Raportul McCafferty am scris timp de mai multe saptamini, Raportul avind ca obiectiv specific si explicit ingradirea si chiar anihilarea libertatii de constiinta in raport cu avortul. Dupa dezbateri lungi Raportul a fost modificat prin amendamentele impuse de delegatii din European People’s Party (Partidul European Popular), adica grupul conservator din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Amendamentele au avut in final efectul net de a anula in intregime toate paragrafele din Raportul McCafferty care cautau sa submineze libertatea de constiinta. Printre altele amendamentele afirma ca nici o persoana sau institutie nu pot fi constrinse sau discriminate pentru ca refuza sa presteze servicii de avort, eutanasie, sau ori care alte actiuni care ar putea rezulta in moartea fetusului sau al embrionului uma. In plus, ele garanteaza libertatea de constiinta a individului si dreptul de a refuza sa participe la proceduri de avort sau de terminare
a vietii. Raportul final a fost rescris in formula sugerata de delegatii  EPP si a fost adoptat cu  un vot de 56 la 51, cu 4 abtineri.

Cum au Votat Romanii?

Din Moldova a participat la dezbateri si vot d-l Valeriu Ghiletci si a votat pentru Raport. Din Ucraina a participat d-l Ivan Popescu (grupul socialist) care si el a votat pentru Raport. Din Romania au participat d-l Viorel R. Badea (PLD) care si el a votat in favoarea Raportului, si d-l Titus Corlatean (PSD) care cu toate ca a votat in favoarea a doua amendamente pozitive, nu a votat raportul final. Va rugam retineti pozitiv numele d-lui Viorel Badea la alegerile parlamentare urmatoare. Restul delegatilor romani sau moldoveni nu au participat nici la  dezbateri nici la vot. Le mumtumim celor care au participat si mai ales apreciem ca au votat  in favoarea libertatii de constiinta. Astfel ne protejaza o libertate fundamentala care sta la baza oricarei societati democrate sau de drept.

O personalitate importanta care s-a remarcat cu prilejul demersurilor impotriva raportului McCafferty a fost d-l Luca Volonte din Italia. El a redactat majoritatea amendamentelor care in final au transformat raportul McCafferty din unul impotriva libertatii de constiinta in unul in favoarea ei. D-l Volonte e un prieten al Romaniei si al AFR. In martie 2010 ne-a onorat cu prezenta la conferinta anuala AFR de la Timisoara unde a vorbit cu multa pasiune despre credinta crestina si necesitatea promovarii constiintei crestine in structurile europene.

Multumim deasemenea pe aceasta cale tuturor fortelor provalori din intreaga Europa care si-au facut contributia la aceasta biruinta cruciala pentru libertatea de constiinta. La fel si d-tra, celor care sunteti preocupati de aceste aspecte si pe care le pomeniti in rugacinile d-tre. Am fost infomati ca demersul AFR facut in Consiliul Europei, impreuna cu demersurile altor organizatii provalori din Europa si din Statele Unite, a avut un impact pozitiv in influentarea delegatilor in actiunea care au luat-o. Mentionam in plus organizatii religioase din Letonia si Germania care si ele au facut demersuri de rigoare.
Articol: Recomandam un scurt articol in engleza despre acest eveniment istoric. http://www.lifesitenews.com/ldn/2010/oct/10100709.html

Textul Rezolutiei Adoptate il aflati aici: http://www.assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1763.htm

Stenograma: in linkul alaturat aflati stenograma dezbaterilor (lung de 50 de pagini) asupra Raportului McCafferty. Notati, printre altele, interventia d-lui Valeriu Giletchi.  http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2010/E/1010071500E.htm

Comunicat de Presa
Cu prilejul acestui eveniment cu adevarat istoric Asociatia ProVita Busuresti a emis Comunicatul de Presa alaturat.

Consiliul Europei reafirm? dreptul medicilor de a refuza practicarea avortului

– Comunicat de pres? –

Adunarea Parlamentar? a Consiliului Europei (APCE) a adoptat, ieri, o rezolutie care re-afirm? dreptul personalului medical de a refuza, uzând de convingeri religioase sau morale, efectuarea anumitor proceduri medicale sau participarea la acestea. Rezolutia priveste atât medicii ginecologi si personalul sanitar mediu care nu practic? avortul, cât si farmacistii care refuz? eliberarea compulsilor abortivi. De asemenea, nici un medic nu poate fi constrâns s? practice eutanasia. “Nici o persoan?, nici un spital, nici o institu?ie nu poate fi for?at/?, tras/? la r?spundere sau discriminat/? în vreun fel din cauza refuzului de a practica, g?zdui sau asista la avort, eutanasie sau oricare alt act care poate provoca moartea unui fetus sau embrion uman, sub nici un motiv,” se afirm? în textul rezolutiei.

Desi textul initial propus Adun?rii cerea statelor membre tocmai restrângerea exercit?rii dreptului la obiectia de constiint?, în timpul dezbaterilor raportul a fost modificat pentru a proteja acest drept. În urma acestei evolutii, initiatoarea, socialista britanic? Christine McCafferty, reprezentant? a unei retele internationale pro-avort, s-a v?zut nevoit? s? voteze contra propriului raport.

Dezbaterea de ieri a suscitat un interes major în societatea civil? din t?rile membre ale Consiliului Europei. Organizatiile pro-vita românsti au remis membrilor delegatiei României la Consiliul Europei un memoriu juridic care sublinia c?, în timp ce nu exist? un drept la avort, obiectia pe motive de constiint? este un drept fundamental a c?rui îngr?dire este inacceptabil?.

Din partea României a participat la vot doar senatorul Viorel Badea (PD-L) care a votat în favoarea rezolutiei. Îi multumim pentru efort si în acelasi timp constat?m c? dezinteresul delegatiei t?rii noastre pentru lucr?rile Adun?rii Parlamentare a Consiliului Europei a devenit cronic. La ultimele dezbateri importante, prezenta românilor a fost aproape inexistent?. De altfel, Pro-vita si Alianta Familiilor din România au solicitat liderilor delegatiei românesti la APCE explicatii pentru acest comportament, solicitare r?mas? pân? acum f?r? r?spuns.

NU UITATI TIMISOARA!

Nu uitati sa semnati Declaratia de la Timisoara! Va multumim! http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Am trecut de 3.000 de semnaturi. Mai este loc. Haideti sa le dublam! Fiecare semnatura conteaza!

ANUNTURI

Conferinta ONU la Londra:

Anuntul urmator are de a face cu o conferinta ONU care va avea loc la Londra intre 24-26 noiembrie. Cei interesati pot sa mearga, conferinta fiind gratuita.

Dear Individual, Nonprofit/NGO Colleague, On behalf of the United Nations, the MDGs Conference Organizing and Scientific Committee invites you to the United Nations Millennium
Development Goals summit (END POVERTY 2015) to be held at the Springworth Hotel International Conference Hall London on 24th-26th November, 2010. We also extend this special invitation to you and to your colleagues to participate in the UN Millennium Development Goals International Conference & Exposition. This unprecedented and historic event is dedicated to the exchange of scientific data, governmental assessments, and public policies concerning community development, including poverty reduction and gender equality. Participating delegates are drawn from the individual to the global community, representatives of academic institutions, corporate sectors, non-governmental organizations, community associations. Leaders of religious organizations. Private and Public participation are also highly encouraged. Participants will be exposed to plenary lectures and concurrent sessions followed by face-face discussion with outstanding speakers and
multi-disciplinary researchers and scientists. Open discussions are planned to consider the broad challenges of the MDGs. This summit will record over 3,570 participants at which representatives from the health, educational, Finance and agricultural sector will present their programs to address the challenges of MDGs. Other corporate bodies and environmental organizations will present projects and training opportunities to participants. United Nations General Assembly has made provision for free all-round return flight ticket for all invited delegate. Participating individuals and organizations are responsible for their hotel accommodation cost at Springworth hotel for the (3 days) duration of this event. For accommodation booking, Contact Springworth Hotel. Springworth Hotel London. 13-15 Brenton Place, London W2 2SX, United Kingdom, Tel: + 44.702.407.4078, Fax: + 44.844.774.1598; Email: springworthhotel@london.com Registration is free. For
registration and other details, contact the Conference Coordinator Dr. Derrick Armstrong via Telephone +44-70-2407-6631 or email: mdg@un-conferences.org. Regards, Mrs. Christiana Figueres, [Organizing Secretary] United Nations Millennium Development Goals (MDGs) Conference.

Conferinta Internationala privind Libertatea Religioasa: V-am informat acum o luna despre o conferinta care urma sa fie organizata de Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa pe 4-5 noiembrie la Viena si avind ca subiect libertatea religioasa. Recent am aflat ca a fost reprogramata pe 9-10 decembrie, tot la Viena. Conferinta a fost deja deschisa pentru inregistrari. Va incurajam sa mergeti. Detalii pentru inregistrare si alte amanunte le aflati aici: http://meetings.odihr.pl/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro Buletinul informativ apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor.

FACETI-NE CUNOSCUTI

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

PANA LA URMA… S-A DUS SI ION BURNAR

“Pana la urma oi muri si eu”, mi-a spus acum vreo 20 de ani, la OJT-ul din Baia Mare, Ion Burnar. Eram mai tineri atunci, si eu – si el, am ras, am zis ca poetul poet ramane, ori ca iese din OJT-ul baimarean, ori ca isi baga picioarele in istoriile literaturii romane tot mai ambigue. Pe vremea aceea, Marian Ilea pleca in Italia. Pe vremea aceea nu exista Ioan Romeo Rosiianu, Dumitru Maris, Dorin Stef, Nicoara Mihali, prefecti, primari, increngaturi politice – nici macar Gheorghe Mihai Barlea, nici macar Gheorghe Parja nu existau, abia de-si scotea capul un Gheorghe Peter de la Borsa.

Pe vremea aceea am crezut in Augustin Cozmuta, in Ion Bogdan (Dumitru Iuga), in Vasile Dragomir si in acest Ion Burnar – ca restul mentorilor migrasera spre Bucuresti ori se inchisesera in „turnul de fildes”, dupa funestul an 1992, ale carei urmari le incasam azi cu varf si indesat.

Ion Burnar (si acum plang, imi curg lacrimile pe tastatura) mi-a spus cand toata revolutia noastra din 1990 a devenit apa de ploaie: „Stefane, Dorule drag, nu te uita la ei, tu esti un mare poet, tu trebuie sa fugi din Baia Mare ca astia is ca si canii, te-or manca de ziu”. I-am lasat pe Parja, pe Marchis, pe Barlea sa puna cu botul pe labe un Maramures care nu le apartine numai lor.

Asa cum l-ati vazut pe Burnar: surd, insignifiant, umbland de la un ziar la altul pentru a mai aduna oarece leuti sa traiasca, sa-si poata plati vodca la OJT, omul acesta mi-a spus ceva incredibil: „Nimeni nu-i profet in cetatea lui, Dorutule, mai bine ai pleca” – ceea ce am si facut.

Voiam sa lansez volumul „Scrum” la OJT in Baia Mare, cu el alaturi, sa-i dau revista „Singur” unde, la pagina 3, la rubrica „Scriitorul cu scrisul de mana”, era el, Ion Burnar. Chiar am vorbit cu Vasile Dragomir sa fac lansare acolo. Acum, ce rost mai are?

Odihneasca-te Dumnezeu in pace, bun parinte al meu care mi-ai spus: „astia is ca si canii, te-or manca de ziu”.

Stefan Doru DANCUS
Director al revistei „Singur”
http://www.revistasingur.ro
21 octombrie 2010

———————————————
Burnar Ion, (24 octombrie 1947 – 20 octombrie 2010), nascut la Dragomiresti, judetul Maramures. Absolvent al Facultatii de filologie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj. Om de litere, scriitor, poet,  jurnalist, secretar literar si traducator. Redactor si redactor sef la mai multe reviste de prestigiu din Baia Mare precum „Archeus”, „Babylon de Maramures”, „Clipa Zilei”, „Informatia Zilei”, „Maiastra” si din capitala precum: „Expres Magazin” si Evenimentul Zilei”. Carti publicate: „Adunarea si scaderea punctelor cardinale”, „Astept metropolitii” „Galceava scopului cu mijloacele”, „Memorandum liric”, „Viata la tara cu si fara Tanase Scatiu”, „Tratat de aristologie” si altele.  A tradus din limba franceza cartea lui Tenney Merill: „Isus Cristos in istorie”. (GR, Romanian VIP)

Scrisoare mamei

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Mama, tu mi-ai dat cuvantul,
Eu, in noapte, izbavindu-l,
Il fac cerga-ntr-o scrisoare,
O scrisoare cu alean,
Pentru-a-ti pune-o la picioare.

Sa-ti fiu vers de doina seara,
Sa ma-nchin precum si ceara
Cade si e-n cautare,
Ceara-i singura si rece,
Cine-i este mama, oare?

Sfanta, tu, mi-ai dat lumina,
Iarba creste si suspina,
Ploaia se scufunda-n mare,
Ploaia-si cauta-nceputul,
Caci pe lume mama n-are.

Rezidente de creatie la Institutul Cultural Roman de la Paris

By Madalina Corina Diaconu

Profesionistii romani din diferite domenii umaniste pot beneficia de rezidente de pana la doua luni la Institutul Cultural Roman de la Paris. Programul, realizat cu sprijinul Ambasadei Romaniei in Franta, ofera rezidente de o luna sau doua (in functie de natura proiectului) la ICR Paris, insotite de burse de 1 500 Euro/o luna sau 2 500 Euro/doua luni. Pe durata rezidentei, bursierii au posibilitatea de a se consacra exclusiv unei activitati de conceptie/creatie si productie, de a stabili legaturi in mediile culturale si profesionale specific din Franta si de a contribui la crearea unui fond de proiecte pe care ICR Paris il va promova.

Termenul limita de depunere a dosarului pentru perioada ianuarie – iunie 2011 este 1 noiembrie 2010. Bursierii au obligatia de a produce, la sfarsitul perioadei de rezidenta, un proiect remis conducerii ICR Paris. Creatiile produse in cursul acestei rezidente vor purta mentiunea „Realizat cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Paris“ si logo-ul institutului, in orice actiune publica.

Conditii de participare la programul de rezidenta:

– cetatenia romana sau cetatenia Republicii Moldova

– cunoasterea limbii romane ;

– cunoasterea limbii franceze si/sau engleze

– prezentarea unui pre-proiect intr-unul, sau mai multe, din domeniile : arte plastice (pictura, sculptura, grafica, design, fotografie, instalatii) ; arhitectura; literatura; critica literara si critica de arta; jurnalism; film; teatru; muzica; management cultural; muzeologie; patrimoniu.
Mai multe informatii:

http://www.icr.ro/paris/rezidente-de-creatie-la-icr-paris/rezidentele-de-creatie-la-icr-paris-termen-de-depunere-a-candidaturilor-1-noiembrie-2010.html

MELANIA CUC – Member of Academy of International Interferences "Paul Polidor"

“Rasunetul”
Cotidianul bistritenilor de oriunde
Melania Cuc-membru de Academie
Vineri, 06 august 2010 – Menut Maximinian
Fundatia “Paul Polidor” i-a acordat scriitoarei bistritence Melania Cuc titlul de membru al The Academy of International Interferences “Paul Polidor”. Dintre membrii Academiei ii amintim pe Simona Polidor – consilierul general al fundatiei; Crina Bocsan-Decusara, prof.univ.dr., vice-presedintele Asociatiei Culturale UNESCO <>; Paula Romanescu, presedintele Sectiei de Studii Literare si Traduceri in cadrul Ligii de Cooperare Culturala si Stiintifica Romania-Franta; Mihail Sinelnikov – Federatia Rusa, personalitate a liricii mondiale contemporane; Adrian Curcan, sculptor; Traian T.Cosovei – personalitate a literaturii romane contemporane; Eugen Cristea – Societar de Onoare al Teatrului National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti; Ioan Iacob, „Las Vegas Romanian Journal”-S.U.A.; Florin-Silviu Ursulescu, „Actualitatea Muzicala”, Revista a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania; Hortensia Orcula, musician; Ashraf Geybatov (Germania) / artist plastic de importanta mondiala, membru al Asociatiei Internationale a Artistilor UNESCO, Artist Emerit al Azerbaigeanului. Acordarea diplomei-titlu se va face in cadrul unei manifestari de interferente culturale.
REPER(2008): Ca un trubadur iesind din smalturile inghetate peste portelanuri de Maissen, Paul Polidor uimeste, este un fenomen aproape nevrosimil  intr-o lume primejduita de vanitatea si ipocrizia cotidiana a omenirii.
I-am citit poemele intr-o inserare din  mijlocul Faurarului in care Unii si Altii, kosovarii si sarbii, urlau separat, dar in acelasi cor al disperarii si care nu mai avea nimic de-a face cu  rugaciunile ingerilor.
In oglinda cu istoria sangeranda, poemele lui Paul Polidor sunt clare si respirabile ca libertatea nativa. Sunt si sofisticate,- esente scumpe depozitate in eprubete de sticla foarte casanta, dar si acid sulfuric, -astea toate,  dupa cum, tu, cititorule, ai sau nu ai dibacia de-a le prelua din litera, a le citi prin exercitiul iubirii de semeni.
Nimic desuet, nimic triumfal, nici o nota falsa in concertul acesta regal, pe care Paul Polidor il dirijeaza cu bucuria ucenicului lutier dar mai ales, cu acuratetea si harul maestrului ce nu se indoieste nici o clipa de menirea pentru care a fost trimis sa-i faca umbra taranii, ca norul pe cer.

Melania Cuc, redactor Agero

Poemul, mod de Viata
Paul Polidor

ASCULTA CIACONA …

Fond muzical: CIACONA IN FA MINOR de JOHANN PACHELBEL
(la orga Bisericii Negre din Brasov: HANS ECKART SCHLANDT)

Asculta Ciacona cum plange, iubito,
Sa simti cum barocul devine prezent
In ceasca din fata de scrumuri invit-o
Sonorul de cremeni ca fard somnolent.

Sugruma-i mirajul trenand cantilena
Sub ghetul de marmuri, sub setea din guri,
Si corul de aripi ramane pe scena
Trecut modalism napadit de mixturi…

LABIS

A iubit o singura femeie.
Femeia cu ochi de malini…

SEMN

Din fosa vremii ies
w a g n e r i e n e – a l a m u r i…

SA SPUI

sa spui ceva oamenilor
mi s-a zis
daca ai ceva de spus
si mutam
in gaoacea ei
tacerea

n-am pus lirei
mai putini paznici
tot ce sta sub putere
tace
face

NOI

E-o pulbere de amintiri ce nu-mi da pace
E-o ramura de brad uitata-n vitriol
E-un diavol ratacit ce-n mine zace
Ca un “je t’aime” tradat la demisol.

Aduna-ma din statii de tramvaie
Sunt rana timpului cea dureroasa
In timp ce tu, inaintand prin ploaie,
Esti ca-n trecut, tacuta si frumoasa…

DISEMICLEPSIDRA

Din coasta lui.
A inselat cu diavolul.
Inseamna ca e neagra.
Barbatul rosu.
Asa a aparut Stendhal.

Departe de Tao.
Viata pendula.
Ora sase abisala.
De la trei inspre unu inalta.
Mereu pendularea.
Aproape (semi)cerc.
Inauntru zidul contradictiilor.
Chinezesc sau nu.
Intre saizeci si nouazeci de grade rosul e aprins.
Pentru unul din duet.
Dialectica inlocuirii lui A de catre B.
Si invers.
Penetrari celeste coboara in profunde.
Principiul feminin receptiv intangibil.
Numai cand yin il presupune pe yang.

PALMONOV. SPUNERE

Mi s-a spus
ca razmerita
poate fi inabusita
mi s-a spus
ca glasul
poate fi sugrumat.

Cu deznodamantul stiut
despuiam crengile tacerii
eram orb la seva mustind
mai strigator ca aerul.

La primavara
va inflori un alt nud
cu goliciunea supusa
la ce
cui

DIE SPUR *

Die Nachfolger halten die Schöpfung in den Händen.
Du bist immer noch am Leben.
Du ahnst es.
Metastazische Hitze. Hände – Brennen…
Die Erlöschung, das erträumst du.

Blumen, das werden die erwachten Finger, das Gedicht – Blütenstaubbläter.
Die Zeit, das wird der Windhauch sein.
Du bist erwacht.
Ich kann dich nicht ansehen.
Du wünschst nicht zurückzukommen?
Du weinst.

Und der Hände Jugend wundert dich nicht.

•    Die Spur – “Urma” – Traducere in limba germana de Laura Renata
•    Costescu

Cum sa compensezi deficientele

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Am observat cat de dificil este sa examinezi in profunzime oamenii rai, din cauza naturii lor care-i face sa evite lumina. Probabil ca avem mai multe de invatat din esecuri decat din succese. Prin structura sa naturala, omul este o fiinta inferioara. Aceasta inferioritate – pe care si-o constientizeaza ca pe un sentiment de neimplinire si de insecuritate – actioneaza permanent ca un stimulent in directia descoperirii unei cai de adaptare la viata, pentru a-si crea situatii in care sa fie echilibrate dezavantajele pozitiei sale in raport cu ceilalti. Aici este vorba de organul psihic care are capacitatea de a realiza o compensare si, prin aceasta, adaptarea la situatii noi. De exemplu, saracia este compensata prin inteligenta, o imbracaminte proasta – prin curatenie, uratenia – prin virtute etc. Asadar, compensarea inglobeaza manifestari prin care tu, de cele mai multe ori, maschezi sau inlocuiesti unele caracteristici deficitare cu calitati obtinute prin activarea altor resurse de actiune.
Defecte sau calitati
Cati dintre voi nu va considerati inferiori, in anumite privinte, si nu incercati sa biruiti acest sentiment de inferioritate prin depunerea de eforturi suplimentare, adeseori indarjite, in scopul compensarii sau supracompensarii insuficientelor fizice sau psihice de care suferiti. Insa, oricat de multe calitati ar avea cineva, ele se pierd, de cele mai multe ori, in mijlocul oamenilor lipsiti de calitati. Cate persoane nu abuzeaza de avantajele cu care le-a inzestrat natura si succesele lor le devin potrivnice pentru ca le transforma cu buna stiinta in dezavantaje. Cel mai bun exemplu – subiect pe care fiecare dintre voi il discutati la o mica „barfa” – este acela al unei femei frumoase care, in loc sa-si intemeieze o familie sau sa aiba o relatie stabila, face prostitutie. Sau exemplul unui barbat puternic care, in loc sa munceasca, se ocupa de talharie. Si exemple sunt destule. Este neplacut cand natura iti da insusiri deosebite si alese, iar tu le strici cu buna stiinta sau din ignoranta, iar apoi dai vina pe soarta.
Refugiul in imaginatie
Este modul cel mai frecvent in care compensarea deficientelor si insatisfactiilor tale isi gaseste o rezolvare de moment: in planul imaginatiei si reveriei. De cate ori o serie de dificultati nu te-au incercat pe plan psihic si le-ai compensat prin vise, afabulatii mediocre sau rafinate, prin excitatiile produse de alcool, tutun, cafea, droguri etc., incercand sa gasesti o satisfactie de substituire in raport cu unele inferioritati fizice, intelectuale, sociale, sau cu unele frustrari traite acut in speranta mentinerii prestigiului personal, a cresterii autostimei si acoperirii defectelor. Oricare ar fi deosebirea ce apare intre o deficienta sau alta, intre o insatisfactie sau alta, exista totusi o anumita compensatie de bine si rau, care le va face egale si care cere o compensare permanenta.
Modalitati de compensare
Insuficientele sau deficientele care pentru tine pot fi surse de neplacere, pot fi compensate prin doua tipuri de contracarare. Un prim mod este acela prin care deficientele sunt compensate prin mijloace luate din alte zone. De exemplu un nevazator suplineste insuficienta vederii prin dezvoltarea exceptionala a chinesteziei, a simturilor auditiv, olfactiv, tactil, vibrator si care ii permit o relativa orientare in mediu. O alternativa de compensare este cea de aparare si consta in elaborarea unor strategii prin care se pot evita sau reduce starile conflictuale: frustratii, anxietati, stres. Daca vei urmari mentinerea prestigiului personal, cresterea autostimei, vei recurge la mecanisme de aparare compensatorii. De exemplu persoanele mici de statura devin, prin compensare, agresive si tiranice. In plan patologic, persoana slab inzestrata sub anumite aspecte si cu realizari insignifiante se considera, fie savant, fie vedeta in muzica sau sport, adulata. De aceea, te temi de incriminari cu aceeasi intensitate cu care esti insetat de a fi aprobat in ceea ce faci.
Aparentele in lupta cu deficientele
Aparentele sunt, fara indoiala, inselatoare, dar ele sunt vizibile… si adesea dureroase. De cele mai multe ori incerci sa demonstrezi celor din jurul tau ca totul iti merge din plin, ca esti fericit mai mult decat ar crede ei, ca ai o sanatate de fier, ca statutul tau social este diferit de al vecinului, ca ai o familie de invidiat si multe altele de acest gen. In sinea ta stii foarte bine cum stau lucrurile, insa incerci pe orice cale sa demonstrezi contrariul. Nimic rau, in acest mod de abordare a propriei vieti, numai ca tot tu esti cel care, ajuns acasa, ori te feliciti pentru rolul jucat in societate, pentru modul cum ai reusit sa folosesti masca, ori ai o unda de regret ca nu poti fi, in realitate, ceea ce vrei sa pari. Astfel de framantari ti se vor intipari in memorie si de cele mai multe ori iti vor crea o stare de nefericire.
Rasplata deficientelor: statut si diplome
Incercarea ta de a strange diploma dupa diploma in speranta ca vei fi mai fericit/a, nu iti va folosi la nimic. Cat despre apartenenta la o clasa sociala, ea influenteaza fericirea in acelasi fel ca banii: o data iesita din mizerie, ascensiunea pe scara sociala nu aduce cu ea mai multa fericire, dar nici nu rapeste mai multa. Fericiti cei saraci cu duhul? Inteligenta nu are nici ea efecte notabile asupra starii de bine si a fericirii. Studiile recente asupra inteligentei emotionale au demonstrat deja acest lucru: cineva poate fi inteligent si foarte nefercit. Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel care nu a dat dovada de inteligenta in toate domeniile si in toate etapele vietii sale, a recunoscut faptul ca inteligenta este aproape inutila celui care n-o are decat pe ea.
O alta aparenta: tineretea.
Nimic nu imbatraneste mai repede ca fericirea. Dar daca este exact invers? De altfel, poti sa observi ca daca inversezi cele doua cuvinte, aceasta afirmatie ramane valabila. Poate crezi ca aceasta capacitate in realitate – de a fi fericit – se pierde odata cu inaintarea in varsta. Este doar o iluzie, pentru ca, de fapt, aceasta stare este asociata cu starea de liniste si calm a celor mai in varsta. De fapt, fericirea poate sa sporeasca cu varsta care poate influenta tipul de fericire pe care ai tendinta sa il cauti si sa-l apreciezi – fericirea calma fiind preferata fericirii zgomotoase. De cele mai multe ori, varsta nu are o influenta directa asupra posibilitatii de a fi fericit. Multi oameni, de departe, par ceva, iar de aproape, nimic. Oamenii nu trebuie judecati dupa aparente.
Frumusetea si sanatatea, obsesia deficientelor
Fericirea, succesul si starea de bine sunt legate cel mai mult de sanatatea perceputa decat de sanatatea fizica, in sens strict. Ipohondrii, convinsi ca sufera de boli pe cat de fatale, pe atat de greu de depistat, sunt, astfel, profund nefericiti, desi, obiectiv vorbind, sanatatea lor este buna. Cate prietene nu cunosti, pe care le stii suferind de o boala cronica teribila si care reusesc, cu toate acestea, sa se bucure de viata. Unii dintre voi chiar se dovedesc capabili sa perceapa un handicap legat de o boala ca pe o problema care trebuie infruntata, iar apoi ignorata, si nu ca pe o nedreptate sau ca pe o drama care v-a lovit si asupra careia trebuie sa va canalizati intreaga energie. In acelasi context, al aparentelor, se afla si frumusetea care nu este (pentru femei) decat promisiunea fericirii, iar viata te-a invatat ca multe promisiuni nu sunt respectate. Frumusetea, chiar daca ii este de ajutor fericirii, nu-i este niciodata garantie. Ca femeie, ai tendinta sa crezi ca o prietena cu aspect placut este mai simpatica, mai inteligenta, mai competenta decat tine. Oare din acest motiv este mai fericita decat tine?

Si intr-o zi calatorind mereu ne vom trezi in cer cu Dumnezeu

Aurel Popescu,

A trecut la Domnul, “cel mai iubit dintre vorbitori”. Nu stiu de ce nu putem vorbi despre trecut fara sa dorim sa ne intoarcem. Amintirile raman un loc cu iarba cea mai verde, cu apele cele mai limpezi, cu bucuriile cele mai adevarate, chiar daca ni s-a spus ca aici “orice soapta s-a depozitat ca si strigat” nu mi se pare nimic mai real decat amintirea.

In vremile ferbinti ale miscarii din ’77, la Arad Bujac intr-o predica , Iosif Ton a aratat spre locul inde erau, Aurel Popescu si Paul Niculescu spunand, “tot ce am facut am facut datorita lor, ei mi-au dat curaj ei nu se tem”. In vremurile in care fr Ton era cel mai vizibil a fost un gest laudabil de a arata spre ei, pentruca multi dintre noi simteam prezenta lor foarte vie.

Spiritul ascutit, vorba din regat cu un umor irezistibil, vorbirea din Cuvant bine articulata, smerenia si neinfricarea lui Aurel Popescu m-au cucerit. Mi se parea mereu ca este in dialog cu un personaj anonim care in imaginatia mea era lumea comunismului ateu: “Domnilor, daca Isus Hristos este o poveste, trebuie sa recunoaste-ti ca este o poveste frumoasa, si daca este o poveste, de ce nu o puneti domnilor in cartile de scoala, ca sa o citeasca copii?… Dar voi stiti ca nu este o poveste, voi stiti ca aceasta istorie pune mana pe tine si cand te prinde nu te mai lasa pana nu te transforma” (la Sega)

Ianinte ca sa vorbeasca ne-a invatat o cantare a carei cuvinte le-am memorat cu cea mai mare viteza in viata mea, canta cu atata verva si convingere cantarea, ca ma simteam undeva pe baricada cantand un imn de biruinta: Nu, nu suntem un vis o intamplare/ un lut de sine insusi framantat./ Ci ne-a zidit o minte creatoare/ O-ntelepciune fara de hotare/ Exista Dumnaezeu ce minunat / Niciodata nu pot canta cantarea fara sa vad in minte, bucuresteanul cu verva de adolescent cu privire vioaie mereu bine dispus, asa cum continua sa fie in amintirea mea.

Era in 1978 undeva la inceputul lui Noiembrie, am aflat ca sub presiunea regimului, fr Aurel Popescu a fost dat afara din cult. Pe 11 noiembrie trebuia sa fie nunta mea cu Liana, nu stiam cum sa imi arat simpatia fata de dansul. Am rugat un prieten din Arad sa mearga la Bucuresti si sa-i dea lui fr Popescu un plic. In plic i-am pus banii pentru biletele de avion si o invitatie la nunta. Pastorul nostru era atunci Fr Chiu Pavel, m-am dus la dumnealui si i-am spus, la nunta noastra va vorbi Fr Popescu. Bine, dar tu stii ca a fost dat afara din cult. Stiu, dar cred ca nu are nici o problema cultul cu nunta mea. Am fost de acord sa nu vorbeasca de la amvon. A vorbit despre cum se construieste o casa. Era si inginer constructor. Masa a fost la Cantina fabricii de strunguri , a venit sa ne felicite si mi-a spus frecandu-si mainile bucuros : “mai sfintim si locul asta sub ochii astuia, si mi-a facut semn cu capul spre portretul tov-ului.”

C.S.Lewis spune ca : “ne trebuie un trecut…. sa avem ceva de pus impotriva prezentului”. Se spune ca Biserica a fost pusa la doua teste majore si continua sa fie. Testul oprimarii al prigoanei, pe care biserica l-a trecut mereu cu brio, si testul libertatii pe care biserica l-a cazut mereu.

Generatia tanara stie mai multe despre informatori decat despre eroii nostri, datorita noua care tacem si sugeram prin tacerea noastra, ca nimic nu a fost inainte si nimic nu va mai fi dupa.

Sa insemneze ore cuvantul acela “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa” ca ei se duc si nimeni nu observa, nimeni nu le simte lipsa? Daca ar fi sa scriu un epitaf in amintire Fr Aurel Popescu care a fost pentru mine, cel mai iubit vorbitor, as scrie:

” Cu el am fost cu totii mai curajosi”

Imi amintesc de interviul care, A.Popescu l-a dat la Europa Libera pe cand era in Italia in drum spre State, unde a fost exilat. La incheierea interviului domnia sa a spus:

” Da fratilor noi facem politica,”politica lui Dumnezeu”. “Omul este un animal care face politica”- zice filosoful. Este adevarat. Dar politica cui o facem ?

( florian guler troy mi )  www.desculti.wordpress.com