INTRE REAL SI IMAGINAR

Fiicei mele, Maria Parascheva

Am pus telefonul la ureche pentru a treia oara. „Asculta-ma, te rog. As vrea sa iti trimit un cadou pentru ziua ta. Ce ti-ai dori?” Un numar complex de imagini mi-a facut asteptarea mai riguroasa spre infinit. Daca i reprezenta radacina patrata a numarului -1, atunci o mai vazusem, in imaginar, de un numar determinat de ori, poate in vis, poate  in fata fotografiilor, amintindu-mi.
Eram antrenata de cateva luni in activitatea literara a grupului artistic din regiunea Parramatta si, fara sa realizez, saptamana dupa saptamana, incetul cu incetul, distanta dintre noi determina cresterea fortei de gravitatie, desi, practic vorbind, nimeni nu aducea in discutie partea reala, atractia terestra, ci, mai serios, valoarea scrisa a existentei australiene contemporane. Cine ar fi crezut ca o simpla vizita la biblioteca centrala va crea punctul de inflexiune a curbei timpului, va schimba sensul concavitatii?
Asteptam, fara sa ma grabesc, un semn de la celalalt capat al firului, vocea care sa traverseze oceanele. „Pot sa imi doresc orice?” „Incearca.” Iterativa discutia noastra, nu prea parea sa isi doreasca ceva anume, sau oricum, nu se asteptase la intrebarea mea. „Stai sa inchid televizorul.” Evident, avea nevoie de liniste pentru a se concentra. stiam ce va face exact, cat de departe este de telefon, cum va intinde mana spre telecomanda, ce va ramane pe ecran, cat de repede se va intoarce. Apoi cum isi ridica ochelarii si fasaitul receptorului pana la ureche. „Asa, sa vedem…”
Este adevarat, eram impresionata de onestitatea cu care fusesem primita in grup. Nu intelegeam decat in parte mentalitatea australiana, cu atat mai mult cu cat ceream explicatii in plus atunci cand era vorba de diferente culturale, de limba locala sau de tendinte literare. si totusi… ceva gasisem acolo din moment ce ma simteam „acasa”. Mai tarziu mi-am dat seama de reflectarea literaturii in spatiu absolut si de norocul pe care il avusesem. E greu sa descopar o formula, e foarte greu sa descopar un numar complex, e aproape imposibil sa descopar un fractal. Ce sanse as fi avut sa ma intorc la literatura inainte ca lumea sa se distruga, inainte ca sa nu mai am ce spune? Toata chestiunea trebuia privita absolut, din punctul de vedere al luminii, relativitatea fiind punctul slab al teoriilor mentale. si daca aveam incredere in soarta, de ce n-as fi avut incredere in semne? Trebuia numai sa fiu atenta.
„Cred ca mi-as dori ceva greu de obtinut si te-ai putea speria.” Sa ma sperii? De cand un cadou poate provoca teama, sau, mai mult, teama ei de a nu ma speria? Ceva se intampla in Emisfera Nordica, si cum nu foloseam in aceasta discutie messenger-ul, imi era destul de greu sa inteleg prin privire. Aveam nevoie, intr-adevar, sa o vad. „Vrei sa deschid internetul?”
De concurs am aflat ceva mai tarziu, dupa cateva luni de la primele intalniri la care am participat. si m-am gandit ca, o data in plus, imaginarul avea sa isi largeasca cuantumul si sa participe in viata mea intr-o proportie covarsitoare. Oricum, dezvoltandu-mi abilitatile in conditii de suprafata (parasisem liniaritatea), aveam sa descopar o noua dimensiune argumentabila. De ce nu? Sa ma intorc inca o data la mine, la ceea ce intelesesem ca pot accepta, o noua incercare intelectuala dupa o perioada de liniste, intr-o tara straina.
Am deschis amandoua pagina de Yahoo! si mi-am amintit brusc cat de usor imi spusese adevarul si ma rugase, dupa cea de a doua operatie: „Mami, a fost bine, dar pe a treia nu o mai facem, nu-i asa?” Blandetea copiilor e covarsitoare si ne simtim cumva in mitoc, din moment ce am cauzat problema, a priori. Ar trebui sa gasim solutia inaintea lor, sa ii super protejam si sa scapam de regrete. Dar realul are o alta valoare si pronuntarea ei, verdictul, isi are intelesurile mai adanc. „Acum spune-mi, te rog, ce iti doresti de ziua ta?”
Cred ca momentul in care s-a hotarat sa raspunda a precedat imaginea transmisa de satelit, deoarece, in prima fanta de timp, nu i-am putut deslusi cuvintele. Cu siguranta, stiam ca ma voi face de ras in fata copilului meu, cu atat mai dramatic cu cat nici nu puteam recupera prea repede pierderea. Sufeream deznadejdea si neputinta, asteptand indurarea gandurilor ei. Poate nu va fi un cadou prea scump… Poate va intelege cat de mult as fi vrut sa fim impreuna.
Fie ce-o fi! Incercam sa raman cat de mult legata de real, sa recunosc departarea geografica si sa ascult dorinta fiicei mele: „Mami, as vrea sa castigi un premiu pentru mine!” De facto, cred ca Dumnezeu are o preferinta speciala pentru copii. Aceasta este, de jure, singura explicatie a premiului ce mi-a fost acordat.

Mihaela Cristescu

IN LUPTA CU TIMPUL

*CETATEA LUI BUCUR*, literatura, arte, carte
Se stie  ca, omul nu se poate desavarsi singur prin propriile puteri. Iar scriitorul isi contureaza personalitatea nu numai prin educatie si talent,  ci si prin prezenta sa intr-un mediu prielnic. Poate ca la acest  lucru ar trebui sa contribuie si o revista de cultura. De literatura. Sa creeze un climat, sa asigure o anumita durata creatoare a literaturii unei perioade, fiindca Timpul e mereu *dusmanul vigilent si funest*, cum il numea Baudelaire.
De la acest deziderat  a pornit  si ideea  constituirii revistei *CETATEA  lui  BUCUR*, acum , in acest octombrie, 2010, numarand douazeci de aparitii. Colectivul redactional si-a propus de la inceput sa-i  promoveze pe tinerii scriitori, debutanti sau nu. In numarul din aceasta luna e in prim-plan  o colaboratoare a revistei, studenta   Laura Lucia Mihalca , poeta si pictorita deopotriva, prezentata intr-o cronica de Elisabeta Iosif . Debutul il fac poetii Ioana Mihaela Fraiu si Laurentiu  Lacomchin. Nu lipsesc recenziile, cronicile de carte semnate de Cristina stefan, Cristian Neagu, Melania Cuc, Cezarina Adamescu, Adrian Botez, Elena Buica. In acest numar de Octombrie ne-am propus  sa va transpunem in atmosfera  anotimpului  prin  poemele de toamna, semnate de Elisabeta Iosif, Valentina Becart, Valeriu Cercel, Cristina stefan, Ana Urma, Melania Cuc, Ionela Dobre. Iar proza poarta semnaturile Anei-Maria Balas si  Ioanei Stuparu. Nu lipsesc  eseurile, reportajele, insemnarile, portretele si un autoportret, jurnalele de scriitor, rubricile Reviste culturale prietene , Carti noi, Evenimentele lunii dar si informatii despre antologiile revistei Singur, despre Concursul Literar National Cetatea lui Bucur, Proiectul Ligii Scriitorilor Romani pentru audio – book.
Va invitam sa cititi revista de Literatura, Arte, Carte *Cetatea lui Bucur*. Ne-am   propus si ne-am dorit sa ne adresam cititorilor romani de pe pretutindeni. Deocamdata, sa-i ascultam sfatul poetului si filozofului Lucian Blaga: * In cele din urma nici o viziune nu e definitiva – si privirile omului sunt un patrafir sub care lucrurile totdeauna vor mai avea o taina de spovedit*.
Elisabeta IOSIF
Octombrie, 2010

Deosebit de… altfel

 O secventa intalnita candva intr-un rebus imi preocupa mintea si refuza s-o paraseasca. Simpla doar la prima vedere, definitia din trei cuvinte: „deosebit de bine” isi gasea acolo o rezolvare neasteptata: dezlegarea corecta era „rau”. Logic, pentru ca „raul” se deosebeste complet de „bine”. Dar nu tot ce e „altfel” e si „rau”.

Paralela aceasta mentala castiga mereu in actualitate, ori de cate ori observ in jurul meu alte comportamente decat cele incetatenite pe la noi. Rationamentul meu spontan tinde sa-i claseze pe ceilalti la capitolul „diferiti”, „altfel decat mine” sau – de ce nu? – „deosebiti de noi”. Cu siguranta ca noi, la randul nostru, suntem pentru ei rara avis, niste oameni deosebiti. Ducand sofismul la extrem, deosebirile care ne individualizeaza sunt o caracteristica intr-atat de raspandita, incat putem afirma, fara teama de a gresi, ca avem cu totii acelasi numitor comun: suntem fiecare de-alt-fel. Pentru noi, romanii, popor adaptabil la tot si la toate, prin insasi esenta fiintei noastre, condamnarea asta „destinica” la diversitate suna aproape tragic. Iata ca, din aceasta dilema, nicicum nu putem scapa. Suntem, toti, diversi. Traiasca unitatea in diversitate!
 Un exemplu banal: conduita la volan. Noi, soferii, trecem prin etapa invatarii. Si chiar credem ca ne insusim acelasi bagaj de cunostinte ca si francezii, italienii, nemtii, sau americanii. In mare, asa si este, daca n-ar fi diferentele de interpretare. Cand instructorul spune ca trebuie sa pastrezi distanta regulamentara, il crezi, dar nu-ti bati capul cu regula asta dupa ce ai luat carnetul. Elvetienii si francezii o fac.
Bineinteles ca stim cu totii ca, teoretic, ti se poate lua carnetul daca esti prins circuland in stare de ebrietate, chiar si cu bicicleta. Dar cunoasteti pe cineva care a fost amendat din cauza asta? Eu da. Ce-i drept, in Germania. Culmea e ca inculpatul era el insusi politist.
Cu totii deprindem aceleasi reguli, general valabile. Cam la fel ca in viata – cel putin, asa ne place sa credem. In ciuda impresiei ca aplicam legile la unison, cele mai aprige divergente de opinie se isca pe marginea soselelor, dupa vreun incident in care fiecare are impresia ca el are dreptate. Cine-ar fi crezut ca banalele formulari de prin manuale, scrise pe intelesul tuturor, pot avea interpretari atat de diferite?
 Nu e nevoie de un accident pentru a sesiza ca, in Germania, restrictiile de viteza se interpreteaza cu marja de cel putin zece kilometri la ora. In sus! Nu se cade, acolo, sa te mentii sub limita maxima de viteza; legea nescrisa pretinde sa rulezi in asa fel incat sa nu incurci circulatia, adica suveran si grabit, fara mocaieli, ca doar avem toti un tel si o treaba, altfel nu ne-am afla pe strada, ci acasa, la televizor. Indicatorul de viteza din masina arata, de regula, trei kilometri mai putin decat realitatea, iar radarul are, de asemenea, o toleranta de trei-patru kilometri. La zece kilometri depasiti, e mai scumpa hartia timbrata decat contravaloarea amenzii, deci nu se taxeaza. Trebuie sa fii neamt ca sa stii asta.
Cu totul altfel se petrec lucrurile in Spania, unde strazile sunt asa de stramte, de incap doar doua masini una langa alta. Daca ai ghinionul sa nimeresti pe singura banda libera, in spatele unui sofer cu chef de vorba, se cade sa astepti pana isi pune in tema, cu cateva detalii din viata privata, amicii de pe trotuar. Faptul ca impiedica circulatia nu are aici niciun fel de relevanta, nici macar pentru agentul de politie, care se amesteca uneori in vorba, punctand la temele care il intereseaza. Numai un turist strain ar avea tupeul sa intrerupa atari convorbiri publice si, oricum, nu l-ar baga nimeni in seama.
Sotul meu ma someaza intruna sa „ascult” ce sugereaza indicatoarele de pe autostrazile germane, ca or sti ele de ce. E bine sa reduci la o suta, in loc de o suta douazeci, pe anumite portiuni, dar numai cand ploua. E rau sa mergi cu doar o suta douazeci acolo unde e viteza nelimitata, cata vreme ai Mercedes sau BMW, si nu vreo marca din Asia, ca pentru asa ceva sunt bune masinile solide. Nu e bine sa franezi brusc, in plina zi, daca-ti iese in cale un indicator cu restrictie de viteza pe timp de noapte (vezi ca scrie dedesubt: 22-6). Pe autostrada poti rula linistit cu douazeci de kilometri mai repede decat e permis; amenda va fi in limitele rezonabilului si nu-ti face nimeni cazier. E bine insa sa casti ochii pe langa poduri si prin santierele cu drum in lucru, unde autoritatile plaseaza, parca in dusmanie, radare, din cauza statisticilor care spun ca se produc multe accidente la stramtoare. Eu am banuiala ca fac asta si ca sa bage spaima in soferii nevinovati, carora intre timp li s-a facut parul maciuca pe banda a doua, lata de numai doi metri, langa rotile cat casa ale cate unui buldozer condus de un monstru barbos, ce rade diabolic, indesand masina ta lucioasa tot mai aproape de parapet.
Daca nu mai stii cand ai vazut ultima restrictie de viteza si nu esti sigur daca poti sa-i dai bice nelimitat, numara pana la 60, timp in care ar trebui sa apara ceva. Daca nu apare, esti liber sa faci ce vrei. Adica nu prea mult. Inutil de mentionat ca e plin de santiere si de indicatoare, care nu fac altceva decat sa-ti aminteasca permanent ca de fapt nu ai voie sa faci mai nimic de capul tau. Ca, si daca ai voie, nu e corect, din punct de vedere etic, sa te grabesti, pentru ca pui in pericol viata altora, de prin masinile mai putin destepte decat a ta, poti deruta un incepator, subestima viteza unei motociclete ascunse printre masini, nimeri peste un sofer varstnic, care a adormit la volan sau, daca nu se aplica nimic din toate astea, forteaza-te sa-ti amintesti daca nu cumva ai uitat sa inchizi gazul acasa, incuind in acelasi timp pisica in debara.
Toate astea ti se intampla in Germania, pentru ca cineva acolo sus se gandeste la tine si nu vrea sa patesti ceva rau – cineva care nu te scapa din ochi nici cand asculti pe CD-playerul din masina taragotul lui Dumitru Farcas, cineva care nu se sfieste sa-ti intrerupa reveria, plesnindu-ti timpanele cu informatia rutiera de ultima ora, cum ca la urmatoarea intersectie s-a format un „buson” care te va intarzia cu o ora. Dar numai daca esti mototol ratezi sa faci dreapta pe loc, in zece metri, cotind in ultima clipa prin curtea Operei si iesind pe langa gura de metrou, in timp ce faci cu mana mocofanilor fara navigatie prin satelit, blocati neconsolati in ambuteiajul din urma ta.
Ce frumos suna vocea uniforma a dispecerei-navigatoare, cand te anunta: „ati ajuns la destinatia dorita”, dupa ce te-a ghidat pe un traseu numai de ea stiut, peste curti de ferme cu galinacee speriate, tangente la gradini cu terase umbroase, pline de musterii cu halba in mana, iritati la vederea unei masini care traverseaza campul lor vizual. Flutura pe miniecranul masinii binecunoscutul steag al Formulei 1, careuri in alb-negru, ca o tabla de sah din care lipsesc suspect piesele de joc. Decedati sunt regii, reginele, caii si pionii, ca un fel de „operatia a reusit, dar pacientul a murit”. Jocul nu mai are haz.
Sa ma ierte Dumnezeu, nu vreau sa vorbesc cu pacat, stiu cat de groaznic e sa ai in masina un „copilot” care te piseaza intruna sa faci cum vrea el. Dar parca mai draga mi-e pana si soacra-mea, strigand ca din gura de sarpe „franaaaMM!”, decat aparatul asta cu voce de frigider, care e in stare sa ma someze la infinit sa fac dreapta, undeva unde nu mai exista demult niciun drum practicabil.
 Hai mai bine sa tragem pe dreapta. Ce rau ni se poate intampla daca nu „curgem cu valul”? Cel mult acela ca ne vom face remarcati, sarind din schema. Cineva se va gasi in multime sa ne arate cu degetul, remarcand mirat: „Ia te uita, cineva deosebit. De alt fel”.

Gabriela Calutiu Sonnenberg
Benissa, 7. Septembrie 2010

Lista muzeelor care acorda INTRARE GRATUITA in data de 25 noiembrie in cadrul "Saptamanii familiei, saptamana fara TV"

Alba

Alba Iulia – Palatul Unirii
Sebes – Centru Cultural “Lucian Blaga”
Arad
Arad – Complexul Muzeal Arad
Arges

Campulung – Muzeul de Istorie (in asteptare)
Campulung – Muzeul de Etnografie (in asteptare)
Campulung – Muzeul de Istorie (in asteptare)
Pitesti – Muzeul de Istorie (in asteptare)
Bacau
Bacau – Complexul Muzeal de Stiintele Naturii Bacau

Sera
Observator Astronomic “Victor Anestin”
Casa Memoriala “Ion Borcea”
Vivariul
Bihor
Oradea – Muzeul Memorial “Iosif Vulcan”
Oradea – Muzeul “Ady Endre”
Oradea – Muzeul “Aurel Lazar”
Oradea – Gradina Zoologica Oradea
Bistrita-Nasaud
Botosani
Botosani – Muzeul Judetean Botosani (in asteptare)

Muzeul de Archeologie – Saveni
Muzeul Memorial “George Enescu” – Dorohoi
Muzeul Stiinte ale Naturii
Casa Memorial G. Enescu Liveni
Casa Memorial Nicolae Iorga
Sectia si Galeriile de Arte Stefan Luchia
Sectia de Etnografie
Braila
Braila – Muzeul Brailei
Brasov
Brasov – Muzeul Bran
Brasov – Muzeul Judetean de Istorie

Casa Sfatului
Bastionul Tesetorilor
Turnul Alb
Bucuresti
Bucuresti – Muzeul Taranului Roman – acorda gratuitate in ziua de 26. XI. 2010
Bucuresti – Muzeul Aviatiei
Bucuresti – Muzeul National de Geologie (in asteptare)
Bucuresti – Muzeul Satului (in asteptare)
Bucuresti – Muzeul K. H. Zambaccian (in asteptare)
Bucuresti – Gradina Botanica Bucuresti (in asteptare)
Buzau
Buzau – Muzeul Judetean Buzau
Calarasi
Calarasi – Muzeul Dunarii de Jos
Caras-Severin
Resita – Muzeul Banatului Montan Resita (in asteptare)
Cluj
Cluj-Napoca – Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Cluj-Napoca – Gradina Botanica “Alexandru Borza” (in asteptare)
Dej – Muzeul Istorie Dej (in asteptare)
Turda – Gradina Zoo (in asteptare)
Constanta
Constanta – Muzeul de Istore Nationala si Arheologie (in asteptare)
Constanta – Delfinariu (in asteptare)
Constanta – Muzeul Militar (in asteptare)
Covasna
Sfantu Gheorghe – Muzeul National al Carpatilor Rasariteni (in asteptare)
Sfantu Gheorghe – Galeria “Gyarfas Jeno” (in asteptare)
Dâmbovita
Targoviste – Complexul Muzeal “Curtea Domneasca”

Muzeul de Istorie
Galeriile Stelea
Muzeul Scriitorilor Damboviteni
Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti
Casa Atelier “Gheorghe Petrascu”
Muzeul “Vasile Blendea”
Muzeul de Etnografie Pucioasa
Muzeul Satesc Pietrosita
Casa Memoriala “I. L. Caragiale”
Muzeul Moreni
Casa Atelier “Gabriel Popescu”
Dolj
Craiova – Muzeul Olteniei
Galati
Galati – Complexul Muzeal de Stiintele Naturii Galati

Muzeul de Arta Vizuala
Muzeul de Istorie
Gradina Zoologica Galati – Garboabele
Giurgiu
Gurgiu – Muzeul Judetean “Teohari Antonescu”
Gorj
Targu Jiu – Muzeul Gorjului
Muzeul de Etnografie
Muzeul de Arta
Casa Memoriala “Tudor Vladimirescu”
Casa Memoriala “Ecaterina Teodoroiu”
Casa Cartienilor
Casa Muzeu “Constantin Brancusi”
Casa Memoriala “Ion Ppescu Voitesti”
Pestera Polovragi
Drum de Plai, Polovragi
Harghita
Miercurea Ciuc – Muzeul Secuiesc al Ciucului (in asteptare)
Miercurea Ciuc – Muzeul Haaz Reszo (in asteptare)
Miercurea Ciuc – Casa Memoriala Nagy Imre (in asteptare)
Hunedoara
Hunedoara – Castelul Corvinilor (confirmare telefonica)
Ialomita
Slobozia – Muzeul Judetean Ialomita (in asteptare)
Slobozia – Muzeul National al Agriculturii (in asteptare)
Iasi
Iasi – Muzeul National de Istorie
Iasi – Complexul Muzeal National Moldova
Iasi – Gradina Botanica “Anastasie Fatu”
Ilfov
Maramures
Baia Mare – Planetariu
Baia Mare – Muzeu Mineralogie
Baia Mare – Gradina Zoo
Mehedinti
Drobeta Turnu Severin – Muzeul Regiunii Portile de Fier (in asteptare)
Mures
Targu Mures – Gradina Zoologica
Targu Mures – Palatul Culturii (in asteptare)
Neamt
Piatra Neamt – Complexul Muzean Judetean Neamt

Muzeul de Istorie si Arheologie Piatra-Neamt
Muzeul de Arta Eneolitica Cucuteni Piatra-Neamt
Muzeul de Istorie si Etnologie Tg. Neamt
Muzeul de Istorie Bicaz
Muzeul de Stiinte Naturale Piatra-Neamt
Casa Memoriala “Calistrat Hogas”
Casa Memoriala “Veronica Micle”
Casa Memoriala “Ion Creanga”
Muzeul Cetatea Neamt
Muzeul de Istorie Roman
Muzeul de Stiinte Naturale Roman
Muzeul de Arta Roman
Olt
Caracal – Muzeul Romanatiului Caracal (in asteptare)
Prahova

Sinaia – Muzeul Peles (in asteptare)
Ploiesti – Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova (in asteptare)
Ploiesti – Muzeul de Arta (in asteptare)
Ploiesti – Muzeul Ceasurilor (in asteptare)
Campina – Muzeul Nicolae Grigorescu (in asteptare)
Salaj
Jibou – Gradina Botanica a Institutului de Cercetari Biologice
Satu Mare
Satu Mare – Muzeul Judetean de Istorie
Sibiu
Sibiu – Muzeul National Brukenthal (in asteptare)
Sibiu – Gradina Zoo (in asteptare)
Suceava
Suceava – Complexul Muzeal Bucovina (in asteptare)
Teleorman
Timis
Timisoara – Muzeul Banatului Timisoara (in asteptare)
Timisoara – Muzeul de Arta (in asteptare)
Timisoara – Gradina Zoologica “Padurea Verde” (in asteptare)
Tulcea
Tulcea – Gradina Botanica a Palatului Copiilor
Tulcea – Institutul de Cercetare Eco-Muzeale (in asteptare)
Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunarii
Muzeul de Istorie si Arheologie
Muzeul de Arta
Vâlcea
Ramnicu Valcea – Muzeul de Istorie a Judetului Valcea – ofera gratuitate in 28 Octombrie
Muzeul Maldarasesti
Casa Memoriala “Anton Pann”
Muzeul Satului Valcean
Muzeul de Arta Casa Simian
Muzeul de Arheologie si Arta Religioasa Gh. Petre Gobora
Vaslui
Vrancea

"Targul de Antichitati" Galati, 2010, Compania "Agro-Dunarea"

La mijlocul lunii octombrie Compania “Agro-Dunarea”din Galati condusa de omul de afaceri D-ul Marian Baila a organizat „Targul de Antichitati” octombrie 2010.
Doua hale si un spatiu de expunere in aer liber au gazduit un eveniment deosebit, galatenii,brailenii si turistii ce au trecut prin orasul de la Dunare bucurandu-se de o atmosfera extraordinara.
Au predominat antichitatile – fiind la mare cautare- piese vechi din perioada sec al XVII-lea, cartile interesante, monografii, timbre si numismatica. cai de rasa, retromobile, bijuterii de colectie cu monograma,mobilier stil Ludovic.
Am putut vedea si aparate foto din secolul trecut, tabachere interesante cu marturii ale vremurilor trecute, ceasuri cu lant de buzunar ce ne aduce aminte de vremurile lui Caragiale,dar si ceasuri mecanice retro, monocluri, dantele, ochelari, binocluri de epoca .
Am putut achizitiona carti rare, colectionarii impatimiti au putut gasi timbre si medalii bine pastrate, am gasit si tablouri in ulei de diferite marimi, sfesnice, halbe de bere,seturi de ceai sau de cafea din alama, argint,portelan si multe alte suveniruri – D-ul Florin Tanascov – un cunoscut anticar din Galati s-a ocupat cu intreaga echipa de anticari din tara sa ofere publicului vizitator adevarate bucurii de suflet.
Dar, un targ de antichitati nu poate fi complet si fara partea de vintage si handmade, astfel organizatorul targului a invitat-o si pe dna Constance Vintila – artist decorator cunoscut – sa se ocupe de acest lucru.
Impreuna cu echipa pe care si-a format-o deja – prin organizarea a sapte editii de targuri vintage si handmade alaturi de subsemnata – au expus publicului haine si accesorii vintage deosebite, dar si hainute contemporane, manusi, palarii, brose vechi,rame fotografice, vederi din alte timpuri,obiecte si bijuterii din argint, bijuterii cu pietre naturale, fimo, fire naturale, dantele, jabouri, si multe altele.
Artistii handmade: Mariana Sava, Corina Nazaru, Sorina Pletea, Raluca Ciupitu, Profira Popa, Gabriela Spiridonescu, Oana Liz, Lacramioara Tanase si,desigur, Constance Vintila au oferit publicului adevarate surprize prin obiectele deosebite realizate.
Atmosfera de timpuri vechi, a fost realizata si de acordurile muzicale exceptionale,fiind invitat si un artist de la Teatru Muzical “Nae Leonard”, o pianista desavarsita care a asigurat atmosfera (de precizat ca pianina a fost adusa chiar de organizatorul targului D-ul Marian Baila).
Dar, n-au fost uitati nici iubitorii de cai si echitatie, acestia gasind diferite modele de sei si alte produse cu specific.
Expozantii au fost din Galati, dar si din Braila, Constanta, Bucuresti, Ploiesti, Vaslui, Radauti, Suceava, Bacau, Moldova Noua, Cluj, Brasov si au declarat ca vor veni si la editiile urmatoare, fiind extrem de impresionati de echipa organizatorica si de tot ce au vazut la Galati.
O alta surpriza a targului a fost expozitia de masini retro -D-ul Atanasiu care e un pasionat de retromobile s-a ocupat de expunerea acestora, am vazut masini frumoase, aristocratice, parca te si imaginai pe vremuri plimbandu-te intr-o asemenea masina de epoca.
Iubitorii de frumos erau vizibil impresionati de tot ce vedeau, cumparau, negociau, se fotografiau cu expozantii, in fata obiectelor, a mobilierului vechi, alaturi de cai, ponei, in masinile vechi, cu organizatorul, totul pentru a pastra spre amintire trei zile de bucurie si eleganta.

Angela Baciu

PICTURA IN ACUARELA

OPERA  FRAGILA  SI  IMPRESIONABILA

Este, intr-adevar, acuarela una dintre cele mai rafinate tehnici de pictura, asa cum sustin unii? Sau cea mai dificila, asa cum spun altii? Afirmatiile nu sunt departe de adevar pentru ca, spre deosebire de o pictura in ulei, la care poti corecta orice nemultumire cu o tusa de culoare (chiar si dupa trecerea mai multor saptamini), in cazul acuarelei acest lucru nu e posibil. Aici, fiecare tusa necesita precizie adusa la rang de virtuozitate.

Acuarela este o pictura pe hirtie sau carton executata in culori de apa. Culorile utilizate sunt transparente si se compun din pigmenti aglutinati cu guma arabica si glicerina sau …miere. Se pare ca metoda a fost inventata in China inainte de era noastra, introdusa cu multe secole mai tirziu de mauri in Spania, de unde a ajuns in Italia, Franta si Anglia…In Europa, acuarela a fost precedata de fresca, pictura murala care utilizeaza, de asemenea, pigmenti in mediu apos. Pictori renumiti, precum Rafaelo Santi, Albrecht Durer, van Dick , Thomas Gainsborough, John Constable, dar mai ales William Turner au excelat (si) in acuarela.

Tehnica acuarelei implica superpozitia unor tuse fine si se bazeaza pe albul hirtiei pentru a obtine efectele. Iar acestea pot fi diferite in functie de tematica, de conceptie, de proportie, perspectiva, incadrare. Pictorul acuarelist trebuie sa lucreze cu spontaneitate si promptitudine, respectind distributia luminii si propriul mod de expresie. Efectul de prospetime, lumina blinda, atmosfera aerata caracterizeaza, de regula, aceste lucrari. Dar, din pacate, acuarela (opera fragila si impresionabila nu numai la influenta luminii, ci si la cea a aerului) paleste in timp, si se degradeaza mai ales daca e expusa la soare.In ciuda acestui fapt, pictorii indragostiti de acuarela, ramin adesea tributari genului.Unii dintre ei, chiar si in tablourile lucrate in ulei, dau impresia unor acuarele…

Acuarela se dovedeste, in compensatie, o specie generoasa. Ea permite abordarea unei tematici foarte largi: peisaj, portret, natura static, flori, compozitii tematice, nuduri. Presupune insa, asa cum am mentionat, o sensibilitate acuta, un acord deplin cu atmosfera specifica, o gama cooristica clara, chiar delicatete, o nota de originalitate.
Pictori romani precum Stefan Luchian, Stefan Popescu, Max Arnold, Henri  Catargi si israelieni ca Reuven Rubin, Marcel Iancu, Naftali Bezem sauYardena Sharabi au folosit tehnica acuarelei cu binemeritat succes.
                                                                              Dr. DOREL SCHOR

Succesul sau esecul iti aduc apreciere sau invidie?

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Trist, dar adevarat; pe masura ce obtii din ce in ce mai multe succese, nu este decat o chestiune de timp ca sa fii criticat. Imediat ce te-ai asezat pe un piedestal si ai in jurul tau o aura, trebuie sa gaseasca cineva un motiv sau un mod de a incerca sa te dea jos. Asadar, daca ai pornit pe un drum al succesului, trebuie sa te astepti sa fii pus la zid si sa primesti critici, care intotdeauna au la baza cel mai daunator si mai intunecat sentiment uman – invidia. Daca in fiecare zi vei face putin diferit de ceea ce ai facut cu o zi inainte, de fiecare data putin mai bine, vei evita esecurile, ceea ce ii va inspira si pe altii, pentru ca persoana care cauta mereu sa faca un lucru nou in fiecare zi trebuie sa aiba o minte minunata, inclinata spre progres, iar acele persoane care au preluat modelul succeselor tale, vor inceta sa mai fie critice.
Ai o atitudine de invingator?
Atunci cand te confrunti cu o anumita situatie, fie ea pozitiva sau negativa, incearca sa-ti imaginezi cum ar gandi persoana cea mai de succes pe care o cunosti in mod personal si apoi rezolva situatia. Gandeste-te la un sportiv, de exemplu (cum isi dozeaza eforturile si timpul pentru a obtine succesul la care a aspirat in cadrul unui concurs), la prietena ta cea mai apropiata (care a devenit o persoana prospera) si exemple ai destule in jurul tau. Atunci cand abordezi o situatie noua, s-ar putea ca increderea in sine sa fie mai scazuta, insa simplul fapt ca intelegi si constientizezi acest lucru va fi de ajutor in mentinerea si consolidarea increderii, si in acelasi timp, nu-ti va reduce cu nimic capacitatile. Capacitatea este un lucru pe care il vei obtine in urma unei dorinte puternice.
Diferentele dintre succes si esec
Daca esti o persoana de succes, atunci cand gresesti, sunt convins ca iti vei spune: „am gresit”, iar daca ai esuat vei spune: „nu este vina mea”. Daca ai castigat, vei spune ca ai avut noroc, desi nu a fost vorba de noroc, ci de perseverenta si dorinta de a ajunge unde ti-ai propus, iar daca ai avut un esec, vei spune ca ai avut ghinion, desi nu a fost vorba de ghinion. Fiind un invingator, muncesti mai mult si totusi ai mai mult timp decat invinsul care se plange ca este „prea ocupat”. Tu, care ai repurtat un succes, te confrunti cu problemele, in timp ce invinsul le ocoleste. Atunci cand ai obtinut un succes, vei spune: „Sunt bun, dar nu atat de bun pe cat ar trebui sa fiu” si vei privi inainte, iar daca ai pierde, ai spune: „Ei bine, nu sunt atat de rau ca altii” si ii vei privi de sus pe cei despre care consideri ca nu au ajuns unde ai ajuns tu.
Gandirea, miracolul succesului tau
Este extraordinar si, poate, destul de trist faptul ca atat de multe persoane nu isi acorda timp de gandire. Dupa cum stim, ni s-a daruit acest bun nepretuit – un creier cu o capacitate nelimitata – insa, in acelasi timp, adesea inhibam chiar noi enorma sa putere. Rezerva-ti cam o jumatate de ora pe zi pur si simplu sa stai sa gandesti si vei fi uimit de rezultate. Eu, personal, am descoperit ca unele dintre cele mai productive zile ale mele au fost cele in care am petrecut un anumit timp singur, departe de birou, de alti oameni, de telefon. Pune-ti mereu intrebarea daca esti un exemplu pentru altii. Generalul Eisenhower, tinea o bucata de sfoara care atarna pe jos si demonstra ca, daca o impinge, nu ajunge nicaieri, insa daca o trage, sfoara il urmeaza oriunde vrea el sa mearga. Incearca si tu acest exercitiu atunci cand vrei ca exemplul succesului tau sa fie urmat si de altii.
Castiga simpatia celor de langa tine
Exista o lege atotputernica a comportamentului uman. Daca o respectam, nu vom avea aproape niciodata necazuri. De fapt, ea ne poate aduce nenumarati prieteni si fericire garantata, insa in clipa in care incalcam aceasta lege, ne cream instantaneu probleme. Te intrebi care este aceasta lege? Ei bine, intipareste-o adanc in memoria ta pentru ca este o lege usor de aplicat si poti apela ori de cate ori vei dori la ea. Enuntul ei este urmatorul: „straduieste-te intotdeauna ca interlocutorul tau sa se simta important”. Filosofii au speculat mii de ani regulile relatiilor interumane si un precept foarte important a fost formulat dupa toate aceste speculatii, intr-un singur gand, acum 2000 de ani: „poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea ca ei sa se poarte cu tine.” Cel mai adanc principiu al naturii umane este dorinta de a te simti apreciat. Acest ideal a creat insasi civilizatia.
Lingusire sau apreciere?
Vrei sa fii aprobat si respectat de cei cu care intri in contact, vrei sa fii apreciat la reala ta valoare, vrei sa simti ca esti important in cercul tau de prieteni. Nu doresti o lingusire ieftina si nesincera, dar tanjesti dupa aprecieri sincere. Ti-ai dori ca prietenii, cunostintele sa asculte sfatul lui Charles Schwab: „aprobati cu insufletire si laudati din belsug”. Nu-i asa ca asta ne dorim cu totii? Dar cum? Cand? Unde? Raspunsul este: mereu, pretutindeni. Daca, spre exemplu, chelnerita iti va aduce cartofi piure cand de fapt tu ai comandat prajiti, incearca formula: „Ma scuzati ca va deranjez, dar prefer cartofii prajiti”, probabil iti va raspunde: „Niciun deranj” si iti va schimba cu placere cartofii, pentru ca i-ai aratat respect. Formule standard precum: „Ma scuzati ca va deranjez”, „Va rog frumos”, „Multumesc”, mici dovezi de politete ca acestea ung rotile masinariei monotone a vietii de zi cu zi si, pe deasupra, sunt dovezi de necontestat ale educatiei tale.
Dorinta de a te simti important
Viata multora s-ar schimba daca cineva i-ar face sa se simta insemnati. Adevarul de necontestat este ca aproape toate persoanele cu care te intalnesti considera ca iti sunt superioare, iar calea pe care o alegi de cele mai multe ori catre inima lor este aceea de a le face sa inteleaga (cu tactul si subtilitatea pe care le folosesti) ca le recunosti sincer importanta. In acest sens, imi amintesc de un om in varsta care, desi nu avea multa carte, mi-a spus la un moment dat o fraza pe care eu o stiam din cartea unui mare psihanalist pe care il citisem cu un timp in urma: „Fiecare om ce-mi iese in cale imi este superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator”. Ce este trist in povestea aceasta este faptul ca, adeseori, cei ce se justifica pentru sentimentul lor de implinire, isi alimenteaza propriul Eu cu un torent de vanitate care provoaca dispret.
Ingrediente pentru a deveni agreabil
Vorbeste-le prietenilor despre ei insisi si vor asculta ore intregi – asa ar fi spus Disraeli, unul dintre cei mai abili oameni din cati au condus vreodata Imperiul Britanic – si ai sa constati singur cata dreptate avea acesta. Eu, insa, iti recomand cateva modalitati care te vor ajuta sa devii agreabil in multe imprejurari: zambeste, fiindca nu te costa nimic; manifesta un interes sincer fata de cei din jur; retine ca numele cuiva este pentru respectiva persoana cea mai placuta muzica ce-i mangaie orgoliul; fii un bun ascultator; incurajeaza-i pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi; modeleaza-ti discursul in conformitate cu ceea ce doreste sa-ti transmita interlocutorul tau; fa in asa fel incat interlocutorul sa se simta important, si fii sincer in tot ceea ce vei spune. Daca vei tine cont de acesti pasi, vei obtine cu usurinta simpatia acelora care vor deveni interlocutorii tai.

Traditii si obiceiuri belgiene. Carnavalul din Binche

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Binche este un oras francofon din Belgia, situat in provincia valona Hainaut. Acoperind 6063 de hectare, Binche-ul este format din 8 comune: Binche, Bray, Buvrinnes, Epinois, Leval-Trahegnies, Péronnes-lez-Binche, Ressaix si Waudrez. In prezent are o populatie de 32.750 de locuitori. Este renumit datorita carnavalului sau si a patrimoniului arhitectural. Binche este situat in regiunea centrala, pe axa care leaga orasele Mons si Charleroi.
In secolul al XII-lea, Yolande de Gueldre, vaduva contelui Baudouin III de Hainaut, a fondat orasul Binche. Fiul sau, Baldwin IV il fortifica, astfel incat acesta devine o putere impotriva regatului Frantei. Binche-ul prospera cu repeziciune, dezvoltand hale, piete, tabacarii, mori, fabrici de bere etc.
Orasul a atins apogeul in domeniul economic si politic atunci cand Belgia a fost sub dominatie spaniola, Binche-ul fiind resedinta Mariei din Ungaria, sora lui Carol al V-lea, imparat al Germaniei, rege al Spaniei si Conte de Hainaut. Invitandu-l pe acesta in Binche, Maria a organizat in 1549 o petrecere fastuoasa, iar astazi aceste petreceri au ramas sub numele de Triumfuri.
Prin ordinul Comunitatii franceze din 17 iulie 2003, orasul Binche are propriul drapel, ale carui motive sunt derivate din armele vechi, pe un fond alb, un leu negru cu limba si ghearele rosii.
Carnavalul din Binche este cea mai faimoasa sarbatoare a locului. In fiecare an atrage tot mai multi vizitatori straini, datorita recunoasterii sale in 2003 de catre UNESCO drept capodopera orala, facand parte din patrimoniul mondial imaterial al umanitatii. Aceasta manifestatie folclorica are o lunga traditie orala, este un rit real, care ofera participantilor sentimentul de unicitate.
Festivitatile se deruleaza in doua etape: carnavalul propriu-zis si pre-carnavalul. Carnavalul se organizeaza cu 49 de zile inaintea Pastelui. Aceasta sarbatoare „bincholeza” este intalnita in toata zona centrala a tarii, dar in Binche traditiile sunt cel mai bine conservate. Se organizeaza petreceri cu tobosari, muzica si dansuri traditionale.
Cu trei saptamani inaintea carnavalului are loc un bal mascat, pentru care participantii isi pregatesc costume pe teme propuse de un comitet organizator, iar la final o comisie de jurizare ofera premii pentru cele mai bune costume.
Duminica este prima zi a carnavalului. Participantii ies in ritmul tobelor pe strazi, deghizati in costume realizate in mare secret si cu multa maiestrie. Aici ne putem minuna de dans si multa imaginatie. Ziua de luni este dedicata copiilor si tinerilor. Acestia colinda orasul de dimineata „din cafea in cafea”. In timp ce in cafenelele locale au loc „lupte de confetti”, alesii locali le ofera tinerilor o „ceasca de prietenie”.
„Martea Grasa” este considerata de bincholezi cea mai buna zi din an, reprezentand punctul culminant al carnavalului. Petrecerea incepe inca de la 4 dimineata, micul dejun constand in stridii si sampanie, dupa cum spune traditia. Grupurile de arlechini continua sa colinde strazile orasului de dimineata pana seara, in jurul orei 21, marsul final oprindu-se la cladirea Primariei unde se organizeaza focuri de artificii spectaculoase, inima orasului continuand sa bata in ritmul tobosarilor…

Comitetul international de nominalizare pentru: OCTAVIAN CURPAS (Writer, Phoenix-Arizona, U.S.A.) la titlul de MEMBRU al: THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES „PAUL POLIDOR”/ Bucharest-Romania

THE FOUNDATION „PAUL POLIDOR” – BUCHAREST, ROMANIA
THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES „PAUL POLIDOR”
EMIS ASTAZI, 13 OCTOMBRIE 2010 – BUCURESTI, ROMANIA

1. Paul Polidor (Romania) – presedintele fundatiei si al academiei omonime,
Master in: „Romania in relatiile internationale”;
2. Simona Polidor (Romania) – consilierul gen. al fundatiei, membru al Acad. „Polidor”;
3. Mahir Garayev (Azerbadjan), presedintele Societatii de Prietenie dintre Azerbaidjan si Romania,  membru al Academiei „Polidor”;
4. Paula Romanescu (Romania), presedintele Sectiei de Studii Literare si Traduceri in cadrul Ligii de Cooperare Culturala si Stiintifica Romania-Franta, membru al Academiei „Polidor”;
5. Mihail Sinelnikov (Federatia Rusa), personalitate a liricii mondiale contemporane, membru al Academiei „Polidor”;
6. Traian T.Cosovei (Romania) – personalitate a literaturii romane contemporane, membru al Academiei „Polidor”;
7.George Roca (Australia) – scriitor, membru al Academiei „Polidor”;
8. Eugen Cristea (Romania) – Societar de Onoare al Teatrului National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti, vedeta mass-media, membru al Academiei „Polidor”;
9.Mihai Cojocaru (Belgia) – antrenor de fotbal, membru al Academiei „Polidor”;
10.Ioan Iacob, „Las Vegas Romanian Journal”-S.U.A., membru al Acad. „Polidor”;
11.Florin-Silviu Ursulescu (Romania)-critic muzical, membru al Academiei „Polidor”;
12.Ion Olteteanu (Romania), muzician, membru al Academiei „Polidor”;
13.Ashraf Geybatov (Germania) / artist plastic de importanta mondiala, membru al Asociatiei Internationale a Artistilor UNESCO, Artist Emerit al Azerbaigeanului cu expozitii la O.N.U., UNESCO, VATICAN, membru al Acad.”Paul Polidor”
Nota*: The Academy of International Interferences „Paul Polidor” a fost infiintata in cadrul Fundatiei „Paul Polidor” la 19 august 2004; Primul membru al Academiei „Paul Polidor” a fost (la 12 octombrie 2004) Presedintele Republicii Azerbaigean, Excelenta Sa, domnul Ilham Aliev.
Nota**: De regula, pentru personalitatile in viata, acordarea DIPLOMEI-TITLU se va face in cadrul unei manifestari de interferente culturale in prezenta nominalizatului (in functie de regulamentul academiei, in Romania sau in strainatate).
Presedinte,
Paul Polidor

Festivalul National de Comedie, Galati,2010

Festivalul National de Comedie “Fani Tardini”, Galati, ed.XXII-a,3 – 9 octombrie 2010
Chiar   daca   traim niste vremuri tulburi, chiar daca vedem in jurul nostru drama, tragedie si tristete,crize, probleme, politica,indiferent de timpurile pe care le traim avem nevoie de arta, avem nevoie de poezie, de teatru, pictura, muzica si de tot ce ne poate bucura sufletul.
Spre teatru ne indeamna si ne cheama si in acest an 2010 Teatrul Dramatic “Fani Tardini” din Galati si ne invita la Festivalul National de Comedie.
“Teatrul Dramatic “Fani Tardini” a fost primul teatru din tara care a organizat un Festival al Comediei în 1976. El a reprezentat un nou prilej de deschidere si, de ce nu, un start pentru competitia care a facut în scurt timp ca Galatiul sa devina CAPITALA COMEDIEI. Era una din cele mai importante manifestari care aduna la un loc pe cei mai renumiti critici, dramaturgi, regizori, directori de teatre, actori, etc, pentru a savura placerea oferita de regalul spectacolelor de comedie din întreaga tara.
Traditia a continuat si dupa 1990, cand, sub directia lui Adrian Lupu, festivalul a primit o noua denumire: FESTINGAL (Festivalul International de Teatru – Galati). Si interesul a sporit. Pentru eveniment, ce a devenit o emblema a orasului, si pentru dorinta noastra de a mentine stacheta valorilor cat mai sus. N-a fost nici usor, nici greu – a fost viata adevarata daruita teatrului”, citez din site-ul teatrului.
Continuandu-se minunata traditie si astazi sub conducerea actorului Vlad Vasiliu si a intregii echipe din teatru vom vedea in aceasta saptamana spectacole de suflet, invitati din tara, mari actori si regizori.
Felicit organizatorii, intreaga echipa de actori, regizori, tehnicieni, departamentele PR caci au depus o munca enorma pentru acest festival si ne ofera, ca de fiecare data, un minunat dar de suflet pentru noi galatenii si pentru toti ce ce trec prin orasul nostru, tuturor felicitari.

Program festival:

Duminica, 03.10.2010
ora:19.00 – Deschiderea oficiala a Festivalului National de Comedie
ora:19.30 – Teatrul Dramatic “Fani Tardini” Galati – 55 ani de la infiintare
Spectacol aniversar:
Invitati speciali: Alexandru Jula, Maria Craciun, Florina Cercel, Emil Hossu
Regia: Catalin Vasiliu

Luni, 04.10.2010
ora 19.00 – Teatrul Dramatic “Fani Tardini” Galati
“HORA IUBIRILOR” de Arthur Schnitzler
Regia: Tino Geirun

Marti, 05.10.2010
Ora 19.00 – Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi
“NATURA MOARTA CU NEPOT OBEZ” de Ion Sapdaru
Regia: Ion Sapdaru

Miercuri, 06.10
ora 19.00 – Teatrul de Comedie Bucuresti
“ELLING” de Axel Hellstenius
Regia: Vlad Massaci

Joi, 07.10,2010
ora 11.00 – Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
“M-AM INTORS DE LA SUPERMARKET SI I-AM TRAS O MAMA DE BATAIE FIULUI MEU”
One-woman-show cu / de Adina Lazar
ora: 17.00 – Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
“EDEN” – Spectacol non-verbal
ora: 19.30 – Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
“EXIT”

Vineri, 08.10.2010
ora 19.00 – Teatrul Dramatic Constanta
“BOLNAVUL INCHIPUIT” de J.B.P.Moliere
Regia: Cristian Gheorghe

Sambata, 09.10.2010
ora 19.00 – Festivitatea de Inchidere a Festivalului National de Comedie
ora 19.30 – Teatrul Odeon Bucuresti
“PYRAMUS & THISBE 4 YOU” dupa William Shakespeare.
Regia: Alexandru Dabija

Dupa spectacolul aniversar “55 ani de la infiintare” ce a avut ca invitati speciali pe: Alexandru Jula, Maria Craciun, Florina Cercel, Emil Hossu  (regia Catalin Vasiliu) –  un spectacol extrem de reusit  din prima seara a festivalului, a urmat un spectacol nou al actorilor galateni, chiar o premiera, echipa galateana deschizand practic festivalul cu spectacolul “Hora iubirilor” a dramaturgului austriac Arthur Schnitzler. De fapt, acest spectacol face parte dintr-un proiect mai amplu cultural motiv pentru care l-a adus la Galati pentru scurt timp chiar pe ambasadorul Austriei, proiectul intitulandu-se “Sinapse Dunarene”, o idee gandita pentru “exportul si importul” de productie de dramaturgie si teatru.
A fost o seara sublime, piesa fiind foarte frumoasa, cu o tem ace te pune pe ganduri, un amestec de iubire, relatii intre oameni, disperare, singuratate, speranta, putina nebunie, indiferenta, cinism pe alocuri, dar totul pus in scena atat de real, dureros de real. Nu as zice ca este o piesa indrazneata, ci foarte actuala, directa, cu toate aluziile sexuale aproape ca nici nu asculti si  nu vezi acest lucru, urmaresti cu mare interes replicile, grimasa, tristetea, suferinta de pe chipurile personajelor, dezamagirea , dar si naivitatea, dorinta de a iubi frumos si sincer : “Scriu despre dragoste si moarte. Ce alte subiecte exista?” spunea intr-un interviu candva insusi autorul. Spectacolul are cinci personaje – adica cinci femei uluitoare, cinci caractere in cinci ipostaze diferite, fiecare femeie traind viata cu un gust amar, tragic, dureros, uneori umilitor, pe fondul unui cinism, uneori chiar traind anumite clipe cu umor, cu ras. In viziunea regizorului Geirun Tino, toate cele cinci femei au fost jucate doar de una: minunata si frumoasa actrita Oana Preda Gheorghe – ea este tanara prostituata care isi duce viata in statia unei gari, pe strada, pe rand ea isi consuma tineretea “dandu-se” pe nimic, de pomana unui tanar soldat in trecere printr-o gara (actorul Ciprian Brasoveanu – ce a jucat minunat), este apoi un fel de femeie-naiva-proasta-victima pacalita de escrocul sentimental (jucat perfect cu maturitate si intelepciune de actorul Stelian Stancu), se transforma apoi dintr-o tanara ingénue intr-o femeie deschisa, coapta, experimentata in fata unui tanar mai timid, complexat (jucat atat de bine de actorul Gabriel Constantinescu), apoi devine o femeie curioasa, banuitoare, ce incearca sa devina mai buna, mai toleranta cu un sot gelos (actorul Dan Capatana), o vedem sip e prostituata atat de singura, suferinda, total dezamagita de contele mai in varsta (rafinat, elegant actorul Vlad Vasiliu).
Toti actorii au jucat minunat, fiecare personaj a adus in sufletele noastre o lectie de viata, un gand, o clipa, o parere, iar fiecare actor ne-a daruit   acea  magie de neuitat . S-a tinut cont de fiecare element in parte: foarte buna idea cu “scena rotativa”, puteam vedea chipurile si expresiile actorilor din toate unghiurile si a dat si energie spectacolului, decorul deosebit, atmosfera frumoasa specifica timpurilor, muzica bine aleasa, iar orologul cel mare, ce ne arata mereu trecerea timpului, fuga permanenta, spaima personajelor de a pastra putin din clipa, de a nu pierde totul, a facut ca totul sa functioneze atat de bine, un spectacol ce merita vazut.

Festivalul National de Comedie s-a continuat in urmatoarea seara cu un alt spectacol foarte reusit: “Natura moarta cu nepot obez” o piesa scrisa si regizata de un apropiat prieten al galatenilor, cunoscutul regizor Ion Sapdar jucata in festival de actorii de la Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi.
O poveste scrisa cu mult umor, vesela, ritmata, colorata as zice. Actorii ‘s-au jucat” precum niste copii, dandu-si replici deschise, vesele, aproape ca iti doreai sa intri si tu in jocul lor, sa intri chiar in dialog. Talentatii actori din Iasi – pe care i-am vazut de curand intr-un alt spectacol chiar la Iasi – ne-au transmis o stare de veselie, dar si un mesaj despre diferentele dintre generatii, dar si despre intelegere, comunicare si iubire. Textul este foarte modern, adus la zi, cu elemente comice,dar si tragice.
Ni se spune o poveste despre trei matusi, batrane si urate cum spun ele, care il iubesc exagerat de mult si il coplesesc cu o grija maternala iesita din comun pe unicul lor nepot, un barbat de aproape treizeci de ani si 150 de kilograme, obezitatea dandu-i ostare permanenta de teama, spaima celor din jur, interiorizare, complexe. Chiar din copilarie, matusile au incercat sa fie adevarate mame pentru nepotelul lor, fiindu-I tot timpul in preajma si nelasandu-l sa isi faca propriul univers, relatii de colegialitate, de prietenie si chiar de iubire, ajungand un barbat singur si inchis in sine. Totusi, vazandu-I singuratatea, matusile incercand sa isi dovedeasca iubirea fara de margini, pe langa vorbele de alint (Pompilica, Pompi, Pompita – diminutive pe care le ura nepotul) si gatitul de placinte, pirosti si snitele, batranelor le vine o idée salvatoare.
Astfel, hotarasc sa angajeze o prostituata care sa se apropie si sufleteste si trupeste de nepotul lor. Femeia este tanara, frumoasa, foarte directa, vesela, uneori prea vesela (din cand in cand o apuca un ras isteric!), dar venirea acesteia in casa batranelor incurca foarte mult situatia. Batranele mor una cate una, in situatii tragic-comice, iar nepotul supraponderal nu scapa de ele nici dupa moartea acestora, fantomele lor bantuindu-l tot timpul.
Este vorba despre o poveste de dragoste imposibila dintre tanara prostituata si barbatul gras, iar actorii Teatrului National “Vasile Alecsandri” din Iasi: Volin Costin, Irina Radutu Codreanu, Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic, Catinca Tudose ne-au aratat inca o data cat de talentati si profesionisti sunt, un joc de exceptie, un spectacol plin de energie, veselie, umor, chiar daca am simtit si tristete pe alocuri. Decorul a fost foarte reusit realizat de Gelu Risca, iar costumele foarte potrivite si moderne au fost realizate de Alina Dinca Puscasu.
Un spectacol ce merita vazut!
Au mai fost, asa cum reiese si din programul festivalului si alte spectacole bune, din pacate a trebuit sa particip la un alt festival si  nu le-am putut viziona.
S-a incheiat si editia din acest an a Festivalului de Comedie de la Galati, o editie frumoasa, reusita, cu multe spectacole bune, s-a ras mult, publicul s-a simtit bine, ne-am bucurat sa vedem si in acest an atat de multe spectacole, atat de la Galati, cat si din tara, tuturor organizatorilor, tuturor acelora care au muncit atat de mult la realizarea acestei editii ii felicit pentru tot ce au facut.

Ne revedem la urmatoarea editie din…2011!

A consemnat,

Angela BACIU
scriitor

Stiri de weekend: Belgiencele sunt in cautarea frumusetii naturale

By Tatiana Scurtu-Munteanu

In general, scopul femeilor este de a parea mult mai tinere. Astazi, femeile belgiene nu mai viseaza la o silueta construita cu bisturiul chirurgiei plastice, potrivit unui studiu realizat de biroul datelor de cercetare a pietei. Acestea sunt mai mult in cautare de frumusete naturala. Daca pentru 28% dintre femeile din Belgia presiunea de a fi seducatoare este puternica si impunatoare, aspectul natural primeaza cu desavarsire. Intr-adevar, jumatate din femeile belgiene isi doresc sa apara cu un aspect natural, acesta fiind si cazul a trei sferturi dintre femeile intervievate pana in 29 de ani, spune acelasi studiu.

Conform sondajului, mai putin de 5% dintre femei isi doresc sa arate mai tinere. In randul femeilor peste 50 de ani, scopul este de a arata in general bine pentru varsta lor.
Studiul a fost realizat in luna mai 2010 pe un esantion de 1000 de femei din Belgia.

In medie, femeile cheltuiesc aproximativ 45 de euro pe luna pe produse si tratamente de infrumusetare, in timp ce una din patru femei va cheltui pana la 75 de euro pe luna.

In plus, se pare ca femeile au tendinta de a prefera interventii nonchirurgicale (ceara, injectiile…), in defavoarea celor chirurgicale (liftiguri, implanturi…).Din acest motiv cosmeticele organice sunt in plina expansiune, in ciuda crizei economice, marile branduri realizand game de produse din ce in ce mai variate, o piata in evolutie care raspunde asteptarilor consumatorilor.
Concursul de frumusete Misses Globe Belgium dovedeste ca orice femeie poate ramane atractiva in orice faza a vietii sale si la orice varsta. Astfel aceasta competitie incurajeaza femeile casatorite sau nu, peste 26 de ani, sa vada dincolo de frumusetea fizica. Uimind prin experienta sa de viata, o femeie frumoasa este femeia inteligenta, puternica si independenta, modelul cu care toate femeile ar trebui sa se identifice.

Daca aveti cetatenie belgiana si credeti ca indepliniti aceste calitati, va uram „Bonne chance”!

SCRIITOAREA MIHAELA CRISTESCU PREMIATA DE SOCIETATEA LITERARA «NEW WRITERS’ GROUP» DIN SYDNEY

Sambata, 8 octombrie 2010, la „Connect Studios” din Paramatta – al doilea centru comercial al orasului Sydney –  in prezenta unui public numeros, a avut loc decernarea „Premiilor pentru literatura 2010” a „New Writers’ Group”. Premiul trei a fost acordat scriitoarei de origine romana Mihaela Cristescu pentru lucrari scrise in limba engleza.

New Writers’ Group este o societatea literara de prestigiu din Sydney, care are ca scop promovarea literaturii australiene contemporane. Majoritatea membrilor sunt consacrati domeniul scrisului si au publicat lucrari in diferite reviste literare, pagini de internet sau carti.

Revista „ZineWest” – organizatorul evenimentului

Pentru concurs au fost selectionate 30 de lucrari. Membrii juriului a fost compus din personalitati literare proeminente ale „New Writers Group” (www.nwg-inc.com). Premiile au fost inmanate de Fiona Wright, editor al revistei  „Heat” si al publicatiilor „Giramondo Books” si de Sue Crowford, editor al revistei „ZineWest” (organizatorul principal al evenimentului). Toate lucrarile selectionate pentru concurs au fost publicate intr-un volum avand titlul „ZineWest 10 – Proza, memorii, poezie si arta”.

Au fost prezenti la eveniment diferite personalitati australiene, scriitori, artisti plastici, graficieni, jurnalisti, politicieni, cercetatori in domneniul literar si lingvistic de la University of Western Australia si iubitori de literatura. In cuvantul de deschidere, doamna Julie Owens, membra a Parlametului Federal al Australiei, a subliniat importanta evenimentului, valoarea lucrarilor selectionate si a autorilor premiati.

Proaspat stabilita in Australia, Mihaela Cristescu s-a alaturat acestui grup de scriitori talentati reusind sa se faca remarcata inca de la primele scrieri si castigand aprecierile acestora. Datorita calitatilor sale de organizator si coordonator literar a fost alesa recent ca secretar al „New Writers’ Group”.

Cateva date

Mihaela Cristescu, profesor, scriitor, poet, traducator. Nascuta la Bucuresti in 9 ianuarie 1970. A inceput sa scrie si sa publice inca din primele clase de liceu. Prima revista: „Cocostarcul Vesel”. Din dorinta tatalui ei a urmat Politehnica, dar fiind atrasa de literatura a facut in continuare Facultatea de Limbi si Literaturi Straine de la Universitatea „Spiru Haret”. In 2006 si-a luat masteratul cu o teza care scoate in evidenta anumite aspecte ale Analizei Discursului Politic in mod comparativ, pentru lideri politici din Romania si Statele Unite ale Americii. Devenind cadru didactic, functioneaza pentru doi ani ca profesor la Liceul „Sfantul Pantelimon”, apoi la Academia de Studii Economice din Bucuresti. A fost traducator autorizat de Ministerul Justitiei din Romania. In anul 2005 publica volumul de poezie intitulat ”Noduri”. Paraseste Romania, in urma cu un an (21 august 2009) stabilindu-se la Sydney, in Australia. Ajunsa la Antipozi, incearca sa se integreze in viata literara a acestui oras in special cu scrieri in limba engleza, devenind membra a NWG (New Writers Group). A participat la concursul organizat de aceasta societate cu serie de sapte poezii scurte intitulate Sacred (Sacred cuprinde titlurile: In Illo Tempore, Cipher, Hierophany, Ab Initio, Axis Mundi, Conjugal, Imago Mundi – concepte folosite de Mircea Eliade in lucrarile sale).

George ROCA
14 octombrie 2010
Sydney

APARITIE EDITORIALA DE EXCEPTIE, SUB SEMNATURA LUI DUMITRU CERNA: „POETII 2”

By Nicholas Buda
New York, USA
La editura Casa Cartii de Stiinta din Cluj Napoca a aparut, de curând, al doilea volum din seria „Poetii” a lui Dumitru Cerna.  Asteptat cu un vadit interes, de catre cititorii iubitori de literatura si criticii literari deopotriva, volumul „Poetii 2” este o veritabila antologie a prieteniei, „o carte iradianta sentimetal, cu arhitectura fastuoasa a unui moment consacrat poeziei zi poetilor” (Petru Poanta), in paginile careia Dumitru Cerna ne demonstreaza un admirabil exercitiu al generozitatii, dar si al iubirii. Portetele sale, consacrate unui numar considerabil de poeti, in marea lor majoritate clujeni, sau poeti care au avut si au o legatura de suflet cu orasul de pe Somes – orasul adoptiv al lui Dumitru Cerna – sunt facute cu exigenta celui care a patruns tainele poeziei, ajungand la esenta acesteia. De aici si dragostea, uneori neconditionata, pe care Cerna o are fata de poeti si poezie!
„Sunt portrete facute cu simt al observatiei foarte acut, cu dragoste, cu afectiune, cu simpatie, cu empatie chiar” (Adrian Popescu). Coloristica variata a acestora, având ca si numitor comun o iluminuozitate intensa a cuvintelor, are darul de a transpune imaginile poetilor intr-o iconografie a celebrarii fastuoase. „Sunt portrete din cuvinte fosforescente” (Petru Poanta), care proiectate pe fundalul social al poeziei de la Cluj Napoca, devind adevarate pictograme ale unui trecut literar care inca traieste in prezent, dar nu oricum, ci atins de penelul estetizant, cu adevarat magic, al lui Dumitru Cerna. „O frumoasa selectie de bijuterii” (Maria Vaida), „portrete pentru eternitate” (Monica Grosu), in care autorul „cauta partile frumoase si partile bune din fiecare poet” (Ion Muresan), volumul „Poetii 2” imortalizeaza parti ale istoriei literare romanesti, care ar trebui sa ne fie, mai adesea, langa suflet.