Author: nelurs

DESPRE ABSTINENTA

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

La sugestia unora dintre d-tra, astazi reabordam subiectul abstinentei. Am facut-o si in vara trecuta, dar este un subiect important care nu trebuie scapat din vedere. De ce? Pentru ca traim vremuri când castitatea si abstinenta sunt luate in râs, când presiunea asupra copiilor nostri de a-si pierde inocenta la o vârsta tot mai frageda este tot mai mare, când mai toate „vedetele” traiesc o viata imorala si se declara modele de viata pentru copiii nostri.

 Traim, de fapt, in mijlocul revolutiei sexuale. Inca nu-i vedem capatul, si poate va mai lua multa vreme pâna când vom incepe sa vedem lumina la capatul acestui tunel intunecos. In plus, suntem supusi si unei tiranii ideologice sexuale imorale impuse de factorii politici, structurile europene, structurile internationale, si mai ales de catre ONU. Se pare ca nu e scapare nici unde. Tot mai multe foruri declara existenta unor „drepturi sexuale” pentru generatia tânara, generând tot mai multa confuzie in mintea ei si a copiilor nostri. In contextul ideologiei „drepturilor sexuale” abstinenta si castitatea sunt marginalizate, iar cei care le practica sunt etichetati ca oameni ingusti la minte. Ce-i de facut?

 Revenim deci la abstinenta cu un material pregatit de eminentul expert in ideologia sexuala contemporana, d-l Pat Fagan, cercetator si lector la prestigiosul institut american Family Research Council. In aprilie am prezentat la Conferinta anuala AFR un DVD cu prelegerea d-lui Fagan asupra acestui subiect. Astazi redam textual prelegerea dânsului, iar cei care doriti sa cumparati DVD-ul subtitrat in româneste, o puteti face contactându-ne la adresa noastra electronica sau pe d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, la bogdanmate@yahoo.com. Costul unui DVD este de 10 lei. Textul prelegerii d-lui Pat Fagan este „Sex in the City v. Christian Chastity” („Moravurile sexuale urbane v. Castitatea crestina”) Textul a fost tradus pentru noi de d-l Bogdan Mateciuc si Ionut Bruma, voluntar AFR Bucuresti.

 SEX IN THE CITY V. CASTITATEA CRESTINA

 Voi vorbi azi despre un subiect larg, o sinteza a ceea ce se petrece în SUA. Nu doar în SUA, dar în special aici, deoarece vorbim despre casa noastra. Azi familia traditionala se afla intr-o competitie acerba, un razboi as spune, unul declarat doar de o parte. O parte care are – spun eu – o cultura diferita. Practic, în centrul acestei furtuni sociale si politice este idealul sexual si modul în care natiunea percepe acest ideal sexual, cum il vede, explica si practicat. Idealul sexual poate schimba istoria, la nivel de individ si familie, local, national si global si vreau sa dezvolt cateva dintre aceste aspecte. Civilizatia vestica fiind rodul Crestinismului, la randul sau bazat pe religia iudaica, se bazeaza si este organizata în jurul monogamiei sexuale permanente. Adica pe relatiile sexuale cu un singur partener, ca sot pe viata.

  Crestinismul doreste cultivarea unei culturi monogame, ea fiind rodul Crestinismului si intre cele doua fiind legaturi profunde. Concurentul anti-cultural, cu o putere în crestere în ultimii 200 de ani, este poliamoria: adica relatiile sexuale în serie, inainte, dupa sau în loc de casatorie.

Radacinile istorice ale ideologiei sexuale contemporane

 Sunt factori politici majori în acest razboi cultural. El are o infrastructura institutionala scumpa, creata treptat în ultimii 200 de ani incepând de pe vremea lui J.J. Rousseau si de Sade, cei doi fiind primii factori institutionali. Revolutia Franceza aproape a idolatrizat razboiul cultural prin asezarea unor prostituate pe altarul Catedralei Notre Dame în plina Revolutie Franceza. Dupa 50 de ani, Marx si Engels, Engels mai ales, au facut si mai clar razboiul impotriva familiei si religiei, identificate ca doua piedici în calea statului socialist. Vedem acelasi lucru 40 de ani mai taziu, în Anglia prin Miscarea Bohemiana si Grupul Apostolilor de la Oxford si Cambridge. Ei au fost la inceput instigatorii asaltului sexual asupra Bisericii Anglicane, care a dus la aparitia Confesiunii Lambertiene în biserica protestanta. Urmariti acest curent de la “Apostoli” la Lambert, în anii 1910-20-30 si schimbarile de atunci. Tot atunci, Margaret Sanger si-a inceput calatoriile repetate peste Atlantic, având în spate cativa finantatori importanti din SUA. [Nota AFR: Americana Margaret Sanger a fost fondatoarea miscarii moderne de control al populatiei prin avort si eugenie]

  A inceput crearea unui sistem institutionalizat, ii avem pe Rockfelleri dupa anii ’40. Asa a inceput sa creasca numarul institutiilor care voiau schimbarea ideii de sexualitate. Acum avem mult mai multe asemenea institutii decat cele care sunt de partea noastra, institutii finantate si dedicate schimbarii idealului de sexualitate. Revin la perioada Revolutiei Franceze, de fapt la perioada de dinaintea ei. Revolutia sexuala a avut loc în randul celor educati si a elitelor din sistemul juridic si din clasa educata a Frantei din perioada premergatoare revolutiei, tot crescând în intensitate de atunci.

Valorile morale ale abstinentei

 Voi folosi în acest discurs termenii de monogamie si poliamorie pentru a ma referi la aceste doua culturi, subliniind diferentele dintre civilizatia vestica si oponentii ei. Ne vom concentra pe efectele angajamentului sexual permanent, pe de o parte, si pe asa-numita “sexualitate polimorfa”, pe de alta parte, si voi folosi termenul de poliamorie sau poliandrie uneori.

Multi oameni ocupa o pozitie neclara de mijloc intre aceste cele doua extreme, majoritatea americanilor aflandu-se în mijlocul cetos dintre cele doua. Asta ii aseaza practic de partea poliamoriei, chiar daca se considera ca facând parte din cultura monogamiei. Ei sunt cei la care trebuie sa ajunga mesajul nostru pentru a putea salva America de ea insasi. Ce optiuni au acesti oameni? Doua culturi cu cai profund diferite. Cultura monogama s-a construit în jurul familiei si o protejeaza. In cultura poliamorista, familia traditionala e doar o optiune din multe altele, ea fiind adesea o povara din cauza pretinsei eficiente superioare.

  In cultura monogama, aici este cheia, barbatii sunt legati de familiile lor, de sotii si copii, prin limitarea deliberata si neconstransa a sexualitatii. Asemenea relatii dintre barbat si femeie nu numai ca nu mai sunt asteptate în cultura poliamorista, dar nici nu mai sunt promovate ca norma. Aici difera foarte foarte mult idealurile de sexualitate. Se promoveaza permisivitatea, sub masca libertatii, orice restrictii sexuale fiind opuse telului principal al culturii poliamoriste: o sexualitate polimorfa dorita reciproc intre doi sau mai multi parteneri.

  Relatiile cu Creatorul sunt vazute diferit în cele doua culturi. Cultura monogama este plina de sacralitate, pe plan personal, familial, comunitar si national. Comuniunea cu Dumnezeu este frecventa si asumata.. Cultura poliamorista insa tinde sa limiteze religia si sa o suprime din spatiul public. Se roaga mai putin si cere ca rugaciunea sa fie facuta în particular. Cultura monogama intelege libertatea ca libertatea de a fi bun. Cultura poliamorista vede libertatea ca lipsa oricaror constrangeri. Acestea sunt doua pozitii total diferite si incompatibile.

  Din punct de vedere moral, monogamia cuprinde norme morale universale. Cultura poliamorista presupune un relativism moral, nu doar în domeniul sexual, ci si în alte domenii. Virtutile se potrivesc foarte bine cu cultura monogama, dar sunt incomode în cultura poliamorista unde unele virtuti, chiar si primare ca modestia sau castitatea, sunt descurajate. In cultura monogama si implicit în civilizatia traditionala vestica, legea protejeaza prin interdictie, definind anumite fapte interzise. Asa functioneaza legea, spunandu-ti ce sa nu faci si pentru ce vei fi pedepsit, si fiind liber în afara acestor granite.

  Cultura poliamorista insa protejeaza prin prescrierea normelor pentru toata lumea, netinând cont de alegerea personala a fiecaruia. E o mare diferenta intre cele doua culturi si în absenta uneia va trebui sa o alegi pe cealalta. Exceptând lucrurile care nu sunt permise, cultura monogama lasa toate actiunile si normele de conduita la discretia fiecaruia, stabilind limitele în afara carora esti liber. Având mai putine repere fixe pentru ceea ce nu este permis, cultura poliamorista creste mereu indicatiile privind normele de conduita, indicandu-le tot mai mult oamenilor cum trebuie sa se manifeste.

  Vedem asta în dezbaterile publice, mai ales în cele legate de sanatate, unde exista nu doar o oarecare opozitie, ci o incapatanare extrema de a defini domeniul lucrurilor interzise. Nu vor spune niciodata clar ce este interzis sa faci. Iar sexualitatea este principalul domeniu în care nu se doreste nicio interdictie. Cultura poliamorista respinge identitatea personala de dragul confortului, chiar si în cazul celor mai vulnerabili si nevinovati, cum sunt cei infirmi sau cei nenascuti, desconsiderând astfel legea care ii protejeaza pe cei nevinovati, principiul fundamental al justitiei. în timp ce în cultura monogama, functia cheie si principiul primar de drept care da legitimitate autoritatilor este anume protectia celor nevinovati, principiul central al Dreptului.

  In cultura monogama viata este sacra si protejata:

 In cultura monogama viata este sacra si protejata… foarte interesant: Monogamie: devotamentul sexual al sotului fata de sotia sa si implicit fata de copii, cat si protejarea vietii. In cultura poliamorista, o treime dintre copiii nenascuti sunt ucisi de mamele lor, iar persoanele în varsta si cele cu handicap devin nedorite si tot mai vulnerabile, – deocamdata la nivel conceptual – la exterminarea timpurie. La nivel guvernamental, statul constitutional a fost produsul culturii monogame. El n-ar fi putut aparea dintr-o cultura poliamorista si nu poate supravietui acolo. Statele constitutionale n-au aparut în culturi ne-monogame. Poliamoria a luat amploare în SUA atunci când a fost modificata Constitutia în numele vietii private si a principiilor gasite în umbra Constitutiei care au permis modificarea Constitutiei.

  Aceste schimbari au avut loc inainte de decizia Roe vs. Wade, in 1965 la Griswold si în 1972 la Isenstat, când Curtea Suprema a legiferat actul sexual nemarital. Atunci Curtea Suprema a hotarat daramarea monogamiei. Planned Parenthood a fost artizanul acestor doua schimbari, dar si la Roe v. Wade. [Nota AFR: Aici d-l Fagan face referinta la trei decizii judecatoresti emise de Tribunalul Suprem American din 1973 incoace care au legalizat avortul si au largit spectrul asa zisei autonomii personale in directia libertatii sexuale]

 Monogamia asigura viitorul societatii:

 Cultura monogama presupune responsabilitatea cetatenilor. Pilonul principal pe care se bazeaza forta monogamiei este responsabilitatea. Conceptul de asistenta sociala are de-a face în primul rand cu cei ce nu sunt responsabili sexual, adica cei ce au renuntat la casatorie. Nu o spunem la modul acuzator, ci mai degraba pentru a descrie fenomenul. Multi oameni au fost prinsi si sedusi de acest curent fara sa-si dea seama. Cultura monogama, pentru ca este orientata catre copii, este orientata catre viitor si are speranta. Copiii sunt protejati si astfel generatia urmatoare – viitorul tarii- este principala grija a societatii. Cultura poliamorista pune accent pe bunastarea de moment, una foarte scurta, si principala grija sunt adultii, nu copiii. Chiar daca respinge feminismului radical, cultura poliamorista promoveaza agresiv o imagine proasta a barbatului. Barbatul agresiv si hartuitor, atat fizic cat si sexual, care te paraseste. Cu asta te alegi de pe urma culturii noastre poliamoriste.

  Fiind urmari firesti ale acestei culturi, aceste disfunctii sunt acceptate de promotorii ei si apoi folosite ca justificare pentru a cere o protectie sporita si birocratie. Gradul de atasare de doctrinele lor se vede în absenta promovarii casatoriei sau în opozitia lor categorica fata de promovarea casatoriei si abstinentei. Aceste tendinte au devenit foarte evidente cu ocazia congreselor pe tema abstinentei si a programelor dedicate casatoriei.

 Monogamia protejaza femeile si copiii

 Cultura monogama este cea care protejeaza cel mai mult femeile si copii. Ei nu pot recunoaste asta desi datele sunt evidente si le au în fata. Nu pot accepta asta pentru ca ar trebui sa-si abandoneze planurile. In cultura monogama este nevoie ca barbatul sa fie ancora. In cultura poliamorista femeile sunt ancora iar barbatul poate sa alunece dupa cum doresc ei sau sotiile lor. Se intampla asa pe scara larga în detrimentul copiilor, al mamelor si a lor. Este adevarat ca în cultura poliamorista se promoveaza fetele puternice, ceea ce e bine, dar cu pretul unor barbati tot mai slabi, ceea ce nu e bine pentru ca duce la o problema sociala. Cultura poliamorista nu e deranjata de asta. Avem o scadere constanta a nivelului de educatie la barbati, desi a crescut numarul femeilor care studiaza. Asta e bine, dar nu cu pretul unor barbati needucati.

  Cultura monogama este mai eficienta economic. Aici creste numarul cetatenilor cu deprinderi si aptitudini necesare societatii, mai ales în statele democratice. Pe de alta parte, cultura poliamorista face asta doar partial si mereu cu consecinte nedorite majore, de exemplu programele de asistenta sociala, si da nastere unei sub-clase sociale permanente.

 Politica sociala a culturii poliamoriste nu functioneaza, dar casatoria si credinta da, funtioneaza din plin. Fara plasa de protectie sociala, cultura poliamorista s-ar prabusi peste noapte sub propria greutate si dezordine. Pentru interesul public, cultura monogama este necostisitoare pe când cealalta este foarte scumpa si genereaza costuri enorme care sa fie platite de cultura monogama. Ganditi-va la datele din studii. Cultura monogama se bazeaza pe sacrificarea iubirii de sine, dar cultura poliamorista incurajeaza sacrificarea altora pentru binele propriu.

 Intrebarea principala:

 Este posibil sa coexiste aceste doua culturi sub acelasi statut politic? As spune ca nu! In final una, nu stiu care, va triumfa asupra celeilalte. Statutele lor sociale sunt total incompatibile. Una din cele doua trebuie sa castige.

  Din toate aspectele expuse reies doua idei principale cu consecinte politice. In ceea ce priveste populatia, cultura monogama este fertila si în expansiune în timp ce cultura poliamorista conduce la spor natural negativ, diminuând populatia. Apoi: cultura monogama este ieftina iar cealalta este foarte scumpa. Datorita acestor doua concluzii, as spune ucigatoare la nivel politic cu o contributie semnificativa la tensiunile dintre cele doua, cultura poliamorista, dupa parerea mea, si-a gasit o cale de a supravietui si chiar de a prospera, controland patru zone critice ale politicii publice. Acestea sunt: asistenta sociala, educatia primara, educatia sexuala si programele de sanatate. Ar mai fi doua: mass media si invatamantul superior, dar tin de domenii diferite.

  Controlând aceste patru sectoare, cultura poliamorista isi extinde influenta peste cultura monogama si o dezradacineaza treptat, mai ales cu ajutorul mass mediei, o institutie anticulturala majora care prezinta în termeni pozitivi poliamoria si diminueaza deliberat si neincetat importanta si beneficiile castitatii si ale credintei.

Impactul asupra copiilor

Am facut o caracterizare succinta a tendintelor din mass-media. Cred ca sunteti de acord cu ea. Prin folosirea guvernului pentru a controla aceste domenii asistenta sociala, educatia copiilor, educatia sexuala si serviciile de sanatate, cultura poliamorista nu face altceva decat sa diminueze influenta parintilor asupra copiilor, subminandu-le autoritatea asupra copiilor. Vorbim în special de parintii din cultura monogama. Impiedicandu-i sa ii formeze ca membri ai culturii lor. As spune, chiar daca este putin mai provocator, dar o fac deliberat ca sa ilustrez problema:

  Ei smulg copilul de langa parintii lui si din cultura monogama. Facând o analogie istorica, imi vin în minte ienicerii. Nu stiu daca stiti ce erau ienicerii. In secolele 13-14, turcii au conceput o strategie prin care, în expansiunea lor lansau atacuri asupra zonelor periferice ale Europei crestine, capturand baieti si aducandu-i în tabara lor pentru a-i transforma în trupe de elita fidele sultanului, care la randul lor, dupa 10-20 de ani, ducea imperiul mai departe capturând si mai multi baieti, aducandu-i inapoi, antrenandu-i si asa functionând o strategie foarte eficienta, strategia ienicerilor. Facând o analogie, cred ca asta se intampla acum în scolile noastre prin educatia sexuala prin mass media; au aflat cum sa prinda un copil si prinderea este aproape sigura când aceste programe reusesc sa induca acceptarea si implicarea adolescentilor în relatii sexuale. Daca ai obtinut asta, ai si restul.

  Celebrul marxist italian Gramsci care a avut strategia indirecta si bine gandita de a se infiltra în institutii, nu cred ca a reusit sa o puna în aplicare, dar cu siguranta discipolii sai, care i-au preluat ideile, au reusit sa o puna la punct.

  De fiecare data când un adolescent decide sa devina activ sexual, nu sa faca sex o data, ci sa devina activ sexual, si sunt destule programe prin scoli care sa-i determine pe copii sa faca asta, desigur prevenindu-i sa nu aiba sarcini nedorite sau sa contacteze boli cu transmitere sexuala, deci odata ce incepe sa faca asta, implineste doua scopuri: distrugerea familiei si a religiei, pentru ca atunci când un adolescent devine emancipat sexual vom avea fie nasteri în afara casatoriei, avorturi, si implicit familia e distrusa inainte ca ea sa se formeze sau ulterior, dupa formare, prin divortul specific varstei de 30 de ani.

  Odata ce un copil a avut doi parteneri sexuali sau o femeie a avut doi parteneri sexuali pâna la varsta de 30 de ani, doar 44% din cei casatoriti vor mai aveao relatie stabila cu partenerul de viata. Mai mult de jumatate divorteaza pâna la aceasta varsta. Vedem aici o distrugere a familiei pe termen lung. De asemenea, copilul inceteaza sa se mai roage. Stim asta: când esti activ sexual si nu esti casatorit sigur nu mai mergi la biserica. Poti insa sa te intorci în biserica, sa te caiesti si sa incepi o viata noua.

 [Nota AFR: partea a doua a prelegerii d-lui Fagan o vom publica saptamina viitoare)

  AFR va recomanda: Privind ideologia contemporana sexuala promovata de ONU va sugeram materialul alaturat recent publicat si care enunta “drepturile sexuale” ale tinerei generatii. http://www.ippf.org/NR/rdonlyres/9CDED64D-5750-41A1-994D-E7D35D0F1580/0/Exclaim.pdf Titlul e sugestiv “EXLAIM! Young people’s guide to “sexual rights: an IPPF declaration.” (“EXCLAIM! Ghidul tinerilor privind drepturile sexuale!”) Il recomandam nu doar parintilor ci mai ales invatatorilor, profesorilor, preotilor, pastorilor si liderilor de tineret. El ilustreaza confuzia pe care forurile internationale cauta in mod deliberat sa o insereze in mintile inca neformate ale tinerei generatii. Uitati-va la pozele din manual. Toti tinerii zimbesc si sunt fericiti! Fie cu persoane de sex opus fie cu persoane de acelasi sex, fie ca sunt infectati cu boli transmisibile sau nu. Ghidul acesta s-ar putea sa devina miine curricula copiilor nostri la scoala, ori subiect de bacalaureat!

 30 DE PARLAMENTARI PROMOVEZA PROSTITUTIA IN ROMANIA

 Dupa cum unii deja poate ati aflat, pe 21 iunie Camera Deputatilor a respins proiectul de lege al d-lui Vasile-Silviu Prigoana de legalizare a prostitutiei in Romania. Salutam acest vot ca unul care intareste moravurile si valorile in tara. Votul final a fost de 225 contra, 30 pentru si 28 de abtineti. Aici e lista celor 30 care au votat pentru legalizarea prostitutiei: Tabara Valeriu (PD-L), Rizea Cristian (PSD), Popeanga Vasile (PSD), Orban Ludovic (PNL), Olosz Gergely (UDMR), Giurgiu Mircia (indep.), Adomnitei Cristian Mihai (PNL), Martin Eduard-Stelian (PSD), Vasilica Radu Costin (PSD), Croitoru Catalin (PD-L), Negoita Robert Sorin (PSD), Novac Cornelia Brîndusa (PD-L), Lese Doru Brasoan (PD-L), Pálfi Mózes Zoltán (UDMR), Spînu Teodor-Marius (PD-L), Zamfirescu Sorin Stefan (PD-L), Damian Ioan (PSD), Stan Nicolae (Indep.), Vîlcu Samoil (PD-L), Béres Stefan Vasile (UDMR), Olar Corneliu (PD-L), Lupu Mihai (PNL), Dascalu Constantin (PD-L), Petrescu Petre (PSD), Tita-Nicolescu Gabriel (Indep.), Buta Sorin Gheorghe (PD-L), Gherasim Vasile (PD-L), Edler András György (UDMR), Popescu Adrian (PD-L).

  Va rugam cititi cu atentie numele acestor deputati. Ii recunoasteti pe cei care va reprezinta in Parlamentul tarii? Ce valori au, impartasesc si promoveaza? Amintiti-va de ei in 2012 daca vor candida din nou si sanctionatii si d-tra printr-un vot NEGATIV.

 Nume notabile dintre cei care s-au abtinut de la vot: Axenie Carmen (PD-L), Voinescu-Cotoi Sever (PD-L), Axenie Carmen (PD-L), Sandru Mihaela Ioana (PD-L), Paleologu Theodor (PD-L), Ciuhodaru Tudor (PNL).

  Lista oficiala a voturilor se afla aici: http://www.antiprostitutie.ro/2011/07/03/propunerea-de-legiferare-a-prostitutiei-respinsa-definitiv/

 PENTRU ROMANII DIN SPANIA:

 Colegii din Spania sunt foarte activi in promovarea abstinentei la adolescentii spanioli. Recent, d-l Benigno Blanco, Presedintele lui Foro de la Familia, a tinut o prelegere privind ideologia sexuala seculara promovata de guvernul socialist spaniol in rindul tineretului din Spania, inclusiv al copiilor nostri care locuiesc acolo. O recomandam romanilor din Spania si tuturor celor care inteleg spaniola. Inregistrarea video, lunga de putin mai mult de o ora, o aflati aici: http://www.youtube.com/watch?v=H_XU-f0_iw4

  ANUNT – TABARA PENTRU COPIII ORTODOCSI

  ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi) organizeaza tabere pentru copii ortodocsi la Valea Plopilor. Cei interesati sunteti incurajati sa accesati detaliile cit mai curind. Timpul este scurt. Anuntul ne-a parvenit doar saptamina aceasta: http://www.dragosalbei.ro/vacanta-turism/46-tabere/133-tabere-de-primavara-vara-ascor-national-2011-ascor-asociatia-studentilor-crestini-ortodocsi-romani

 VESTI BUNE DIN TIRGU JIU

  Un cititor din Tirgu Jiu ne-a scris recent despre infiintarea acolo a unei organizatii profamilie “Organizatia pentru ajutorarea familiei – Estera”, organizatie pentru ajutorarea femeilor si mamelor abuzate fizic si a copiilor lor. Cei care doriti sa dati o mina de ajutor va rugam sa ne contactati pentru a va conecta cu persoanele in tema.

  CONFERINTA EUROPEANA A ORGANIZATIILOR PROFAMILIE

 Intre 27 si 30 iunie a avut loc la Bruxelles conferinta anuala a organizatiilor profamilie si proviata din Europa. Au participat organizatii din 32 de tari europene si Statele Unite. Romania si Moldova au participat si ele. Din partea Romaniei am participat noi, Alianta Familiilor din Romania, fiind reprezentati acolo de d-l Petre Costea, Presedintele AFR, iar din Moldova a participat d-na Elena Catisev, lidera tineretului crestin democrat din Moldova. Conferinta a fost un succes, la finalul ei participantii lansind un comunicat de presa pe care-l puteti citi aici: http://familiokratosen.blogspot.com/ Participantii au afirmat in unison valorile familiei si ale vietii, si necesitatea implicarii tuturor oemanilor de buna credinta in promovarea acestor valori crestine in Europa.

  Pe parcursul conferintei, d-l Petre Costea s-a intretinut si cu unii lideri profamilie din Parlamentul European, printre ei d-l Martin Kasler, europarlamentarul german care a lansat prima initiativa cetateneasca paneuropeana de dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona. Despre aceasta initiativa am mai scris, ea vizind instituirea in Europa a zilei de Duminica ca zi de odihna. D-l Kastler si-a exprimat aprecierea fata de faptul ca AFR promoveaza acest proiect in Romania si a apreciat miile de semnaturi pe care d-tra deja le-ati dat anul trecut in sprijinul acestei initiative. D-l Kastler ne-a insarcinat sa va transmitem salutarile personale si apreciele deosebite pentru pozitiile profamilie si proviata pe care AFR le promoveaza in Romania si Europa. D-l Kastler esta tatal a 4 copii.

 Tot pe parcursul conferintei, d-l Petre Costea s-a intretinut si cu congressmanul american Chris Smith (R-New Jersey) si sotia dinsului Marie Smith. D-l Smith cunoaste si el indeaproape eforturile pe care AFR, Pro Vita si alte organizatii din Romania le fac pentru promovarea valorilor si a vietii. Dinsul este un prieten foarte apropiat al Romaniei, a vizitat Romania inca pe la inceputul anilor 80, si simte o mare durere pentru copiii nenascuti avortati in Romania. Nadajduieste sa viziteze Romania in viitor si va vom anunta din timp. Atit el cit si sotia dinsului transmit salutari calde si aprecieri tuturor romanilor si organizatiilor provalori din Romania care promoveaza valorile. D-l Smith este un adevart campion international al valorilor crestine.

  In cadrul conferintei au conferentiat si alte personalitati iluste, cum ar fi d-l Luca Volonte, avocatul international Roger Kiska, si europarlamentari crestini spanioli. Din grupul de europarlamentari din Romania au participat la conferinta doar d-l Laszlo Tokes si Csaba Sogor.

  Pe 30 iunie a fost organizata o dezbatere in Parlamentul European pe tema raportului dintre secularism si credinta la care au fost invitati sa ia parte si participantii la conferinta. AFR a participat si ea la dezbateri. Un rezumat al dezbaterii poate fi citit aici: http://www.europeandignitywatch.org/reports/detail/article/controversial-debate-on-secularism.html?utm_source=Mailman&utm_medium=Email&utm_content=Subscriber#1222&utm_campaign=Platform+for+Secularism/Traineeship+EDW.ThV80irDDas.facebook

 SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

  Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Ne apropiem de 6.600, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Deci, mai este loc. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.

  Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

  Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

  Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro..

  FACETI-NE CUNOSCUTI!

  Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

  ANUNTURI

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro.

Costul imoralitatii

On By nelursIn Biblia, Educatie, Familia, Natura Umana, Tineri, UncategorizedLeave a comment

MausDe la senzualitate la pornografie

Industria pornografiei pe internet inregistreaza venituri mai mari decat Microsoft, Google, Amazon, eBay, Yahoo, Apple si Netflix la un loc.

Jurnalista Cristina Bobe prezinta pe hotnews.ro/ din 8 iulie 2011 un articol deosebit de important despre un subiect care face o multime de victime in rândul tinerilor si adultilor, iar Evanghelistul Paul Dan pe blogul personal prezinta aproape aceeasi problema, insa din perspectiva teologica:

„Imi place foarte mult sa scriu, ma ajuta sa imi clarific mai bine ideile.

Imi place sa scriu pentru un ziar, acest fapt reclama mai multa responsabilitate atasata cuvintelor.

In spatele acestui condei digital sta un om care, dincolo de placerea de a scrie, are pasiunea de a intelege.”

Cristina Bobe

Noul drog al secolului 21: pornografia pe internet! –  de Cristina Bobe – click aici
Indecenta (senzualitatea) in biserica este un sacrilegiu! – de Paul Dan – click aici


DOUA OPINII SEMNIFICATIVE

Titlurile de mai sus, sunt opiniile a doi oameni din mass-media. Jurnalista Cristina Bobe, o tânara foarte perspicace, harnica si bine documentata, si un barbat in puterea varstei, Paul Dan, cugetator cu mare experienta, teolog evanghelic cu renume, ambii facând referiri pertinente pe acelasi subiect: indecenta senzuala (pornografia). Continue reading “Costul imoralitatii” →

CRIZA DE SEMNIFICATIE

On By nelursIn Credinta, Educatie, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

Cristina Verona – un caz cutremurator


Politia a descoperit in 5 IULIE 2011 intr-o casa din Cartierul Primaverii din  BUCURESTI, decesul a doua femei, Cristina Verona de 44 ani, impreuna cu mama sa. Exista supozitia ca tânara si-a sufocat mecanic mama, probabil cu o perna, iar ea s-a spânzurat de caloriferul din baie.

Cristina Verona vorbea fluent engleza, franceza, sârba, italiana si slovena. A lucrat pentru agentia Associated Press (1990-1993), a fost redactor-sef la publicatiile „The Reader’s Digest” si „Sale e Pepe”.

Nu se stie cum a pornit totul. De multe ori râvna unora, plina de zel, savârsea ceea ce nici macar prin cap nu-i trecea mult iubitului conducator, Nicolae Ceausescu.

In vechiul regim eram asaltati de limbajul de lemn. Toate lucrurile materiale si spirituale, mici sau mari ale societatii comuniste, se aflau inregimentate in tiparul materialismului dialectic din care cu greu evada cineva.

Lichelismul i-a prins pe multi care aveau râvna pentru societatea comunista si stereotipul limbajului de lemn care faurea societatea socialista si istoria insasi.

Sa dau un exemplu din acele vremuri pe care le-as dori apuse, de care multi isi vor aminti cu nostalgie.

Nu se stie cum a pornit totul. De multe ori râvna unora, plina de zel, savârsea ceea ce nici macar prin cap nu-i trecea mult iubitului conducator, Nicolae Ceausescu.

Deci, din vorba in vorba a ajuns peste tot, cica o hotarâre a tovarasilor de sus, cum ca restaurantele sa nu mai aiba perdele la ferestre! Sa se vada de afara ce este inauntru! Continue reading “CRIZA DE SEMNIFICATIE” →

Poeme dulci amare

On By nelursIn poetryLeave a comment

Imposibila moarte

Imposibila linia dreapta în spatiu
Sensurile spiralei curbeaza proportii
Nimic nu stagneaza-i doar iluzia mortii,
Ca sa stim suporta ce ne daruie sortii

Un complot al subcuantelor
si-al efectului Timp
a reumple de Viu ce se pierde-n nesatiu
soare-al scurtei durate si lunarul lui nimb
imposibila moartea-n spiralicul spatiu.

Cardinal semnul crucii ( cândva rotitoare)…
Atlantide l-au sters, l-a uitat veacul nins…
Repetarea cunoasterii –i rasaritoare
Pulsatoriul Divin, a Splendorii lucrare,
Prin milenii în Fiinta nu poate fi stins…

Vane-s cele ce uita cu spaime lunare,
Doar surâsul gândirii prin sacre milenii
Primaverile omului prin Împreunare
Îi reda-vor etern Înfruptarea, altoiul de Genii…

Din batrâne religii uscate pe rod
Fiul trece-n Prezent, Verticala Vibrata…
Nevermore-i doar stigma de dupa Exod,
Paradisul e-n om, zeu purtat, Mama- Tata.

Spleen

Captive-n corolarul lor constrâns
În noapte florile se-nchid prudente,
Astfel tu, suflete flamând de Vis
Rabzi ca lumina fiintei inocente
Stiindu-ti, ca visat, cântatul plâns
Pe care dimineata îl învie
Sub fluturi, sub albine, cum adie
Dumnezeirea-n logos, poezie…
Ce-ti spune Gându-n faptul înserarii
Sa afle, neuitând, al învierii
De- sine- iubitorul duh al Starii
Miscarea-n lumi de lumi ce-o sa  mai vie.
Spleen al Splendorii, curcubeu nocturn
Cosmic concentric Marelui Alburn.
Ce-ti spune Gândul Auzit, rotund ?
Roiuri de sfere-n dansul interspatii
Cei ce primesc sa daruie, fecund,
Preaplinul dornic- roditor, barbatii
Samânta noptii-n logos si-o patrund.

Paradigma

Sfideaza calm a imposturii ura
Reci arderi, putrezirea idolatra
Nimic nu zboara-n azvârlita piatra
Nici vazul ce-a tintit cu-a lui masura.

Iluzii, suspendate-n spaima firii
Se prabusesc. Doar fructele iubirii
Restituite-n veac le afla stiinta
Si le îmbie – opere- credinta.

Gemelara Fiinta

Din solzi Splendoarea- diafan salvat-
Ca zbor sa-nfrupte soarele luminii.
Din sine-n Sinea lumii înaltat
Omul devine-n cosmic spicul pâinii.

Constiinta stie, sufletul- pereche
Îngemanat o seamana- culege
Iar din nemoarte Fiinta ne alege.

Eugen EVU

Viitorul Romaniei sub semnul intrebarii

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Mantuire, Natura Umana, Tineri, UncategorizedLeave a comment

Procentul mare al celor cazuti la BAC si modul lor de manifestare, ascund o adevarata tragedie umana

55 % – Cazuti la BAC

„Cuvintele sunt ca si banii, acelea sunt bune si folositoare care au trecere, care sunt de folos in comunicarea dintre oameni.”
(parafrazarea unui celebru citat din Simion Stefan– arhiepiscop; in 1648, la Alba Iulia, traduce si tipareste Noul Testament)

Inainte de 1989, cum spune un vers al lui Nichita Stanescu, ce a fost intr-adevar nu se stie, dar examenul de bacalaureat nu ne lua prin surprindere.

Elevii si atunci aveau emotii foarte mari, insa stiau la ce sa se astepte, pentru ei rezultatele nu constituiau adevarate surprize, nici vorba de tragedii colective. Cei care munceau in mod sustinut reuseau sa aiba o buna pregatire teoretica care, desigur, avea si ea lacunele ei fara discutie.

Si atunci, trecerea pragului era foarte dificila pentru oricine nu era pregatit, cum neplacut era momentul si pentru cei pregatiti, cum marturiseste insusi Mircea Eliade in Romanul adolescentului miop. Momentul consista intr-un adevarat „examen” de maturitate.

Insa, vedem ca acum, in acesti ani de democratie,ca jumatate din candidati nu reusesc sa treaca pragul de maturitate si adeseori, nereusita unora, se transforma in adevarate tragedii personale. Continue reading “Viitorul Romaniei sub semnul intrebarii” →

DIALOG CU OANA PELLEA

On By nelursIn InterviewLeave a comment

thAdalbert GYURIS

in

DIALOG CU OANA PELLEA

.

Doamna Oana Pellea s-a nascut la 29 ianuarie 1962 în Bucuresti. A absolvit Academia de Arta Teatrala si Cinematografica – Bucuresti, sectia arta actorului, promotia 1984, la clasa profesoarei Sanda Manu. Este fiica Domnicai Mihaela, nascuta Policrat, si a actorului român, Amza Pellea (7 aprilie 1931 -12 decembrie 1983).

Dupa terminarea studiilor, în perioada 1984-1987, a fost actrita la Teatrul de stat din Piatra Neamt, dupa care, între 1987-1999, a facut parte din prestigioasa trupa a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucuresti. Din 1999 a devenit liber-profesionista. Continue reading “DIALOG CU OANA PELLEA” →

Foametea – o suferinta la ordinea zilei

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

In publicatia CAPITAL de marti 12 iulie a.c. citim un titlu alarmant:

Noua Ordine Mondiala- Lumea ramane fara mancare.


[pullquote] „Când voi închide cerul si nu va fi ploaie, când voi porunci lacustelor sa manânce tara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara.”

2 Cronici, 7.13-14 [/pullquote]

„... zeci de mii de familii africane sunt în cautare disperata de hrana. Sute de mii de animale de ferma au murit din cauza secetei din Somalia, Etiopia si Kenya, care este cea mai mare din ultimii 60 de ani.

În fiecare zi, mii de oameni ajung în cea mai mare tabara de refugiati din lume, la Dadaab, în speranta ca vor fi acceptati, desi a fost construit pentru 90.000 de oameni, iar acum sunt deja 360.000 de persoane.

Mai mult, 30.000 de oameni stau în afara taberei, care înca nu au fost acceptati în tabara din lipsa de spatiu.

Cei de la Business Insider au realizat o lista cu 12 semne care arata ca lumea ramâne fara mâncare. Enumeram si câteva dintre ele:

1. Mai mult de 3 miliarde de oameni, aproximativ jumptate din populatia lumii, traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi.

2. În ultimii ani, pretul global al alimentelor a crescut cu 37%.

3. Preturile unor cereale “cheie” precum porumbul au explodat de-a dreptul: de exemplu, pretul grâului a crescut cu 77% într-un singur an, orezul cu 39%, iar zaharul cu 64%.

4. Conform FAO, pretul alimentelor va cunoaste o crestere de 240% fata de nivelul din 2004.

5. Se estimeaza ca 80% din populatia globului traieste în state unde diferenta de venit dintre bogati si saraci se adânceste.

6. Aproximativ un miliard de oameni se duc seara la culcare înfometati. În fiecare zi!

7. La fiecare 3,6 secunde cineva sfârseste de foame, trei sferturi fiind copii sub 5 ani.

Publicatia Capital, a tras un semnal de alarma, fapt pentru care le multumim.

Acum trebuie sa venim sa ne facem si noi, fiecare, partea noastra.

[pullquote]

„Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toti sfintii îngeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împaratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvântatii Tatalui Meu de mosteniti Împaratia care v-a fost pregatita de la întemeierea lumii. Caci am fost flamând, si Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati îmbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost în temnita, si ati venit pe la Mine.” Atunci cei neprihaniti Îi vor raspunde: „Doamne, când Te-am vazut noi flamând si Ti-am dat sa manânci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut? Când Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am îmbracat? Când Te-am vazut noi bolnav sau în temnita si am venit pe la Tine?” Drept raspuns, Împaratul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de câte ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si îngerilor lui! Caci am fost flamând, si nu Mi-ati dat sa manânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau; am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati îmbracat; am fost bolnav si în temnita, si n-ati venit pe la Mine.” Atunci Îi vor raspunde si ei: „Doamne, când Te-am vazut noi flamând, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau în temnita, si nu Ti-am slujit?” Si El, drept raspuns, le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de câte ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.” Si acestia vor merge în pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge în viata vesnica.”

Matei 25, 31-46

[/pullquote]

Intrebari utile

Ce e de facut?

Sa facem doar statistici si sa stam nepasatori?

Ce fac mai marii lumii?

Ce le putem propune?

Dar MASS-MEDIA, ce mai asteapta?

Vorbim aici de marile Televiziuni, sau mai mici, care nu cred ca trebuie sa stea nepasatoare fata de nultimea de oameni aflata in suferinta!

Cred ca nimic nu e mai apasator, mai chinuitor si mai neuman decat sa-ti lasi aproapele sa moara de foame si sa nu-i intinzi o mana de ajutor.

TV-unile pot si trebuie sa initieze teledoane.

Sa vedem, ce ne invata Dumnezeu, ce pretentii are?

Vom privi doar in Noul Testament, deoarece populatia Romaniei este crestina peste 95%.

Sunt binecunoscute acele intamplari cand Domnul Isus Hristos a inmultit painile baietelului si a dat multimii sa manance. Atunci s-a folosit de putinul avut in mana unui copil. Acum se poate folosi de ce avem fiecare in mana (posesia) noastra. Sa cedam din „putinul” nostru, caci Dumnezeul il va inmulti dupa nevoi. Se vor satura toti si va mai si ramane acele cosuri pline cu faramituri, dovada belsugului, care vine ca o confirmare, presarata de binecuvantarea lui Dumnezeu in fata multimilor.

In Evanghelie gasim scris ca, intr-o imprejurare, Isus le-a spus ucenicilor Sai „Dati-le voi sa manance!”. El ne-a dat o pilda ca noi s-o urmam, ca si crestini, dar si ca oameni creati dupa chipul si asemanarea Sa! Doamne ajuta!

Implinirea Legii – Legii Duhului de viata – este aceea de a-L iubi pe Dumnezeu, mai intai, si apoi, pe semenii nostri ca pe noi insine.

In Matei 25, unde ne vorbeste despre Judecata Viitoare, gasim in Cuvantul Mantuitorului Isus Cristos o invatatura care trebuie luata in seama. Sa-l imbracam pe cel gol si sa-i dam hrana celui flamand. Acum avem aceasta ocazie.

Pastorul cel Bun, Domnul Isus, a spus ca va fi o turma si un Pastor, dar ca acum mai are si alte oi care sunt intr-alt staul.

Sa dam hrana necesara tuturor oillor Marelui Pastor, pentru ca sa nu duca lipsa de nimic.

Eclesiastul (11.1) spune: Arunca-ti pâinea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!

Si daca n-am cunoaste aceste indemnuri sfinte, si inima noastra si constiinta ne indeamna sa nu stam nepasatori cand altii sunt intr-o situatie atat de grava.

Sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si la fapte bune, pentru semenii nostri care sunt acum in mare nevoie.

Altadata am fost noi, si am fost ajutati, caci Domnul Dumnezeu poarta de grija tuturor, si va rasplati fiecaruia dupa credinta si fapta lui…

Sa venim inaintea Domnului cu post, cu rugaciune, sa ne smerim si sa ne intoarcem fata spre El, de unde ne va veni iertarea, pacea si salvarea sufletului…!

Sa participam cu totii la teledoanele, care speram, ca nu vor intarzia prea mult, deoarece e o stare de extrema urgenta!

Glorie si slava, multumire si inchinare sa-i aducem din toata inima, acum si-n vesnicie, Domnului Dumnezeu!

Slavit Sa-i Fie Numele in Veci! Amin.


ROMÂNIA MEA: „TE IUBESC!”

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Delia NEBUNU – Liceul „Mihail Kogalniceanu” – Vaslui

 

CONCURSUL DE ESEURI

„ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

PREMIUL ÎNTÂI

De cele mai multe ori, când se vorbeste despre patriotism, fondul este estompat, ramânând cuvinte cu reflexii rosu-galben-albastre – doar forme fara fond. Patriotismul are rangul de sentiment, caci este o subdiviziune a iubirii: iubirea de tara. Si cum este dificil sa vorbesti despre orice fel de forma a interioritatii, discursul patriotic trebuie sa fie însotit de asumarea unui risc care sta într-un echilibru fragil: fie exprimi, fie faci cunostinta cu esecul. Asadar, scriu, am tahicardie si picaturi de sudoare îmi inunda fruntea si palmele. Nu îmi este usor sa convietuiesc cu posibilitatea ce tinde vertiginos spre probabilitate a esecului.

 Plecând la drum cu asumarea riscului în rucsac, am decis sa prezint întâi de toate tabloul pe care l-as picta daca mâine dimineata m-as trezi Nicoleta G. Nu, în nici un caz Nicoleta Guta, ci Nicoleta Grigorescu: reîncarnarea feminina a fondatorului picturii române moderne. Tabloul este de la bun început eteroclit, caci pictorita se afla la limita dintre doua vârste, în pragul unor experiente derutant de initiatice si într-o Românie dezorientata.

Tabloul meu are ca element central o insula de caldura, extrovertire si energie, de latinitate, într-o mare slavo-ugrica. Da, exact, România. Noi, oamenii, murim daca ne hranim exclusiv din realitate, existenta noastra fiind dublata de fantastic, asa ca voi introduce în tablou si elemente suprarealiste, magice. Succedând imaginii panoramice, cadrul se adânceste într-o miscare de tip fractal. Închide ochii. Nu îi deschide înca, nu am ajuns. Gata. Esti acasa. Limba româna, pamântul românesc. Revolta fondului nostru nelatin produce câteva confuzii, totusi, cu siguranta stii unde te afli.

 Pete de oranj aruncate de un vitalism adolescentin se suprapun unui fond cenusiu. Se contureaza figura oamenilor care au plamadit fiinta mea si un cadru opulent prin bogatia naturii. Retin acum o incursiune în patrimoniul cultural si natural românesc împreuna cu învatatoarea, caci am întâlnit un grup de turisti straini profund impresionati, iar eu, profund impresionata de impresionarea lor. Mâinile mirarii trageau cu îndârjire de pielea din jurul ochilor lor, acum mai mult decât bulbucati.

 Desigur, nu am uitat de fundalul monocromatic. Acest cenusiu este prezent în orice atom, om, comunitate, civilizatie. Fiinta umana este prin definitie un amestec nedecantabil de bine si rau. Totodata, un tablou numai în culori violente oboseste ochiul si nu ar fi nicidecum o proiectie fidela. Aceasta parte a tabloului meu are farmecul si contributia sa la viziunea unitara a pictorului. Cenusiul îsi gaseste forma de reprezentare în limba româna într-o abundenta lexicala grotesca: lichea, ticalos, pisicher, ciocoi, parsiv, infam, mârsav, împelitat. Si acestia sunt numai determinanti adjectivali, fara sa însir cuvintele pentru actiunile întreprinse sau cele pentru obiceiuri si traditii.

 Tabloul are fundal si personaj principal. Totusi, mai ramâne ceva ce, si eu, pictorul, am pus în plan secundar. Dar e intentionat, caci prin psihologia inversa dupa care multi dintre noi functionam, vreau doar sa scot în evidenta si sa marturisesc – e elementul meu preferat. Nu îl pot lasa dezvelit, cine vrea sa îl vada, trebuie sa îl caute. Este vorba despre intelectualul român. Culoarea aleasa? Pata discreta, ce tinde spre punct si care nu se vrea observata în trecere, are o nuanta indefinibila, creând o iluzie optica de variabilitate, în raport cu învalma?eala cenusie.

 Conchizând, am certitudinea ca granita dintre tari e o delimitare formala impusa de circumstante istorice, politice, economice, ca oamenii se schimba precum clima în functie de coordonatele geografice si repudiez orgoliul national ce impune dispretul fata de alte natii. În fond, însa, picaturile de ploaie sunt aceleasi, fie ele stropi de roua, oceane, fulgi de nea sau ghe?ari, iar Soarele e pentru toti. Afirm raspicat „România mea”, întrucât posesivitatea aceasta vine din întrepatrunderea esentei fiintei mele cu seva pamântului românesc. Tara aceasta este sursa amintirilor mele dragi, iar pledoaria mea vizuala este, în cele din urma, o declaratie de dragoste. Te iubesc, Românie!

PREMIILE PORTUGHEZE

On By nelursIn CultureLeave a comment

GEORGE ROCA prezinta:

PREMIILE PORTUGHEZE RECOMPENSEAZA PROIECTE DE COOPERARE INTERNATIONALA

Lisabona – Madrid – Bucuresti:

La sfârsitul lunii iunie a.c., a avut loc, la Lisabona, decernarea Premiilor de caracter cultural si artistic MAC 2011, oferite anual de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia, si care marcheaza cea de a 17-a aniversare a acestei prestigioase institutii.

Instituite pentru prima oara în anul 1997, premiile MAC au ca obiectiv dinamizarea relatiilor dintre diversi agenti si practici artistice si spatiile asociate lor, atât cele fizice, galerii, institutii cât si cele apartinând mediilor de comunicare, presa scrisa sau televiziune, din mai multe tari.

 Jurnalistul român Fabianni Belemuski, director al Revistei Niram Art din Madrid, a primit Trofeul pentru Presa Scrisa, în numele întregii echipe editoriale, alaturi de fondatorul revistei, pictorul Romeo Niram. Trofeul pentru Promovare Culturala i-a revenit Agentiei Defeses Fine Arts, înfiintata de Eva Defeses, care reprezinta în spatiul iberic mai multe institutii, reviste si artisti plastici români.

 Miscarea de Arta Contemporana a oferit Trofee, Premii si Medalii la numerosi jurnalisti si artisti plastici din Portugalia si Spania, printre care cunoscutul pictor armean Onik Sahakian, maestrul portughez Hilario Teixeira Lopes, jurnalistul de la televiziunea portugheza TVI Joao Paulo Sacadura, scriitorul spaniol Héctor Martínez Sanz, directorul revistei Madrid en Marco, etc.

 Promotorul cultural spaniol António Calderón de Jesús, cunoscut pentru proiectele sale de cooperare culturala româno-spaniola, a fost distins cu Medalia de Recunoastere Internationala. Directorul-fondator al Miscarii de Arta Contemporana, Alvaro Lobato de Faria, i-a înmânat personal distinctia. Calderón de Jesús este fondatorul galeriei Artejescal din Madrid care reprezinta mai multi artisti plastici români si un promotor activ al culturii române. Ultimul sau proiect este seria de filme documentare despre arta din România, pentru care fost intervievati în jur de 1000 de artisti si au fost editate peste nouazeci de DVD-uri care prezinta artisti, ateliere, expozitii din Iasi, Botosani, Suceava, Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Slatina, Dolj, Corabia, Caracal, Bals, Cetate, Craiova, Rosiorii de Vede, Alexandria, Timisoara, Bucuresti, Ploiesti, Targu Jiu, Pitesti si multe alte sate si orase mai mici din toata România.

 Antonio Calderón de Jesús lucreaza, în prezent, la un proiect mai extins care uneste arta din România cu cea din Spania si Portugalia. Se doreste promovarea artistilor români, portughezi si spanioli într-un centru de documentare a artei contemporane din toata lumea, cu obiectivul de a le face cunoscute operele. In acelasi timp, Calderón de Jesús definitiveaza deschiderea a noi spatii expunere la Madrid, care sa faciliteze schimbul de expozitii ale artistilor din România si Portugalia, în colaborare cu institutii internationale.

GR

PANSELUTE …

On By nelursIn ArticolLeave a comment

Jianu Liviu Flrian

Politicianul fara clopotei, nu prinde alegatori.

Recunostinta: “Fa-te frate cu dracul, pana treci puntea.” Dupa aceea, multumeste-i lui Dumnezeu.

Intrebare dupa pilda inmultirii talantilor: Daca banul este “ochiul dracului”, de ce trebuie, totusi,  inmultiti talantii?

“Munca l-a facut pe om.” Pe unii, rari, i-a facut chiar oameni.

Mi-am sapat groapa de atatea ori, incat multi au cazut singuri in ea.

Nu da raiul copilariei din mana, pentru iadul maturitatii de pe gard.

Am uitat de atatea ori ce am uitat, incat nici nu vreau sa imi mai aduc aminte.

Iuda: Vand avantajos vieti vandute la viata mea.

Petru: Cred, Doamne, in Tine! Dar parca auzii un cantat de cocos?!

Pestisorul de aur: – Si acum, pentru ca mi-ai salvat viata, cere-mi sa-ti implinesc trei dorinte! – Bine: esti atat generos: eu sunt modest, iti cer o singura dorinta: ori de cate ori am vreo dorinta, sa mi-o implinesti!

Si acum, a spus Sfanta Vineri fetei mosului, alege din lazile pe care le vezi, pe cea care iti place, si ia-o cu tine acasa. Dar fata mosului stia ca traieste la ea in tara. Unde toata lumea e hoata. Cum sa ajunga ea cu o lada din cele frumoase, acasa, fara sa ii fie luata, legal, sau nelegal, de hotii cei liberi, care ajung, in mica parte, in inchisori, sau cei din palate, care nu ajung niciodata? Si a ales lada cea mai saracacioasa. Macar, daca imi va fi furata si asta, nu o sa imi para rau. Sfanta Vineri, care stia gandurile oamenilor, a admirat intelepciunea fetei, i-a dat lada, si fata  a ajuns cu lada acasa, a deschis-o, si din lada au iesit, in ograda mosului, toate bogatiile, pe care si fata, si mosul, le-au ingramadit inapoi in lada, si fata i-a inapoiat-o Sfintei Vineri..…”Sa ajunga undeva, unde nu se fura, maicuta!”

 Modernitate: Hotul neprins, face analize de virtute.

Nivel inalt: Managerul este persoana care, pentru a obtine profit, nu ezita sa aduca nici mana, nici gerul.

Lumea se imparte in doua feluri de prosti: destepti, si cei care suporta consecintele.

Conferinta despre adevar: V-as mai minti, dar, nu inainte de a va spune adevarul, inchei.

EPOCA DIHONIEI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Alexandru STANCIULESCU-BÂRDA

 O traim de ani buni. Tot asteptam sa se termine, dar cred ca mai e mult pâna la acel moment. Multi dintre noi nici nu mai îndraznesc sa nutreasca o asemenea speranta! Se face simtita în toate partile lumii, în toate domeniile de activitate. Zi de zi auzi de ea pe toate canalele de informatii. Toti sunt împotriva tuturor, fiecare împotriva celuilalt si celorlalti, toti împotriva fiecaruia. Parca dracul a intrat cu furca si vântura lumea dupa cum îi place!

 [pullquote] Fericit este cel ce-si poate pastra nepatimirea, adica pacea interioara si credinta în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-si pune speranta în Dumnezeu si nu se clatina în aceste vremuri de încercare si de calire! Toate sunt cu stirea si cu voia Lui, spre a noastra pedeapsa, încercare, sau întarire.

Alexandru STANCIULESCU-BÂRDA

[/pullquote]

Popoarele se revolta împotriva conducatorilor si guvernelor, tarile se lupta între ele în plan militar, economic, politic. Goana dupa spatii si zone bogate si de influenta, dupa resurse naturale, dupa putere si suprematie, dupa libertate si independenta, dupa nu stiu ce si nu stiu cum, face ca lume sa fie mereu tulburata, mereu tensionata, mereu marcata de conflicte, de conflagratii, razboaie, de uneltiri subterane de idealuri straine de ceea se numeste pace si buna convietuire.

 În multe tari sunt conflicte vadite între clase si straturi sociale, între bogati si saraci, între cei puternici si cei slabi, între exploatatori si exploatati. Nemultumirile sunt prezente pâna în cele mai îndepartate colturi ale lumii. Unde nu te-ai astepta auzi ca a izbucnit o revolutie, o revolta, greve, manifestari si lupte de strada, s-au produs omoruri, distrugeri de bunuri materiale si spirituale. Mai bine de un deceniu au durat revolutiile europene, care au marcat sfârsitul sistemului comunist. Credeam ca va urma pacea. Iata ca lumea musulmana este bulversata mai puternic ca oricând de revolte si rasturnari de situatii imprevizibile. Pâna si Grecia, leaganul culturii si civilizatiei europene devine teatrul unor lupte interne, fiindca nu-si mai poate hranii propii ei locuitori! În tara asistam de mai bine de douazeci de ani la conflicte, care nu se mai termina. Revolutie, mineriade, greve, manifestatii, mitinguri, amenintari directe si în presa fac ca sa te simti, ca om si cetatean, calare pe un butoi de pulbere. Parca nimic nu mai este sigur. Partide se ridica vertiginos în aplauzele multimilor, pentru a se prabusi dupa numai câtiva ani sub huiduielile acelorasi multimi; oameni de buna credinta, capabili, modesti, hotarâti de a pune umarul la bunul mers al tarii, dupa numai câteva luni de la momentul lansarii în politica devin de nerecunoscut. Aflam ca sunt hoti, corupti, banditi, mincinosi, criminali, tradatori, ce mai, sub orice critica.

 Batjocora a devenit un mod de a fi al românilor. Nu mai avem modele, pentru ca toti si toate sunt împroscate cu noroi. Tineri, batrâni, bogati, saraci, învatati sau prosti, nu conteaza, sunt ridicati mai sus, ca sa poata fi loviti mai bine. Nu stiu un singur om din clasa noastra politica, pe care sa nu-l fi denigrat presa, opinia publica. Ne ducem la vot si credem ca alegem floarea natiunii, pe cei ce sunt mai buni si mai capabili ca sa ne conduca. De îndata ce se dau rezultatele alegerilor, începe denigrarea: toti cei alesi sunt cât nu se poate mai rai, mai decazuti moral, mai corupti, mai fara scrupule. Cei ce nu au fost alesi ar fi fost idealul natiunii. Trec patru ani si ti se creaza o stare de lehamite, aflând de câte matrapazlâcuri sunt în stare cei de la putere si abia astepti sa-i alegi pe ceilalti, ca sa pui tara pe drumul cel bun. Îi alegi pe aceia si piesa o ia de la început. Abia atunci afli care le este adevarata fata a celor proaspat ajunsi la cârma si ce oameni cumsecade am dat jos!

 De mai bine de douazeci de ani nu a scapat o singura institutie a statului nebatjocorita. Parca este o campanie dirijata din umbra în acest sens. Nu e vorba de o firma de salubrizare oarecare, ci e vorba de institutii fundamentale ale statului, care formeaza coloana vertebrala a acestuia, precum Armata, Biserica, Justitia, Parlamentul, Guvernul cu aproape toate ministerele lui, Presedintia, Politia, Învatamântul, Sanatatea, fiscul, serviciile secrete, vama, sindicatele, bancile etc. Toate acestea formeaza osatura, scheletul unui stat, fara de care statul nu poate functiona. Nu auzim decât de certuri ca la usa cortului, nu se termina un scandal si încep altele. Dusmani si dusmanii peste tot. Generatiile sunt învrajbite între ele, clasele sociale vor sa se sfâsie reciproc, politicienii se înjura între ei ca birjarii, disponibilizarile au ajuns la ordinea zilei, afaceri murdare îngrozitoare ies la lumina tot mai des, coruptia si coruptii au devenit un fel de ,,bogatie” nationala. Resursele naturale aflam ca ne-au fost vândute pe nimic, datoriile tarii si ale noastre cresc fabulos de la o zi la alta, scaietii si sulfina domina câmpurile, care altadata erau grânarul Europei… Tineretul ne pleaca peste mari si tari, natalitatea scade alarmant, mortalitatea creste înfiorator, batrânii sunt tot mai singuri, tot mai tristi si tot mai nevoiasi! Nepotismul, favoritismul, mita si altele asemenea fac ca în fruntea institutiilor sa ajunga oameni nepotriviti, cel mai adesea incapabili, care au câteva idealuri clare: sa-si umpla buzunarele, sa-si consolideze pozitia si sa-i îndeparteze/compromita cât mai mult pe cei mai capabili decât ei.

 Într-o asemenea situatie, ca cetatean marunt, ca opinca a tarii, te întrebi: pâna când? La urma – urmei, fiind spectator si în acelasi timp actor al acestei vremi de dihonie, simti ca trece viata pe lânga tine si n-ai avut posibilitatea sa gusti din frumusetile si din bunatatile ei. Simti ca pacea interioara, echilibrul, stabilitatea, siguranta zilei de azi si a zilei de mâine îti sunt amenintate. Credinta însasi este de multe ori clatinata. Parca cineva intra cu cizmele pline de balegar în camara sufletului tau, pe care ai vrea-o curata, linistita. De ce?

 Fericit este cel ce-si poate pastra nepatimirea, adica pacea interioara si credinta în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-si pune speranta în Dumnezeu si nu se clatina în aceste vremuri de încercare si de calire! Toate sunt cu stirea si cu voia Lui, spre a noastra pedeapsa, încercare, sau întarire.

 ………………………………………………………………………………………………..

Nota redactiei– Dex roman pentru Dihonie: animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, dusmanie, gâlceava, învrajbire, litigiu, neîntelegere, ostilitate, pornire, ura, vrajba, vrajmasie, zâzanie

ROMÂNIA MEA: „PURGATORIU SI PARADIS, PLAMADA DE TARÂNA SI VESNICIE…”

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Tatiana STEFAN Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” – Bârlad

 

 

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

 [pullquote] „România este cea mai frumoasa tara, pentru ca e a mea, glia mea de dor, la care doar gândind în suflet ma-nfior…”

Tatiana STEFAN[/pullquote]

Îmi iubesc patria si o port mereu în inima.

S-a implantat adânc în suflet de când întâia data am vazut lumina mângâietoare, când am respirat lacom prima gura de aer miraculous si datator de viata. O port în inima ca pe o floare ce o îngrijesc; în culorile sfinte de tricolor, ca sa nu uit ca traiesc „ACASA” cu ai mei. Ce n-are frumos tara mea: România?

Mi-i tara

Ca un cuib de ciocârlie,

Undeva lânga o apa,

Undeva în câmpie.

Undeva într-o doina,

Undeva într-un vis,

Undeva printre holde

Ca pe palma întins.

Undeva în Europa…

Tara straveche de plugari,

Radacina a pamântului,

Pom din pomi seculari.

Undeva, unde cerul

Curge-n vii si livezi,

Unde-si deapana basmul

Capra cea cu trei iezi.

Unde vine din lupte

Si acum Fat–Frumos,

Undeva, unde-i vrednic

Al stramosilor os.

Undeva la rascruce

Si sub cerul deschis,

Undeva într-o doina

Tara mea s-a întins.

Natura vie e minunea cea mai miraculoasa din spatiul nostru. Nu exista un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagana în bataia vântului jucaus si neastâmparat, decât freamatul tainic al cetatilor verzi – padurile, decât o livada în floare ce-ti moleseste sufletul prin maretia mirosurilor patrunzatoare, zumzetul melodios al harnicelor albinute si grandoarea vesmântului floral. Pamântul României mele captiveaza cu mirosurile enigmatice si originale, prin culorile mirifice si neobisnuite ale vesmintelor vegetatiei. Minunea aceasta extraordinar de magnifica si irepetabila cladeste temeinic spiritul unui popor înzestrat cu calitati deosebite: omenia, bunatatea asemeni pâinii calde scoase din cuptor, miros de busuioc verde, sinceritatea si una din cele mai reprezentative fiind –ospitalitatea, marca care deosebeste poporul nostru de celelalte „piese” ale mozaicului numit „LUME”.

 Pline de clorofila sunt dealurile înalte, frumoase padurile si dumbravile tale, viile spânzurate pe coastele dealurilor batrâne, limpede si senin e cerul nemarginit. Puternicii munti se înalta trufasi în tacerea de piatra adânca, râurile ce-si îngâna melodios dulcea existenta, ele ca brâie pestrite ocolesc câmpurile nesfârsite. Noptile deosebit de speciale prin abundenta farmecelor pe care le descopera încânta auzul si cele mai adânci simtaminte încoltesc în inima mai vii ca oricând; ziua dezvaluind ochilor cele mai atragatoare tablouri, realizate cu o desavârsita iscusinta de mama–natura.

 Teritoriul României, desi are o suprafata destul de mica comparativ cu a altor state, spre exemplu Federatia Rusa, se caracterizeaza prin elemente de paradis: o diversitate impresionanta de peisaje unice, cu monumente ale naturii deosebit de frumoase si originale de valoare europeana si mondiala. Împaratia verde de Zeita Frumusetii ne îndeamna sa credem vorbei întelepte:„ Mai bine sa vezi acest pamânt o data, decât sa auzi despre el de o suta de ori”. De aceea de multe ori tara noastra este numita: „muzeu sub cerul liber”. România mea este tara la rascruce de vânturi, spre soare-rasare dincolo de imensul ocean.

Pamântul strabun – codrii milenari‚ fântânile cu apa dulce potolind setea aprinsa a calatorului; holdele nemarginite de grâu galblen si copt încarcat de povara bunatatii noastre, îngâna o doina în mângâierea vântului nelinistit, asta-i una din comorile, aurul nostru, râurile cu apa limpede si înceata ca vorba moldoveanului, brazdeaza fata dogorita de arsita valorilor a batrânei patrii; gorunii ce strajuiesc vitejeste cu un adânc devotament la marginea periilor dese — padurile, lacurile – ochi albastrii ai tarii si helesteiele cu mult peste valoros si gustos, fiind unul din cele mai apreciate produse din gastronomia fara egal al locurilor, movilele si dealurile au nume semnificative alese cu multa pricepere si dibacie de strabuni, vaile si luncile manoase îngrasate de untura pamântului — humusul, florile de câmp gingase în culori de curcubeu si ametitor de parfumate, strabat cele mai adânci strafunduri ale sufletului uman, nesemanate de nimeni, doar iubite de toti, podgoriile renumite cu soiuri alese, memorabilile prisaci cu stupurile si roiurile de albine înzestrate cu darul de a munci cu un neistovit avânt, calitate care a preluat-o cu mult succes poporul român.

 Natura este cea mai indispensabila, valoroasa si grandioasa comoara prin care omul a fost desavârsit de Dumnezeu. Iubita patrie – România, este asemeni unui imens palat ce cuprinde minunate taine stropite cu vraja magiei în necuprinsul infinit al farmecului, sfâsietor de suflete flamânde de noutatea si gradul de intrigare al aventurii în lumea frumosului reunite cu puritatea, candoarea clipelor de neuitat, a extazului la nivel maxim. Tot ceea ce ne înconjoara ascunde în sine o simbioza dintre mistic si euforie, rafinament si inocenta, originalitate si dorinta de a explora. Aceste locuri plamadite din roci originale sunt în stare sa trezeasca o alta latura a calatorului, cea de a afla istoria locala si de a se delecta cu subtilitatea împrejurimilor uluitor de încântatoare.

 România mea este o gradina imensa îngrijita si pastrata frumos prin munca covârsitoare a milioanelor de frati si surori ale mele. O tara se mândreste cu poporul ei. Unul deosebit, care stie sa munceasca cu mult sârg si ardoare, dar sa învârteasca si horele. Înca din primele timpuri ale existentei sale, poporul român a dat la iveala un întreg tezaur artistic în care îsi exprima în forme vii si originale, bucuria de a trai si setea de libertate.

 Limba noastra fiind numai cântec, face ca verbul sa strabata spatiile eterului pur, transfigurându-se în eterna doina a dorurilor unei natiuni. Doina întruchipeaza icoana de aur a graiului matern, picatura de argint în auz, înfiorare de tremur, salba de margaritare, cântare a cântarilor. Cuvântul de diamant al limbii române se rasfrânge în nesfârsitele-i oglinzi a acelui suflet al divinitatii. Tara dispune de biblioteci mari, cu un numar impresionant de carti cu literatura autohtona, cât si universala, ele mai sunt numite de locuitori, cititori fideli „farmacia sufletului”. Cel mai magulitor refugiu este lectura, caci românul se naste poet — asemeni luceafarului vesnic luminând cu raze de creatie: Eminescu!

 Cultura neamului meu este una vasta si cu origini stravechi. Impresioneaza prin originalitate, vechime si ingeniozitate. Anume cultura este elementul care face sa se deosebeasca tarile si popoarele între ele. Totodata constituie si factorul forte care atrage un numar cât mai mare de turisti. România la acest capitol are cu ce se mândri. Urme ale vechii civilizatii sunt îmbinate armonios cu elemente de modern, stimulând atentia printr-o combinatie extrem de reusita. Orasele atrag multimile ca un magnet prin elemente la prima vedere simple, dar atât de necesare: gastronomie, ireprosabila, constructii ce stârnesc interesul, bunavointa si ospitalitatea oamenilor, caldura sufleteasca pe care o emana.„La sat s-a nascut vesnicia” spunea marele Alecsandri eu însa spun:

 „Si ploaia parca-i alta

Prin vie si livada,

Si peste casa noastra

Cu-n geam deschis la strada!”

Aceasta atmosfera e una din basmele lui Creanga, strapungând inima cu acul sensibilitatii în cele mai nebanuite locuri. Totul e atât de spectaculos, încât nu poate fi redat în întregime cu ajutorul nici uneia dintre arte. Fiecare secunda traita în asa ambianta se înscrie în memorie ca cele mai frumoase si pline de splendoarea amintirii, senzatii de nedescris. Portul national, cântece care ating cele mai susceptibile corzi ale personalitatii, jocuri care emana în jurul lor buna-dispozitie si veselie, imaginile sunt de-a dreptul coplesitoare.

 Bisericile si manastirile sunt capodopere ale unor oameni extraordinar de iscusiti. Ele sunt o marturie istorica, dar si actuala a talentului pe care îl poseda oamenii din aceasta tara. Credinta în cel de sus ne face sa fim asa cum suntem: buni, cinstiti, primitori, cu sufletele deschise si dornici de a lua tot ce e bun si curat în inimele noastre de la cei din preajma. Bunatatea este o stea ce rasare în sufletele proprii înca de la nastere, raspâdeste în jurul nostru o aura pozitiva, transmisibila de la om la om. Dupa ce ai fost pe acest plai natal, vocea lui te striga sa vii ca sa-l revezi…

  România este una din cele mai pretioase „perle” ale Europei pentru ca e A MEA, a neamului nostru. Arsenalul imens de valori, traditii captivante; imagini si privelisti cutremurator de candid; oameni speciali — cu sufletele încacate de generozitate; frunzele de dor, îngâna de sute de ani doina ce îti cheama vocea interna la purificare; orientare spre valori ale neamului omenesc; gastronomie de o raritate exceptionala. Cultura seculara îsi pastreaza vitalitatea necesara; limba dulce, mult aduce, si factorul cel din urma, dar cel mai important –„NATURA”. Este una deosebita, transformând aceste locuri special într-un “Picior de plai… O gura de rai”…Este nu numai frumoasa, dar si bogata Patria mea…Toate, toate sunt ale tale Românie!Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii, de ne-a dat o tara plina de gratie, care sa fie unicul loc de pe lume unde sufletul si trupul sa se simta Acasa.

 România visurilor mele esti locul unde muntii îsi înalta Templu de tacere, vaile rasuna armonios în murmurul stropilor gingasi de ploaie si râurile domolite duc sperantele românului în lumea larga în neant. În zbuciumul continuu al Marii Negre unde s-au varsat lacrimile strabunilor mei ce au trait pe plaiurile Mioritei, asa sadindu-mi în suflet admirabila samânta a sentimentelor de dragoste pentru România…

ADAM PUSLOJIC: „AVEM SANSA SA DEVENIM NEMURITORI!”

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Reporter: Adrian MUNTEANU

 

24 mai 2011. Adam Puslojic a venit la Brasov pentru prima oara, raspunzând invitatiei grupului „Caii Verzi de pe Pereti” care a organizat la Asezamântul Cultural Reduta o întâlnire cu poetul de dincolo de Dunare. Membru de onoare al Academiei Române, poet impetuos, Adam Puslojic are 30 de volume în limba sîrba, 8 volume în limba româna, peste 80 de volume de traduceri, în peste 20 de limbi. La Brasov a fost lansata antologia în trei volume „Asimetria Durerii” si au fost evocati Nichita Stanescu, Fanus Neagu, disparut chiar în dimineata acelei zile, si multi dintre cei care au fost aproape de poezia româneasca.

———————————–

Adrian MUNTEANU: Dragul nostru vechi si nou prieten, din departele aproape, faptul ca ai venit abia acum la Brasov, sa însemne întoarcerea necesara, as spune inevitabila, la începuturi, în preajma Primei Scoli Românesti din Scheii Brasovului, cu fantastica ei zestre de documente? Îl simti oare ca un pas necesar?

Adam PUSLOJIC: Nu voi începe cu declaratii de dragoste, desi totul a pornit de la Eminescu, iar Eminescu a fost prezent în tinerete, cu trupa lui Pascaly, pe aceasta scena unde am avut noi întâlnirea. De asta nu pot sa nu spun un poem dedicat lui Eminescu: „Cu Eminescu nu trebuie/ sa te dai mare. De ajuns/ este sa-l supravietuiesti/ citindu-l. sa-l retraiesti/ traducându-l. Atunci când/ crezi ca l-ai înteles/ de ajuns, definitiv, bine,/ el îti scapa din creier/ si din destin îti zboara,/ Trebuie sa ai grija, totusi,/ sa nu-ti fuga AZI si MÂINE./ Craniul tau, poate, este/ Prea mic – o colivie!-/ pentru pasarea Eminescu.”

 Începutul prin Eminescu este imprimat în fiecare cuvânt românesc pe care eu cu anii l-am strâns în mine si l-am strecurat pe culoarul de lumina presarat cu sclipirile numite Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Barbu, Geo Bogza, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Anghel Dumbraveanu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, pâna la toti prietenii din generatia mea cum sunt Ioan Flora, Ion Stratan, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea si altii. Vrând-nevrând simtim nevoia de o scoala. Scoala vietii, în arta, nu e de ajuns. Trebuie sa învatam si scoala-scoala. De mult timp tot doream sa vin aici, la Brasov, în mod special sa vad scoala adevarata, literara, spirituala, culturala româneasca. Am avut întâlniri de mai multe ori cu ea tot venind la Sibiu sau la Cluj. Întregul Ardeal este sub zodia acestei scoli miraculoase. Brasovul a fost pentru mine, cu anii, o localitate frumoasa de tot, ca o bijuterie, dar am fost doar calatorul, pasagerul care a trecut mai mult zburând prin Brasov. Acum, iata, sunt de doua zile. Pacat ca avem aceasta veste tragica, a mortii marelui nostru învatator, si de viata si de arta, Fanus Neagu, care ne-a parasit si ne-a tradat cu cerul. Sigur ca albastrul este linistit si nemuritor, dar noi l-am deplâns înca din clipele de dimineata, când am aflat de la televizor aceasta veste tragica. În ultimele luni traite la spital, Fanus a civilizat si a educat, în felul lui, de nemuritor în cuvinte, o multime de medici, de surori îngeresti care l-au îngrijit nu numai cu dragostea, ci l-au lustruit si cu vederea, l-au întinerit si, iata, în tragica lui etapa a vietii, când a stiut ca trece prin dureri si boli grele, el, de fapt, a ramas la suflet, la inima, la creier la fel: marele Fanus Neagu. Cel care a adorat viata, dar a stiut sa o respecte pâna în ultima clipa. În spectacolul nostru l-am evocat, l-am facut prezent. El a fost din prima zi în ceruri, dar prin noi a fost prezent si la Brasov.

 Adrian MUNTEANU: Ce te mâna, dincolo de vamile omenesti, pâna într-atât de viguros încât intri în mitologia zidirilor poetice de pe ambele maluri, un demon sau un înger?

 Adam PUSLOJIC: Mai multi îngeri. Pentru ca demonul e, uneori, prea individual. Îngerul este mult mai vast. Într-un înger doarme întregul Dumnezeu. Demonul e frumos numai în arta, într-o biserica, pe o icoana, pe o fresca, ca un antipod al îngerului si ca un antipod al vietii. Dar niciodata demonul nu este atât de plin de Dumnezeu cât este un simplu om, un om credincios. Bunaoara stiu ca noi, toti cei care suntem aici, suntem credinciosi. Artistii chiar atunci când spun ca îl simt pe demon în sine, în arta, în viata, eu cred ca spun un neadevar. Unii cred în demon, dar mie mi-e teama sa cred în el. Asa ca am alungat ideea ca el exista si merg, scriu poezie, traduc, ma întâlnesc, ma împrietenesc, cu îngerul aproape. Eu cred ca demonul exista numai în antimaterie, în anticosmos si nu în lumea dumnezeiasca. Viata, precum si moartea este de origine divina. Demonul s-a creat el singur, fara ajutorul bunului nostru Parinte.

 Adrian MUNTEANU: Daca tot vorbim, mereu si mereu, de poezie, este oare poezia o hrana îndestulatoare pentru drumul lung?

 Adam PUSLOJIC: Cred ca este asa, pentru ca noi care credem în vers, în cuvinte, suntem primii care ne îndestulam cu propria noastra hrana închipuita, inventata, imaginata. Bucuria sa constati ca ai scris o poezie buna sau doar un singur vers, simplu de tot, dar totusi lustruit, visat, pentru poet devine o totalitate, o stare de absorbtie.

 Adrian MUNTEANU: Pentru a reveni la ce s-a întâmplat în spectacolul tinut la Brasov, în care a fost prezent Adam Puslojic evocându-l pe Nichita, am sa te întreb: se poate evalua, prin omenesti si cunoscute unitati de masura, ce modificari ale destinului a produs, pentru ambele spirite, întâlnirea dintre cei doi?

 Adam PUSLOJIC: Pot sa spun ca mereu am constatat si eu, evident în maniera mea, în formula mea, în enigma vietii mele personale, un lucru pe care nu multi l-au înteles asa cum as vrea eu. Si anume ca Nichita, bunul meu prieten, fratele nostru, nici nu stie ca pâna si eu scriu poezie în limba româna. Pentru ca pâna atunci când ne-a parasit, acum 28 de ani, eu scrisesem numai în limba sârba, în afara de niste versuri ocazionale, mai mult improvizate si de amicitie. Dar iata, cu anii, dupa 30 de volume de versuri scrise în limba sârba, eu am îndraznit sa încerc sa scriu si în limba româna, sa devin si poet român. În urma cu 16 ani mi-a aparut o carticica, un volumas numit “Plâng, nu plâng”, la Timisoara, care a avut o audienta fierbinte, fericita. Asa ca am continuat sa scriu si în româneste si, iata, s-au adunat noua volume pâna acum. Volumul noua este, de fapt, o trilogie, din cele opt volume anterioare. Doua volume abia le-am schitat. Urmeaza sa le public integral. Noi construim nu numai fraze, nu numai formule de arta. Noi ne zidim prin zidirea noastra. Cred ca atunci când reusim în arta, exista un echilibru în întregul cosmos. Asa ca repetam, în miniatura, geneza. Noi devenim niste copii-zei.

 Adrian MUNTEANU: Ai pus odata o întrebare sublima si rascolitoare celor care asculta si celor care scriu: de ce uneori Nichita Stanescu scrie, el, versurile noastre si nu noi pe ale lui? Cel ce a pus întrebarea are propriul lui raspuns?

 Adam PUSLOJIC: Da. Numai asa am îndraznit si eu sa devin poet în cadrul limbii române. Numai asa, vazând ceva provocator în cazul Eminescu, în cazul Arghezi, în cazul Blaga, în cazul Nichita Stanescu, în cazul Marin Sorescu. Numai asa si noi întrebam nu numai lumea deja traita, întrebam cosmosul si în trecut si în viitor. Atunci noi suntem într-adevar aproape de Dumnezeu.

 Adrian MUNTEANU: Mostenirea lui Nichita, pe care o prelungesti, este a unui poet care nu-si uita modelele. Respecta poezia de azi aceasta dialectica sau, mai degraba, ignora, programatic, orice preluare?

 Adam PUSLOJIC: Nichita Stanescu si-a gasit un model ideal în autorul Mioritei, în autorul Luceafarului, în primul rând al poemului nemuritor, cum spunea el, „Oda în metru antic”. El a declarat, cu vocea lui sonora : „Primul vers din «Oda în metru antic» este cel mai miraculos vers spus si scris vreodata în lume, în general: Nu credeam sa învat a muri vreodata!”. Într-adevar numai un geniu a putut sa constate, sa intuiasca misterul dumnezeiesc ca, de fapt, moartea este o lectie despre viata. Adica moartea ne învata mult, daca nu chiar tot despre viata.

 Adrian MUNTEANU: Personal simt tot mai bine articulate zidurile care se ridica între creator si cititor. Dar poate sunt un caz particular.

 Adam PUSLOJIC: Da, se ridica, dar uneori trebuie sa le împiedicam si noi sa se ridice sau sa le darâmam, pentru ca cine l-a vazut si la auzit pe Nichita cum spunea propriile lui poeme, îsi dadea seama ca lui nu i-a fost rusine sa improvizeze, sa spuna versuri înca nescrise. Uneori spunea: „Scriu metafore în aer”. Adica le rostea. Mai mult de atât, el spunea aceea ce si la noi, un alt mare poet din generatia lui Nichita, Branco Mircojic, spunea: „În curând toti vor scrie poezie”. Si Nichita visa acest vis, pentru ca mi-a spus odata: „Asculta batrâne, stii cum? Daca scriu un poem miraculos, îl simt ca e miraculos, atunci înseamna ca eu l-am scris, ca tu l-ai scris, ca apartine tuturora. Noi folosim nu propria noastra limba, noi simtim limba neamului si, mai mult de atât, o limba cosmica.” De ce îi placea lui versul “Aud materia plângând” a marelui George Bacovia, de ce îi placea lui sa se gândeasca ca Miorita a fost scrisa de Mihai Eminescu? Spunea : “ De ce nu? Un Mihai Eminescu care a trait cu un secol, cu doua secole înaintea vietii lui Mihai Eminescu.”

 Adrian MUNTEANU: Iata de ce te-as întreba: sunt perimate în ziua de azi notiuni ca “emotie” si „talent”? Parca se aude tot mai putin vorbindu-se despre ele.

 Adam PUSLOJIC: Despre cine? Cum? Asta e ceva inevitabil. Emotia si talentul sunt fundamentul cuvintelor. O provocare, o invocare a cuvântului, a sunetului, a picturii. Pentru ca emotia, talentul, pur si simplu, înseamna o viata mai vie ca oricând.

 Adrian MUNTEANU: De ce întrebam, pentru ca mi se pare ca se scrie tot mai mult cerebral, mai întâi cu mintea si mai târziu, sau poate de loc, cu sufletul.

 Adam PUSLOJIC: Bine dar si cerebral e inevitabil, pentru ca noi simtim cu inima, dar gândim cu creierul. La Nichita exista un vers memorabil: „Vai de capul creierului meu!”. Acum am sa va povestesc ceva : sunt bucuros ca nu mi-a dedicat poemul în care se afla acest vers, intitulat „Autobiografie la Belgrad”, dar m-a facut eroul din poem. Adica eu exist acolo prin tipatul lui: „Aaaadaaameee!” Exista scris asa, cu mai multe vocale. Mai mult decât atât, am auzit, când eram la nunta finului lui Nichita, Alexandru Condeescu, cu doamna Ofelia, cum Nichita, când a iesit din hotelul care era pe tarmul Dunarii, a spus acel vers, a strigat la mine: „Aaaadaaameee!”. Când s-a înapoiat în sala, a cerut orchestrei: ”Va rog acum sa-mi cântati trei sârbe!” Numai doua zile dupa acest tipat al lui, el, saracul, a plecat spre ceruri.

 Adrian MUNTEANU: As vrea sa ne întoarcem la propiul destin poetic. Este „Asimetria durerii” un final de efort liric, un corolar sau o statie de pe traseu?

 Adam PUSLOJIC: As alege a doua posibilitate. Este o statie în pustiu, cum a intitulat un volum al lui Iosif Brotski, pe care am avut onoarea sa-l cunosc mult înainte de premiul Nobel, si chiar in Sant Petersburg, când era un poet necunoscut chiar si în Rusia nu numai în lume. Statiile lui în pustiu el le-a trait. Nu numai ca a fost în lagar o perioada, dar el a înteles ca, de fapt, omul mereu trece printr-o statie în putiu, pentru ca cosmosul e pustiu daca nu-l traim cumsecade, daca nu-l traim senzational, daca nu-l traim potrivit, linistit, luminos. „Asimetria Durerii” este o provocare spre cititor ca sa doreasca sa gaseasca Simetria Bucuriei, Simetria Surâsului.

 Ar mai fi o replica la aceasta, un raspuns ipotetic dintr-un poem de-al meu la o asa-zisa problema: „… Noi suntem o tara slava si nebuna/ în care nu exista nici leac de moarte,/ dar gasim alesul fir de matraguna,/ când bem apa vie din canile sparte./ La gloria lumii… iar am întârziat/ si n-am fost de fata la scena cu lauri,/ atunci când se cânta, am plecat la sat/ cu Sfântul Gheorghe… cautam balauri!/ Sub aerul înalt pe bunul meu pamânt,/ cu voi reuniti – în luminosul Cult -/ porniram iarasi spre al nostru cânt/ despre Lâna de aur, adorata de mult!/ Nu eu sunt acela : alesul vostru mut,/ ci guralivul om din lutul framântat-/ namolul verdelui din umbra unui scut/ si raza soarelui din sânge strecurat”.

 Adrian MUNTEANU: Remarcabila viziune, vitalitate, energie interioara. Eugen Simion spunea undeva ca scrii despre starea fara de stare a poeziei care în sudul Dunarii nu oboseste niciodata. Ai auzit ca undeva ar exista si cuvântul odihna?

 Adam PUSLOJIC: Cel mai miraculos titlu al unui volum de poeme al lui Cezar Baltag este „Odihna în tipat”. Auzi, domnule, odihna în tipat! Pentru ca la ce intuiesc ca se refera? Atunci când omul tipa, când aerul din el se transforma în lacrimi si din el iese tristetea lui, din el iese tipatul lui, atunci noi ne odihnim în linistea dezgolirii de durere.

 Adrian MUNTEANU: Cred ca ai descoperit prin poezie reteta tineretii fara batrânete si a fericirii pe deasupra. Ea pare sa fie o lumina, este vocatia prieteniei si a generozitatii, dincolo de generatii, grupari si ideologii. Topeste toata încrâncenarea si revolta. Dar ce pune în loc?

 Adam PUSLOJIC: Adevarul. Pentru ca adevarul este Christos, adevarul este echilibrul în cosmos si viata. Numai când suntem în viata noi avem o sansa, chiar o sansa ca dar, sa devenim nemuritori.

 Adrian MUNTEANU: Sa ne regasim în aceasta stare de nemurire si sa ramânem prieteni!

 Adam PUSLOJIC: La revedere bunul nostru Adriane, Hadrianus! Si vreau sa te laud. ?i-am citit sonetele tale cu multa bucurie. Tu lustruiesti ceea ce noi, unii, facem aspru în viata.

Brasov, 2011