Statiunea Saint-Gervais din Mont Blanc – acoperisul Europei

Orasul Saint-Gervais face parte din departamentul francez Haute-Savoie, situat in regiunea Ron-Alpi, la granita cu Elvetia si Italia, un oras spa, construit la rascrucea dintre secole, cu un patrimoniu bogat in cladiri traditionale, biserica in stil baroc si zone pietonale. Hotelul Le Regina, de aproape 100 de ani, situat in centrul orasului St. Gervais, este in apropierea restaurantelor, a magazinelor, a telescaunului si a statiei de autobuz.
Statiunea este situata la altitudinea de 850 m, in inima zonei Evasion Mont-Blanc cu 445 km de pista de schi. Cea mai inalta partie porneste de la 2350 m altitudine. Aici gasim 65 km de partii deservite de 27 instalatii de transport pe cablu, care fac legatura cu celelalte statiuni din regiune. Snowborderii se pot bucura de zapada in snowpark, iar copiii au la dispozitie cursuri individuale de schi.
Apa termala din Mont-Blanc iriga baile termale de peste 200 de ani. Datorita beneficiilor sale terapeutice, Saint-Gervais este singura statiune balneara de altitudine din Alpi.
Cu cladirile sale de la inceputul secolului trecut, caracterizate de eleganta acelei epoci, St. Gervais ofera vizitatorilor o panorama de vis cu bogatia unei naturi luxuriante prin prezenta maiestuoasa a muntelui Mont-Blanc, cel mai inalt varf din Alpi si din Europa de Vest, cu inaltimea de aproximativ 4810 m.
Unul dintre mijloacele de transport in comun este tramvaiul, care ofera posibilitatea de deplasare pe parcursul intregului an, fiind o necesitate pentru toti vizitatorii din zona.
Saint-Gervais pune la dispozitie o piscina acoperita, un patinoar – gazda clubului de hochei pe gheata Mont Blanc, care ofera sansa de a incerca unul dintre sporturile olimpice de iarna – curling-ul.
In timpul verii, St. Gervais se transforma dintr-o statiune a zapezii in una cu peisaje alpine, paduri, pajisti cu flori si animale salbatice. Parcul Merlet este unul favorit al iubitorilor de animale, cu 20 de hectare de peisaje naturale, neatinse, inclusiv cascade. Gasim aici trasee impresionante pentru drumetii, calarie sau ciclism montan. Se pot practica de asemenea tenisul, golful, tirul cu arcul, zborul cu parapanta si alpinismul. Este permis pescuitul si scaldatul in lacurile cu apa cristalina de munte.
Saint Gervais nu este atat de izolat de agitatia lumii moderne cum ar parea. Aeroportul  din Geneva este doar la o ora distanta, iar la poalele muntelui gasim gara Le Fayet.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Imagisme

de Nicoleta MILEA

 

Imagisme

 

La raspântia stelelor

serpii musca

octave senine.

 

Castelul lui Kafka

în parabole deschise

curge verde.

 

Endecasilabii

nebuni alearga

prin ploaie.

 

În plin tsunami

discobolul

saruta luna plina.

 

xxx

 

Pe strada frunzelor

la numarul sapte

locuieste

ultima taina a noptii,

pas lânga pas,

armura pentru verde –

trec doruri

pe sub ceata oglinzilor,

cuvânt lânga cuvânt,

ardere pâna-n zori…

Cine spune

ca-mi joc nenorocul

pe o potcoava de fum?…

 


IN ZORII ZILEI IN TEMPLU

 

MEDITATIA DE AZI Evanghelia dupa Ioan, 8:2 ” Dar dis-de-dimineata, a venit la Templu.”


de Ana Tatar Andras – anatatarandras.wordpress.com

 

[pullquote]

Motto: „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine. ” Ioan, 14.6

[/pullquote]

 

Doamne,

Tu Te-ai dus dis-de-dimineata la Templu. Acolo au venit tot felul de oameni si Tu le-ai descoperit pacatul. Vreau si eu sa vin la Casa Ta dis-de-dimineata si sa Te las sa-mi vorbesti, sa-mi descoperi pacatul la care sa renunt. Stiu ca Tu nu ma condamni, ci ma iubesti si ma ierti.
Porunca Ta este „Du-te în pace si sa nu mai pacatuiesti“. Vreau sa ascult porunca Ta, dar nu pot prin puterea mea. Am nevoie de ajutor de sus, de la Tine.

Cum pot sa fug de pacat? Alerg la Tine, strig catre Tine, ma bazez pe Tine, ma încred în Tine. Tu esti Salvatorul si sprijinul meu. La Tine caut scapare. Scapa-ma!

Multumesc ca ma ierti si vreau si eu sa iert pe altii si sa uit ce mi-au facut. Vreau chiar mai mult. Vreau sa ma rog pentru cei care au gresit fata de mine. Vreau sa-i iubesc. Te rog sa ma ajuti.
Cred ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu si ai toata puterea si privilegiul sa-mi ierti pacatele si sa-mi schimbi inima, innoind-o, prin dragostea Ta minunata.

[pullquote]

Si a zis iudeilor care crezusera în El: „Daca ramâneti în Cuvântul Meu, sunteti în adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va face liberi. Ioan, 8.31-32

[/pullquote]


Vreau sa cunosc Adevarul care ma face libera. Nu vreau sa fiu robita de vreun pacat si de aceea alerg la Tine dupa ajutor, inca de dimineata, devreme.

 

Cauta-L pe Domnul dis-de-dimineata!

 

 

 


Pentru prima oara in istorie

 

DESPRE CE ESTE VORBA?

Cuplurile casatorite nu mai sunt majoritare în SUA – aflam  pe REALITATEA.MOBI- din 29 Mai 2011.

 

http://realitatea.mobi/pages/article.aspx?extid=839157.


Nu e cu totul o surpriza – mersul lumii, spre regretul nostru si al multora – directia in care se indreapta omenirea, in general.

Majoritatea gresesc tinta spre care ar trebui sa se indrepte.

 

[pullquote]

Isus a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veti dori sa vedeti una din zilele Fiului omului, si n-o veti vedea. „ (Luca, 17.22)

[/pullquote]

Pentru prima oara în istorie, cuplurile casatorite nu mai sunt majoritare în SUA.

Fata de 1950, când 78% dintre americani traiau casatoriti, procentul a scazut în 2010 la 48%.  Printre cauze, sociologii enumera emanciparea femeilor si faptul ca a locui în cuplu nu mai este un tabu. De asemenea, potrivit statisticilor, sunt tot mai putine cazuri de persoane care se casatoresc cu cineva care are mai putine studii.

ad

Institutia casatorie se zdruncina puternic în SUA. Potrivit New York Times, pentru prima oara în istorie cuplurile casatorite nu mai sunt majoritare.

Fata de 1950, când 78% dintre americani traiau casatoriti, procentul a scazut în 2010 la 48%.  Printre cauze, sociologii enumera emanciparea femeilor si faptul ca a locui în cuplu nu mai este un tabu. De asemenea, potrivit statisticilor, sunt tot mai putine cazuri de persoane care se casatoresc cu cineva care are mai putine studii.

[pullquote]

Isus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan, 14.6)

[/pullquote]

Tendinta este ca femeile cu studii superioare sa se casatoreasca mai târziu si sa formeze cupluri trainice, în timp ce femeile care au doar liceul prefera sa nu se casatoreasca, chiar daca au copii. Femeile invoca faptul ca institutia casatoriei le-ar crea obligatii, iar criza financiara nu ajuta deloc acest lucru. Se pare ca rationaeza în felul urmator: “;a pot întretine pe mine si copilul, dar nu îl pot întretine si pe el”.

La scaderea procentului cuplurilor casatorite si cu copii contribuie si faptul ca speranta de viata a crescut, multi oameni traind singuri la batrânete. ?i imgratia a crescut, imigrantii, de obicei, facându-si familii mai târziu.

Cel mai mult, potrivit statisticilor, a crescut numarul femeilor care îsi cresc singure copiii si a cuplurilor care traiesc în concubinaj.”

 

Cum s-a ajuns aici?

 

De unde a plecat omul la drum, in istorie?

 

De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup.” – Geneza, 2.24

 

Isus le-a zis: „Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la început i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca si a zis: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup”? Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.” (Matei, 19.5-6).

 

Dumnezeu le-a lasat un anume tipar de urmat, si atunci le-a promis o viata fericita, binecuvantata, chiar daca cu sudoarea fruntii isi vor castiga painea!

 

Pe vremea cand poporul american avea un procent mare de credinciosi autentici (evlaviosi), in trecut, si, beneficiind de o constitutie buna, s-a bucurat decenii la rand de binecuvantarea lui Dumnezeu.

 

Insa, dupa cum arata si procentele celor care sunt casatoriti, in scadere drastica de la 78 la 48, deci sub jumatate din populatie traieste in neoranduiala, ceea ce denota o mare impietrire a inimii americanilor, care-L ofenseaza brutal pe Dumnezeu, prin neascultare si traire in pacat si desfrau.

 

In loc sa existe o adevarata binecuvantare in America, belsugul si prosperitatea, dimpotriva, acum USA are mari datorii, iar populatia e bantuita de numeroase boli si s-a dezobisnuit sa strige catre Domnul pentru iertare si vindecare.

 

Se vede ca si rata divorturilor este foarte mare, dupa cum aflam din mass media.

De ce? Pentru ca nu sunt satisfacuti de loc de felul lor de a trai, la intamplare, evitand cu buna stiinta stilul de viata bun avut de familiile traditionale, traiul ca si cupluri, care aduc cumva, palid, a casnicii, nu numai ca nu sunt durabile, dar fericirea pentru astfel de oameni este un fel de fata morgana pentru majoritatea celor care incalca invatatura si pretentiile Creatorului nostru.

[pullquote]

Domnul Isus a spus: „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si învatati de la Mine, caci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara. (Matei 11.28-30)

[/pullquote]

Ce e de facut?


Isus le-a mai zis: Adevarat, adevarat va spun ca Eu sunt Usa oilor. Toti cei ce au venit înainte de Mine sunt hoti si tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra si va iesi si va gasi pasune. Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun Îsi da viata pentru oi. (Ioan, 10.7-11 )

 

 


 

CRONICA – TITIANA NICA TENE

de Doina DRAGAN

Titina NICA TENE: Viata ca o punte, Editura Dacia XXI Cluj-Napoca 2011

 

Emotiile si sentimentele în viata oamenilor au un rol foarte mare. Trairea sentimentelor de cei care scriu o carte. Fie de proza, fie de versuri, înfrumuseteaza viata omului. Omul este o fiinta complexa cu ratiune si vointa, cu dorinte si împliniri.

 

Cartea Titianei Nica Tene cu povestiri sincere si dezarmante, are doua capitole: „Pietre de aducere-aminte” si, „Bucuria întoarcerii în timp”, si fiecare se disting prin timpul lor de poveste. Aceste povestiri sunt chiar realitati traite de autoare în copilarie în primul capitol si, la maturitate în capitolul al doilea. Ilustratia copertei este întocmita de catre sciitorul George Roca din Australia si reprezinta dupa opinia mea, un urcus spre puntea fericirii, lasând în urma timpul care se scurge foarte repede.

[pullquote]

Dar prozatoarea Titiana Nica Tene îsi aminteste cu lux de amanunte aproape toate etapele din copilaria ei, de la nastere-povestita ulterior de catre tatal ei-, prima zi de scoala, Craciunul, tata si colectivizarea agriculturii, parul cu pere pitulate, gâstele… pâna la îngerii din vis. Fiecare în parte are un of, o durere, dar si o bucurie copilareasca.

[/pullquote]

Dar prozatoarea Titiana Nica Tene îsi aminteste cu lux de amanunte aproape toate etapele din copilaria ei, de la nastere-povestita ulterior de catre tatal ei-, prima zi de scoala, Craciunul, tata si colectivizarea agriculturii, parul cu pere pitulate, gâstele… pâna la îngerii din vis. Fiecare în parte are un of, o durere, dar si o bucurie copilareasca. Asa cum a trait Titiana la sat, asa sunt multe scriitoare care-si amntesc cu dor, dar si cu placere acele clipe de neuitat. Cititorul însa remarca mai mult decât povestioarele, el simte viata de acolo, conditiile de trai, situtia politica, saracia de atunci si de acuma, dar si frumusetile naturii si mediul ecologic.

 

Titiana Nica Tene a conceput aceasta proza ca o arta. Prima etapa nasterea, apoi pasii ce i-a parcurs de-a lungul copilariei. Eu cred ca si-a stabilit un obiectiv anume. Ne-a descris în mod organizat si ne-a furnizat informatii adevarate traite chiar de ea. A redat în detalii activitatile copilariei sale, discutiile cu cei din jur,fratii, colegii de joaca apoi colegii de scoala. A stabilit pe baza sentimentelor relatii de conditionare. Am gasit în aceste povestioare note si cerinte necesare fiecarei situatii .Oricarui titlu de poveste i se poate asocia altul-unul sau mai multe documente,- locul în care se definesc si se ilustreaza sentimentele.

[pullquote]

Eu cred cu tarie ca cea mai mare bogatie e bogatia spirituala.” (Titina Nica Tene)

[/pullquote]

În partea a doua – „Bucuria întoarcerii în timp” – Titiana Nica Tene ne povesteste intâmplari traite împreuna cu copii si nepotii Domniei Sale si, îsi arata dragostea nemarginita fata de acestia, în special în povestioara care are acelas titlu precum capitolul.

 

Semnificative sunt toate, dar „Puntea” ne da o lectie de viata. Prin raspunsul autoarei, fiului Dânsei, – cum face ca sa fie mereu vesela,- prin cuvinte simple, dar adevarate, cuvinte crestinesti ne exemplifica motivatiile fericirii la pagina 76. Si mai spune autoarea la pagina 40; „Eu cred cu tarie ca cea mai mare bogatie e bogatia spirituala”.

La finalul cartii se gaseste poezia „Întoarcere” care completeaza ambele capitole si este semnificativa autoarei, poezia cuprinde toate etapele vietii Titianei încununate în aceste deosebite versuri.

 

Doina DRAGAN,

Timisoara

20 mai 2011.

 

 

„TOTUL (PREA) NOU”…, PE FRONTUL CARTII SI ARTELOR

TOTUL (PREA) NOU”…, PE FRONTUL CARTII SI ARTELOR:

LECTURA – CALE SPRE TARÂMURILE ARTEI coordonator: RODICA LAZARESCU

 

de prof. dr. Adrian Botez


…Sub mâna energic-coordonatoare a doamnei prof. dr. RODICA LAZARESCU, de la Colegiul National „Ion Creanga”, din Bucuresti, a aparut, la Editura Gabriel 2005 („Creata ca sa lumineze”), Bucuresti, în primavara lui 2011, cartea „Lectura – cale spre tarâmurile artei”. Aceasta lucrare sintetizeaza tot ce s-a scris, spre a se dezbate, la Editia a IV-a a Simpozionului dedicat lecturii, simpozion cu participare intern-românesca (comunicari din 22 de judete si din Bucuresti) si international-româneasca (participanti din Republica Moldova – 3, din Canada – 2, din Japonia – 1 si din Australia – 1). De data aceasta, fata de editia de anul trecut, conexiunile Artei Lecturii cu celelalte Arte sunt explicite si, în general, rafinat îmbinate, precum „corespondentele” baudelaire-iene.

Lucrarile s-au desfasurat pe cinci sectiuni, care au dat nastere, în carte, la tot atâtea capitole activ-meditative (cel putin, în intentie) : I – Incursiune printre arte (14 lucrari); II – Incursiune prin literatura (17 lucrari); III – Incursiune prin mitologie si istorie (7 lucrari); IV – Lectura, carte, biblioteca (13 lucrari); V – Concretizari (20 de lucrari).

Organizarea materialului, tehnoredactarea, corectura, coperta lucrarii (foarte sugestiva, pentru cele cuprinse… între coperti!) – sunt opera (exclusiva si integrala!) a aceleiasi harnice, iscusite si extrem de exigente (în primul rând, cu sine!) doamne prof. dr. RODICA LAZARESCU. O munca teribila, mai ales când nu totdeauna te întâlnesti, în organizarea acestor simpozioane si în sintetizarea materialelor lor, cu… „onestitatea în carne si oase”… mai ales în aceste vitrege vremi (din punct de vedere spiritual), în care multi vor „sa iasa în fata”, prin mijloace nu mereu si constant… „ortodoxe”!!! De aceea, munca de „plivitor/gradinar” al unei astfel de lucrari este una care nici nu poate fi evaluata, vreodata, la justa (si cumplit de trudita) ei valoare…!

[pullquote]

Organizarea materialului, tehnoredactarea, corectura, coperta lucrarii (foarte sugestiva, pentru cele cuprinse… între coperti!) – sunt opera (exclusiva si integrala!) a aceleiasi harnice, iscusite si extrem de exigente (în primul rând, cu sine!) doamne prof. dr. RODICA LAZARESCU. O munca teribila, mai ales când nu totdeauna te întâlnesti, în organizarea acestor simpozioane si în sintetizarea materialelor lor, cu… „onestitatea în carne si oase”… mai ales în aceste vitrege vremi (din punct de vedere spiritual), în care multi vor „sa iasa în fata”, prin mijloace nu mereu si constant… „ortodoxe”!

[/pullquote]

Cum se declara în Argumentul (deschizator de carte) al doamnei prof. dr. RODICA LAZARESCU, „data fiind tema acestei editii, multe lucrari au fost bogat ilustrate cu fotografii, postere, ppt-uri, documente html, filmulete, ilustratii care, din motiv de ordin tipografic, nu au putut fi incluse în acest volum. Din aceleasi motive, am renuntat la bibliografiile indicate de autori, în finalul lucrarilor si, în unele cazuri, la mottouri”.

Lucrarea coordonata de doamna prof. dr. RODICA LAZARESCU are multiple merite – dar lasa loc si la cel putin o întrebare severa, pe care o vom pune spre sfârsitul prezentarii. Evident, nu doamna prof. dr. RODICA LAZARESCU raspunde pentru atitudinea intelectuala a „contributorilor” acestei lucrari.

Sa începem, cum e si firesc, si onest – cu meritele (incontestabile).

Este o alcatuire/structura riguros-stiintifica, deschide perspective ideatice largi si fertile, în domeniile artelor, favorizeaza discutii si dialoguri interesante inter-arte, readuce în discutie profunzimea semantica a unor termeni, rar uzitati, din cultura antica, dovedind ca vremurile noi sunt extrem de sarace în inventii (autentice si viabil-operatorii!) si revelatii cultural-artistice ideatic-fertile (desi, nu trece bine anul si se gaseste câte unul care se proclama „buricul pamântului” si „Demiurgul/Ctitorul”, fara dubii, întru Arta Cutare… sau Curentul Artistic Cutarescu!).

Poate cel mai substantial câstig (semantic – nu neaparat si de eficienta) al lucrarii: ideea ca „lectura” este si devine tot mai mult un concept cu limite largite. „A lectura” nu mai înseamna, aici, doar „a citi o pagina de carte”, ci si a descifra codurile celorlalte arte: lectura de imagine, lectura de culori, lectura de forme cultural-arhitecturale, lectura de semne istorico-arheologice, lectura de efecte sonor-muzicale etc.

 

Sa luam sectiunile pe rând.

 

I – INCURSIUNE PRINTRE ARTE

Se fac corelari (unele fascinante):

1 – între pictura si literatura, ba chiar între heraldica, pictura si literatura (cf. Ekfrasis, stema si mise en abyme – sau conexiuni între heraldica, pictura si literatura – de prof. dr. Elisabeta Lasconi Rosca, Colegiul German „Goethe” – Bucuresti, precum si Privirea în abis” – punct de întâlnire între literatura si pictura, de Daniela Maria Andrasciuc si Gheorghe Andrasciuc, Colegiul National „Dragos Voda”, Sighetu Marmatiei, jud. Maramures – sau: Breughel, noaptea de razboi si jocul, de prof. Laura Marilena Danaila, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galati – sau: Feuchtwanger si Goya. O plimbare narativa printre operele plastice, de prof. drd. Simona Ardelean, Liceul Pedagogic „Gh. Sincai”, Zalau, jud. Salaj – ori interesantul studiu al prof. Cristian Sava, Colegiul „Ion Creanga”, Bucuresti, despre reprezentarile plastice ale celebrei Judecati a regelui Solomon: Întelepciunea regelui Solomon etc.);

2 – între literatura si filmografia moderna (Literatura si cinematografia – încercare de studiu comparativ, de prof. Steliana Mihaela Lambru, Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, Breaza, jud. Prahova), sau chiar cu cea de tip ultramodernist, videoclipul – cazul studiului prof. dr. Iuliana Crângus, de la Liceul Bulgar „Hristo Botev”, Bucuresti (Scene din viata de azi, în cultura strazii – lectura unui videoclip), care, pentru a putea crea o comparatie/contrapunere între „scenele din viata ieri” a României (propuse de cartile unui N. Filimon, Caragiale, G. Calinescu etc.), cu „scene de azi”, din existenta româneasca, se foloseste de un videoclip relativ cunoscut – Americandream – ilustrând, de fapt, kitsch-ul de existenta românesca actuala, stimulat „viguros”, evident, de blestemul globalizarii amalgamante întru haos – umilitor de umanitate, dez-identitar si schizofrenic-alienant – globalizare distrugatoare nu doar de identitate nationala, ci si de cultura autentica: „…prin lectura de imagine, videoclipul s-a dovedit destul de ofertant (…): Ion Iliescu în postura de presedinte, rostind un discurs în originala-i engleza cu accent de Moscova; masa patriarhala, cu ciorba (…), dar cu Coca-Cola pe masa; (…) un batrân costumat în Mos Craciun, cautând ceva recuperabil prin cosul de gunoi stradal (…) o caruta, alaturi de un Mercedes, printre blocuri-ghetou, gri (…). O alta tema centrala a videoclipului pare a fi fenomenul globalizarii, al americanizarii societatii românesti, prin abandonarea trasaturilor de specific national, în favoarea celor americane, promovate prin comert, cu reclamele aferente (…)”. Concluzia „lecturii de imagine” a videoclipului Americandream este una fara niciun fel de… „perspectiva luminoasa”: „Toate aceste elemente contureaza niste <<scene din viata de azi>> care înfatiseaza, cu ironie amara si autoironie, o societate româneasca alienata, haotica, fragmentata, complexata, deziluzionata, cautându-si salvarea, pseudo-identitatea – în copierea unui model strain, impus de globalizare. Totul este un vis American, de fapt o himera a fericirii, a autorealizarii individului (<<I can be want I want to be>>), însa cu pretul scump al pierderii demnitatii, identitatii, într-o lume – tavalug, neiertatoare. Trist, nici macar tragic, ci dezintegrator de umanitate… „pe tacute”. Adevarat, dar neînchipuind (macar) vreo sansa de scapare…

3 – sugestii totalizante, în stil maiorescian, sugerând „corespunderi” depline, pe toate fronturile, între arte („Ca niste lungi ecouri ce se unesc profund / Într-o misterioasa, adânca unitate, / Întinsa ca lumina, ca nesfârsita noapte, / Parfum, culoare, sunet de-a pururi îsi raspund”): Literatura si pictura: pasi de dans – de prof. Viorica Remes, Grup Scolar „Mihai Viteazul”, Zalau, jud. Salaj: „Ca si pictura, muzica, sculptura, literatura transfigureaza realitatea, cautând sensul adevarului existentei”. Adevar si truism, deodata – inutil si inutilizabil, într-o lume degradata fizic si, mai cu seama, moral-spiritual, o lume înjosita, care, mai curând, cauta „adevarul” prin gunoaie, decât prin expozitii de pictura…;

4 – se „rataceste” si o lucrare rolandbarthiana („gradul zero al scriiturii”), cu aplicatii pe textele elevilor: Ispita lui „a traduce”. Retusul unui manifest, de prof. Anca Vieru, Colegiul National „Petru Rares”, Suceava;

5 – Sincretismul cuvintelor, în care prof. drd. Georgiana Caliman, de la Colegiul National „Elena Cuza”, Bucuresti, pune în discutie, pe de o parte, romanul „en vogue” al lui Tracy Chevalier, Fata cu cercel de perla, raportat la opera picturala a lui Jan Vermeer van Delft, din veacul al XVII-lea olandez – pe de alta, corespondenta dintre literatura si muzica, ilustrata de romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt, Viata lui Mozart, care „nu numai ca include un CD, dar care e construit pe baza corespondentei dintre literatura si muzica (…). Miza acestui roman autobiografic epistolar este întâlnirea scriitorului cu muzica lui Mozart, la vârsta problematica a adolescentei”.

Frumos – dar cam elitist, fara „tinta reala” – nu credeti?

***

II – INCURSIUNE PRIN LITERATURA – începe printr-un studiu harnic, dar fara „descoperiri” speciale: „Pictura cuvintelor sau auditie colorata…” – lectura în cheie sincretica asupra culorilor, a sunetelor si a cuvintelor, în poezia lui George Bacovia, de prof. dr. Florina Rogalski, Scoala Centrala, Bucuresti. Tot asupra lui Bacovia „atenteaza”, dar, de data acesta, asupra prozei (proza poetica, fireste!) acestuia (cu multa „aplicatiune”, trebuie sa recunoastem!) si prof. Camelia Melania Marin, Liceul Teoretic „C. A. Rosetti”, Bucuresti: Proza bacoviana – poezia unui autoportret.

Poate ar fi de remarcat si studiul comparatist (cu vagi tuse de snobism vetust, precum si doamnele scriitoare/artiste despre care se face vorbire…deh, vremea trece – neluând integral, cu ea, totdeauna, si valoarea!), al prof. drd. Carmen Georgeta Ardelean, Liceul Pedagogic „Gheorghe Sincai”, Zalau, jud. Salaj: Arta, psihologie si literatura la Hortensia Papadat-Bengescu si Virginia Woolf.

Virgil Huzum – un orfic la hotarele modernitatii, de prof. Mircea Dinutz, redactor-sef Pro Saeculum, Focsani, jud. Vrancea – este rezumarea, bine stilizata, a unui studiu, mult mai amplu, de istoria literaturii, prin care farmacistul poet focsanean, „înrait” meloman (si transpunând patima muzicii, în poemele sale!), Virgil Huzum, este salvat (cu drept cuvânt!), de Mircea Dinutz, de la uitarea nu doar a con-urbanilor sai, ci si a conationalilor, prea grabiti spre frivolitatile modei si foarte putin dispusi sa-si încerce/verifice (macar „din an în Pasti”!) struna orfica interioara – si sa si-o puna în armonie cu scriitorii/Duhurile cele mai expresive, ale unui popor…

…Nu pentru ca este organizatoare sau gazduitoare-prin-carte a comunicarilor despre care facem, aici, o scurta trecere în revista, cu comentarii mai aplicate sau mai putin… – dar ideea doamnei prof. dr. Rodica Lazarescu de a face o incursiune prin „cuhnea” literaturii române este, deocamdata, si salutara, si insolita (facând abstractie de observatiile calinesciene, în aceeasi directie, culinar-literara) – si, mai cu seama, aduce un suflu de viata, de nonconformism (foarte rafinat, însa, din punct de vedere formal!), precum si…arome ademenitor-ispititoare, printre scortoseniile stiintei literaturii si comparatismului (aceasta neînsemnând ca excursul domniei sale nu ar fi sistematic executat si cu toata patima hermeneutica „implementat”): De la arta culinara la arta literara – sau despre arta înghititului în sec, în fata unei pagini de carte. Defileaza, prin fata (din pacate, DOAR) ochilor nostri, mese încarcate si bucate îmbelsugate, din paginile descriptive ale lui Anton Pann, Filimon, Negruzzi, Creanga, Caragiale, Calinescu, Voiculescu, si (rege al regilor „cuhniei”! – voi, ceilalti artisti, „hai, ia dati-va deoparte, mai pacatosilor, ca numai ati crâmpotit mâncarea) – Mihail Sadoveanu!

…Nu se putea sa lipseasca, din aceasta lucrare sintetica despre… apetitul lecturii, în România postdecembrista, „pila” dlui N. Manolescu – Mircea Cartarescu si… Travestiul lui…„sonor”: „Travesti”, un roman sonor, de prof. Maria Stefania Manea, Colegiul National „Ion Creanga”, Bucuresti.

 

Un studiu remarcabil este si cel cu iz borges-ian: Biblioteca, topos labirintic, în literatura lui Mircea Eliade: prof. drd. Aurelian Daniel Tache, Colegiul National „Constantin Carabella”, Târgoviste – are în vedere, aici, romane cunoscute si, îndeobste, citite de elevi: Romanul adolescentului miop, Gaudeamus, Maitreyi, Isabel si apele diavolului. „Drumul catre centru, prin parcurgerea celor 7 inele ale initierii, devine calea prin care este recuperata, prin constientizare, deci prin anamneza, unitatea primordiala”.

Pentru „simtul sau muzical înnascut”, prof. Florentina Maria Românu (Scoala cu clasele I-VIII, Rusca-Teregova, jud. Caras-Severin) aduce în discutie opera putin cunoscuta a lui Sorin Titel: Universul poetic al personajelor, în opera lui Sorin Titel.

Ultima lucrare de interes a acestei sectiuni: Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga – un spirit umanist în pantheonul literaturii si al muzicii universale, de prof. dr. Florina Rogalski. Marturisim ca am citit acest text nu în memoria criticului si comparatistului Zoe Dumitrecu-Busulenga (pentru care nici n-am avut, deci nici nu-i pastram, acestuia, vreo stima!), ci în aceea a pocaitei si înteleptitei calugarite de la Varatec…

***

 

III – INCURSIUNE PRIN MITOLOGIE SI ISTORIE

La sectiunea aceasta, ne întâlnim cu lucrari al caror continut incita, prin inedit, prospetime si profunzime a viziunii. Autentice si modelare comunicari stiintifice, unele chiar stralucitoare – demne de un Simpozion eminamente elitist. Vom vedea, mai jos, daca acesta e „de bine” si daca aduce patriei (în contemporaneitate) un „ce folos”…

Prima dintre ele ar fi aceea a „assistant” prof. dr. Carmen Sapunaru Tamas, Osaka-Electro Communication University, Japonia: Mit si ritual, în motivul „soarelui ascuns”, din vechile cronici japoneze:O caracteristica deosebit de interesanta a miturilor japoneze este faptul ca reusesc sa includa în câteva rânduri un numar impresionant de teme si motive universale”. O cultura si o civilizatie care are, ca zeitate a Soarelui, o… zeita (Amaterasu) – nu poate decât stârni interes. „Una dintre tesatoarele divine se sperie atât de tare, încât se împunge cu o suveica în zona genitala si moare, moment în care Amaterasu, pe jumatate speriata, pe jumatate furioasa, decide sa se retraga într-o pestera si lumea întreaga se scufunda în întuneric” (similitudinea cu Greuceanul românesc credem a fi destul de stravezie!). „Amaterasu este vazuta atât ca obiect al veneratiei, cât si ca prima femeie-saman din traditia japoneza (…) Iesirea soarelui din pestera reprezinta succesul ritualului, victoria luminii asupra întunericului, a ordinii asupra haosului, a fertilitatii asupra fortelor distructive”.

…Aproape la fel de plin de magie si buna aplicare hermeneutica este studiul Povestea marului, al prof. dr. Marcela Gratianu, Colegiul National „Octavian Onicescu”, Bucuresti – urmarind dezvoltarile semanticii si simbolismului marului, de la antici (Catullus, Sapho, Gradina Hesperidelor… – sugerând, în mod egal, nuptialitatea, paradisiacul sferic-absolut, cât si… „fructul fals”!) – pâna la Biblie, unde este „fruct al arborelui cunoasterii”, povestile bretono-celtice, unde marul este si obiect de magie, si contragere a universului – si povestile românesti, unde marul e simbol triplu: al initierii, al dragostei, al recunoasterii (se trimite la Prâslea cel voinic si merele de aur, dar si la Voinicul cel fara de tata, Fat-Frumos cel ratacit, Poveste taraneasca, Pasarea maiastra) – dar si, prin culoare si taiere în jumatati, simbolizeaza yin-ul si yang-ul, cele doua principii cosmice, antagonice si complementare, cosmogonic-demiurgice.

[pullquote]

Dupa opinia noastra, cel mai valoros studiu al acestei sectiuni este cel al cercetatorului George Liviu Teleoaca: Devenirea prin lectura: de la poemul Memento mori, la Columna lui Traian. Pacat ca spatiul acordat unei lucrari de simpozion nu permite o mai larga dezvoltare a niciunui subiect – pentru ca ideile dlui Teleoaca sunt de o rodnicie remarcabila si extrem de bine-venita, pentru aceste vremi fara crezuri.

[/pullquote]

Dupa opinia noastra, cel mai valoros studiu al acestei sectiuni este cel al cercetatorului George Liviu Teleoaca: Devenirea prin lectura: de la poemul Memento mori, la Columna lui Traian. Pacat ca spatiul acordat unei lucrari de simpozion nu permite o mai larga dezvoltare a niciunui subiect – pentru ca ideile dlui Teleoaca sunt de o rodnicie remarcabila si extrem de bine-venita, pentru aceste vremi fara crezuri. Scena XXIV de pe Columna traianica ne priveste, cu osebire: „Savantii din Europa întreaga, si nu numai ei, aveau datoria sa vada si sa-nteleaga, dar, cu toate acestea, au trecut cu nepasare, atât pe lânga elocventa plastica a scenei de pe Columna, cât si pe lânga precizarea, de exceptie, transpusa de Eminescu, în poemul Memento mori. S-a ratacit, astfel, cheia sacra a identitatii noastre, prin care ne legitimam menirea în lume, respectiv ramânerea ca factor activ în lume. Întru salvarea noastra si a lumii (sic!) suntem chemati sa recuperam urgent aceasta tragica eroare a istoricilor, pentru a stopa ruina, la care te expune pierderea adevaratei identitatii si acceptarea obedienta a unor identitati masluite, de unii ca Roesler sau Keramopulos.

Macar acum, dupa ce am platit, cu secole de suferinte imense, secolele noastre de uitare si de neglijenta intelectuala, trebuie sa luam aminte ca, prin regulile clasice de compozitie, scena XXIV de pe Columna confera Dragonului Dacic acelasi rang de rege al zeilor, pe care îl are Zeus în Olimp. Spre deosebire, însa, de Zeus (Jupiter) care n-a iesit din Olimp, Dragonul Dacic, ca hieroglifa pentru numele Unicului Ziditor Transcedental, reprezinta semnul sub care s-a facut istoria, pe larga arie dintre Persia si Britania, pâna la anul 1485 d.Chr., asa cum a aratat Whitney Smith, fostul director al Institutului American pentru Drapelele Lumii.

Întrucât viata religioasa a prezentului o continua pe cea din perioada Renasterii, Dragonul Dacic se dovedeste a fi, si acum, reperul sacru al lumii, de unde si rolul determinant pe care trebuie sa ni-l asumam în edificarea unitatii religioase, motiv esential pentru a pastra nedevalizata, nepângarita si întreaga Gradina Maicii Domnului.

Slujirea nu-i trufie, ci datorie” .

***

 

IV – LECTURA, CARTE, BIBLIOTECA

Din aceasta sectiune am remarcat, cu bucurie, interventia (frusta si de mare întelepciune! – exact ceea ce lipseste omenirii contemporane, spre a nadajdui în salvarea esentelor si, deci, a Duhului ei!) a lui Ioan Miclau, marele român din Australia: Sunt român si punctum, oriunde as trai în lume!Pentru scriitorul român de pretutindeni, traditia eposului literaturii române ramâne un izvor vesnic si sfânt, nesecat, izvoditor de noi doruri, de amintiri si sperante, întotdeauna cu iubire pentru neamul sau”.

Remarcam celelalte lucrari, doar prin titlu: Lectorul model al Povestii fara sfârsit (este vorba despre Poveste fara sfârsit, de Michael Ende), de prof. drd. Marcela Cristina Iuga, Colegiul National „I.M. Clain”, Blaj), Corelatia dintre arta si lectura, de prof. Mihai Florea, Liceul „Traian Vuia”, Bucuresti, A citi – a nu citi – aceasta este întrebarea, de prof. Mirona Olivia Crisan, Colegiul Tehnic „Dorin Pavel”, Alba Iulia (în care ne asteptam, mai curând, sa apara problemele reale, de lectura, ale elevilor si ale tineretului „internaut”, în genere – si mai putin… Platon si Coleridge! – este descurajant exhibitionismul intelectual, într-o problema atât de urgenta, cum este aceea a „lecturii”-ca-izvor-de-reînteleptire-a-lumii). Biblioteca, o poarta deschisa spre univers, de prof. drd. Diana Socaciu, Scoala cu clasele I-VIII, Blaj – …foarte romantic si pretios si pretentios titlu, dar nu folosesc nimanui titlurile frumoase, într-o lume contemporana, în care criza cunoasterii prin reflectie/meditatie, stimulatoare de identitate umano-divina, iar nu prin rulare de imagini imbecilizanta si pulverizanta de identitate – este una grava si teribil de adevarata…

Mai lipsea doar Lectura filmica a cartii (de prof. Cecilia Barbu, Colegiul National „Ion Creanga”, Bucuresti) si apologia tehnicii computerizate, în lucrarea De la lectura la arta… digitala!, de prof. dr. Mihaela Stefan si prof. Cornelia-Andreea Cojocaru, ambele din Bucuresti – pentru ca premizele atentatului împotriva Duhului umanitatii sa se datoreze, în proportie de peste 60%, complicitatii noastre (foarte generoase!), cu asasinii Duhului nostru, cu rau-voitorii lumii contemporane, una plina de capcane, care de care mai fascinanta!

…Deci: lectura (ma rog…), carte (sa zicem!) – dar BIBLIOTECA LUMII (biblos = carte, iar theke = dulap, cufar – „templul învataturii, locul de tezaurizare a culturii si civilizatiei umane”, cf. Carl Thomas Rowan), de unde izvorasc fluviile Duhului, aflat în efervescenta aproape auto-demiurgica (pentru ca Biblioteca Babel, a lui J.L. Borges, are o existenta a ei, AUTONOMA fata de om, dar în legatura directa cu Transcendenta si cu Efectele Ei în Cosmicul-Uman!) – UNDE-I?!

 

***

V – CONCRETIZARI

…Exact unde speram sa gasim, în sfârsit, problemele autentice, cu care se confrunta profesorul, si solutionarile lor, în lupta sa brava cu mult prea „relaxatul” elev de azi, aflam cu totul altceva (daca nu neasteptat, cel putin cu totul nemultumitor!): infoteca (da-da, tocmai în momentul când criza moral-spirituala a tineretului omenirii izvoraste, proiectiv, din disfunctionalitatea esentelor transcendente ale BIBLIOTECII!!!), softul educational … – si iar Între carte si film (de prof. dr. Odarca Bout si prof. dr. Raluca Lozba, Colegiul National „Dragos Voda”, Sighetu Marmatiei, jud. Maramures) – toate, numai mofturi de inspectorate scolare! – scârbos si scabros de obediente, unui ministru absolut impostor (într-ale educatiei), precum este dl Daniel Funeriu.

Elevul nu trebuie „sedus” (cf. Lectura – pasiune si atitudine, de prof. Rita Cîntiuc si prof. Daniela Ceredeev, Vatra Moldovitei, Suceava) prin postere (noi am zice ca nu trebuie „sedus” deloc… ce, a devenit, deja, scoala, bordel de pedofili?!), ci trebuie EDUCAT! Cu rafinament, arta discursiv-revelatorie, à la Ioan Gura de Aur, cu MULTA stiinta de carte (dar, deja, a aparut generatia profesorilor prost pregatiti, si cu ochii pe avionul de… Australia!) – si, evident… fermitate! O fermitate rezultata, însa, din AUTORITATEA STIINTIFIC-DIDACTICA SI DE HAR. Dar acestea, se vede treaba, nu mai sunt „la moda”… de parca educatia poate fi „moda”, fara ca viitorul planetei Terra sa devina, succesiv si complementar… „modei” – Apocalipsa, ori, cine stie, o alta stare spirituala/mutatie genetica, precum aceea sugerata în Planeta maimutelor… – dar, din pacate, „flendurit-înjosita” ca vai de ea, fara sansa rafinamentului din final!

Studiul de caz „Dimensiunea religioasa a existentei” – o posibila cheie de descifrare a artei – de prof. Iulia Magdalena Grecu, Liceul de Arta „Ionel Perlea”, Slobozia, jud. Ialomita) ar fi putut deveni interesant, daca nu s-ar dovedi, în cele din urma, curata pierdere de timp si actiune de mare pericol spiritual, prin zapaceala „transdisciplinarismului si interculturalismului ecumenist”: „(…)Tema ca atare mi-a asigurat o predare transdisciplinara, caci informatiile necesare întelegerii si aprofundarii acestui studiu vizeaza domeniul religios, istoric, psihologic, axiologic”. Daca nu va place „formalismul practician” al lui Coresi, atunci de ce dati tema acasa, doamna profesor – si, în special, de ce tema consta în comentariul scris, asupra unui psalm impresionant, de o poeticitate imponderabila, precum La apa Vavilonului? Poezia religioasa trebuie sa devina, integral, stare a Duhului, iar nu sa calcati peste ea, cu cizmosenia… pixului!

…Observam, cu melancolie, câta influenta nefasta au, în învatamântul românesc contemporan… GRADATIILE DE MERIT! Profesorul, bietul si saracul, ar face si lucrari despre beneficiile bombei atomice, pentru dezvoltarea bobului de fasole… numai sa nu scape nenorocita aia de gradatie, printre degete! Iata, în sfârsit, un punct unde noi si dl Funeriu suntem de acord: Jos cu gradatiile de merit!, ca sa se linisteasca, odata, nelinistitul profesor famelic (sau, poate, lacom…?), si sa se apuce de predicat adevaruri, iar nu sa fie apelpisit si obsedat de cum sa faca „mai frumos” (în fata superiorilor, din inspectorate si minister!) si cum sa fie mai la… „moda obedientei” sclifosite, dar tot atât de lipsite de demnitate: „Executati îndoirea din sale, în fata sefului – numarul 2.549!” (numarul indica felul „îndoirii”, iar nu ordinea sefilor… „respectati” cu nasul!).

…Cât despre „Senzorialismul”/simtirismul” si plezirismul lucrarii prof. Adina Sorohan (Colegiul National „Lucian Blaga”, Sebes, jud. Alba), din Receptarea textului liric prin simturi – pur si simplu, nu ne intereseaza… – altfel, deveneam fan al „epicureanului” Sebastian Vladescu!

 

***

…Se impune, deci, o concluzie: daca Simpozionul de anul trecut (Editia a III-a) avertiza, cu gravitate, asupra pericolelor disparitiei, treptate, a lecturarii de carte, de catre tineri – Simpozionul de anul acesta parca ar constata ori:

1) eliminarea (între timp si într-un mod cu totul ocult!) a pericolului disparitiei dimensiunii meditative a omului (pentru ca tinerii de azi, axiomatic, vor fi generatia matura, deci calauzitoare, de mâine… – …ce fel de calauze, fara simtul elementar al orientarii spirituale si al perceptiei Duhului Meditativo-Reflexiv?!) – ori:

2) dezangajarea „luptei cu inertia”, lipsa totala de solutii spiritualiste si, deci, propunerea (implicita) a necesitatii adaptarii tineretului contemporan la… toate formele raului, oricâte vor fi fiind ele si oricât de distructive de fibra umana se vor dovedi, în cele din urma (atât de… „în urma”, încât nu va mai fi loc de întors!) .

…Da, multe dintre lucrari (mai cu seama cele din sectiunile 4-5) au un grad înalt de „stiintificitate” pretioasa (aproape… poetica! – de fapt, vinovat conformista, fata de o lume care vrea sa elimine omenia din om…!), pot deveni lucrari de cercetare la Institutul de literatura comparata… – …dar cu ce salveaza asta situatia dezastruoasa a „educatiei” tineretului contemporan, care tineret (în majoritatea lui) nici nu mai cunoaste sensul cuvântului „educatie” – deci, nu da „doi bani vechi” pe actul regal-cvasitranscendental (prin consecinte!), al EDUCATIEI…?! Practic, odata cu scoaterea orei de Dirigentie din orar, noi am înteles perfect de unde si spre unde bate vântul…, dar aceasta certitudine ar trebui sa diminueze gradul de „servilism stiintific” al dascalului de scoala – si sa-l mareasca pe acela de… rezistenta/re-activitate pro-educationala – …adica, PRO-NATURA UMANO-DIVINA!

[pullquote]

Frumoasa si interesanta, cartea coordonata de doamna RODICA LAZARESCU.

[/pullquote]

…Frumoasa si interesanta, cartea coordonata de doamna RODICA LAZARESCU.

Dar, din pacate, nu tot ce suna frumos si stârneste interesul (care poate fi, între altele, ori unul ludic si vremelnic, ori unul nociv-maladiv!) este, totdeauna, si deosebit de folositor, în perspectiva viitorului planetei Terra.

…Altfel, daca volumul de fata se adreseaza, cumva, cercetatorilor atmosferei spirituale a altei planete decât biata noastra Terra – atunci, da (si numai!) : CELE MAI SINCERE SI CALDE FELICITARI!!!

Nota de subsol:

1. Coordonator RODICA LAZARESCU, Lectura – cale spre tarâmurile artei, Editura Gabriel 2005, Bucuresti, 2011.


CRONICA – BAKI YMERI

de Ioan LILA

 

Poeme alese din volumele „Kaltrina”, 1994, „Dardania”, 1999, „Lumina Dardaniei”, 2004 (aparut sub egida Muzeului Literaturii Române), „Drumul iadului spre Rai”, 2005.

 

Multumesc, domnule Olaru. O sa încerc sa scriu despre despre poeziile si valoarea poetului Baki Ymeri, care este concis si metaforic prin excelenta („Cu sânii tai strapungi noptile,/ Cu pântecul tau rotesti soarele”); de obicei, în poezia moderna, se bate saua ca sa priceapa iapa, care este la pascut; glumeam! e bine ca se scrie multa poezie… pe mine ma bucura orice poet, mai ales cei „alesi” („Si te-neci tot mai goala/ Si nu-i nimeni sa-ti prinda/ În agrafa din poala/ Parul greu ca o bezna/ Tremurând lânga glezna.”)

 

Locuind în Franta de vreo cinci ani, numai internetul ma mai tine aproape de limba romana… Si ce limba minunata… („Numai zeitele se pot lauda/ Cu acelasi cutremur/ al sînilor/ atunci cînd pasesc”) Cît despre mine, nu va luati dupa cele auzite… nu am orgoliul asta… scriu si eu, cum pot, cît simt… si, mai ales, sînt romancier (de, ma laud, ca n-are cine!!!), dar, mai ales, nu sînt critic, sînt cristic.

Ziceam ca se scrie multa poezie în patria noastra limba romana si e bine ca se scrie, pentru ca în oceanul lingvistic în care înnotam cu totii, valurile se prabusesc peste malurile strivite de stele si nuferi albastri. Un poet uluitor de delicat este Baki Ymeri: „Esti ca boarea cea usoara/ Ca o pofta leganata/ La un piept de domnisoara./ Esti, oricând, ca niciodata./ Niciodata nu stii când/ Esti ca pasarea furata/ De vazduhuri pe pâmânt.”

Neavînd uneltele necesare ale unui critic, ca sa-i analizez poezia, îmi asum bucuria de a scrie numai despre ceea ce îmi place mine. „Atât de dulce/ Încât/ Buzele tale/ Pun doua amprente/ Cu zmeuri de miere/ Pe buzele mele.”

 

Citindu-i poemele, m-am trezit în fata unor tablouri pline de gratie, cu tuse delicate, amintindu-mi de François Boucher, unde tablourile capata o coloratura emotionanta. Sa pomenim numai de „Diane sortant du bain” sau de „Blonde Odalisque”. Si asta face Baki Ymeri, picteaza delicate scene emotionante, pe fundalul carora parca auzi sonata „Claro de luna” a lui Beethoven. Dar, dincolo de simplitatea desavîrsita a emotiei pure, se desfasoara mai multe straturi de lectura, pe linia marilor poeti, ca la François Vilon: „Où sont les gracieux galants/ Que je suivais au temps jadis,/ Si bien chantant, si bien parlant,/ Si plaisant en faits et en dits”. („Le testament”, XXIX). Sau la Rimbaud („Ophélie”): „Sur l’onde calm et noir où dorment les étoiles/ La blanche Ophélie flotte comme un grand lys”. Si linia asta poate continua cu Pierre de Ronsard (Odes I, 17): „Mignonne, allons voir la rose…” Uite aici perfectiune: „Vino, iubito/ Sa devenim vecinii luminii!/ Tu nici nu stii/ Ca în fata ta/ Exista biblioteci neguroase!/ Vino, am soptit./ Deschide aceste antice carti / Si lasa-ma/ Sa-ti mângâi trufia!”

Baki Ymeri este un poet adevarat si, mai ales, important în pieisajul liric romanesc: „De ce ma vrei?/ M-ai întrebat. (…) Nevazute albine/ Îti desenau pe buze o inima./ De ce ma vrei?/ M-ai întrebat./ Nevazute albine/ Se trudeau sa poarte prin aer/ Tremurul inimii tale.”


Ioan LILA

28 mai 2011

Franta

 

 

ANOTIMPURI OSTILE (POEZII)

de Viorela CODREANU TIRON

 

 

 

ASTEPTÂND PRIMAVARA


Îngaduie sa creasca o noua taina
peste cuvintele semanate-n
tarîna!
Lasa iarna sa le spulbere
în lumina-nghetata
si sa le-ngroape
în întelepciunea pamîntului
asteptînd o primavara
ce va uita sa vina!

 

IARNA TIMPURIE


Ninge duios pe sufletul meu.
Fulgi razvratiti împietresc
obositi
pe genele timpului
si ard amintiri
ce-mi cîntaresc vietile trecute
pustiite prin veacuri
adunate acum în prima zapada!
Si, ninge!
Ninge duios
pe sufletul primei zapezi!

 

ANOTIMPUL LACRIMILOR

Anotimp al lacrimior încrustate
pe palmele plînse ale sufletului
ma-nabusi cu iluzia vesniciei
cu flacara nevazuta
ce-mi devoreaza în liniste timpul.

ANOTIMPURI ÎNGROPATE

Anotimpuri îngropate revin
în memoria timpului meu
unduindu-si pletele
peste anii mei netraiti.
Ma strecor, printre clopote,
cu dangat mut
în toate ungherele inimii tale
fara sa stii cînd
îi voi sparge peretii.

ANOTIMPURI PIERDUTE

Anotimpuri pierdute se dezlantuie
în vifornite linistite
si înalta ramuri de sînge
ce curg ca iedera-alba, salbateca,
unde nimic nu mai aminteste
urma din umbra
anotimpului de uitare.

 

ANOTIMPURI BEZMETICE

Anotimpuri bezmetice
prinse în jocul ielelor
dantuiesc pretutindeni
si vor sa ma-nhate
din casa luminii.


ANOTIMP ÎNCATUSAT


Vine anotimpul încatusarii
ce-si zornaie zalele
pe tîmplele mele;
îmi scutura pamîntul de stele
acoperindu-mi lumina
de unde tîsnesc
cu strigat înalt
în ecoul prunciei.


ANOTIMPUL TACERII

Am adormit în anotimpul tacerii
al reîntoarcerii
al sufocarii
al destramarii cuvîntului
pîndind fereastra strigatului
din ravasitele plete ale adevarului.

ANOTIMPURI RISIPITE

Sunt primavara de pamînt
evaporata pe soare
Sun toamna din pamînt
risipita-n tarîna
ce a rodit prin vara uitata
si-asteapta scuturarea
semintelor iernii.

ANOTIMP FARA TRUP

Sunt amintirea
unui anotimp fara nume,
uitat pe drumul cenusii
în candele de sînge,
contopit în umbra mormintelor
fara timp,
fara trup,
fara lumînari.

ANOTIMPURI INERTE


Cînd marea va creste pe munte
si izvoarele vor umple vazduhul
fara cîntec de ploaie,
voi dveni pasarea marii
pe genele valului,
ma voi transforma în paleta de culori,
fara nici o culoare,
cu care-ti voi picta
anotimpurile inerte.

Volum aparut la Editura “Axa” Botosani/

copyright : Viorela CODREANU TIRON

25 mai 2011


MARTURIA LUI DISMAS

 

de Adrian Botez

 

 

 

 

MARTURIA LUI DISMAS

 

sa ne linistim – sa adastam pe malul

întelept al cuvintelor – pentru ca viata – în

spume – sa aiba vreme a ne ajunge din urma

 

sa nu ne ferim de

cuvinte – sa nu ne ferim de

lumina – precum furii înraiti – ori

cârtitele cele scobite de obiceiul

iubirii

 

a fi om a însemnat a rosti

curajos ori las – cuvinte

pentru adormit

minciuna

 

cuvinte – pentru a limpezi

vinu-n agheazma

 

…cât de târzie – si cu cât mai târzie – cu atât

mai exasperata

orbitoare – a lui

Dismas – marturie

 

***

 

n-am fost nici bun – nici

rau: un oarece

om

 

am vazut ape-n amug – si

le-am înfruntat – am vazut

munti în rasarit – si

m-am înaltat

 

câmpii si paduri – m-au îmbratisat – în flori si

materne umbre

 

am cunoscut si oameni:

nu mi-au placut – totusi

am trait printre ei – ca-ntr-o

lunga si meritata osânda – pentru

câta negraita frumusete am

îndraznit sa-mi aleg si rapesc – drept

tovaras de drum si de jafuri în cer

 

am ajuns la capatul

puterilor de a admira – de a

suporta absurdele cruzimi ale

vietii: soarele care scapata

acum – dupa creste – ma va afla

îngenunchiat – cu adevarata smerire-asteptând

noi treziri – întru gloria desarta a

noilor drumuri – întru

reculegere – în fata

tuturor mortilor din mine – gânduri pe care

umbra mea le-a târât – gâfâind – de-a lungul tarmilor

înspumatelor ape

 

…e un timp pentru veghere – cu ochii

mijiti pâna la izvoare – pâna la

orbire – în fata

mormintelor deschise – a ceea ce am

dorit sa ucid – dar nu m-au lasat

stelele cerului – atât de amestecat

vorbind între ele – si

cu mine – precum îngerii care – noapte de

noapte – îl contrazic – pâna la

isterie – pe

Dumnezeu

 

iar acum – rastignit – pentru foarte reala mea

crima – nu fac decât sa slavesc în

El – ceea ce

nu am izbutit – cumplit sa visez – dimpreuna cu

Adevarul – în

mine

***

 

SUNT ATÂTEA DE FACUT

 

sunt atâtea de facut – într-o

biata scurta viata

 

nu apuci sa faci decât

preaputine – dar ce trebuie si

când poti sa faci – nu

întârzia – nu

amâna: daca nu-ti stapânesti – în

haturi – clipa – vei pierde locul din care-ti

vezi – netulburat de fantasme – viata si

rostul

 

n-ai dreptul sa sovai – când auzi limbi

despicate – în jur – suierând

 

n-ai dreptul sa sovai – când

în jur nu e nimeni sa te

ajute – sa te

mângâie – dar simti mâna Lui

pe umar: te-ndeamna sa nu te opresti – decât

odata cu viata

 

inima ta îti spune sa te duci la

culcare – când înca este

lumina – deci

înca îti vezi – mâini si

lucrare

 

inima ta îti spune ca

nimeni nu mai e lânga ea – dar tu stii ca

tovarasia adevarata a inimii este

înainte – dincolo de

bezna padurii – înainte – unde zaresti

Piscul – Muntele Primejdios al

Zarii – iar nu maruntele

popasuri de lânga – din preajma…

 

…atâtea aspide lingând – bale negre – fata

Pamântului – si atât de putine

calcâie decise – deasupra capului

invers triunghiular – al

dusmanului

 

frica si scârba sunt

scuze – nu

fapte

 

nu astepta Judecata – ci

pregateste-te pentru ea

 

…sunt atâtea de facut – într-o

biata – scurta viata

***

 

 

 

PLÂNS DE MÂL

 

nu mai aveam casa

stateam între tufe de irisi

…urasc cumplit – dezlantuit

irisii – îi

macelaream cu infimele mele

degete – microscopici paianjeni dezmortiti

fojgaiti – de

lacome promisiuni…

 

…fiori se târau în sus – spre

spre barbie si gura si

frunte – tenii monstruoase

tentacular ramuroase – iesite din abisuri – precum

cosmarul krakenilor – umilite de urduroasa

suveranitate a mâlului

oceanic

 

…plângeam – deci – lacrimi caldute de

mâl – în mijlocul imemorialelor haladuiri de

mâl

 

toti – din toate galaxiile ascultate cu

ciotul – sângerând

hidos – al constiintei – toti ma implorau – servil

sa ma trezesc

 

eu continuam sa-mi întind

mâlul – pe meridianele si

paralelele inimii

 

era o vreme a descompunerii

smeritului putregai de

samânta

 

atunci – de undeva

cineva – a sunat trâmbitele

apocalipsei

 

…si în palma – am

strivit ultima lacrima a

vietii – si prima – a

învierii

 

…nicio cruce – toate

padurile de cruci ale

pamântului – însa

n-au fost de ajuns încapatoare – pentru

fatarnicia scabroasa a

mortii mele

***

 

STRAINATATEA DE-ACASA

 

iarba – terciuita de praf – motorina si

funingini

 

în santul drumului – urma de roata – trecuta prin

carne de câine

 

câtiva scheletici copaci cersesc – zadarnic

pe deasupra inimilor de

fier – ale masinilor

 

Dumnezeu – aruncat de suflul arogantei

TIR-urilor – sta – dimpreuna cu

cadavrul de câine – în santul soselei – sta

cu aureola prafuita – între

palme: se întreaba – ca-ntr-un bocet

ce cauta El – în aceasta strivitoare

strainatate

***

 

 

STATUIA LUI MATEI CORVIN

COMUNICAT DE PRESA – REFERITOR LA STATUIA LUI MATEI CORVIN DIN CLUJ

 

a Asociatiei „NOI ROMÂNII”

 

Asociatia „Noi Românii” a transmis o scrisoare de multumire si felicitare domnului Sorin Apostu, primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru modul cum a rezolvat, în scurt timp, afirmarea adevarului istoric cu privire la statuia regelui Matei Corvin. În aceeasi scrisoare, l-am rugat pe domnul Sorin Apostu sa nu tina seama de comunicatul Ministerului Culturii si Patrimoniului National în care, conform presei, se scrie: „Grupul statuar Matei Corvin, o creatie a sculptorului Fadrusz Janos, este un monument istoric de categorie A si prin recenta restaurare s-a dorit readucerea sa la forma care a fost initial proiectata de artist. Ministrul Culturii si Patrimoniului National, Kelemen Hunor, cere Primariei Cluj-Napoca si domnului primar Sorin Apostu, sa îndeparteze neîntârziat acea inscriptie, care se afla în zona de protectie a monumentului si care nu face decât sa provoace artificial tensiuni între comunitatile româna si maghiara”.

 

Sa explicam de ce am adus aceasta rugaminte domnului primar al municipiului Cluj-Napoca.

 

Pentru ca domnul Hunor Kelemen, presedinte UDMR si vremelnic ministru în Guvernul României, face uz de o stratagema deja stiuta si inacceptabila într-un stat de drept. Când ceva nu-i convine lui ori acolitilor lui, ameninta cu tensiuni interetnice societatea româneasca, autoritatile locale sau centrale. Dumnealui nu-si respecta statutul de ministru al Ministerului Culturii si Patrimoniului National din România, ducând o activitate de marginalizare a istoriei românilor, de promovare a ideilor iredentist-sovine potrivit carora Ardealul nu ar fi al României. Nu am citit niciun comunicat al domniei sale cu privire la manifestarile ce au avut loc, recent, în municipiul Sfântu-Gheorghe, autorizate de udemeristii ce îi conduce si care au jignit profund toti membrii comunitatii si au fost vadit anticonstitutionale.

 

Fiind un comunicat de presa si nu un rechizitoriu, nu continuam cu activitatile antiromânesti ale presedintelui UDMR, actualmente ministru al Culturii si Patrimoniului National, care, la timpul lor, au fost relevate de mass-media si de multe organizatii civice din România.

 

Pentru atitudinea obstructionista cu privire la afirmarea adevarului istoric al românilor, facând uz de calitatea de membru al Guvernului României pentru a impune, de fapt, dorintele unor cercuri iredentiste cu care domnia sa, probabil, simpatizeaza, Asociatia „Noi Românii” îi solicita demisia.

 

Totodata, daca aceasta demisie nu se produce în maxim 7 (sapte) zile, noi, ca reprezentanti ai societatii civile românesti, cerem domnului prim-ministru Emil Boc demiterea acestuia la pachet cu viceprim-ministrul Bela Marko, care a afirmat recent ca: „Nu se prabuseste lumea daca limba maghiara sta deasupra limbii române”. Prin similitudine cu afirmatiile apreciatului Bela Marko, va garantam, stimate domnule prim-ministru Emil Boc si stimate domnule presedinte Traian Basescu, ca lumea nu se prabuseste daca aceste doua personalitati nu mai sunt în Guvernul României.

 

Pentru spalarea pacatelor lor, daca domnii Boc si Basescu nu ne vor asculta, atunci cerem cu toata responsabilitatea si fermitatea noastra, ca acesti udemeristi sa fie pusi la treaba si sa întreprinda, în tandem, toate demersurile necesare pentru:

– Obtinerea aprobarilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe terenul din apropierea Catedralei Eparhiale, aflat în proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, a unei Troite de lemn, dupa modelul celor din Maramures

 

Obtinerea aprobarilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe acelasi teren, a statuii Mitropolitului Andrei ?aguna al Ardealului, alaturi de Sfânta Troita fiind simboluri importante pentru afirmarea identitatii nationale românesti si a spiritualitatii ortodoxe,

pâna la sfârsitul semestrului I al anului 2011, deoarece autoritatile statului Ungaria si partidul Jobikk se opun constant si fara motive acceptabile.

 

Domnilor, ati primit aceste functii pentru a face bine României! Dupa cum se vede, nu faceti altceva decât sa o sabotati. Din acest motiv, solicitam, imperios, sa demisionati, ori sa fiti demisi.

 

Asociatia „NOI ROMÂNII”

Autorizatie nr. 13/25.11.2003;40-2/22848

Adresa de corespondenta: Str. Unirii, nr. 3, bl.9, sc.G,  ap.10, oras Covasna, 525200,

Jud. Covasna, tel.0743150500,

e-mail: office@noiromanii.ro

 

Director executiv, 25 mai 2011

Ioan Mugur Topolnitchi

 

Asociatia Civic Media s-a alaturat “neintarziat” acestui demers si a comunicat oficial:

 

Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei”

Nu credem ca Hunor isi va da vreo demisie. Mai mult, ca sef al UDMR se bazeaza pe santajarea necontenita a PDL in complicitate cu PSD, al carui tartor, Ion Iliescu, este, de altfel, creatorul organizatiei etnice cu valente extremiste si anticonstitutionale. In schimb, insa, asteptam cu incredere reactia motului Emil Boc de “indepartare neintarziata” a ministrului culturii maghiare din Romania prin demitere irevocabila. Ca doar n-o fi gluga la cocenii UDMR!?

 

Totodata, solicitarea noastra se indreapta si catre seful statului, Traian Basescu, tinand cont de faptul ca presedintele UDMR, Kelemen Hunor, profitand de pozitia sa de ministru al Culturii starneste potentiale conflicte interetnice si adanceste clivajul existent in societate intre romani si unguri. Ne intemeiem aceasta cerere pe faptul ca Presedintele României reprezinta statul român si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. Conform rolului sau, Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. În acest scop, Presedintele exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate. (Articolul 80 – Constitutia României).

Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei.”

 

Conform informatilor Ziaristi Online, se preconizeaza alaturarea fireasca si a altor organizatii ale societatii civile romanesti.

 

Va asteptam mesajele pe aceasta tema la rubrica de comentarii sau la:

ziaristi@ziaristionline.ro

http://www.ziaristionline.ro/2011/05/26/asociatiile-noi-romanii-si-civic-media-ii-cer-presedintelui-traian-basescu-si-premierului-emil-boc-indepartarea-neintarziata-a-lui-kelemen-hunor-ministrul-culturii-maghiare-din-romania-prin-demi/

 

VRAJBA SI INSTITUTIA ADMIRATIEI

de Dona TUDOR

 

O zicere înteleapta, din patrimoniul omenirii, ne îndeamna sa fim atenti la gândurile noastre pentru ca ele vor fi cuvintele noastre. Sa fim atenti la cuvintele noastre pentru ca ele vor fi faptele noastre. Sa fim atenti la faptele noastre pentru ca ele vor fi obiceiurile noastre. Sa fim atenti la obiceiurile noastre pentru ele vor fi caracterul nostru. Sa fim atenti la caracterul nostru pentru ca el va fi destinul nostru.

Când ne parcelam existenta, ne traim o viata croita din bucati. S-ar putea ca unele fâsii sa se prafuiasca. Altele sa ni se para inutile. Si totusi, nimic nu e trait în van. Traim o sigura data pe pamânt. E loc sub soare pentru fiecare. De ce nu mai avemm loc unii de altii. De ce e atât de învrajbita lumea? Ce avem de împartit unii cu altii? Puterea? Bogatia? Saracia? Norocul? Nenorocul? S-ar putea sa ne pomenim, în timp, cu viata risipita în urma. Cum o mai adunam? S-ar putea ca unora sa nu le ajunga o singura viata. Sa-si mai doreasca înca una. Sa doreasca mai multe. S-ar putea ca altii sa-si doreasca vietile altora.

Putini accepta ca timpul e masurat. Clepsidra care curge, se desarta în contul anilor care vin. N-a oprit nimeni timpul. Poate ca în istorie, unii si-au dorit sa împarateasca lumea. Trecatoare încercari. N-a reusit nimeni. Un american celebru, Zbiegniew Brzezinski, se întreba la începutul acestui mileniu: „Având în vedere rolurile contradictorii pe care le joaca în lume, America este menita sa fie catalizatorul, fie pentru o comunitate globala, fie pentru un haos global; iar americanii au resposabilitatea istorica unica de a determina spre care dintre cele doua tendinte va evolua comunitatea internationala. Alegerea noastra este între a domina lumea si a o conduce.” Aceasta este marea dilema si a fiecarei puteri; sa domine sau sa conduca. Aceasta cred ca este si marea dilema a guvernarii. Sa domine? Sa conduca? Poate ca aici ar putea fi gasit sâmburele vrajbei. Poate ca asa ne învrajbim si noi însine.

[pullquote]

Aceasta este marea dilema si a fiecarei puteri; sa domine sau sa conduca. Aceasta cred ca este si marea dilema a guvernarii. Sa domine? Sa conduca? Poate ca aici ar putea fi gasit sâmburele vrajbei. Poate ca asa ne învrajbim si noi însine.

[/pullquote]

Ce ne domina? Ce ne conduce? N-avem de ce sa ne luam la întrebari destinul. Ne sechestram în justificari nascocite. Ar trebui sa ne uitam la ceea ce ne lipseste. Sociologul Vasile Dancu, sustinea, sâmbata trecuta la Cluj-Napoca, în cadrul proiectului VEHMED, ca ne lipseste institutia admiratiei. Poate ca în acest sentiment de admiratie, de pretuire, de respect se gaseste sâmburele armoniei dintr-o societate. Calin Hentea, în lucrarea «Imaginile miscate ale propagandei», (Editura Militara, 2006) în capitolul intitulat „Ambasadori sau mercenari”, referindu-se la militarii romani din teatrele de operatii, constata: „Cert este ca tocmai constiinta acestei inferioritati materiale este unul dintre cele mai puternice motoare motivationale de afirmare a competentelor profesionale intelectuale sau chiar fizice a militarilor români în fata colegilor din armatele mai mari si mai tari ale lumii. A-ti face treaba –oricât de rutiniera ar fi aceasta – la fel de bine si poate chiar într-un mod mai simplu decât ceilalti, iata o ambitie care îl anima subit pe românul din teatrele multinationale de operatii. Orgoliul si ambitia indiaviduala a fiecaruia dintre acesti ambasadori sui-generis în uniforma îi asigura performanta, credibilitatea si eficienta ca purtator de imagine si mesaj a poporului sau”.

Daca fotbalistul Mihaita Nesu n-ar fi avut acel accident groaznic la antrenamentul echipei Ultrecht- Olanda, presa din România nu cred ca ar fi scris despre el. Si nu s-a scris un lucru esential. Suporterii echipei, în semn de respect, pretuire si admiratie pentru devotamentul aratat pe teren de catre fotbalisul român, în toate meciurile jucate, s-au adresat ambasadei României din Olanda, pentru a primi încuviintarea, ca duminica, pe stadionul unde joaca echipa, sa fluture steagul României cu chipul fotbalistului Nesu imprimat pe el. Mi-ar placea sa vad imaginile acestea.Olanda este tara cu un popor care si-a construit în timp institutia respectului, pretuirii si admiratiei. Mai avem timp sa le construim si noi.

 

Bucuresti, 25 mai 2011

VIZITA

de Jianu Liviu-Florian

 

 

“I-au facut vila. 2 Etaje. Demisol. Mansarda. 4000 de metri patrati.Piscina. Sala de bowling. Sala multimedia. Satelit. GPS. Sala de conferinte. Sauna.  Jeepuri. Limuzine de serviciu. Adapost antiatomic. Copiii lui studiaza in strainatate. Cambridge. Oxford. Massachuset. Au viitorul asigurat. Cele mai mari companii  ii vor angaja, cand vor termina. Sotia lui este invitata peste tot in lume. La conferinte internationale. Cele mai mari case de moda din lume ii asigura toaletele. La fiecare data la care el a realizat recordul, mass media il omagiaza ore intregi. Se trimit imagini in intreaga lume cu filmul clipelor acelea de vis, in care s-a depasit pe sine. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire – s-a spus la primul pas al omului pe lume. El a facut un pas mare, pentru ca  oamenii sa faca un pas infinit, intr-o n-dimensiune…”

Ghidul mai facea cativa pasi, mai adauga, atent,  cateva fraze, si imi arata vila, demisolul, piscina, barul, adapostul antiatomic…

Eu nu vedeam decat o piatra. Alba. Pe care scria: Stanica Ion. Colonel de aviatie. Si o elice de avion verticala.

In definitiv, ce a facut acest om? Am intrebat.

“Un fleac”. A spus ghidul. “Se faceau incercari. Pe un nou tip de avion. Nu se stia cum se comporta in aer. Teoretic, perfomantele erau uluitoare. Dar trebuiau confirmate practic. El era pilot de incercare. S-a ridicat cu aparatul deasupra orasului. Totul mergea bine. Pana la un moment dat, cand motoarele au inceput sa rateze. Avionul a inceput sa piarda din inaltime. Cadea ca o bomba peste oras. Priviti filmul: pilotul se putea salva in orice moment. Era suficient sa apese un buton. Si ar fi fost catapultat. Ar fi scapat fara nicio zgarietura. Dar avionul cadea peste oras. Peste case. Peste blocuri. Priviti aceste imagini: in locuinte erau mii de oameni. Care faceau curat. Citeau ziarele. Se uitau la televizor. Jucau table. Isi beau nechezolul. Dormeau. Se jucau. Se iubeau. Si pilotul a inceput sa traga de mansa. Sa ridice aparatul cu o mana. Cu doua maini. Sa il duca cat mai departe. De lumea aceasta naiva care habar nu avea ce moarte o asteapta.. Avionul cadea. Si omul tragea de mansa. “Hai”. Auziti? Spunea. “Hai, ca se poate. Hai, ca mai poti face un kilometru. Hai, ca mai poti face o suta de metri. Hai, ca mai poti face zece metri. Trage de mansa! Trage de mansa!”

Aparatul a cazut la marginea orasului. La cateva sute de metri de ultima lui casa.

Pilotul a fost decorat. Si avansat.

–         E acasa? Am intrebat, aratand cu mana inainte.

–         Sigur ca da, a raspuns ghidul. Dar am primit instructiuni ca se odihneste. Sa nu il deranjam.

–      Venim alta data. Cand vom fi  programati.

Dar sa va arat vila pe care i-au facut-o. A continuat ghidul. Demisolul. Mansarda. Garajele. Piscina. Sala de bowling. Adapostul antiatomic…

Si ghidul a luat-o inainte, aratandu-mi toate aceste minunatii, larg, cu mana, una cate una, in timp ce eu nu vedeam nimic, decat o piatra alba, pe care scria “Stanica Ion. Colonel de aviatie”. Si langa ea, o elice de avion, verticala…

 

 

27 mai 2011




SA SCRIU PE BLOG SAU ÎNTR-O PUBLICATIE ELECTRONICA?

de Octavian LUPU

 

Depinde de tine daca vei opta pentru a-ti scrie un blog sau a-ti trimite articolele la o publicatie electronica.

Mai întâi sa clarific putin cele doua concepte pentru a sti precis la ce anume fac referinta.

Un „blog” reprezinta o modalitate de publicare electronica gen „jurnal”, ce îti ofera ocazia de a consemna diferite evenimente, de a-ti expune ideile într-un cadru mai larg si nu în ultimul rând, pentru a-ti genera link-uri de referinta în cadrul retelelor sociale gen Facebook, Tweeter sau MySpace.

Cuvântul „blog” suna destul de nefericit în limba româna, acesta provenind din contragerea a doua cuvinte „web” si „log” într-unul singur ce defineste ideea de a te „logga” sau conecta prin intermediul unei pagini de Internet. Ulterior, expresia a dobândit conotatia acceptata în momentul de fata de „jurnal electronic personal”. Exista o multime de posibilitati de a putea avea un blog al tau, în mod deosebit mentionând WordPress si BlogSpot ca furnizori de servicii de blogging.

[pullquote]

Exista o multime de posibilitati de a putea avea un blog al tau, în mod deosebit mentionând WordPress si BlogSpot ca furnizori de servicii de blogging.

[/pullquote]

Într-un sens mai extins, prin „publicatie electronica” se întelege o transpunere într-o masura mai mare sau mai mica a conceptelor de ziar si de revista tiparita, din acest punct de vedere ziarele sau revistele electronice devenind un bun substitut în sfera mereu mai prezenta a Internet-ului. Astfel, o publicatie electronica presupune o anumita ordonare pe tematici si rubrici a articolelor publicate provenind de la mai multi autori, o retea de distributie puternica si o promovare dedicata catre segmentul de audienta „tinta”. În plus, cel mai important lucru la o publicatie electronica îl reprezinta colectivul redactional, care permite definirea unei viziuni de difuzare ce reflecta experienta mai multor persoane cu arie de expertiza diferita. În contrast, un „blog” reprezinta în principiu „creatia” unei singure persoane, iar o publicatie electronica reflecta „constiinta colectiva” a mai multor persoane reunite în echipa redactionala si în cea de autori.

Din punct de vedere personal, a avea un blog al tau reprezinta ceva ce tine de eticheta noilor modalitati de prezentare a ta înaintea celorlalti. Adaugând si fotografii, poti sa oferi altor persoane imaginea a cine esti tu si care sunt valorile tale. De exemplu, chiar si oamenii politici apeleaza la blog-uri, care alaturi de contul pe Facebook si canalul pe Youtube reprezinta un arsenal mediatic prin care acestia pot sa faca o multime de „confidente publice” ce cauzeaza ulterior si aproape de fiecare data „valuri media” ce le sporesc sau mentin popularitatea ca lideri în fata maselor.

Totusi, daca esti un autor de articole, ce aspiri la o audienta cât mai larga, cât de mult te vei putea baza pe un blog pentru asa ceva? La urma urmei, ce diferenta va fi daca postezi pe un blog sau într-o publicatie electronica? Accesibilitatea din punctul de vedere al Internetului este cam aceeasi, corect?

Corect si nu prea. Mai precis trebuie sa întelegi ca un articol plasat pe Internet nu înseamna neaparat ca toti utilizatorii potentiali chiar vor si vizita pagina în cauza. Sa ma explic putin facând o comparatie. Sa presupunem ca ai o strada ce trece prin fata casei sau blocului în care locuiesti. În mod teoretic, orice persoana din localitatea în care te gasesti ar putea trece pe acea strada în decurs de o zi. Cu putin exercitiu de imaginatie, toata populatia judetului sau capitalei ar putea trece pe acolo, fiindca sa presupunem ca nu exista restrictii de circulatie. Cu toate acestea, asa ceva nu se va întâmpla fiindca pur si simplu strada ta este doar una dintre sutele sau miile din localitate sau judet. ?i atunci, de ce ar trece prin fata casei tale toata populatia localitatii, afara de situatia când într-adevar nu mai au nicio alta alternativa de circulatie!

Cam asa stau lucrurile si pe Internet: blog-ul tau reprezinta doar o mica alee într-un spatiu aflat în expansiune continua. Înca un lucru, aceasta extindere a Internet-ului conduce la o realitate foarte dura, dar practica deopotriva, si anume ca informatia pe care o expui public reprezinta în timp un procent tot mai mic din totalul informatiilor ce se aduna pe Internet. La modul practic, aleea ta va deveni în scurt timp o mica poteca daca „nu cresti” în audienta, lucru ce presupune promovare, diversitate si un volum semnificativ de articole.

Dar îmi vei spune ca ai înscris blog-ul tau la „motoare de cautare” gen: Google, Yahoo sau Bing, ca îti trimiti fluxul RSS de noutati si sitemap-ul tau este prezent în multe locuri sau altele în genul acesta. Oare nu garanteaza aceste proceduri faptul ca vei avea o audienta semnificativa?

Îti voi raspunde la aceasta provocare cu o întrebare simpla: Câte adrese de Internet tii minte si le folosesti „prin scriere directa” în browser, în mod uzual? Poate unele adrese vor fi urmatoarele: google.com, youtube.com, gmail.com, yahoo.com, facebook.com. Adica un total de cinci. Sa mai adaugam si câteva adrese mai „locale” în genul: neogen.ro, antena3.ro, realitatea.tv, adevarul.ro la care mai adaugam înca vreo câteva, obtinând un total de zece în final. În total vom avea maxim cincisprezece sau chiar douazeci de adrese, dar as spune ca acest lucru este valabil în medie. Poate cei mai dotati au memorat si utilizeaza frecvent în jur de treizeci. Însa numarul lor se opreste din pacate aici.

Da, dar îmi vei spune ca de regula mai toti apeleaza la Google pentru a detecta adresele pe care le vor accesa. Însa aici exista o problema, fiindca Google reprezinta un motor de cautare care ofera rezultate diferite în timp în functie de evolutia per ansamblu a Internet-ului. Adica astazi vei aparea pe pozitia zece la cautarea dupa anumite cuvinte cheie, iar mâine cu greu vei mai putea fi gasit pe la a doua sau a treia pagina. În consecinta, sansa de a avea o audienta reala este limitata în primul rând de capacitatea noastra de a retine adrese de Internet, fiindca sa nu uitam ca mai avem de memorat si parole pentru conturile de card, conturile de mail, numerele de telefon uzuale si altele în genul! Iar pe de alta parte, motoarele de cautare merg înainte în a explora un fond de articole aflat mereu în expansiune, fapt care impune un ritm imposibil a fi mentinut de catre o singura persoana.

Din acest punct de vedere, pot spune ca o adresa simpla, scurta, usor de memorat si cu semnificatii pentru utilizator este cea mai buna solutie. Dar a ajunge în mintea utilizatorilor cu adresa cu tot nu este simplu, iar pentru un blog cu atât mai putin.

Înca o realitate trista legata de pozitionarea pe Internet. De exemplu, pentru a vedea unde te situezi cu blogul tau la nivel international si national este suficient sa consulti Alexa.com sau Quantcast.com unde introducând adresa ta vei observa la câte „milioane” te situezi în clasamentul international sau „sute de mii” în cel national. Ba mai mult, s-ar putea nici sa nu apari, fiindca subdomeniile în genul blogul_meu.wordpress.com nici nu se iau în calcul de catre acesti evaluatori internationali.

Dar ma vei întreba: Unde vrei sa ajungi? Ce vrei sa spui, ca este o idee proasta sa am un blog al meu?

În primul rând, vreau sa îti spun ca este o idee excelenta de a avea un blog al tau, unde sa testezi diferite forme de exprimare sau sa beneficiezi de o modalitate structurata si eleganta de a-ti pune în valoare talentul personal si valoarea ta. Este o idee buna pe care poti sa o folosesti oricând pe post de carte de vizita. Dar pe de alta parte, blogul reprezinta o idee teribil de nefericita în a fi citit de cât mai multi sau de a-ti promova numele pentru a ajunge cunoscut la scara extinsa. Îmi vei spune ca nu te intereseaza acest lucru, ci doar doresti sa exprimi ce gândesti. În acest caz nu pot decât sa te felicit pentru intentie, dar vei ramâne în zona anonimatului, ceea ce pentru un autor de valoare reprezinta un lucru frustrant.

Asadar, daca esti autor de continut si doresti o afirmare autentica, vei avea nevoie de o publicatie electronica puternica, unde sa fii acceptat si unde sa poti fii cunoscut de cât mai multi, iar numele tau sa ajunga sa fie stiut. De fapt, cele doua genuri de publicatii nu se exclud. Având un blog poti experimenta, testa, fara a aduce prejudicii imaginii tale. Si putând sa postezi în publicatii electronice relativ consacrate, poti sa preiei cele mai bune articole si sa le aduci la cunostinta marelui public relativ la ceea ce poti sa scrii, sa exprimi si sa gândesti.

[pullquote]

O publicatie electronica puternica dispune de autori de valoare, iar un autor de valoare are nevoie de o publicatie puternica.

[/pullquote]

Din experienta mea îndelungata în ambele domenii, te-as sfatui sa nu renunti la blog, dar si sa cauti o publicatie serioasa pentru acele materiale care sunt de valoare. Astfel, vei putea fi „tu însuti” la modul cel mai direct pe blog si vei putea prezenta ce te avantajeaza la nivel mult mai larg.

Poate îmi vei spune ca am avut un anumit interes când am scris acest articol. Raspunsul meu va fi afirmativ. Interesul meu este ca toate persoanele care au talent si se simt îndemnate sa acceada la cercuri tot mai largi de audienta sa caute sa se ataseze publicatiilor electronice existente sau la cele care vor mai aparea, fiindca „numai în unire sta puterea”. O publicatie electronica puternica dispune de autori de valoare, iar un autor de valoare are nevoie de o publicatie puternica. Cele doua de fapt merg împreuna, conditia fiind de a gasi „nisa” de publicare potrivita. Mult succes si spor la scris!

 

26 mai 2011

Bucuresti