DAN MITRAN (1952 – 2017) – «CFR MARFĂ» DEJ

O iubire adevărată nu poate fi niciodată uitată. Omul cândva iubit, nu poate fi înlocuit.”     (Vavila Popovici, Cugetări/Reflections-2017)

Colegul și prietenul meu de o viață, Dan Mitran, își trăise copilăria și tinerețea în București, acolo unde locuia împreună cu fratele său și părinții lor. Intrase în viața mea în anul 1971, la seminarul Continue reading “DAN MITRAN (1952 – 2017) – «CFR MARFĂ» DEJ”

VAVILA POPOVICI: Despre Normalitate

 „Ce ne trebuie sunt câțiva nebuni; uitați-vă și voi unde ne-au dus cei normali” – Confucius

   În zilele de astăzi gândurile multor oameni sunt îndreptate parțial spre politică – știința și practica de guvernare a unui stat – , la orientarea, acțiunea propriu-zisă a partidelor care dețin dreptul de conducere a statului și care transpun în practică programul de acțiune propriu. Pentru o schimbare, desigur este necesară o conștiință politică structurată superior, prezentată ca o concepție politică unitară ce convertește ideile concepției privitoare la stările de fapt în norme generale de acțiune. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Despre Normalitate”

OCTAVIAN LUPU: „Emthini Eokuphila” și Miracolul Vieții

Zonele de conflict interior generează slăbiciune, spuse Psihologul, drept urmare, boala pătrunde cu ușurință, fiindcă sistemele de apărare încetează să își mai facă datoria. Bulversată, ființa umană încearcă să-și redobândească echilibru, dar nu reușește.

Ai dreptate, confirmă Vindecătorul, tensiunea acumulată un timp îndelungat împiedică procesele de refacere. În cele din urmă, aceasta erupe sub forma unor afecțiuni greu de stopat în evoluția lor. Continue reading “OCTAVIAN LUPU: „Emthini Eokuphila” și Miracolul Vieții”

IOAN POPOIU: Hamlet la Elsinore

,,În Hamlet, întâlnim mai multe teme: politica, violenţa, morala, ţelurile finale ale existenţei şi sensul vieţii; Hamlet reprezintă o tragedie a dragostei, a unei familii…, una filosofică, eshatologică şi metafizică, un studiu psihologic zguduitor, o intrigă sângeroasă, un duel,  un măcel de proporţii, tot ce doriţi. Putem alege” (Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru).

S-o spunem direct: cunoaştem mai multe ipostaze ale lui Hamlet! Mai întâi, este Hamlet, student la Wittenberg, trimis la studii de tatăl său regele, apoi este cel exilat în Anglia de uzurpatorul coroanei, unchiul său, şi putem presupune că exilul său a durat mai mult decât sugerează autorul. Continue reading “IOAN POPOIU: Hamlet la Elsinore”

Vasilica GRIGORAȘ: Anna Nora Rotaru-Papadimitriou în peregrinare sufletească

La începutul anului 2017,  Nora Rotaru îşi completează lista apariţiilor editoriale cu încă două volume: Apostol fără nume şi La graniţa-ntre vise, publicate la Editura Singur, Târgovişte.

Ca şi la rugăciune, scriind poezie coborâm şi căutăm în noi pe Dumnezeu şi pe noi înşine. Şi, cum Dumnezeu nu poate fi descoperit cu mintea, tot la fel şi poezia, nu poate fi scrisă şi înţeleasă doar cu mintea. Continue reading “Vasilica GRIGORAȘ: Anna Nora Rotaru-Papadimitriou în peregrinare sufletească”

GEORGE ANCA – MARIANA GURZA: Apropieri – pelerinaj prin idee, gând şi suflet

DOSAR-CREDINȚĂ

Mariana Gurza, așa cum se retrografiază în noul volum, Apropieri – ce-au scris prieteni despre ea, ce-a scris ea despre ei -, își denunță pietatea  bucovineană pe foi ca de acatist. Să fi bravând poeta creștină? Dar au bravat Vasile Plăvan sau Aspazia Oțel Popescu prin pisaniile lor însângerate? Astfel de scrieri nu țintesc neapărat literatura, cât spiritualitatea ancestrală. Se tinde ideal spre logodirea rugăciunii cu poetica. Continue reading “GEORGE ANCA – MARIANA GURZA: Apropieri – pelerinaj prin idee, gând şi suflet”

Cezarina Adamescu: Tristețea din floarea vieții adevărate

 TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE

by Cezarina Adamescu

.

Mariana Gurza, Dumnezeu şi umbra, Traducere în limba engleză: George Anca, Editura Singur, Târgovişte, 2016

Poeme dintr-un plâns înnăbuşit. Din tristeţea ascunsă în floarea vieţii. Ca şi din „tainica licoare a dorului nesfârşit” – turnată în cupele de cristal. (Lacrimi tăcute). Lacrimi din acelaşi cristal, pe acelaşi obraz. Continue reading “Cezarina Adamescu: Tristețea din floarea vieții adevărate”

Doina Enea – De Ziua bibliotecarului

Am cinstea să slujesc uneia dintre cele mai frumoase şi nobile profesii – cea de bibliotecar. Am cinstea să fiu unul din paznicii Lumii cunoştinţelor care încearcă să deschidă tuturor doritorilor poarta spre miracolul cuvântului scris. Am cinstea să locuiesc în universul magic al gândului, imaginaţiei, înţelepciunii şi al sufletului– biblioteca. Încăperi coridoare,rafturi cu cărţi, cataloage…Biblioteca. Truditori pe altarul cărţii…Bibliotecarii. Cărţile- subiecte asupra cărora vor zăbovi gândurile noastre, atribuindu-le tonuri şi valori aparte. Pentru că fiecare carte e o lume în sine, plină de substanţă, în care îţi găseşti sălaş, cantonându-ţi propriile gânduri , preţ de o lectură, între rândurile ei. Continue reading “Doina Enea – De Ziua bibliotecarului”

Emilia Ţuţuianu: Convorbire despre Viaţă şi Cuvinte cu Veronica Balaj, jurnalistă şi scriitoare

Am deosebita plăcere de-a dialoga cu doamna Veronica Balaj, o scriitoare care şi-a dedicat întreaga viaţă cuvintelor, scrise sau rostite.
Cunoscută în lumea literară națională și cu apariții la evenimente culturale și în alte țări – Franța, Canada, Italia, Israel – scriitoarea Veronica Balaj este una din marcantele personalităţi bănăţene din lumea scrisului, radioului și televiziunii. Autoare a peste 30 de volume, poezie şi proză, deţinătoare a numeroase premii naţionale şi internaţionale, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Veronica Balaj ni se prezintă ca o veritabilă personalitate culturală a zilelor noastre, din zona Banatului multicultural.
,,Într-o Europă unită, valențele particularului, ale specificităţii sunt o emblemă obligatorie pentru ca unitatea să poată fi realizată în şi prin diversitate.” (Veronica Balaj) Continue reading “Emilia Ţuţuianu: Convorbire despre Viaţă şi Cuvinte cu Veronica Balaj, jurnalistă şi scriitoare”

VAVILA POPOVICI: VIOLENȚA – ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII

Multe lucruri sunt violente dar nimic mai violent ca omul.
– Sofocle

Despre violență se spune că este replica omului incult. Unii spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine – posibilitate instinctiv sau educațional obținută – , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Biblia recomandă blândețea și iubirea ca mijloace – adevărate arme spirituale – împotriva tuturor încercărilor, exagerărilor și patimilor ce duc în final la violențe. În acest sens Mântuitorului Hristos rostea cuvintele: „Fericiți cei blânzi că aceia se vor mângâia”( Ev Matei 5.7). Continue reading “VAVILA POPOVICI: VIOLENȚA – ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII”