RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)

                         de Adrian Botez

O RAFALĂ DE MITRALIERĂ – TRASĂ DIN STELE

pe lumea aceasta – am mai 

rămas – EU  – și

UMBRA MEA…

dar e același lucru :

EU sunt – eu

EU sunt – UMBRA MEA…

… o Rafală de Mitralieră – trasă din

STELE – ne seceră – pe 

amândoi – transformându-ne în

GRÂUL NOII LUMI !

***

SĂ VORBIM DESPRE CEL CE NU ESTE

să vorbim despre 

Cel Ce Nu Este – plămădind – însă

El Însuși : MAREA POVESTE !

Invizibilitatea Lui transformă – TOTUL – în

VIZIBIL…

TĂCEREA Lui plămădește

HAOSUL CACOFONIC !

o PANĂ de-a Lui – plutind dincolo de

Vedere – produce PANA TUTUROR

VÂNTURILOR :

Oprirea Ceasului

Stingerea Candelei

Înghețul Ochiului de CERB

Metamorfoza NIMICULUI – în

NIMIC…

***

RATAT DE METAFIZICĂ

sub Solzii Cuvintelor – se ascunde

PEȘTELE : ”mut ca o

LEBĂDĂ…”

ascund Aureola – cu tot cu

SFINȚI : ascund Dovezi de

DUMNEZEIRE – ucid

TRUVERI – sting

MUZICI – sufoc

LUMINĂ : RATAT DE

METAFIZICĂ

…sunt arestat în

NOROIOASA CRITICĂ – apoi – în

ATOTVOIOASA UITARE !

***

MOLIA VIEȚII

Molia Vieții bâzâie – -nconjurându-mă cu

Cercuri Diafane – Hipnotice…  – …și – astfel

mi-a mâncat toate Straiele de

CAVALER !

mi-a ronțăit toată

Preajma Sufletului…

s-a îmbuibat cu toate

Nădejdile  – Visurile mele…

…Molia Vieții : un Mic Ceas de

Bucătărie – burdușit cu – Albastre

CUȚITELE

Uscate – Degerate – -ale

Clipelor…

***

A TRECUT TIMPUL BONDARILOR

bâzâie Bondarii ‘prejurul de

Stup :

Boldiți Ochi – Vis Lacom – SFÂNTA

MIERE-o rup…

…doar dintr-o Privire – Raiul nu se stinge :

năruiți Bondarii : TIMPUL LOR SE FRÂNGE…

***

INTREPRINDERI…

Cooperativa  –  pentru

Schilozi : ”AVÂNTUL FULGILOR DE

GĂINĂ”

Director : GRĂBITU GĂINARU 

(…”Porcu’ și

Măgaru’”…!)

***

VÂNZĂTORUL DE CAZANE

Vânzătorul de

Cazane – bate – din toate

Puterile – în Marfa sa : Tună

Fulgeră – Trăsnește…

…Zădărnicie-ți presară – pe

Dește…

***

SINUCIDERE

să fii Bătrân în toate – fără să fi trăit :

te-ai risipit în Somnuri – Comori ai risipit…

…n-o fi frumoasă Lumea – în Oameni e Otravă

dar – măcar – vezi Lumina : spre Zări – o ALTĂ NAVĂ…

Munții – Artere Vieții – te-au menit REGE-VULTUR :

ți-ai smuls – din tine – -Artere :

nu ești – măcar – SFÂNT FLUTUR…

***

SLĂBICIUNI

de ce nu-mi lăsași Pumnii Strânși – să nu îmi pierd Comoara ?

Doamne – de ce mă lăsași străveziu – rupându-mi Scara ?

…cât de slab e Omul : își strecoară Vina în Zeiasca Poală

când – mustrat de Duhu-i – își ucide Somnul – încins Neagră Smoală…

***

SECRETUL

Secretul – o – Secretul

care-alungă Diabetul !

…machiind – discret – Scheletul !

…vin din Mări – de peste Zări

să aud numai Măscări

Contrabande-Explicări

Măști Savante de Plecări…

…Sfânt Secret de Căcăreze

iar la Limbă – doar Proteze

Inimile – -n Paranteze

Nădejdi – coafându-și Freze…

…Visuri  – Visuri ! – …doar SINTEZE !

…cine vine-aicea Bou

află tot ce este …”NOU” !

…mda : în loc de Zeu-Lumină

s-a-ntors Măgar de Duzină : trage și

rage – de parcă

urinează

sculptează

inventează : pe la un Capăt

Rage – pentru ca pe la

Celălalt Capăt – să balege

al Nebunilor

Aur !

***

AVERTISMENT DIVIN

Dumnezeu te

cazează – într-una dintre

următoarele lumi – și are grijă – totdeauna – să te

avertizeze  – de la-nceput :

”te las să te așezi aici – și te

gospodărești – cum

știi ori poți – dar să ai grijă – totdeauna

să-mi plătești

chiria – LA FIECARE FINAL DE

VIAȚĂ…!”

***

POLITICIANUL

Fața Balonată

Conștiința Descheiată !

Văr Primar cu Dumnezeu :

Îi  umblă prin Portmoneu…

…Trădător – prin

Vocație – dar și prin groaznicele Dureri de

Burtă – strict de Natură

Diareică : SCURTĂ !

…nu v-atingeți de BALANȚĂ

chiar dacă-o vedeți cu…”Clanță” :

o Ciocnire Planetară

nu e de dorit : NU-I RARĂ !

***

M-AU ATÂRNAT – PE-UN UMERAȘ

m-au atârnat – pe-un

Umeraș – acoperindu-mă cu o

Husă de 

Aur – socotindu-mă – deci

Strai Sacerdotal…

Ochii-mi din 

Piept – ORBI – de mult

întâmpină această ”Operațiune

Umeristică” – presărând

Cenușă – peste

Tot și Toate…

…Cineva și-a

tăiat – adânc –  Palmele – tot

trăgând  – încolo și-ncoace

Cortina – peste un Morman de

Oase Albe…

…s-a făcut – demult

Noapte – în Sfintele

Cuiburi de LEBĂDĂ…

***

PIX DE MITOCAN

de-a curmezișul unei 

pagini – dintr-una dintre

cele șaizeci de

Cărți ale

mele (…și ale Lui

Dumnezeu !)  – unduia – întunecat

Ceva : părea un Fir de

Păr  (Dez)Umanizat  –  Căzut între 

File…

…nu era un Fir de

Păr (Dez)Umanizat – Căzut între

File : era doar 

Urma unui

PIX DE MITOCAN…

…degeaba – Imbecililor : nu veți putea

Niciodată  – a șterge  – ca pe o 

Dâră de

Noroi – nici nu veți putea  – Niciodată – să

anulați  (…ca pe o Chitanță de

Rău-Platnic !) -Truda – Sângele

Visurile – cu care am

rânduit – la locul lui – fiecare

Izvor  – al

Lumilor-Cărți : fiecare

Slovă din Ele – străfulgeră – deja – Sus

pe Cer – în ETERNITATEA DE

COLINDĂ-STEA – a

CRONICII AKASHA…

…mijlocind – astfel – cu Milioanele lor de

Rugăciuni – Iertarea mea – pentru că am 

Încetat (prin 

Dispariție…)  – să continuu

APROFUNDAREA PARADISULUI…

***

LICORNUL

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

E tot flãmând

De Duh şi Cânt

Şi trece rar

Pe la Smarald

Licorn tãcut

Coboarã Scut

Peste Virginul

Prinţ din Tei

E tot Amurg :

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De Eroi

Sub Cornul Dalb

Nebun Hidalg

Scuturã Pomi:

Cad dulcinei

Licorn din Lunã

Arme sunã:

Iubiri – Rãzboi

Suie în Mit

Îngenuncheaţi

Fraţi Cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

Arhangheli Grei

Sunteţi  – Tustrei

Chemaţi la Cer :

E-Ospãţ de Zei

Licorn de Pazã

Ia în Vazã

Pe cei ce-ajung

Prin Rãstigniri

La Sfântul Duh

***

POEZII DIN 1998 : ”JURNAL DIN MAREA TEMNIȚĂ INTERIOARĂ”… – …DIN 2003 : VOL. ”POVESTEA UNUI COLECȚIONAR DE AUDIENȚE” – …DIN 2005 : ”CREZURI CREȘTINE”… – …DIN 2007: ”NU MAI RIDICAȚI DIN UMERI !”… – 

…ȘI DIN 2016 :

VOL. ”ION – PATRIA MEA”

CATRENUL-RUBAIYATUL DACO-VALAH ETERN

ars de Stele  –  scris de Fluturi

mă desprind din Luturi

şi spre Tine vin  –  Iisuse

de Gând să mă scuturi !

***

FRUMUSEŢEA DURERII

nimic nu e frumos dacă nu doare
numai din Plâns de Crist se iscă Roua:
Petalele de vezi deschise-n Floare
Corola-Aprinsă-ascunde-o Rană – -A DOUA!

nu te vestì pe tine în Războaie:
Spada primeşte-o-n Piept – ca pe un Soare!
…mai bine cântă: Fierul se îndoaie
iar Lebăda – ca să învie – moare…

…Stele pe cer: atâtea Mii Piroane!
Hristos se răstigneşte fără Tihnă
şi arde-ntr-una – pentru-atâtea Toane

ce-au devenit Păcatele de-Odihnă…
…nu te sfii – şi urcă-te pe Cruce
să vezi Arìpile de Înger un’ te-or duce…
***

PRIGOANĂ DE DOINĂ

Lacrimă de Păsări
Fir de Busuioc
Cuvântaţi în Plaiul
Fără de Noroc

Florile-n Puhoaie
Lujere de Cai
Scapătă-n Poveste
Şi în Joc de Nai

Vodă al Dumbrăvii
E bolnav de Cântec
Brazdele-ndurării
Au luat Duh – în Pântec

Leşinată-i Zarea
Mâini de Făt-Frumos
Dezmiardă-n Descântec
Mugurii de Jos

Doamne al Vestirii
Lin Scrânciob de Cer
Buciumele Firii
Ferecă-le-n Fier

Se-aud Hoarde-n Tropot
Sughiţând Oştiri
Fauni fără Minte
Jefuiesc Iubiri

O – mărite Doamne
Pajişti se-ncruşesc
La Uşa Luminii
Nu mai nimeresc

Nu lăsa Copitei
Raiul ca o Pradă
În Pieptul Ispitei
Să proptim o Spadă

Să-mpletim din Raze
Răului  – Hotar !
Focul de Arhangheli
Să intre-n Cântar

În Patria Vremii
Vuiesc Covălii :
Râvnind Paradisuri
Să dăm Bătălii

Împotrivă-s Neguri
Satana-i Monarc –
Mută Struna Lirei
În Coardă de Arc

Doamne al Minunii
Ce începi să sângeri –
Schimbă Raza Lunii
În Legiuni de Îngeri

Lenevită-n Tihne
Grohăie-Omenirea:
Bici de Foc şi Vifor
Trimite-i Iubirea

Cavaleri de Stihuri
Se prăval’ pe-Altare –
Umplu Gura Beznei
Cu-a Doua Născare

***

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

Sudori de Înger bem în Veac
Însărăcindu-l pe Sărac
Şi din Potir şi din Aripă
Ne-agonisim  – în Cer – Risipă

Scoici când se răstignesc – nu mint:
Tainic învie-n Mărgărint –
Spăşirea Sevei Înspinate:
Naramzele Încoronate

O – Lină Vină de Lumină
Neistovit Vis de GRĂDINĂ:
În Sânge slovenim Amurg –
Din noi în Tine toate curg

Fiece Deget e-o Golgotă
Şi – fremătând din Notă-n Notă –
Stârnim Furtună – -n Mâna Dreaptă:
În Pumn e FULGERAREA-FAPTĂ

*
Albesc de Har – Copacii-n Munţi
Arhangheli fac – din Spade – Punţi
Din Vizuini – spre Empireu
E Alfabet de Dumnezeu

Păstori de Raze – Miel de Foc
Plauri de Lumi fără Soroc
Zenituri şi Entelehii
Asfixieri de Elegii

Logos Divin – Perfectă Rimă
Spre Epopee se înclină
Şi Stele toate – Fir cu Fir
Se-ntorc în Inima-Potir !
*

frânţi în genunchi pe-un Strop de Rouă
şoptim Feţele Lunii – DOUĂ:
căci între Fulgere şi Beznă
zării din Iuda doar o Gleznă

spre răsărit Ierusalim
din Cavalerii câţi venim
nu se zăreşte-n Cavalcadă
decât o înfocată SPADĂ

***

IOSIF DE-ARIMATEEA

Veghind smerit şi singur sub Spintecarea Crucii
Am strâns Cerescul Sânge – din Om care s-a scurs
Şi în Pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un Mormânt la care vin să se-nchine Cucii

L-am tras de sub Osândă – L-am îmbrăcat în Taină
Şi pentru Ochii Lumii – Zăbranic I-am dat Haină:
Nimeni nu ştie însă – Iosif de-Arimateea
Că-i Paznic Încercării de-a sângera Ideea

***

OTRAVA RAIULUI

şi-a semănat chiar Dumnezeu – Grădina
cu Vii Havuze de Amărăciune
din care – însetaţi – sorb Îngerii  – LUMINA
crezând că-i un nou Foc de Rugăciune

dar Aripile li se zbat agonic
şi-şi uită Firea Vastă – Dumnezeie:
Cucuta Frângerii îşi face-ncet Lucrarea
şi Îngerii simt Miros de Femeie

***

GLORII BIZANTINE

în pulberi vei afla Soarta Măririi
de Mlaştini e cuprins Augusteonul :
toţi Împăraţii prefăcut-au Tronul
în Cuib de-Odihnă unde-şi petrec Somnul
Negrele Scorpii – şi Cameleonul

Durerea strânsă-n Dungi de Diademe
plânge-ntre Mirţi – pe Malul Propontidei –
Viscol de Oşti – ce frământat-au Theme
azi doar Luciri de Val sunt – şi Trireme
trec peste ele Gustul Aguridei

a fost odată ca-n Poveşti Trufaşe
au fost Nebune Visuri Dumnezee :
au mai rămas doar Albe Stânci Golaşe
strigătu-n Noapte-al Păsării Vrăjmaşe –
pe Fund de Ape : Tainice Camee…

***

E-AICI UN RAI CE NU-L PUTEŢI PRICEPE

e-aici un Rai ce nu-l puteţi pricepe
Lumini de Mai  – în Veşnicia Firii
cu Herghelii a’ Iepelor Sirepe
din Empireu pogoară Zei Uimirii

e-aici şi Cântec – Sfântă Încântare
dar şi Descântec Zânelor Iubirii
săgeată Pajuri – dincolo de Zare
Albine-şi viersuiesc – în Miere  – MIRII !

din Piscuri Aspre – din Pădurea Tainei
se-nalţă – către Ceruri – MIR DE SUFLET
Frumos şi Bine vin într-un Răsuflet

iar Crist ‘i-mbracă-n Mântuirea Hainei…
…peste Valahi trec Ape de Văpaie
să ardă-Istorii – Dorul să-l răsaie

***

ŢĂRANII MEI

Țărani şi-au pus Cămăşi de Sărbătoare
cum Crinul Alb grăit-a cu Hristos:
Curatul lor Dumnezeiesc mă doare
Îngerii mă cutreier’ pân’ la Os

se duc în Moarte – cum la Sfânta Liturghie
se duc pe îndelete şi smeriţi:
ei ştiu că între Lumi – nu e Frânghie
că Viii şi cu Morţii – -s Fericiţi

e-atâta Linişte pe Masa cu Lumine
Sicriele sunt TRONURI DE-MPĂRAŢI
Neamul acesta – Liniştit – tot vine

umplut-au Cerul – Craii din Carpaţi…
…Țăranii mei – Stăpânii de Moşie
nu mor: VEGHEAZĂ TOTUL SFÂNT SĂ FIE!

***

ION – PATRIA MEA
(Balada Kog-a-Ion-ului/”Capul lui Zalmoxis”)

-de unde creşteţi voi – smaraldelor-esmeraldelor
ierbii?
-din – umile – călcâiele lui
Ion…
-şi voi – ametiste-ale florilor de
cicoare şi nu-mă-uita – de
unde…?
-din – închişi – întru supremul
extaz – ochii lui
Ion – Alexandrinul Caldeeanul şi
Atotînfloritul
Dac… Ion-Gemenii[1]…
-dar voi – pădurilor – cucilor şi privighetorilor – dar şi
voi – căpăţânoşilor
munţi…de unde aţi crescut?
-din căpăţâna bolovănoasă dar şi din
pletele care cântă – precum
subpământene
Ilene-Cosânzene – …din căpăţâna şi din pletele
pretutindeni întinse şi
revărsate – rădăcinoase – ale lui
Ion…
-…şi voi – mărilor – înspumaţilor
pescăruşi – voi
oceanelor fără măsură ori număr…?
-noi…din visele – noi
din gândurile de
dincolo de zările timpului – ale lui
Ion…
-şi-atunci izvoarele…?
-da – sunt lacrimile de fericire – iscate de
sub pământ – de acei ochi închişi ai lui
Ion – care visează – visează
înfriguraţi şi-nverşunaţi
visează – de dincolo de orişice
viaţă ori moarte…
-…dar sângele – sângele
amarnic sângele rubinelor – care se
rostogolesc meree – precum
volburile-ntr-una-nmulţite ale
amurgului – precum în cer aşa şi
pre sub pământ – prin
inimile noastre – precum şi prin
aureolele serafilor…?
-oh – sunt sânge din sângele tatălui nostru
Ion…

…Ioane – Slăvit Martir – Răstignitule din
Constelaţiile Subpământului – stai
rogu-te – acolo – Unul şi
Dezmărginit – culcat în nenumărate bătălii de
cucernice àrmii – bătălii de [
1] Cele Două Chipuri/Întruchipări Zalmoxiene (fundamentale!) : Apollon/Soarele şi Artemis/Luna (numiţi şi „Gemenii Pribegi”).

valaho-arhangheli (de la Sarmizegetusa – Rovine – Podu
Înalt – Valea Albă – Călugăreni – Finţa-Roşcani…şi până la
Oarba de Mureş…) – şi-apoi înviat drept în
Poarta Lui Dumnezeu – stai acolo Ioane – Chitule
Blândule: nu te grăbi a te
mişca – pentru că tu eşti singurul meu
Sfânt – tu eşti
Patria mea – Rădăcină de
Stea…

***

PATRIA MEA

SĂ NU-NDRĂZNEŞTI să te caţări pe

Munţii mei – dacă nu eşti în stare să vezi

curgând – pe toate Coastele lor – Orbitor

Sânge de

Îngeri – în Miezul

Zilei !

SĂ NU-NDRĂZNEŞTI să păşeşti pe

Pământul de Cristal

Mântuit – al

Câmpiilor mele – dacă nu eşti în stare şi

încă nu vrei –  să te

scufunzi – până Deasupra de Creştet – în

Oceanele de Furie Extatică – ale

Martirilor mei

SĂ NU-NDRĂZNEŞTI să scoţi o

vorbă – despre Strămoşii mei – despre

Dumnezeul meu – dacă nu eşti în stare să te

răstigneşti  – de bună-voie şi

cu Bucurie Cerească – pe

Stejarul-Zeu (stârnit – furtunos – din Afundul

Pământului meu – de

Vijelia Iubirii

Mistice)…

SĂ NU-NDRĂZNEŞTI să te-apleci şi să

bei din Izvoarele şi Pâraiele Văilor

mele – dacă nu eşti în stare să tremuri smerit de

toate Minunile Grele  – sărutând în ele întreg

Iconostasul de Seară al

Hristosului Primăverii

mele

…SĂ NU CARE CUMVA SĂ-NDRĂZNEŞTI! – altfel

toate Fulgerele Stelelor vor

cădea peste tine  – şi te-or arde de

viu – până când nu va mai rămâne din tine decât o

Șoaptă Miloagă – o Rugăciune Încenuşată-n

Șoaptă – prin care însuţi să ceri– cu

Gura şi cu Gâtlejul tău

Nevăzute – Atotputernicului şi

Ielelor Mute – să te preschimbe în Cea mai Umilă

Făptură de Gâză – fâşâind Sfioasă – ba chiar

Înfricoşată – grozav tremurând la

Umbra vreunui Fir de

Firavă Iarbă…

…de acolo – din Beznele Buruienii – vei

auzi  – în Genuni – cum – Ciclopic ! –  trosnesc

Rădăcinile de Oase-Nsângerate ale

Munţilor – ale

Câmpiilor şi Apelor

mele  – toate fiind

cu totul alte Lumi şi

Istorii şi Osii şi

binecuvântate Planete

Sfinte – vizibile numai din

Raiuri şi din  – Pios Întocmite – Rămăşiţe de

Minte…

de acolo – de sub Umbra Cuminte a

Ierburilor – îţi

vei începe Călătoria spre Înaltul

POL AL ULUIRII – Călătoria prin care-i vei

cunoaşte şi vedea – „faţă către faţă şi

Duh către Duh” –  de la Trăsnet de Pisc – până la

Noptaticul Stuh – pe Strămoşii

mei – cei

care ţin pe Sfânta-le Spinare  – şi

Iarbă – şi Munte – şi

Mare…

…îi vei cunoaşte

Îndeaproape şi Străluminat – pe Strămoşii mei şi

pe Împărat – pe Strămoşii mei cei din

Firi – toţi

Îngeri  – Trandafiri şi Martiri…

… de acolo – de sub Umbra Cuminte a

Ierburilor – îţi vei începe

Călătoria-ntru Mire – adică

de-a le-nvăţa şi-a le

Știre (cu Palmele şi

Tălpile-acum arse-n Piroane!) – pe toate-ale mele

Icoane – şi Crucile

Învierii – cu tot cu Patrafirele

Primăverii…

Strămoşi  –  Vremi Barbare – Icoane de

Martiri  – Turme de

Stele şi  Năzdrăvane

Mioare – precum şi Stâlpii de Lună – de

Măiestre şi de

Soare – vor veni  –  toate  –  peste tine să te

măsoare   – ca să renaşti într-o

Floare

spre a te

recunoaşte  – toatele aste se vor

scurge sublim – precum Mirul şi

Lumina de Paşte – de pe

Fruntea Fulgerată de

Viaţa-Nviată (adică de pe

Fruntea Învăpăiat Înspinată) a

Patriei mele

se vor scurge Sudorile Ei

Apoteotic Fulgerate – până peste

Sudorile Spaimelor Frunţii tale-n Dreptate – Sudori – deocamdată

lingând ca-n

Amuşinare de Fiară – o Frunte fără nicio

Tiară – Frunte Joasă  – Neştiutoare şi de

Ursitori  – Blestemată…

…Sudorile tale – prelinse Noros

Noroios şi Trândav – peste

Buzele Gurii celei scrâşnind Vineţi

Spiriduşi – peste Buzele Gurii tale – celei

mestecând măcinând  încă-năuntru

Nerodnicele Cenuşi…

…Gura ta – care

nimic nimănui nu poate încă a-i

mărturisi  – îngăima ori a-i

spune – pentru că Buzele-i sunt

Îngrozite  – Înnebunite şi

Mute  (Vădanele

Strune!)  – de

atâta Cotidiană  – Împrospătată de

Veci  – şi 

Firească Minune !

…SĂ NU CARE CUMVA SĂ-NDRĂZNEŞTI ! – NIMIC

SĂ-NDRĂZNEŞTI! – DACĂ A PATRIE SFÂNTĂ A MEA

NU VEI ŞTI SĂ TE RĂSTIGNEŞTI !

***

(VII) Oriunde-s eu, e locul de Osândă

Şi  Aerul miroase a Tortùră:

Pofte cu nări umflate stau la pândă,

Gata-a-mi târâre Maţe, Cărni şi Zgură.

Dar sub Durere, Țipăt, Chip de Sânge,

Stă neclintită  Roata de Lumină:

Întinse Mădulare, ea îmi frânge,

Dar, tot la ea, Oştiri de Magi se-nchină.

Tâlhar şi Sfânt, cu Dreaptă  Jumătate,

În mine se izbesc şi se frământă.

De-aceea nu se-ncheagă  în Cetate

Fiinţa mea de Demonie Frântă  –

Şi unde-i Faţă-acum  –  apoi e Spate

Şi nu mai ştiu când Țipă – şi când Cântă…

***

(VIII) Mi-am  făurit – din Flori – o-ntreagă Țară

Şi-o cârmuiesc cu Păsări şi cu Îngeri  –

De nicăieri nu se ridică  Plângeri,

Iar din Corole  – băsmuieşte Vară.

Ridic Palate – din Puteri de Rouă,

Iar Rugăciunea o păstrez în Crini;

Cu Ochi de Mir – Albastrele Jivini,

Din Candela Iubirii, iau Lumină  Nouă.

Unul pe altul, Patru Răsărituri

Se-aprind  –  smerind întinsurile firii;

Pământ şi mare, se-mpletesc în mituri  –

Şi peste-această Țară a Plutirii

Şi-a Razelor alcătuite-n Schituri  –

Îşi ard Căţuie-Mpărătească – MIRII.

***

XXIV – Seara, vorbesc cu fratele Hristos,

Ca-ntre-osteniţi Vecini de Veşnicie –

 Şi – fără grabă – ne-arătăm, sfătos,

 Unul altuia, Rana cea Târzie…

 Îmi prinde Mâna-n Mâna-i Sângerie, 

Şi-mi suflă-ntr-însa Pulbere de Stele – 

Apoi, Subcoasta-mi unge cu-Alifie 

Din Zbor Zbătut de Flutur – Colilie… 

Treptat, se face Umbră-n jurul nostru 

Şi Șoapta Lui devine – vast  : CUPOLA ! 

…Corăbii-Astrale-şi freacă, -acuma, Rostru 

De Geamul ce-I răsfrânge-Aureola… 

Dar, iată, orice Rană Omenească,

Vecinul meu o face s-nflorească !

***

VILLON

loveşte – zguduie: mult şi multe – adeveritori să fie
trecerii tale :

nimeni nu ştie că te zvârcoleşti de Plăcere – ori de
Suferinţă: Treaba Vântului de Polen să afle cu care

Petec cârpi-va Paradisul

cu toată Sila ce-o purtaţi Limbii Mizere : SILABĂ CU
SILABĂ – MĂ VEŢI REPETA !
***

XLIX- Risipitor de versuri şi parale,

Proptindu-mi snaga în femei şi-n Danii –

Prefac Fântâni – tot ce au fost Haznale,

Sunt Rege şi Scoicar –  după păţanii

Magistru sunt – şi tras-am doar ponoase

Trăit-am după fire şi delire –

Tot spânzurat – de Liră şi de Oase –

Sfruntat am implorat –  când mort – când Mire…

Villon e Cerşetor tot cât e Zeu,

Dar în genunchi doar Lui Hristos i-am stat !

…Gâtul văzu cât fundul mi-e de greu

Şi-atunci  – din umeri – Aripi s-au crestat…

Toţi gură-cască zic că-s derbedeu –

Doar eu şi Domnul ştim cât am costat…

***

L- Hoinar prin Codri, Șanţuri şi Palate –

Hărţuitor prin Crâşme şi Cuvinte –

Şişu-am vârât în Rime Desfrânate,

Ca şi-n Preacuvioase Popeşti Vintre…

Am dat pe gât Balade din Bărdace,

Până iscat-am Ghiers de Ciocârlie –

Smerit şi Țanţoş  – Deocheat…ptiu drace! –

…Că Franţa-ntreagă cântă  – făr’ să ştie…

Femeilor le-am dat ce le lipseşte,

Iar Lumii – ceea ce abia-o să vie…

Iubeţ – Scoicar şi Derbedeu – nu Peşte!

Diatele-mi sunt Enciclopedie

Şi cine vrea să-mi ştie viaţa pân’ la os –

Cu mine vină-n Ceruri –  la Hristos…

***

CHEMAŢI VISELE LA VORBITOR

chemaţi Visele la Vorbitor – şi spuneţi-le
că eu – în adâncul Temniţei – mor :

să-şi caute – tot printre cei cu înspinată

coroană – Stăpân : SĂ UITE
DIN MINE – TOT CE NU
AM SÂNGERAT SĂ RĂMÂN !
***

VILLON – LA DESPĂRŢIRE

printre Poşirci şi Târfe – scăpai câte un Vers:

deci – Fericit să fie cel care l-a cules!

Golan ori Prinţ – s-asculte cum curge Seina-n Rime :

de mine toţi să uite – sunt doar O VOCE-N MERS –

Calic – pierdut în Stele şi-n Vuiet de Mulţime

c-am găurit un Pântec? – c-am odrăslit prin Hanuri?

c-am chiotit în Noapte – în Toiul de Chiolhanuri?

nu uite nimeni Schimbul ce l-am făcut sub Ștreang:

“Hristoase – -ţi dau Viaţa – dar nu-mi da nici un Rang

afară de ştiutul : SECERĂTOR DE LANURI

decât să cânt în Moarte şi – Trist – să plâng de Viaţă

decât să fiu Bufonul Milogilor din Piaţă –

lui Charon îi dau Nastur’ – în loc de Gologan…

plătescu-ţi – Sfinte – Clipa – cu PREŢUL PE UN AN

Hristoase – bate palma: POETUL E PAIAŢĂ!”

…şi-aşa mi-a luat Viaţa – s-o facă Joc la Îngeri

nimeni – de-atunci – în Lume – nu-mi mai înşiră Plângeri

Cuviincios în Zdrenţe – dau numai dintr-un Stih

nu mai îmbăt pe Fufe – şi nu mai joc Zarif

decât în Agonie – când scriu – pe Filă  – FRÂNGERI…

…cam asta – Lume Bună – am vrut să amintesc

pentru când Crugul Lunii de tot am să-l smintesc –

e Drum de Seară ‘Naltă – şi Focuri de Calif

acopăr Rana Coastei : pe Drumul Pământesc

o Pană mai pluteşte – pesemne e de Grif…

e Sânge-n Zorii Zilei – o luaţi de la-nceput:

eu nu-nsoţesc pe nimeni – văd doar ce n-am văzut

v-am spus ce meritarăţi şi numai ce am vrut !

…când Rima am găsit-o – dispar – necunoscut…

vedeţi-vă de Viaţă – n-ascultaţi de-un Pierdut…

***

VILLON  – ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE ŞI CU ÎNGERII

Fercheşă Domniţă – Slobodă la Gură

ai pornit Turnirul – dintr-un Zvon de Zgură :

se bat Cavalerii – Fără de Măsură

pentru Boiu-ţi Oacheş – şi Sparta-ţi Centură

Dezmăţaţi Călugări – împănaţi cu Bârfe

Poloboace Pline cu Lipici la Târfe

vă vomaţi Pomana de la Verzii Prinţi

muşcaţi Craci de Iepe – cu-Antrenaţii Dinţi

să vă ierte Dracul – Domnul e la mine

învaţă să cânte pe Strunele Line

hai târâş – Jigodii – se prăvale Focul:

cât credeaţi că rabdă Domnul să-mi luaţi Locul?

Doamne-al meu Hristoase – în Vin iarăşi sângeri

stau s-adorm – în Poală îmi picură Plângeri:

Lacrimi Prearegale – din Harfe de Îngeri

dar şi Roua Târfei – simţind Sfinte-Atingeri

Ev de Rugăciune – de Sfinţi şi de Ciumă

Gâlgâit de Sânge şi de Vin cu Spumă

Fecioara Minunii arde pe Altare

Şarpele lincheşte Pocal şi-Ostiare

Ev Bizar – Fantastic – nu mă lua în seamă:

Poet – storc Cuvântul până iese Zeamă

hoinărind – în Dansuri – din Cramă în Cramă

sărută-mă – Târfo : SĂ PLÂNG FĂRĂ TEAMĂ…

***

ZARZĂRUL A DAT ÎN SĂRBĂTOARE

ZARZĂRUL a dat în SĂRBĂTOARE !

ce e Vânt și ce-i acel Destin

care nu s-ar umili sub FLOARE

nu s-ar lăsa ars de ALB și de SENIN ?

DUHURI  – din Văzduh și Primăvară

DUHURi de Iernatice-Nfloriri –

în Vârtej – vă mistuiți Povară :

din MINUNE – să-i chemați pe MIRI !

drept în VISCOLIREA DE PETALE

s-au clădit BISERICI – LUI IISUS :

preschimbați – voi – RĂNILE – în ZALE

SUB AGHEASMA OCHIULUI-DE-SUS !

***

                                                   Adrian Botez