”ULTIMUL…ULTIMATUM” – PARTEA A II-A

stihuri de Adrian Botez

1-ASTRUL TERRA

Încă ne permitem să bem și să mâncăm

Să urinăm – și – câteodată – defecăm :

E-o Mare Biruință – -n Deșertul ăstui Astru

În care doar Strigoi Turbați târăsc Dezastru…

Da – și – câteodată – Curajoșii chiar respiră

Smeriți – pe Sfoară – Galbene Hemàtii mai înșiră…

Nu mai vorbim : lătrăm la Telefoane

Ne digitalizăm un Creier de Tifoane !

Regurgităm Suflete Incomode :

Se-ndeasă Crimele – lansând Mii Mode !

…Pe-aicea nu se roagă : -s Catedrale

Făr’ Lumânări : scurgi – în Altare – Bale…

Dacă n-asculți Comanda – auzi-vei Voci

De-ai crede că – în Raiul tău Funebru – sunt Proroci :

”Culcat ! – Sculat ! – Ucide ! – MAI Ucide !

Călău fi-vei – la Ghilotinele Livide…!”

…Ce-i Conștiința ? – Lipsă de Lipide…

Continue reading “”ULTIMUL…ULTIMATUM” – PARTEA A II-A, stihuri de Adrian Botez” →