Adrian BOTEZ: Călător acolo… (stihuri)

CĂLĂTOR

Călător fără Bagaje

într-o Lume cu Etaje

Călător  : MAI MULT O RANĂ

către Lumi de Neprihană !

 

Călător prin Duh-de-Moină

cântărind Zeilor – Doină !

…Călător – Stea Nevăzută :

fără Preț – Lui Crist – LĂUTĂ !

***

 

GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR, LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL

                                                                  in memoriam GEORGE ANCA

 

Intelectual dus :

Răsuflare-n plus

 

un Spin

mai puțin !

 

…prea ghicea – -n Albine

ce e Rău – ce-i Bine

 

ne temeam de Verbu-i Pur

ca de Puiul de Vultùr

 

stăteam pe-un Vulcan

când trăia – mai an :

prea era Vântoasă

țintind Treaba Noastră

prea era o Nebunie

când râdea de Vorbărie

când se-ncrunta la Hoție

și prea Vijelie

vorbind de Prostie…

 

…bine c-a plecat

pe noi ne-a lăsat

și ne-a dezlegat

la Beznă și Rele

la Draci și la Iele

la Crimă Bălțată 

Trădare Curată…

***

 

FUSUL ȘI SFINȚII

sfârâie – Fus 

sfârâie – Fus

căci Gospodarul s-a dus…

 

sfârâie – Fus 

sfârâie tare

căci s-a dus spre altă Zare…

 

…am bătut în Poarta Zării

cu toate Apele Mării :

mi-a deschis un Sfânt-de-Roșu

și mi-a răsturnat tot Coșul !

 

…mi-a deschis un Sfânt-de-Verde :

am început și-eu a crede…

…când va veni Sfânt-de-Albastru

Duhul meu va fi Vechi Astru 

cu Mirozne de Sihastru…

 

…în loc – veni Negru-Sfânt :

voia să-l duc în Pământ…

…iar eu n-aveam niciun Gând…

***

 

APRILIE LEPROS

 

…ce-ai menit cu al Tău Glas ?

tot cu ciorile-am rămas…

 

…cu gust de vanilie

ar cam fi Aprilie…

 

dar Neaua s-a așezat

peste case – peste sat :

ca și Lepra mâncăcioasă

spre Noroi Alb iar ne scoasă…

 

…stau în Par – și mă crucesc

ca un Pescăruș Turcesc :

Pescăruș păcătuiește

că tot Cioară se vădește…

***

 

SĂ-L AIBĂ DUMNEZEU ÎN PAZĂ

 

să-l aibă Dumnezeu în Pază

pe cel ce-aduce Nouă Rază :

 

depărtând Blestem – lumìnă Binecuvântarea

șterge Bezne : să se vadă  – pururi – Zarea …

 

să nu mai ardă – Negru și Crâncen – să nu fulgere Crimă

ci – între Inimă și Frunte – să întroneze o Rimă !

***

 

AM  ÎNDRĂZNIT  PESTE HAT

 

Molime – Crime – Odioase Trădări : e prea mult de-ndurat :

vreau – doar pentru mine păstrat –  Iluzoriul Uitării Regat…

în Umbra-unui Val de Ocean – așternut cinic – cumplit resemnat

îngân Epopee și-un Cântec – pe care Matrozii – de mult – l-au uitat…

 

…Jungle foșnesc – Halucinanți Șerpi – fără Colți de Păcate… :

Izvoarele Temeliilor  – toate – prevenitoare șoptesc – Desferecate…

nu am cui să înșir Galaxia Poveștii – dintr-o Singură Gură

dar Răul se-opri la Hotar : Caraghioasă Sculptură !

 

…nu-s Îngeri – nici Păsări – pe-aici : e doar o Arcă pe-Ocean

căci aici număr Vecìi – iar nu An după An… :

de cum am îndrăznit peste Hat – Liră-ntre Mâini căpătai

 

iar Buzele mele închipuie Vast Curcubeu – sau un Nai…

Sălbatic Țigan – m-am oprit dintr-o Grea Hoinăreală

iar Cortul Uitării – cu Stele – e-o Neagră (cu Dement Spor de Cuvânt !) – Furioasă Cerneală !

***

 

NU GĂSESC DRUMUL – DAR NICI NU-L MAI CAUT

 

nu găsesc Drumul – dar nici nu-l mai caut

Dervișul zbârnâie din Șerpi – cântând din Flaut

Muntele Molimei  – dramatic – iar s-a năruit :

dintre Ruine – -o Broască Albă  s-a ivit…

 

stau  (ca pe Strămoașe Scaune) – pe Gânduri

nu mă clintesc și nici n-aprind Lumina !

a mea e Boala – tot a mea-i și Vina

Ucise Zile trec – în strânse Rânduri…

 

nimeni nu mângâie un Tigru – ori Panteră

dar – dintre Vechituri – o Lebădă Severă

se-nalță – fâlfâindu-și Cântecul din Urmă…

 

…Amurgul orice Platoșă o scurmă…

…nu am venit la voi ca să petrec

ci să vă-njunghii – în Ritualul Vechi și Sec…

***

 

BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE

 

când – mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba Străbunilor mei

iar de-njurat : într-un Cântec al Zânelor din Tei  !

până și Răul – devine amabil – zburatic – de la Ciocârlii

când îl proclami răspicat – în Limba Sfintei Glii

în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au spintecat 

și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând – ROD-DIN-ARAT !

 

…Ochi în Ochi să ne privim

chiar dac-amarnic – ne dușmănim :

vor ști Izvoarele de sub Munți

Taina prin care să ne-mpace  : întru Înțelepciunea Celor Cărunți !

 

totul e Frumos și Adevărat

totul e Bun și Curat

când purcede din Rădăcini de Stejar

când se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !

 

…binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române

căci – din noi – doar atât mai rămâne…!

***

 

MĂ UIT PE GEAM : DRUMURI PUSTII ȘI CASE-N BEZNĂ

 

Motto :        Durerile din Dotare

                    și-ele vin pe-a mea Cărare

                   Molime și Pandemii

                   ne afundă-n Sărăcii…

 

mă uit pe Geam : Drumuri Pustii și Case-n Beznă

Păianjenii-mi țes Pânză pân’ la Gleznă…

Soare – Malițioase Păsări și Copacii

nu știu de Molime – iscate-n Crime și Carnagii

 

Oamenii Buni și Dispăruți au căpătat Arìpe :

pe Ramuri și în Norii Albi – scutură Clipe…

cu cât e mai Pustiu – mai Rău – în Lumea-Ncriminată

cu-atât mai veseli sunt Sticleți – în Nori-de-Vată !

 

Căzuții Oameni – putreziți de Ere

și-au trimis Jalba către Alte Sfere –

dar Nevinovăția Păsărească

 

acu-și răzbună Umilinți-de-Broască :

Triluri și Àripi – Cânturi și Vecìe

dovadă-s : dintotdeauna – Molima s-a fost numit ”Ticăloșie”…!

***

   

CE-MI PASĂ MIE DE VIRUȘI ORI BACILI ?

 

ce-mi pasă mie de Viruși ori Bacili ?

trebui’ să fiți – cu toții – Imbecili

să nu știți a numire Buba-mi Rea :

Ciuma-mi se cheamă – simplu : ”VIAȚA MEA” !

 

Cumplit Schilod – cutremurat de Febre

tărcat – de Rău și Bine – ca pe Zebre

am înghițit Otrăvuri – Umilințe-fără-Număr :

a mai rămas – din mine – Sfântul UMĂR !

 

pe el mi-am purtat Crucea – spre Golgòta

pe el am scris eu Slovele – cu Flota 

ca să ajung la Capătul de Zare

 

să-i trag – Lui Crist – O ULTIMĂ CÂNTARE…!

…când prin Noian Ceresc  – El mă va auzi

precis – de tot ce-i Chinul Omenesc – se va-ngrozi !

***

 

DE CE-AI LĂSAT – DOAMNE – ATÂTA TÂMPENIE – FĂRĂ DE RÂND ?

 

de ce-ai lăsat – Doamne – atâta Tâmpenie – fără de Rând ?

de ce-ai umplut toate Sufletele – cu Pământ ?

atâta Durere – pe Buricele Degetelor și-n Seară

încât ucidem – neștiut – ca să nu ne mai doară !

 

am făcu un Legământ Strâmb – cu Paznicii Porții

și – astfel – au crescut atâtea Nimburi Otrăvite – în jurul Genunchilor Sorții…

a trecut atâta Vreme – de când am vopsit Cerul

încât nu mă mai mișcă – de nicăieri – Misterul…

 

…e Liniște – acum – Smerită – în Crima mea :

de niciunde –  nu se mai vede CHEMAREA : ACEA STEA

nu-s trist de Liniștea de-aici –  și nici de-Acolo :

 

nici eu – nici Dumnezeu – nu cântăm SOLO

…Pasăre Neagră – Pasăre Neagră – nu am nici Credința cea mai vagă

precum că – la Încheietura Mâinii – voi regăsi Copilăria – ori că Heralzii Pâinii 

vizibil și benefic – vor dispărea – ori – măcar – or să scadă…

 

…ci doar că Mălura mă va-nmlăștina – și – firește – mă vor iubi Câinii…

**/*

 

STRANII CRANII SE ÎNALȚ’ SĂ MĂ SĂRUTE

 

Stranii Cranii se înalț’ să mă sărute

Siluetele Băloase se tot scurg – din Bezna Apei :

voi avea Îmbrățișarea unei Vieți  – și Seci – și Slute

voi avea Îmbrățișarea-de-Final – și …Coada Sapei !

 

n-am avut – în Minți – Popoare – Rege să le fiu – Ocult

n-am avut Urechea Crină – Aștrii Arzători s-ascult

n-am avut nici Armonia și nici Harul cel Divin

căci în Beciu-adânc al Firii – contemplam Potir cu Vin !

 

n-am băut Mireasma Sorții – luminând – vast –  Bolta Porții

dar nici n-am gândit la Moarte și la Taina Vie-a Nopții :

atârnat ca Iuda – Bietul – între Ceruri și Pământ

 

am uitat și de Ființă – și de-al Lunii Legământ…

…Stranii Cranii mă-nconjoară și mă sorb din Graal Potir :

poate  – după Moarte – ROATA se va smulge din Nadir…!

***

 

AI  SALVAT  ȘI AI CRESCUT  PROMOȚII DE CĂLĂI

 

ai salvat și ai crescut Promoții de Călăi

vin înapoi – în marș – cu Măști-de-Dumnezei

să tortureze și ucidă Suflete de Crin

să răsplătească Binele – cu Rău  : de-aceea vin !

 

cutremură Pământul – sub Pași și sub Securi

au crescut Diavoli – în Evii cei Obscuri

sprijină – cu Junghere – un Cer Înlăcrimat

și-L răstignesc – într-una – pe Crist Însângerat…

 

…fii Înțelept – nu Prost-de-Blând – Drumețe

nu lua drept Nevinovăție – Crâncena Tinerețe !

nu crește Șerpi – la Sânu-ți Scofâlcit

 

căci Șerpii năpădesc și mușcă Mâini ce i-au hrănit…!

…însângerate Liniști pe Căi se prăvălesc

alunec pe Cadavre : doar pe Călău numesc…

***

 

APTER ÎN STICLĂ

 

Mișcarea Mădularelor se opintește – -n van : Văzduh-de-Sticlă 

și Vorbele-s decapitate și meschine

căci se izbesc de o Sticloasă Ascuțime :

Plămâni respiră scurt – brutalizați de Pâclă !

 

da – fiecare dintre noi e-un Exponat – măcelărit Vitrine

și fiecare dintre noi nu se întreabă : ”cine

ne-a azvârlit în Gardian-Cristal

făcând – din orice Om – un Nesfârșit Oval ?

 

ne limităm la a ne oglindi – Strigoi

în Luciul unei Pușcării-de-Păsăroi :

am uitat Zborul – ne atârn’ pe Umăr

 

și-am învățat – ca Stârpituri Târânde – doar un Număr…

nu mai adăugați Nisip – în Sticla-Cer :

Zeii – nicicând – nu sunt primejduiți – Acolo – de-un APTER…

***

 

EA

 

blestemați Cerul – în Zenitul Său – cu 

Numele Ei

blestemați Nufărul Cosmic – drept în 

Mijlocul Potirului său – cu Numele Ei

blestemați Îngerii Empireului – până la 

Înălțimea Zborului Păsărilor – cu 

Numele Ei

binecuvântați Acel Loc – din 

Toiurile Pământului – unde-și au Mumă Izvoarele – cu 

Numele Ei !

 

din Blestemul Luminii – se vădesc 

Ochii Ei

din Binecuvântarea de-Ntuneric – se iscă 

Scânteierea Poruncilor Ei !

 

fiți  bineveniți în 

Tărâmul Străbunilor Florii de Crin – întru

Cântecul Ei

fiți bineveniți în 

Tărâmul Graal-Potirului – întru 

Roua Rugăciunilor Ei !

 

Leac al Minunilor – du-te de-o întâmpină !

Astru de Cristal – Strămoș al 

Tuturor Aștrilor Cerului – du-te de-i luminează 

Calea spre noi !

 

Ea este Regina Sufletelor noastre

Ea este Mireasma Tuturor 

Grădinilor noastre

Ea este Boarea care împinge 

Corabia – spre Nordul Scăpărător al 

Viselor noastre !

 

Inorogilor – Salamandrelor – Gnomilor

Elfilor – Fascinante

Ondinelor – aduceți Slava de Astrală Nea

pe Tava de Foc Vulcanic – drept în

Fereastra lui Crist – acolo unde vibrează 

Aerul-Apa-Cerul-Pământul – de

Înălțimea Tronului Ei

Dumnezeiesc !

 

…aduceți Tronul în

Fereastra Lui

Crist  : toți Munții-i voi 

sorbi !

 

…altfel – jalnic

VOI ORBI

***

 

PORUMBEI SE-AVÂNTĂ-N CERURI – FĂRĂ HAMURI

 

Porumbei se-avântă-n Ceruri – fără Hamuri

iar Copacii trag dintr-înșii Mii de Flori : SLAVA DE RAMURI !

…Oameni se târăsc – ca Viermii – -n ”Pandemie”…

…o Poveste fără Început ori Capăt – …zice-oi ție…

 

Primăvara explodează în Cireși !

…Oamenii n-au voie la întins Cămeși…

Primăvara  luminează și învie !

…Oamenii se prăbușesc – carbonizați – în Vrie…

 

…de ce nu v-ați unit – întru-Armonie – cu Natura ?

de ce a spune că ”Hristos a înviat !” – …vă doare Gura ?

Împărtășiți-vă cu Lingurița Nemuririi !

 

Credința-n Soare : Razele Iubirii !

Omizi Posomorâte – uitarăți SĂ ZBURAȚI !

fiți Fericiți și Luminoși : cu CRIST – voi sunteți FRAȚI !

***

                      Adrian Botez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.