STINS… (poeme și prozopoeme…ieșite din vreme) de Adrian Botez

PARTEA A II-A

7-DEZVĂLUIREA CĂDERII ÎNCEPUTURILOR

Balaurii înoată prin Valur’le de Piatră

mânați de Focul Sacru – dintru Zeiasca Vatră :

totu-i Ocean de Flăcări – dar Tainicu-i Adânc

ascunde TIMP și VIAȚĂ  : MUGURI – ce-acuma plâng

pe care-n Viitoruri – însă – Stihiile nu-i frâng !

…așa e Începutul : FOC – GROAZĂ și SPĂIMARE !

doar  ORBUL moșmondește   –   în MISTICA LUCRARE !

…Balaurii îngheață – și PARA doar sticlește:

deschide  – de-acum – Ochii – și intră în POVESTE !

din Fierberi de Oglindă – Făurărìi de Iad

acum se încleștează : FORME – CULORI și VAD…

ce-a fost – cândva – Balaur – se-ncântă în COPAC

ZVÂRCOL – Titanul Veșnic : domesticit în VEAC…

din CĂRȚILE DE LAVE – cad STROFE DE IZVOR

din ROATA DE OTRĂVURI : închipui’ OM    – PRIDVOR…

din tot ce-a ars spre CERURI : MĂRGĂRITAR-PĂMÂNT

se îmblânzește-n COLBURI – în DRUMURI și în CÂNT…

la MIJLOC DE ZAVISTII și FULGERE DE FIER

stă LEBĂDA-CETATE : ÎNCORONAT TRUVER…

*

…începe-o NOUĂ LUME : nu știu de-i Rea sau Bună…

erau doar CATACLISME : sunt FIICE DE FURTUNĂ !

voi veți dura CORĂBII – să treceți  – de-APĂ ! –  -OCEANE :

TRUVERUL vă descântă : ”Trageți – vârtos – la RAME !

Lăsați în urmă GÂNDUL :  înmuguriți MII GAME !

***

8-”V-ORDON : FIȚI OPTIMIȘTI ! – CĂCI LUMEA E FRUMOASĂ…!

v-ordon ! – FIȚI OPTIMIȘTI ! – căci Lumea e Frumoasă !

iar – pe la margini – de te uiți – e Bună și Gustoasă !

…așa veni Comanda – de la CENTRU :

Votați – într-una – numai : <<PENTRU>> !

…Lumea Asta-i chiar ”Frumoasă” 

BLANĂ   : ROASĂ și JEGOASĂ !

și e ”Bună” –  cum doriți ! 

ca…UN CIRC DE SATELIȚI !

Nu fiți pesimiști – V-ORDON !

…”Fericirea” stă-n Piron

spânzurată c-un Cordon…

…OPTIMIȘTI să fim…?! – …Motivul ?

SĂ  NU-ȘI  PIARDĂ  LUMEA  TIVUL !

…Lumea Asta-i ca un Brânci :

ți l-a dat – și-acum te plângi !

cine ți l-a dat ? – ghicește

altfel – te faci Solz de Pește !

…apoi – te vor vizita

ZEI-DE-LUT – din Mahala :

te-or întreba – până-n Zori…

când – FIRESC ! – te scoli și…MORI !

…e ca un Șiroi de Zoaie :

duce cu el – din CĂSOAIE

și Bidoane – dar și Crini

Sfinți Băloși – Sfinți Asasini

Cadavre  de Vise – Arte

Mormăieli – și Geamuri Sparte…

…nu-ntrerupeți Filmul Zilei :

nu-s Genii – nici Urma Milei…

…ai doar ce-ai pierdut la Rișcă :

Purici – MII ! – …ei SCRIU – când pișcă:

te țin treaz – așa se spune

pân’ la Munții-n Rugăciune…

***

9-CIOCOISM  ”MISTIC” (rubaiyat)

ca Burghiu-mi  pătrunde – adânc – în Rană și-n Creier

un GREIER : ce vrea ? – să cânte – până la CERUL-CUTREIER !

dar să nu-l vadă Oameni : SĂ RĂMÂNĂ-UN MISTER !

…Dumnezeu l-a surzi – proptindu-l – în Ceruri – la vreun…MINISTER !

***

10-CERERE ÎNDREPTĂȚITĂ (rubaiyat)

Legal Mister – uitat în Fulger – în Stele și-n Crai Nou

dumìcă Temelia Lumii – lăsând – de pază – -Acolo : -un BOU !

…MII AFRODITE SINUCISE – plutesc – într-una –   -n  VAGUL STYX :

CHARON – pentru Statistici SCRISE – cere – lui HADES – să-i dea…PIX !

***

11-DEZAGREGAREA  LOGOS-ULUI (rubaiyat)

trece-un REFREN ACVATIC – printre Păduri și Stele

dar – vai ! – l-auzim doar…eu – și TREISPREZECE  IELE !

…atâta Dezordine-n Lege – și-n Univers

că-ți vine a șterge – într-una – ULTIMUL VERS !

***

12-UN SFÂNT SE DĂ ÎN LEAGĂN

un sfânt se dă în leagăn – iar tulburându-și nimbul

dar cerul și pământul refuză – ambii – schimbul :

preajma de-aici – precum și cea de colo – identic otrăvite

scurg –  peste noi – istorii –  cacialmale – cu vorbe diferite

scurg sângele din straiul Lui Crist – asasinat

scurg crime – cu duiumul – din regi fără regat

încât lumea de-aicea – precum și cea ce vine

sunt doar spălare-n public : Izmenele Divine…

…unde te duci – duhnește – a crimă și a zoaie

chiar dacă nu-ncepură  –  pe față  –  crunt  –   războaie :

război și nimicire sunt gândurile noastre

clătite în gunoaie – și în fecale-albastre…

…dă-te în leagăn – sfinte – și-aureola-ți lasă :

PENDULUL tău   –  din suflet  –  mereu oprit !   –       …”E-ACASĂ”…

***

13-PAIAȚA RĂSTIGNITĂ

ce dac-ai suferit – te-ai răstignit – o Viață ?

îi pasă Oalei de pe Plită – săltăreață !

…când sui pe Eșafod – să-ți smulgă – prin Topor – biată – Viața

toți Gură-Cască-aclamă pe Călău – nu Victima : ”PAIAȚA” !

***

14-”DE UNDE ȘTII CĂ-I PARADIS ?

Elfi dansează pe Faleze – un Licorn alintă-o Zână

iar Ondinele îți cântă  –  nu un Ceas : O SĂPTĂMÂNĂ !

…”de unde știi că-i Paradis ? – e doar răsuflătură !

…dar orișiunde-i Paradis !  –  numai taci tu – din Gură !

***

15-FUGA DE ABSURDITATE

a murit Înghițitorul de Săbii : s-a înțepat c-un Ac !

…te lupți – o Viață – cu toți Zmeii : și mori – trăgând de-un Crac !

iar voi numiți ABSURDITATEA  :  că-i ”Viață – într-o Lume” ?

…prefer să stau – Aici – pe Lună – udând vreo Trei Legume…

***

16-EU

Nestatorniciile Târzii – ale Lavelor Melancoliei :

Vechi Morminte Amicale – ce mă-ndeamnă pe Tărâmul Melodiei…

am cântat – în Nopți Blajine – printre Cei Ce Nu Mai Sunt  :

niciodată n-am pus Vieții – Amintirii : BANAL PUNCT !

…câte-Oceane – și Terasele Lunare – n-ascultau

când  Corăbiile Vieții mele (VECHI BOEM !) – prin PORT treceau !

nu a fost Regină-a Lumii să n-o binecuvântez cu un POEM

n-a  fost Cal de Spumă-a Lunii – să nu-ncalec : nu de ZBORURI eu mă tem !

…Singur – în Nemărginiri Suave – SCRIU – CU ZBORUL MEU

EPOPEEA LIBERTĂȚII – de-a nu fi nici Mort – nici Viu : ci – mereu – EU !

Nimănui nu datorez vreo Rază – din Cununa mea :

Sunt – EGAL ! – Amant al Zânei Bune – gelozit de Zâna Rea !

…acest DUH – Fără Astâmpăr – fără Țărmuri – sloboziți-mi – ZEI – ori CRIST :

altfel – nu voi fi – în Orice Lume – decât un TRUVER – și MUT – și TRIST !

***                                    

17-PRIVIGHETOAREA (rubaiyat)

s-au stins Lumânările – pe Ceruri – la Slăvitul Altar :

din Beznele PRIVIGHETORII – -n valuri – CÂNTU-ȘI VARSĂ-NTREG  HAR !

…căci Ea – REGINA LIREI – se simte LIBERĂ – cutează CU TĂRIE

numai când TOTUL ESTE STINS – ca în Mormânt – ca în Neant : EA  –   singură  –  e VIE !

***

18-NAUFRAGIATUL DE PE PLUTA ”MEDUZEI

sunt întristat – de zile ce-au trecut

și n-am avut cuvinte de-mprumut :

un Naufragiat – pe Pluta Biet-”Meduzei”

căutând Tărâmuri – în Acreala Buzei…

sunt întristat – de Zile-Paranteze

când fâlfâiau deasupră-mi Corbi – nu Slove Treze

Cenuși vărsam – loc de Nădejdi pierdeam :

pe-același Orizont-Pârjol ne-aflam…

…de-aș fi avut – în Ochii-mi – Fulgere-de-Frază

aș fi-ntocmit – în Miez de-OceanMÂNTUIRI-OAZĂ

dar n-am păstrat – în plin Dezastru-al Lumii

măcar Raza de Lună : CHIPUL STRUNII

…Pluta ”Meduzei” – CRÂNCEN-CANIBALĂ

m-a smuls dintre Truveri – făr’ nicio fală…

***

19-PRIZONIERUL (rubaiyat)

cântă doar Hulubii – Zorii cei de Zi :

eu sunt Prizonierul LENEI DE-A RÂVNI :

cu cât adorm – mai aspru – în Focul Jigărelii

cu-atât – în Geam și-n Suflet – cresc SIHLELE ZĂBRELEI !

***

20-ABULIE TERESTRĂ (rubaiyat)

nu mă caută vreun Străin

și nici eu nu-s Pelerin…

dospim Propria Putoare

și strigăm : ”RĂSARĂ SOARE !

***

21-LAȘITĂȚI  COTIDIENE

suntem datori atâtea DRUMURI – pe Pământ și-n Stele !

dar noi am îndrăgit doar HAT – și UMBRE DE ZĂBRELE !

CUNOAȘTERE” – în mintea noastră-i : ”JUNGLĂCRIMINALĂ :

nu îndrăznim să trecem PRAG : COLINDA SFÂNT-BANALĂ !

***

22-PARADIS

…băgați de seamă : Zilele se sting – iar Nopțile – nefumegând – s-aprind !

suntem luați de Ape Clocotite : ne-adăpostim – în Stele – pe un Grind…

…și cântă Păsări – Îngeri țin Isonul : ne-am dat – cu tot cu Lumi – DE-A ROSTOGOLUL !

până ce – din Bordei Ceresc – ieși HRISTOS : ”Căutați – aflați – ÎNDATĂ – TOȚI – BEMOLUL !

…și trec COCORII STROFE LUNGI CELESTE !   –  țipând să ne zorim spre MELODIE !

căci – dincolo de Lumi – e ARMONIE : O CARTE-a GLORIEI – ACUM ! – au început să SCRIE !

SORII se-ascund sub Fețele de Mese : încep să intre – -n CARTE – ZÂNI-CRĂIESE !

nici LUNA nu se simte la-ndemână : pe POARTA-UITĂRII – rușinată – iese…

…începe-OSPĂȚUL FIRII : eu și CRIST – de-o parte și de alta-a VINEI

‘cercăm să prindem – DREPT LA MIJLOC !CÂNTĂREȚ: ”UN GREIERE-SUSPINEI

…l-am prins : răsfață-și el LĂUTA – înșiruindu-și Stelele pe STRUNĂ

ACESTA-i Binele din Univers – când pân’ și Mincinoșii-n Vers se-adună

și cer DREPTATE – FRUMUSEȚE și IUBIRE ! – …descântă : ”RETRO ! – MĂTRĂGUNĂ !

 …eu și cu CRIST  – VISĂM ACELAȘI VIS ! – în LOTCI CUTREMURATE – din LAGUNĂ…

***

                                                                                                       Adrian Botez

PROZOPOEME : ”VĂ  DAU  SĂ FACEȚI  TEME !

1-STRATULAT ȘI OCHII (prozopoem)

Stratulat (om tare de treabă, de altfel : OM DREPT  ȘI ÎNȚELEPT, ATOTÎNȚELEGĂTOR și CU SUFLET DE AUR! – …aducând LECUIRE și SFAT DE BINE – oricui cerea, dar și oricui vedea Stratulat, că cere…”CU OCHII” ÎNLĂCRIMAȚI…de UMILINȚĂ, de NEDREPTATE, de fel și soi de NĂPASTE!)  – …da, acest minunat om, STRATULAT ! – se îmbăta, acum, din ce în ce mai des. Și, în timpul visurilor sale – URLA !

Când era treaz – tăcea și făcea. DAR NU-ȘI STRIGA,  COLEGILOR și MULȚIMILOR –  VIZIUNILE DIN VISURILE SALE !

Încercase cândva, nu fusese nici crezut, nici înțeles…și se lăsase păgubaș…nu avusese decât ”DARUL” PROROCIEI NE-CREZUTE…nu și ÎNCĂPĂȚÂNAREA CASANDREI…!

…Și, deci, treaz fiind, urma să fie ÎNȚELEPTUL și LECUITORUL SUFLETELOR. Când era beat, însă – URLA, URLA, URLA ! – APOCALIPTIC URLA!…cât îl țineau gura și bojocii – URLA ! Căci, prin somn, vedea Oceane de OCHI. STRATURI-STRATURI de OCHI, ÎNFOCAȚI DE MILIOANE DE DURERI…: MII, MILIOANE DE OCHI – exasperați, muți și stând să plângă, de mânioși ce erau…dar muți ! 

OCHI ARZĂTORI – CA RUGURILE-N NOAPTE.

…Azi așa, mâine tot așa…nu mai puteau răbda vecinii și colegii urletele sălbatice, turbate, ale bețivului Stratulat. Când era treaz, îl întrebară de ce urlă. Și, deși ”avea toate cuvintele la el” –  tăcu.

Ajunși la capătul răbdării – vecinii îl internară, pe ”agasantul” Stratulat, într-un OSPICIU.

*

…De ce-ai tăcut, Stratulate ? Doar știai bine că visurile tale ÎNSEAMNĂ CEVA ! – nu erau doar vise de bețiv…!

De ce-ai tăcut, Stratulate ? – căci, într-un (aparent !) ”bețiv de rând”, se strânseseră toate durerile ȚĂRII și NEAMULUI său…se pogorâse, într-un ”BEȚIV RĂSTIGNIT PE ADEVĂR”, într-un ”bețiv” care ”curăța” ȘANȚURILE  MLAȘTINII-LUME  – DUHUL SFÂNT. DUHUL PATRIEI și-al NEAMULUI său… 

…Tu, Stratulate, nu te îmbătai, de fericire ori de plăcere, tu, Stratulate, nu te îmbătai, ”din ce în ce mai des”, pentru că erai un prăpădit vicios… – …și asta o știau FOARTE BINE, parșivii și lașii tăi de vecini, colegi… Căci, dacă le era să le pese de tine și de motivele urletelor tale, te-ar fi descusut, cu răbdare și înțelegere. Dar SĂ AI RĂBDARE și SĂ ÎNȚELEGI  – sunt lucruri TERIBIL DE GRELE…mai ales când ”ASCUNZI MUSCA SUB CĂCIULĂ”! – …și ei nu voiau să se-nhame, ”pe daiboj”, la alte lucruri, decât la fleacurile și ”mișculațiile șmechere”, ale vieții lor – serbede și inutile…Vecinii, colegii tăi  – ar fi făcut pe dracul în patru, să se distreze și să-nșele fraierii, ÎN MIEZUL DEZASTRULUI ! Ei, vecinii și colegii tăi, ar fi clădit CAZINOURI și CRÂȘME, BORDELURI-MII – chiar și ÎN MIJLOCUL IADULUI ! – …numai să scape de REALITATEA CEA CRUDĂ, A CENUȘII STINSE !

…Tu, Stratulate, de fiecare dată, te îmbătai, pentru că nu mai suportai GLASUL DUHULUI SFÂNT, nu mai suportai ce-ți arăta, ce s-a ales din PATRIA ta, din SOARTA NEAMULUI tău  –  ce-ți revela DUHUL SFÂNT ! 

URLAI APOCALIPTIC, în somn – pentru că ÎNȚELEGEAI CEEA CE-ȚI TUNA ȘI FULGERA, în minte și-n suflet – DUHUL SFÂNT !

Pentru vecini și colegi a fost mult mai comod să te ”eticheteze” drept ”NEBUN” – și să scape de tine, îngropându-te, de viu, într-un OSPICIU. Bănuiau ei că nu urlai tu degeaba, CĂ NU ERAI SMINTIT – CI VIZIONAR ÎNȚELEPT, LECUITOR DUMNEZEIESC ! – …ȘTIAU, ÎN ADÂNCUL ABISAL AL CONȘTIINȚEI LOR ”DE BÂLCI”, CĂ TU ERAI CEL MAI ÎNALT-ÎNȚELEPT ȘI SUFLETIST, dintre ei… – …dar de ce să se complice, de ce să se-mpovăreze și cu VIZIUNILE APOCALIPTICE, ALE UNUI …”BEȚIV”?!

Căci, în VIZIUNILE tale, Stratulate-CASANDRĂ, tu îți vedeai PATRIA SUGRUMATĂ ÎN SOMNUL EI VINOVAT, o vedeai JUPUITĂ DE VIE ! – o vedeai jefuită, prin TORTÙRI CUMPLITE, de GÂNDURILE EI SFINTE, DE GESTURILE EROICE ȘI DE OBICEIURILE SĂNĂTOASE, ALE STRĂMOȘILOR…jefuită de DUMNEZEUL EI-HRISTOS ! – …îți vedeai ÎMPĂRĂTESCUL tău NEAM – UMILIT, ÎNGENUNCHEAT, TRAS PE ROATĂ, ARS și ÎNGROPAT DE VIU – DE SUTE ȘI SUTE DE ANI ! – …de TRĂDĂTORII-PUZDERII, DINLĂUNTRUL PATRIEI tale, care complotau, PE ”BANI MULȚI ȘI BUNI” – COT LA COT CU HINGHERII ȘI CĂLĂII STRĂINI ! – …la STINGEREA NEAMULUI tău și la ȘTERGEREA DE PE HARTĂ A PATRIEI tale…: NUMELE PATRIEI, precum și ”SĂLĂȘLUITORII” EI – ERAU SCHIMBATE/SCHIMBAȚI : NUMELE LOR-”SĂLĂȘLUITORILOR” PATRIEI erau  NUMELE  CĂLĂILOR  EI !

…Și URLAI, URLAI APOCALIPTIC : da, ADEVĂRUL E DUREROS, LA CULME, PENTRU CEL CE-L ȘTIE…dar și ”AGASANT”, pentru cei ce NU vor a ști ADEVĂRUL…căci i-ar tulbura, din MIȘMAȘURILE LOR JALNICE, JOSNICE, CUMPLIT DE PUTUROASE !

…Iar TRĂDĂTORII, altădată plătiți din greu, să STINGĂ NEAMUL tău, să sape MORMÂNTUL NEAMULUI și al PATRIEI tale – erau, acuma, doar SLUGI și SCLAVI, care, cu rânjete slugarnice, LUSTRUIAU CIZMELE CĂLĂILOR…serveau la OSPĂȚUL-PROHOD, al PATRIEI ȘI AL NEAMULUI tău…OSPĂȚ LA CARE STRĂINII-ADUȘI-DE-VÂNT ÎȘI HOHOTEAU VICTORIA, ASUPRA ”GRĂDINII MAICII DOMNULUI”!

…Dar să nu creadă CĂLĂII, cum și TRĂDĂTORII, precum că CERUL E GOL DE CÂNTAR și de PEDEAPSĂ !

Ați JUPUIT ? – JUPUIȚI DE VII VEȚI FI !

Ați ARS DE VIU – NEAMUL ÎMPĂRAȚILOR LUMII ? ARȘI DE VII VEȚI FI, ÎN FOCUL LACRIMILOR OCHILOR, CELOR VISAȚI DE ”BEȚIVUL”-CASANDRĂ –  STRATULAT !

…Și, țineți bine minte : PENTRU TRĂDĂTORII NU EXISTĂ ÎNDURARE ! De la SLUJIREA OSPĂȚULUI CĂLĂILOR – DREPT ÎN NEANT VOR FI ZVÂRLIȚI, PENTRU VECIE – TOȚI CEI CE ȘI-AU VÂNDUT ȚARA, PE TREIZECI DE ARGINȚI  !

…Ca să nu mai existe, și pentru alte PATRII și NEAMURI (de AICI, ca și din ALTE LUMI !) – ”OCHI-DE-SOMN”, care SĂ-ȘI  PLÂNGĂ, ÎNSPĂIMÂNTĂTOR ! –  AMĂRĂCIUNEA, NĂPĂSTUIREA, DUREREA, NEDREPTATEA,  SMULGEREA  SUFLETULUI,  DIN  PIEPT… !!!

***

2-SURPRIZA LUI SCARLAT (prozopoem)

Ceasul Catedralei bătea de amiază.

…Scarlat, voind să se trezească din somn (ÎN SFÂRȘIT !), urla, cu ochii închiși, cu pleoapele strânse, bătând cu pumnii în patul ce-l susținea (încă…) :

-NU VREAU SĂ MĂ-MBRAC ! NU VREAU SĂ MĂ-MBRAC ! NU VREAU SĂ MĂ-MBRAC !

Uitase că, beat-pulbere fiind (cu o seară înainte, fusese la o macro-agapă, cu colegii de serviciu), după ce, cu greu, întors la gazdă, își nimerise camera și gaura cheii de la ușa camerei sale… – …SE CULCASE ÎMBRĂCAT…!

…Buzunarele – TOATE ! – îi atârnau goale și deplin SECI, întoarse pe dos, ca ale unei SPERIETORI DE CIORI…buzunare golite cine știe de cine, de la CRÂȘMĂ…: cel mai probabil  – DE EL ÎNSUȘI ! – …căci își auzea vocea, ca prin ceață, strigând, cu ”generozitatea” celui ce-și pierde mințile, scufundându-le în beția alcoolului : ”ÎNCĂ UN RÂND !”…PÂNĂ CÂND, DÂND ”CU RÂND”, DAR ”FĂRĂ SOCOTEALĂ”, TUTURORA… – RĂMASE EL …”FĂRĂ RÂND”, SINGUR ȘI ”DEPLIN USCAT” …!

Nimeni nu se mai uită la cel ce, SINGUR,  își ”usucă” buzunarele AVUȚIEI, odinioară doldora…Toți pleacă de lângă fostul ”generos”…rămas departe de orice lume…„ÎN PUSTIA AMĂRĂCIUNII… – …DEPLIN VLĂGUIT, de LIPITORILE-FALȘI AMICI…și rămas doar cu amintirea a ce a fost și avut…odinioară…ÎNAINTE DE A-ȘI CUNOAȘTE (CU ADEVĂRAT !)  CĂLĂII-AMICI !

*

…”NU NE VINDEM ȚARA !”

…Ce să mai vindem, cui să mai vindem – CÂND ”AM DAT-O, TOATĂ,  DRACULUI    –   POMANĂ” …DE MULT…?!

”GATA CULCATĂ ȘI-MBRĂCATĂ … DE-NGROPĂCIUNE”…!

…BIEȚI  BEȚIVI  NĂUCI… –  …DORMINDU-L PÂNĂ ȘI PE DUMNEZEU-CEL-DIN-AMIAZĂ !

***

3-O PARABOLĂ CONTEMPORANĂ (prozopoem)

…Să vă povestesc, dragii mei, o poveste, cu Zmei și Feți-Frumoși ?

…Eu zic să vă spun, mai bine, o poveste ADEVĂRATĂ, din zilele noastre !

…SCURT, ACUM ! – …ceva ABSOLUT AUTENTIC, VĂZUT și AUZIT DE MINE ÎNSUMI…!

Trag nădejde să vă placă ce vă ”vorovescpovestuiesc” – și să plecați, de la mine, cu un strop, măcar –  mai bogați, în Duh…

Deci…încep !

*

…S-a nimerit, într-o vară, să se întâmple ce s-a-ntâmplat… : ÎNTÂMPLAREA…despre care am de gând să vă povestesc – …azi, aici.

…Monseniorul, Arhiepiscopul Romano-Catolic de I. (anunțat de vreo lună, cu surle și trâmbițe, că ”VINEEE !!!” ), a sosit (cam tare sastisit…), ÎN SFÂRȘIT, în orășelul X., în ”Sfântă și Duhovnicească Vizită” – și i-a spus preotului paroh al locului (Sfinția Sa, preotul P. – UN OM TARE DE TREABĂ !), să adune cât mai mulți credincioși, la Casa parohială, din orășelul X.

Deși Vasile (un cunoscut de-al meu) este ORTODOX, preotul paroh romano-catolic, fiindu-i Vasile bun vecin, l-a rugat să vină, și el, ”LA ȘEDINȚĂ” (pe de o parte, SINCER, ”din prietenie și bună vecinătate”, pe de alta, pentru că spera să fie, și Vasile, ”la număr”… – …spre a da ”Sfintei și Duhovniceștii Vizite” un aer cât mai …”FESTIVISTO-FASTUOS”…dacă nu chiar ”GRANDIOS”…cum s-ar fi cuvenit, ”de fapt și de drept” : ar fi fost și greu de realizat ”GRANDOARE”, numai cu o ”mână” de auditori, fie ei orișicât de smeriți…preotul avea o parohie destul de…”anorexică”…!!!). 

Vasile a acceptat, fără niciun comentariu. 

Ca-ntre prieteni – și buni vecini.

…În sala de ”ședințe”, de la Casa Parohială, erau strânși, acum, vreo 25-30 de oameni…(dimpreună cu un bun prieten romano-catolic, mă strecurasem și eu, stimulat de curiozitate, dar și de ”seceta” de public ascultător… – …în fața nu a orișicui, ci a ÎNSUȘI MONSENIORULUI…!)

Vasile, văzând că nimeni nu voiește a se așeza în față…alese un scaun (cam scârțâitor…) – oftă discret…și se așeză, drept față-n față cu Monseniorul.

Prima parte a discursului Monseniorului a fost, de fapt, UN CURS-ELOGIU ADUS ”MINUNII DUMNEZEIEȘTI A TEHNICII ȘI, MAI CU SEAMĂ   –   A ELECTRONICII” !  – …și s-a sfârșit cu următoarea remarcă, din partea Monseniorului :

– …Deci, azi, dacă ar veni CRIST la noi, nu și-ar mai juli picioarele goale […eu m-am gândit, imediat : ”Așa-i, s-ar îmbrăca-încălța de la ARMANI…poate-ar purta și POȘETĂ GUCCI…mai știi, păcatele mele…?!”] : ar face-o cu AVIONUL CU REACȚIE… CU RACHETA !…și și-ar scrie FERICIRILE”, PE CALCULATOR ! Iar SFÂNTUL APOSTOL PAUL n-ar mai predica, ostenit de atâtea drumuri – CI AR AVEA  EMISIUNE  LA  TELEVIZOR,  LA  ORĂ FIXĂ !

…Și Monseniorul s-a așezat pe jilțu-i (din vreme pregătit, în spatele unui mic birou), surâzând fericit, ca de-o mare împlinire…în fața ”turmei” sale, pe care și-o credea ”în delir”…”în extaz”…deși nu se auziseră aplauze, ”nici de sămânță”, măcar… – …nici înainte de discurs, și nici după…

Dar el, Monseniorul, era fericit : adusese, în Sfântul Lăcaș al Domnului, ÎN SFÂRȘIT  –  LUMINĂ !

Împăcase, excelent – ba, chiar în mod VIZIONAR, ELEGANT și CONVINGĂTOR –  Religia cu Știința…pe Dracul cu Dumnezeu ! 

…Ce poate fi mai sublim ???!!!

…Atunci, deodată, îl văd pe Vasile, cum, oarecum stingherit, dar cu demnitate, se ridică (păzind, cu sfințenie, să nu-și scrâșnească scaunul, pe parchet !) – și grăiește cam așa :

– Vă rog să mă iertați, ÎNALTPREASFINȚITE…MONSENIORE…sunt ORTODOX, dar TOT CREȘTIN…îmi permiteți, oare, să spun, și eu, ceva…? – …legat de cele expuse de ÎNALTPREASFINȚIA VOASTRĂ, firește… ” 

Umflându-se în straiele-i bogate, de Înalt Ierarh, PRINȚ AL BISERICII ! – Monseniorul catadicsi (cam strepezit…), a-i răspunde lui Vasile…după vreo câteva clipe de confuzie (”un ORTODOX ?…ce are ăsta de-a face cu noi ?…ce idee, și la popa ăsta al meu !   –   …și  ce  are  de  zis,  în  definitiv,   unul ca el…un eretic… ?” – …vorbea, cu sine însuși, Monseniorul), înălțându-și Sfânta-i Mână Dreaptă, ca pentru o binecuvântare…cam șovăielnică :

”-Mda…sigur…sigur…chiar e bine să…hmmm…sigur…sigur…”  – și se lăsă pe spate, în jilț. Ostenit de atâta…toleranță hiper-generoasă (chiar…mizericordioasă!).

Vasile tuși de vreo două ori, să-și dreagă glasul, spre a fi auzit de întreaga cinstită adunare (nu doar de Monseniorul din fața sa…):

”-Păi…cum să vă spun…eu gândesc cam așa : eu sunt DEPLIN convins precum că, în aceste momente, chiar, când noi vorbim…ce vorbim noi…și cum vorbim… – …atât HRISTOS-DUMNEZEU, cât și SFÂNTUL APOSTOL PAVEL, își sângerează, în noi, în SUFLETELE NOASTRE –  SFINTELE LOR PICIOARE GOALE, zdrențuindu-și-le, ÎN BOLOVANII, TERIBIL DE ASCUȚIȚI, AI PĂCATELOR noastre – și pururi răstignindu-se, pe TRUNCHIURILE ÎNSPĂIMÂNTĂTOR DE ASPRE ȘI PE CRĂCILE RUGOASE, ale PROSTIILOR noastre…”

…După ce zise ce-l ustura la inimă, Vasile s-a așezat, înapoi (…”cătinel”…), pe scaun … – …într-o liniște mormântală…tulburată doar de zborul muștelor, pe tavanul sălii…muște spre care privea, acum, gânditor, Monseniorul…

Și-l și văd ridicându-se în picioare, pe Monseniorul…și gângăvind, teribil de reflexiv :

– Mdaaa…ciiine pooaaate știii…?!” – și, dintr-odată, dându-și seama că roșește în fața laicilor (…cât și a unui ortodox, pe deasupra…căci nu știa și de mine, ”că-s față”…!), a strigat, cu voce de stentor :

-GATA ! AM RIDICAT ȘEDINȚA!

”ȘEDINȚA” (…oamenii…) s-a ridicat, târșâind și scrâșnindu-și scaunele, pe parchet…dar tot i-am auzit, înapoia mea (…”în retragere”… :    mă țineam departe de Vasile : nu că-l trădam, sau că mă desolidarizam de opiniile lui… – …dar, în materie de religie creștină contemporană, totul e…”Pe gheața subțire!, de Gheorghi Brianțev”…să nu cumva să fim bănuiți, Doamne ferește, de vreun… ”complot antipapal” !!!) – …i-am auzit, precum vă ziceam, pe doi creștini, din parohia preotului P. (romano-catolici, firește !), vorbind (cât de cât…), în șoaptă :

-Băi, cum i-a mai <<tras-o>> ortodoxul…Monseniorului…!

-Taci, băi, că te-aude !

-Cine ?

-Monseniorul, cum <<cine>>?

-Ei, scârț…nu mai pot eu…” – auzii finalul discuției ”sotto voce”…

…Eu nu cred că Vasile a ”tras” CEVA, CUIVA : eu TRAG NĂDEJDE că, prin graiul lui Vasile, a fost îndreptat un ”DEZECHILIBRU ENTUZIASTICO-ECLEZIASTIC”…PRO-ELECTRONICĂ. 

…IRADIERILE SILICIULUI, FOLOSIREA ELECTRONICII PENTRU RAȚIUNI MILITARE și PENTRU SUPRAVEGHEREA STRICTĂ, A INDIVIZILOR PLANETEI TERRA, adică, tentându-se, astfel, RESTRÂNGEREA, PÂNĂ LA ANULARE, A INTIMITĂȚII ȘI LIBERTĂȚII NOASTRE  (…tot prin utilizarea,  ABUZIVĂ,  a  ELECTRONICII !)…sunt lucruri ce trebuie gândite foarte serios…gândite și regândite !

Savanți AUTENTICI, cu renume – propun identificarea și reluarea COMUNICĂRII TELEPATICE GENERALIZATE…de care am fi în stare (zic ei) : ”ORICARE DINTRE NOI…într-o măsură mai mare ori mai mică…dar, cu timpul, TOTUL SE VA AMPLIFICA, SE VA REZOLVA, ÎN MATERIE DE TELEPATIE…” – …hmmm…

Dar nu este singura soluție, de a îndepărta, de/din noi  –  ARTIFICIALUL MALEFIC !

Ne mai gândim, însă… 

*

…Iar pe HRISTOS, să-l socotim NU ca pe-un ”EXTRATERESTRU VIZITATOR”,  ci      să-L  simțim,  clipă de clipă, de-a pururi   –    în  noi,   în Duhul  nostru   (apud     TUDOR ARGHEZI – Psalmul : Aş putea vecia cu tovărăşie) :     ”în mine – ÎNSUȚI TU vei fi trăit!

***

4-”SĂ NU PROFITĂM DE CEI SLABI DE ÎNGER !” (prozopoem)

…Se judeca un caz relativ simplu : o ”tovarășă”, strașnic de bogat ”înțolită” (împopoțonată ca o brezaie !),  ducându-se la un bărbat, care avea casă cu ogradă și grădină – iar în ogradă avea bănci de lemn – și-a uitat poșeta pe una dintre băncile din ogradă,  în ”focul discuțiilor intelectuale”…cu ”tovarășul”…

…Și uitată a rămas poșeta și peste noapte…În poșetă : bani mulți, acte, carduri…Abia dimineața, târziu, și-a dat seama ”demoazela” că nu mai are de nici unele : nici poșetă, nici bani, nici acte, nici carduri…

Un cetățean, ”strângător” de meserie, văzuse, din stradă (dis-de-dimineață !), că, pe o bancă din ogradă, era un obiect mare și ”dodoloț” : a intrat pe poartă – și…”l-a înhățato-strâns” urgent (nu cumva să ”orfănească” pe la alții…!), nemaiuitându-se ce anume conținea ”prada”…

Jur-împrejurul casei ”tovarășului” (cu ”demoazela”) erau case cu camere de luat vederi, cu infraroșii…Așa că, pe seară, ”strângătorul” nostru se și trezi săltat de ”curcani”…direct dintr-o crâșmă, în care…”LICHEFIA BANII STRÂNȘI” !

…Acum, pe banca acuzaților (încă mahmur, după ce ”utilizase fructuos” banii din poșetă…), ”strângătorul” stătea ghemuit, gânditor și umilit, cumva…Recunoscuse, la anchetare – totul. Nu te pui cu…”infraroșiile” !

…Judecătorul dădea, acum, verdictul :

-Cetățeanul V., recidivist, se condamnă, conform Legii H, art. D, paragraful X, pentru violare de domiciliu, tâlhărie etc. Fiind recidivist, se vor adăuga, la fiecare capăt de acuzare, pe lângă pedeapsa prevăzută de lege, încă 6 luni… Deci, în total, 4 ani și jumătate de închisoare…Acordăm acuzatului ultimul cuvânt !

Strângătorul” se foi vreun sfert de minut, pe banca acuzaților…apoi, se ridică, și grăi :

-Onorată instanță, știți bine că, la anchetă, am fost cooperant și am recunoscut totul. Dar să știți de la mine…și să știe și ”cocoana pârâșă”, aici, din față, în prima bancă : eu, dacă nu vedeam ”obiectul”, n-aveam ce lua…și mi-au mai făcut ”semn” (…că-i ”de strâns”…) – și ”țoalele” ei de ”sorcovă” ! De ce a lăsat ”obiectul” acolo ? Eu sunt slab de înger, tare slab de înger sunt …și, cum văd ”ceva”, eu și ”pun mâna”, să nu se piardă, Doamne ferește, cumva…! Dar dacă nu văd ”ceva-ul”…n-am pe ce pune mâna ! Să se știe că PÂRÂȘA E DRACUL ! Ea l-a băgat în ispită, și l-a băgat și la închisoare, pe un sărman om…SLAB DE ÎNGER…! Da, ea-i DRACUL ! Onorată instanță, n-o fi legală grija mea, de a nu se pierde ”obiectele” lăsate de izbeliște…DAR NU-I CINSTIT NICI SĂ PROFITAȚI DE CEI SLABI DE ÎNGER ! – își strigă ultima frază, locvacele ”strângător”…și se așeză, înapoi pe banca acuzaților, cu capul între genunchi… – …până îl  ”săltară” paznicii săi, să-l ducă la ”țuhauzen”…în ”garsoniera domniei sale”…”închiriată” pe 4 ani și jumătate…

*

Firește că ”mașina justiției” nu ținu cont de ”scrâșnitura” nisipului acestui comentariu tardiv (și, poate, pentru unii, ilariant și grotesc…) – comentariu de infractor recidivist și mahmur… – …mdaaa, nu ținu cont de ”scrâșnitura” nisipului acestui comentariu, printre piesele ei inumane, mecanice. Dar, în urechile unor persoane din public, comentariile ”strângătorului” creară ceva probleme de conștiință și de reflecțiune…

*

…”SĂ  NU  PROFITĂM  DE  CEI SLABI DE ÎNGER, CĂCI,  ALTFEL,  DEVENIM  DEMONII  LOR !”

…ROMÂNIE, de ce ai arătat ”strângătorilor” mondiali, RECIDIVIȘTILOR MONDIALI (ÎNDRĂCIȚI DE MULTE VEACURI !)… – …CĂ AI DE TOATE, CĂ EȘTI CEA MAI BOGATĂ…CĂ EȘTI PREA BOGATĂ… ?! Trebuia să faci precum miliardarii americani, evrei, în majoritatea lor : cu cât sunt mai bogați, CU ATÂT CAUTĂ ZDRENȚE…”MAI ZDRENȚĂROASE” ȘI MAI JEGOASE, cu care-și protejează BOGĂȚIA, ADÂNC ASCUNSĂ ÎN SEIFELE, DIN ȚĂRI NEUTRE ! – ca să nu atragă, cumva, poftele și privirile celor…”slabi de înger”…”strângători” de meserie…

Cum au băgat de seamă, ROMÂNIE FRAIERĂ, că ai un ”ceva orfan” (UCIS DEJA, DIN PROSTIE ȘI IRESPONSABILITATE !) – cum s-au azvârlit, precum hienele, ori șacalii – să-ți ”dez-orfănească” bogățiile-ți incredibile, amețitoare…pentru orice ”PRĂDALNIC, STRÂNGĂTOR SLAB DE ÎNGER” ! ȘI NOI SUNTEM VINOVAȚI – DE ISPITIRE DRĂCEASCĂ, ASUPRA  ”STRÂNGĂTORILOR” !

…În cazul României : ”STRÂNGĂTORII” sunt cam toată liota așa-ziselor ”state civilizate” (…vestice sau estice, DE-A VALMA ) și teribil de ”apucătoare”, din EUROPA și, în genere, de pe PLANETA TERRA…adică !

***

5-ULTIMUL DIALOG  EXTRA-SERVICIU (prozopoem)

Nectarius Ambrosius și Vir Veritas (colegii îi ziceau, de obicei, când vorbeau despre el : ”VIRUS Veritas”…) lucrau la aceeași instituție, în același birou, având mesele una lângă alta.

…În acea dimineață, Nectarius Ambrozius, palid ca un mort și cu ridurile feței adâncite, de nesomn și dureri felurite – îi adresă, în șoaptă, lui Vir Veritas (pentru a câta dată, oare, în ultimele sute de ani ?), TAINA SA SUPREMĂ :

-Știi…și în dimineața asta, AM AVUT O CONSTIPAȚIE GROAZNICĂ…o constipație cum de mult n-am mai avut…M-a muncit ca pe Hristos, vreo două ceasuri, până să iasă…o nimica toată ! Am transpirat, tot, ca un porc…ca un țăran ce-și cară,-n spate, sacii aduși de la moară…Uite, și acu’ mi-e fruntea brobonită de sudoarea scremutului…

Vir Veritas tuși puțin…se scărpină după ceafă…și, la urmă, îi zise, lui Nectarius Ambrozius :

-Măi, în ”Vechiul Testament” zice că Dumnezeu, după ce i-a zvârlit pe Adam și pe Eva, din Paradis, zisu-i-a lui Adam așa : <<Tu să-ți câștigi PÂINEA, prin sudoarea frunții !>> Se vede treaba că, nu știu cum se face, dar erai și tu, pe acolo, pe la-Nceputul Lumii, dimpreună cu Strămoșul Omenirii…însă ție, Dumnezeu ți-ar fi șoptit, la ureche (se vede treaba…), ceva special, oleacă altfel, decât lui Adam : <<Tu, băi, ăsta, să-ți câștigi C…L, prin sudoarea frunții !>>… Și așa fu ! Amin!

…Din acea zi, timp de vreo cinci veacuri, Nectarius Ambrozius nu i-a mai vorbit lui Vir Veritas, decât oficial…despre stricte treburi de serviciu financiar-bancar !

Constipația (lui Nectarius Ambrozius) nu doar c-a rămas…dar s-a făcut…”BETON ARMAT” !

Deci, ura împotriva lui VIR VERITAS a escaladat…până la ultimul nivel : Nectarius   Ambrozius visa, noaptea, numai metode și modalități, care de care mai sofisticate și mai ingenioase, DE A-L UCIDE PE VIR VERITAS ! 

…Deh…Ăsta e riscul de a te numi (și chiar a fi !) : ”VIR VERITAS” …

***

                                                                                    Adrian Botez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.