PARTEA A II-A

7-DEZVĂLUIREA CĂDERII ÎNCEPUTURILOR

Balaurii înoată prin Valur’le de Piatră

mânați de Focul Sacru – dintru Zeiasca Vatră :

totu-i Ocean de Flăcări – dar Tainicu-i Adânc

ascunde TIMP și VIAȚĂ  : MUGURI – ce-acuma plâng

pe care-n Viitoruri – însă – Stihiile nu-i frâng !

…așa e Începutul : FOC – GROAZĂ și SPĂIMARE !

doar  ORBUL moșmondește   –   în MISTICA LUCRARE !

…Balaurii îngheață – și PARA doar sticlește:

deschide  – de-acum – Ochii – și intră în POVESTE !

din Fierberi de Oglindă – Făurărìi de Iad

acum se încleștează : FORME – CULORI și VAD…

ce-a fost – cândva – Balaur – se-ncântă în COPAC

ZVÂRCOL – Titanul Veșnic : domesticit în VEAC…

din CĂRȚILE DE LAVE – cad STROFE DE IZVOR

din ROATA DE OTRĂVURI : închipui’ OM    – PRIDVOR…

din tot ce-a ars spre CERURI : MĂRGĂRITAR-PĂMÂNT

se îmblânzește-n COLBURI – în DRUMURI și în CÂNT…

la MIJLOC DE ZAVISTII și FULGERE DE FIER

stă LEBĂDA-CETATE : ÎNCORONAT TRUVER…

Continue reading “STINS… (poeme și prozopoeme…ieșite din vreme) de Adrian Botez” →

STINS

s-au dus… –  …la Blajini – pe Apa Sâmbetei – s-au dus

Părinți – Învățători – Prieteni și Dușmani – au apus…

am  rămas SINGUR – PALMIER ÎN PUSTIE :

Văzduhul – Apa – Focul – luptă-ndârjit – să mă ție…

de ce  – Orbilor – de ce – STIHII NEBUNE

din Patru Vânturi Rele – vreți a cârpi-un CĂRBUNE ?

…stins sunt ! – …lăsați-mă stins – până ce un PELERIN

mă va hrăni cu MINUNI  : din CĂRBUNE – ‘nălța-va un CRIN !

Continue reading “STINS – poeme de Adrian Botez” →