
PARTEA A II-A
7-DEZVĂLUIREA CĂDERII ÎNCEPUTURILOR
Balaurii înoată prin Valur’le de Piatră
mânați de Focul Sacru – dintru Zeiasca Vatră :
totu-i Ocean de Flăcări – dar Tainicu-i Adânc
ascunde TIMP și VIAȚĂ : MUGURI – ce-acuma plâng
pe care-n Viitoruri – însă – Stihiile nu-i frâng !
…așa e Începutul : FOC – GROAZĂ și SPĂIMARE !
doar ORBUL moșmondește – în MISTICA LUCRARE !
…Balaurii îngheață – și PARA doar sticlește:
deschide – de-acum – Ochii – și intră în POVESTE !
din Fierberi de Oglindă – Făurărìi de Iad
acum se încleștează : FORME – CULORI și VAD…
ce-a fost – cândva – Balaur – se-ncântă în COPAC
ZVÂRCOL – Titanul Veșnic : domesticit în VEAC…
din CĂRȚILE DE LAVE – cad STROFE DE IZVOR
din ROATA DE OTRĂVURI : închipui’ OM – PRIDVOR…
din tot ce-a ars spre CERURI : MĂRGĂRITAR-PĂMÂNT
se îmblânzește-n COLBURI – în DRUMURI și în CÂNT…
la MIJLOC DE ZAVISTII și FULGERE DE FIER
stă LEBĂDA-CETATE : ÎNCORONAT TRUVER…
Continue reading “STINS… (poeme și prozopoeme…ieșite din vreme) de Adrian Botez”