În România se petrec pas cu pas numai lucruri trăsnite, ciudate și deloc cum e natural și normal să se întâmple. Din moment ce nu există probabilitatea că suntem un popor de idioți (iertați-mi vă rog sintagma nesăbuită), cel mai probabil responsabilitatea revine oamenilor înălțați în locurile de decizie (Președinte, Guvern, Parlament, Media, Justiția, cei de la butoane), toți cei de la vârf care lucrează “pentru noi”.

În România ultimelor trei decenii se pare că se adeverește zicerea „peştele de la cap se împute, dar de la coadă se curăţă”, dar și o alta, oarecum complementară “corupția ucide“, adică omoară ceea ce e sau trebuie să fie bun, bine sau corect.

De pildă, președintele republicii (poate cu excepția lui Emil Constantinescu), acesta, pas cu pas, a călcat numai în străchini, conturând care mai de care drumul demagogic al unui Dinu Păturică modern (în mod expres ultimul).

În principiu, nu asigurăm pe nimeni de respectul nostru dacă la rândul său nu ne respectă. Am avut apreicere și respect pentru sași și germani pentru ceea ce numim rigurozitate și lucrul bine făcut. Dar, prin drumul parcus de KWI, observăm că am fost crunt înșelați, profesorul de fizică neîncadrându-se deloc în ceea ce s-a presupus, în ceea ce era de așteptat a fi. Știm povestea moștenirii dubioase de către asociația minorității germane a unor imobile la Sibiu legate de activitatea nazistă (gestapo), apoi chestiunea celor cinci case însușite pas cu pas cu acte neacoperitoare după cum a dezvăluit presa.

… Activitatea acestui domn modern e sintetizată prin acea zi de 1 Decembrie 2020, el singur sub arcul “său” de trumf, cu pupitrul vorbitor la fața locului, vorbind împreună cum o face mereu. Sintagma sa preferată Guvernul meu, Parlamentul meu… Totul pentru el, întreaga sărbătoare de 1 Decembrie, nimic pentru țară! Acea imagine deplorabilă, omul care a confiscat o țară, o țară reprezentată de un pupitru și un om insensibil, dubios și rece. Atât a mai rămas din România, o imagine cu Arcul de triumf și omul care o vinde pas cu pas. Asta e democrația lui, marca Iohannis.

Unora ca el, Domnul Iisus, le spune direct:

Pentru ca zici: “Sunt bogat, m-am imbogățit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii că esti ticălos, nenorocit, sărac, orb si gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te imbogățesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii si să vezi. (Apocalipsa 3:17-18)

Creștinește ne rugăm așa:

Doamne Dumnezeule, Te rugăm binecuvintează România, pe președintele României, domnul Klaus Iohannis, să-și aducă aminte de Tine – Creatorul și susținătorul nostru – Care poți da propășirea oricărui om și a Țării noastre, ca să ia decizii spre binele României și în concordanță cu înțelepciunea care vine de la Tine! Amin.

În articolul său, Valeriu Șuhan surprinde la rândul său demagogia democrației excelenței sale domnul Klaus Iohannis, președintele României, afișată cu nerușinare tocmai de Ziua Internațională a Drepturilor Omului.