Au tăiat toată PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR, unde ungurii l-au omorât pe Emil Rebreanu

Pe 14 mai 1917, în pădurile Ghimeșului, pe atunci Austro-Ungaria, subofițerul român Emil Rebreanu, fratele faimosului scriitor, este spânzurat de către unguri, acuzat că a încercat să dezerteze la frații lui, în timpul Primului Război Mondial.

Plecând de la tragedie, Liviu scrie, în 1922, capodopera ”Pădurea Spânzuaților”. Astăzi, aceasta a fost rasă de pe suprafața pământului, fiind tăiată de băieții de prin partea locului, născuți cu o drujbă în mână.

”Nu știu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din tot ceea ce simt că este în mine, voi ajunge departe”, notează Emil Rebreanu, subofițer în armata Austro-Ungară, în februarie 1917. Peste numai două luni, simte că nu mai rezistă. Sufletul îi spune că trebuie să dezerteze, că trebuie să treacă la ai lui, la români. E prins. E acuzat de spionaj și de faptul că încerca să fugă. E spânzurat, pe 14 mai 1917, în pădurea Ghimeșului.

Liviu Rebreanu avea șase ani când Emil, fratele său, a venit pe lume în Maieru, pe atunci un sat în Austro-Ungaria, în 1891. Tatăl, Vasile, era învățător. De mic, are înclinații literare, scrie poezii și nuvele pline de fuziuni lirice și erotice. Termină liceul, în 1913, și merge la Cluj, la Facultatea de Drept a Universității ”Franz Josef”. Inima îi tresaltă când o vede pe Cornelia Dănilă, fiica unui protop, de care se îndrăgostește și căreia îi va scrie 37 de scrisori. E incorporat în august 1914, pentru că Primul Război Mondial bate la ușă. 1915 îl găsește subofițer în armata austro-ungară. Luptă în Galiția, suferă răni multiple, primește ”Medalia de Aur pentru Vitejie”. E transferat pe frontul românesc în toamna anului 1916. Pe 6 septembrie îi scrie surorii sale mai mari: ”Rănile mi s-or vindecat, dar ce-s astea pe lângă cele sufletești de acum?” Se gândește, tot mai des, să dezerteze: nu poate lupta contra românilor! După ce primește o permisie, în ianuarie 1917, când își vizitează familia, decizia e luată: ”Și nu mă voi afla bine și nu voi fi liniștit până durează acest război și cât mă va mustra conștiința că poate chiar eu voi omorî…pe Liviu”, scrie el.

Ordonanța sa, croatul Jovan Kunici, anunță familia de sfârșitul lui Emil Rebreanu prin trei scrisori datate 14 august, 7 și 18 octombrie, ce sunt păstrate la ”Muzeul Literaturii Române” și sunt puse în circulație de Tiberiu Rebreanu

În noaptea de 10 spre 11 mai 1917, după ce fuge din infirmerie, vrea să treacă spre partea română. Are cu el planurile de împărțire și de poziționare a trupelor austro-ungare din zonă. Este prins și arestat. E judecat de Curtea Marțială a Brigăzii 16 Honvezi și condamnat la moarte. Pentru o umilință suplimentară, ca metodă de execuție este aleasă spânzurarea. Potrivit martorilor oculari, strigă cu putere, ”Trăiască România Mare”! înainte de i se pune ștreangul de gât, în pădurea Ghimeșului, la numai 26 de ani.

Tragedia lui Emil, capodopera lui Liviu

Liviu Rebreanu află destul de târziu. Deja el avea în plan un roman, pe baza scrisorilor primite, de pe front, de la fratele său, în care acesta descria furtuna sufletească prin care trece, fiind obligat să lupte contra fraților. În octombrie 1921, scriitorul merge la deshumarea lui Emil și reînhumarea oaselor sale pe pământul fostului Vechi Regat Român, așa cum acesta solicitase înainte de a fi spânzurat.

În 1964, Liviu Ciulei regizează filmul ”Pădurea Spânzuraților”, cu Victor Rebengiuc și Anna Szeles în rolurile principale. Pelicula primește ”Premiere Oeuvre” la Cannes, doi ani mai târziu

Anii trec. În Ghimeș, fostă localitate de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, se nasc oamenii-drujbă. Cei cu patimă mistuitoare pentru lemn. Se apucă de defrișat. ”Totul se petrece chiar în locul în care se derulează acțiunea din roman”, spuneau localnicii acum 10 ani. Unii-s cu primarul, alții așteaptă să le fie retrocedate pădurile moștenite de la părinți și bunici, pentru a le putea culca la pământ. ”În loc ca elevii să vină în vizită, să facem un loc turistic, noi tăiem în neștire”, se aude.

După 1989, fiecare taie care pe unde poate. Unii fac greva foamei, în așteptarea loturilor. În 2013, 8.000 de hecare de pădure dispar numai acolo, în județul Bacău. Opt mii! Prin păduri nu au acces decât vreo 100 de oameni, apropiați ai primarului din zonă. În 2018, copacii nu mai există, totul a fost ”tuns”. Ungurii și românii și-au dat mână cu mână și au tăiat toată ”Pădurea Spânzuraților”, locul în care a fost spânzurat acum 100 de ani Emil Rebreanu, în timp ce bătrânii locului urlă: ”Băăă, voi aveți rumeguș, nu sânge prin vene!” Tăierile din ultimii ani au micșorat fondul forestier al României cu aproape 120.000 de hectare…

Prin 2012, la granița dintre Ghimeș-Făget și Palanca, în județul Bacău, în apropierea locului în care se crede că Emil Rebreanu a fost spânzurat, a apărut un monument…

Sursa: Ecomagazin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s