dr. Henry Cloud & dr. John Townsend: LIMITE

În loc de o recenzie a cărții de față voi transcrie ce au spus alții despre ea în urma lecturării și chiar a aplicării unor principii luate de pe paginile acestei lucrări importante în domeniul limitelor care, în final, le-au și schimbat stilul de viață în bine.

Cartea aceasta va deschide poarta înțelepciunii și libertății, pentru aceia dintre noi care ne-am lăsat îngropați în neputința de a spune nu.Henry și John, vă mulțumim din nou pentru că m-ați ajutat să ne eliberăm.- Rich Buhler, autor, New ChoicesNew Boundaries

“Lecturând această carte, mă tot luptam cu sentimentul care mă rodea, că întreaga traiectorie a vieții mele ar fi fost diferită și mult mai ascendentă dacă aș fi citit-o cu 20 de ani în urmă.” – BILL HYBLES, Principal Reverend, Willow Creek Community Church

“Limitele definesc orice, de la terenurile de fotbal, la granițele dintre state, și totuși cultura noastră pretinde că poate încălca limitele relațiilor umane fără să existe consecințe grave. Cloud și Townsend examinează daunele cauzate de această viziune eronată și ne arată drumul de întoarcere.” – CARL THOMAS, editorialist sindicalist

“În această carte deosebit de valoroasă și scrisă cu discernământ vei descoperi un concept simplu care-ți poate schimba viața: limite sănătoase. Este deprinderea de a-ți statornici viața într-o așa manieră, încât să-i poți iubi mai mult pe oameni și să ai probleme din ce în ce mai mici.” – Dr. JOHN TRENT

***

Mai jos înserăm și un paragraf mai amplu din Carte:

Respectarea limitelor

În relația noastră cu Dumnezeu avem limite personale, adică niște demarcații ale terenului care ne aparține. Dumnezeu a organizat această lume în așa fel încât limitele să fie respectate. El ne respectă limitele, iar noi trebuie să i le respectăm pe ale Lui.

Dumnezeu ne respectă limitele în multe feluri. Mai întâi, ne dă de făcut ceea ce numai noi putem face. Ne îngăduie să suferim consecințele dureroase ale comportamentului nostru, pentru ca astfel să ne putem schimba. El nu dorește ca vreunul dintre noi să piară și nu Se bucură de distrugerile pe care le suferim (2 Petru 3:9, Ezechiel 18:23), însă vrea să ne schimbăm, spre binele nostru și spre slava Lui. El este profund afectat, atunci când n-o facem. În același timp însă, nu ne scoate din necaz. El vrea să rezolvăm noi singuri problema, spre binele nostru.. el nu ne va încălca dorința noastră de a fi lăsați singuri, deși ne roagă să ne întoarcem la El.

În al doilea rând, el ne respectă nu-ul nostru. El nu încearcă nici să ne controleze și nici să ne cicălească. Ne permite să spunem nu și să mergem pe calea noastră. Gândește-te la pilda fiului risipitor, la povestirea despre tânărul bogat sau la istoria lui Iosua și poporul său. În toate aceste cazuri, Dumnezeu a permis alegerea și le-a îngăduit celor implicați să hotărască singuri. Când oamenii spun nu, El le permite lucrul acesta și continuă să-i iubească. Dumnezeu dăruiește, iar unul dintre lucrurile pe care le dăruiește mereu este posibilitatea alegerii. Însă, asemenea unui dătător adevărat, El dă, de asemenea, și consecințele alegerilor respective. El ne respectă limitele.

Mulți oameni însă nu sunt la fel de sinceri ca personajele biblice de mai sus. Fiul risipitor a fost direct și cinstit: “Nu vreau să fac ce zici tu. O să fac ce vreau eu. ” Cel mai adesea, ne asemănăm cu cel de-al doilea fiu din pilda celor doi fii care trebuiau să meargă la vie (Matei 13: 28-31). Spunem da, însă acționăm ca și cum am fi spus nu.dumnezeu preferă sinceritarea. “Este mai bine să nu faci promisiuni, decât să faci promisiuni și să nu le împlinești” (Ecl. 5:5). Ne-ar merge mult mai bine, dacă am spus un nu cinstit la tot cee ace vrea Dumnezeu, pentru ca pasul următor ar fi căința. Un nu cinstit ne va ajuta să descoperim cât de distructiv este faptul de a spune nu lui Dumnezeu  sau foamei și setei autentice de neprihănire.

Jerry era membrul unui grup de sprijin pe care-l conduceam. Își înșela nevasta, însă continua să spună că-I pare rău și că nu voia, de fapt, să comită adultery. Voia cu adevărat să-L asculte pe Dumnezeu. Totuși, în ciuda faptului că spunea lucrul acesta, nu se schimba. Ceea ce voia el era creadă că dorea să se schimbe, însă fără să facă efortul de a se schimba.

Obosit să tot aud cât de mult voia el să fie altfel, i-am sugerat să-i spună lui Dumnezeu și celor din grup adevărul. El nu voia, de fapt, să se schimbe; îi plăceau relațiile lui extraconjugale, iar adevărata lui dorință era ca Dumnezeu să-și ia regulile și să plece altundeva.

Jerry a fost luat prin surprindere, însă treptat a început să înțeleagă adevărul acestor lucruri. În final, a spus adevărul despre lipsa lui de iubire față de Dumnezeu și că de fapt voia să facă ce credea el. La inceput, această recunoaștere l-a speriat. Renunțase la minciuna de a se considera un creștin căruia îi pasă de neprihănire. Sinceritatea aceasta i-a părut mult mai acceptabilă decât toate minciunile anterioare, iar lucrurile au început să se miște.

În condițiile libertății harului, care-i îngăduia să se vadă așa cum era în realitate, a început să regret că era un astfel de om. A început să vadă goliciunea din inima lui. Când s-a văzut așa cum era în inima lui, priveliștea nu i=a plăcut. A început să simtă o părere de rău care venea de ala Dumnezeu, de genul celei care conduce la căință, și a început să se schimbe. I-a spus iubitei lui că nu se vor mai întâlni niciodată și a făcut noi promisiuni soției sale. De data aceasta însă era sincer. Desi ani de zile spusese da, dar acționase ca și cum ar fi spus nu, și-a asumat, în cele din urmă, acest nu, adresat lui Dumnezeu, în mod direct și cinstit. Numai atunci a fost posibilă schimbarea.

Dacă nu ne asumăm limitele pe care i le-am impus lui Dumnezeu, nu vom putea niciodată să le schimbăm și nici nu-i vom permite să lucreze la ele. Ele rămân ascunse și nu vor fi scoase la lumină. Toate acestea însă trebuie asumate în mod cinstit, trebuie expuse și integrate în propria noastră ființă. Numai atunci, noi și Dumnezeu putem aborda problema.

………………….

Note

1 –  LIMITE de dr. Henry Cloud & dr. John Townsend, Editura Elpis Oradea, 2014. Traducerea Dan Tomuleț, editarea Mihaela Moza – Ellelromania.ro

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s