POETICAL BRIDGES – PODURI LIRICE, editor şi traducător Valentina Teclici

coperta-poetical-bridges-final-page1_-300x213Mă simt privilegiată, fiind prima persoană care a văzut şi a strâns la piept volumul intitulat Poetical Bridges – Poduri lirice, ediţie bilingvă (engleză-română), a antologiei de poezie română-neozeelandeză.

 Cartea a apărut la sfârşitul anului 2016, publicată de Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, România. Un proiect cultural realizat prin contribuţia a 24 de poeţi din două ţări, România şi Noua Zeelandă, aflate la antipozi, la mii de kilometri distanţă, cu istorii, culturi şi civilizaţii extrem de diferite. Acest lucru a fost posibil prin iniţiativa poetei Valentina Teclici, care, în anul 2002 a ales să trăiască în Aotearoa, „Ţara Norului Lung şi Alb”. În cadrul acestei „construcţii” lirice, Valentina Teclici îşi asumă resposabilităţile de antologator, editor şi traducător.

 Autorii incluşi în volum participă fiecare cu un buchet de trei poezii. Iniţiativa editorului se explică prin bogata sa experienţă de scriitor şi poet în ţara natală şi în cea adoptivă, fiind autorul mai multor volume personale şi în colaborare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Societăţii de Poezie din Noua Zeelandă şi al Societăţii Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay, Noua Zeelandă.

Volumul este un bogat florilegiu de poezie care înlătură distanţe, oprelişti, apropie şi elogiază unitatea în diversitate. Exerciţiile consecvente de integrare culturală, experienţa din ce în ce mai bogată în acest sens constituie temelia aprecierii tuturor culturilor şi armonizării relaţiilor din şi dintre ţări şi popoare. Multiculturalitatea este o realitate caracterizată printr-o atitudine de recunoaştere şi de respect faţă de valorile culturale şi umane ale celorlalţi, este un mod de viaţă. Atât timp cât se va scrie poezie, atât timp cât se vor publica asemenea cărţi, atâta vreme cât vom fi solidari întru cuvântul scris, avem speranţa că lumea va fi mai bună, că iubirea între oameni persistă şi Domnul ne iubeşte pe toţi.

Urez poeţilor neozeelandezi şi români incluşi în carte inspiraţie, unitate în trăiri şi sentimente, pana scrisului să le fie mereu vie şi să constituie „arma” cea mai preţioasă şi eficientă pentru pacea şi binele planetei şi locuitorilor acesteia, dincolo de timp.

Aceste gânduri sunt o invitaţie la lectura cărţii, lăsând cititorului bucuria de a aprecia volumul şi contribuţia fiecărui autor la conturarea şi temeinicia unui proiect, după ştiinţa mea, primul şi singurul de acest gen până acum între cele două ţări.

Şi, nu în ultimul rând, cu ocazia împlinirii anilor îi urez poetei Valentina Teclici multă sănătate, energie şi inspiraţie pentru noi volume publicate, iar în munca de editare şi traducere multe proiecte împlinite.

„LA MULŢI ANI ŞI BUNI”!

____________________

  

VALENTINA TECLICI,

Repere biobibliografice

Scriitor, poet, publicist, editor, traducător

S-a născut la 21 ianuarie 1952,  în com Dolheşti, jud. Iaşi, în familia Sofiei şi Valentin Teclici. A copilărit şi a învăţat în Huşi, judeţul Vaslui, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi. Obţine doctoratul în sociologie la Facultatea de Sociologie-Psihologie-Pedagogie, Universitatea Bucureşti cu teza de dizertaţie Copiii străzii, diagnoză şi strategii de combatere. „Studiul Valentinei Teclici pune, pentru prima oară, problema copiilor străzii din România în dimensiunea ei reală şi în raport cu situaţia pe plan mondial. Apar astfel şi soluţiile – mai mult sau mai puţin reuşite – care au fost aplicate de la cunoaşterea fenomenului la mediatizarea lui şi la adevărata lui stare de fapt”, consemnează psiho-sociolog Valentina Negriţoiu în (Câteva gânduri care prefaţează  lucrarea Vina de a fi copil al străzii, p. 11).

          Valentina Teclici a început să scrie poezii din clasa a doua. „Mi-amintesc că primele două poezii le-am lăsat intenţionat într-un caiet pe care l-a luat învăţătoarea mea, d-na Liuba Matei, acasă, să verifice o temă. Învăţătoarea mi-a pus a doua zi o mulţime de întrebări (Dacă am copiat poeziile dintr-o carte, dacă m-a ajutat cineva) şi din întrebările ei, am înţeles că poeziile mele aveau o oarecare valoare, dacă ea nu putea crede că mintea mea le concepuse. În familie circulau nişte poveşti că unele rude din partea tatălui erau talentaţi la rime şi puteau compune poezii pe loc, pornind de la orice cuvânt.”, mărturiseşte Valentina.

          Debutează publicistic în perioada adolescenţei.  Iată ce consemnează Tudor Opriş în lucrarea „500  debuturi literare: Istoria debutului şcolar al scriitorilor români: (1820-1980), Editura Porto Franco, 1991, p. 202-203: „Valentina Teclici, redactoare şefă a revistei Năzuinţe a Liceului „M. Kogălniceanu” din Huşi şi animatoarea cenaclului literar din prestigioasa şcoală huşană, a risipit colaborări adolescente în publicaţia pe care a condus-o, în presa locală, în antologii… Debutul literar (posterior celui din  revista Zorile a Liceului „Cuza Vodă” din Huşi, nr. 2/1968), îl găsim în pagina elevului din nr. 7/1971 a revistei Amfiteatru  cu poezia Cînd plouă”: Cînd plouă / Copacii îşi cântăresc picăturile / Şi nu se mai miră / De-albastru. / Vântul a învăţat caii / Să urce în tei / Şi să cânte. / De câte ori plouă / Cântăresc caii / În balanţa vântului.

Volume publicate: Moş Teacă, dramatizare scrisă în colaborare cu Vlad Vasiliu după „Schiţe şi articole” de Anton Bacalbaşa şi jucată la Teatrul „Maria Filotti”   din Brăila  (1985-1987); De la noi din grădiniţă, versuri, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1986 (premiu naţional); Mama mea e cea mai bună, versuri, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1987); Fetiţa cu nume de cântec, povestiri, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1990; Jocurile verii, versuri, Bucureşti, Editura Coresi, 1991; Caseta video- poveşti: Daruri de la Moş Crăciun (în colaborare cu Cezarina Adamescu şi Ene Stanciu, 1992); L’Enfance en Poesie, versuri, traducere în franceză de Constantin Frosin, Editura L’ Etoile d’Argent (Belgia, 1993, carte care a luat mai multe premii naţionale şi internaţionale); Vina de a fi copil al străzii, Bucureşti, Editura Oscar Print, 1998; Ghid de Educaţie pentru Sănătate, Bucureşti, Editura Oscar Print,  2002 şi reeditat în 2004,  sub egida Centrului Romận pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană; The Dance Lesson, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2002; Gioconda nimănui, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2011; Dialog, în colaborare cu Ana Anton, Bucureşti, Editura Oscar Print,  2011; De la imposibil la posibil – From impossible to possible, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2013; Oglinzi, în colaborare cu Violeta Ionescu, Bucureşti, Editura Oscar Print,  2013.

În viziunea scriitorului  Dan Ravaru „Ansamblul versurilor doamnei Valentina Teclici, pe lângă încărcătura de idei şi de frumuseţe, este un apel spre întoarcerea la adevărata poezie, la frumosul etern, salvat de influenţele contemporane ale prozaismului şi violenţelor de limbaj”.       În volumul Poetical Bridges – Poduri lirice, Valentina mărturiseşte: „Poezia pentru mine este un mod spiritual de-a explora tainele sufletului şi-ale gândului. O cale unică de-a împărtăşi propriile frământări, îndoieli, întrebări, revelaţii, observaţii cu tine însuţi, cu semenii şi întregul Univers. Este nelinişte, căutare, energie. Este tinereţea fără bătrâneţe.”

Vasilica Grigoraş  

(sursa)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s