Drumul înălțării noastre…!

“Cugetați la cele de sus, nu la cele de pe pământ!” (Col. 3,2)

“Ucenicii rămăseseră înmărmuriți de uimire și urmăreau cu bucurie și cu nedumerire Înălțarea Domnului la ceruri”. (IPS Hierotheos Vlahos)

*

“Între Înălțare si Cincizecime a fost o perioadă de rugăciune și de liniște, atât sufletească, cât și trupească. Nimeni nu se poate împărtăși din Duhul Sfânt dacă nu se află în starea de rugăciune și de liniște interioară”. (idem)

“Așadar, prin practică și prin teorie, omul poate trăi Înălțarea lui Hristos în viața sa personală. El se poate înălța cu Hristos, după cuvântul Sfântului Grigorie Teologul: ‘Urcând la ceruri, [Hristos] ne-a înălțat și pe noi’.

Teologia Înălțării nu trebuie să rămână la nivel teoretic sau intelectual. Ea trebuie să fie aplicată în practică. De altfel, teologia desprinsă de practică este demonică…” (idem)

(continuarea)