Credința în Isus a preotului Nechita Ioan

Update 2: Acces la Înregistrarea Audio
Nechita Ioan                             by  Radio Unison Zalău 

(Ascultați AICI)

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată1 Petru 2:9

Dan Bercian de la Radio Unison Zalău a avut inspirația de a-l invita pe fostul preot paroh de la Catedrala 2 Cluj Napoca, Nechita Ioan, să depună o mărturie , să vorbească ascultătorilor săi despre credința avută de-a lungul vremii,  dinainte de Revoluția din ’89,  dar totodată să povestească și despre marele eveniment petrecut în viața sa de curând: Ce revelație a primit din partea lui Dumnezeu?

Înregistrarea a avut loc în Octombrie 2008, la emisiunea “Cu Isus spre Vesnicie“.

Partea 1: Trezirea conștiintei preotului Nechita Ioan  (Catedrala 2 Cluj)

NECHITA IOAN: De mic copil mi-am dorit să-L cunosc pe Dumnezeu si sa ma pun in slujba lui Dumnezeu. Astfel, după școala primară, am urmat Seminarul Teologic Cluj Napoca, 5 ani, si apoi Facultatea de Teologie Sibiu, 4 ani. La cerere am fost hirotonit preot celibatar pe seama Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, la Catedrala 1 Cluj Napoca.

Aici, timp de 10 ani si 7 luni, am îndeplinit funcție în plan administrativ, ca secretar al Arhiepiscopiei și, apoi, 2 ani ca si consilier administrativ. Arhiepiscopul din vremea aceea T.H. [N.Red. – decedat de cca 2 ani, însă avem multe cunoștințe comune…] …  vine cu propunerea, după 12 ani si 7 luni:  “Părinte, vin cu o propunere și te rog să nu mă refuzi. Având în vedere Catedrala 2 Cluj Napoca, care e o Catedrala cu probleme, are un număr imens de enoriași 4.700 de suflete, ai doi conslujitori, m-am hotărât și mi-am îndreptat privirea spre sfinția voastră și vă trimit paroh la Catedrala 2 Cluj Napoca”.

Am acceptat. De îndată, după numire, am intrat în adevarata atribuțiune de slujire în plan liturgic și liturgical. Pentru că, să aveti în vedere personalul administrativ, ca profesorii din cadrul institutelor de învățământ al liceelor teologice, cât și cei care lucreaza la centrele administrative, o parte din ei nu au parohii și se ocupă numai de problemele administrative. Dar de data aceasta, după mai bine de 12 ani intru în adevarata slujire.

Vreau să fac o paralelă sau să mă întorc în timp. De la data în care am fost numit ca secretar al Arhiepiscopiei Clujului, de-îndată, după câteva zile au sosit la sediul Arhiepiscopiei, împreună cu inspectorul de la Culte, domnul Hoinărescu și doi tineri foarte eleganti, de peste 1.80, pe care mi-i prezintă: “Sunt colaboratorii noștri, lucratorii noștri, de la Ministerul de Interne care lucrează pe ramura de Cult.” Și desigur mi s-au adresat cu întrebarea: „ Părinte, v-ați acomodat, vă puteți asocia cu spiritul Clujului?” „Desigur!” „Aveți probleme în plan administrativ, financiar? Vă este cineva împotrivă?”

Deși la data numirii, consilierii și întregul personal din cadrul Arhiepiscopiei își punea întrebarea: Cum un tânăr de 24 de ani, de pe băncile Facultății, abia ieșit din Aula Facultății, numit direct secretar al Arhiepiscopiei? Este imposibil, ori este introdus de organele de interne, ori îl are suport pe domnul Voinărescu, ori episcopul, ceva trebuie să se întâmple.

Nu era nici una, nici alta. Dar acesti doi tineri, mi-au făcut mai multe vizite, iar la a șaptea vizită mi-au făcut propunerea de a intra în serviciile de colaborare, de conlucrare împreună.

Frații – îi numesc așa in mod plastic, patetic – frații pușcăriași: dosarele lor din 1972 până în 1985 le cunosteam pe deplin, întru-totul, deoarece accesul la Ministerul de interne (M.I.) și la Directia 5 îl aveam așa cum aveți dumneavoastră acces în propria cămară de alimente! Desigur că Declarația Arhiepiscopului de Timișoara Nicolae Corneanu, când a recunoscut în fața întregii Timișoare că a colaborat cu organele M.I., și că întreg ansamblul, întreg personalul din cadrul Sfântului Sinod al Patrarhiei Bisericii Ortodoxe Române, Sinodul fiind organul central de conducere, avându-l în frunte pe Patriarh, el recunoaște: “Am fost colaborator și inclusiv și colegii mei.”

Pentru că vă fac un lucru de cunoscut. Nu se putea ca, în special preoții dintr-o urbie așezată la nivelul Brașovului, Făgărașului, Sibiului, orașele acestea republicane, orașele mari, cum erau numite atunci, să fii preot numit. Deorece mai întâi dosarele care se depuneau de candidații la preoție treceau pe la departamentul de Culte, dar „rotația” era așa: intrau direct de la Arhiepiscopie la Ministerul de interne, iar M.I. le trimitea la Departamentul de Culte, apoi Dep. de Culte le trimitea inapoi la Arhiepiscopie.

Și zeci de dosare la care arhiepiscopul făcea propunerea, veneau respinse. Aveau ca scuză departamentul de culte: dl Hoinărescu e de vină! Dar în tot contextul acesta, vina aparținea M.I., care avea ca timp 10 zile să cerceteze dosarul preotului, originea sa, arborele genealogic, de unde vine, dacă are sau nu o origine sănătoasă, cum se zicea pe atunci.

Am colaborat cu aceste organe ale internelor din 1972 până în 1985, când, la cererea mea, am cerut să ies din cercul lor. Desigur scăparea mi-a făcut-o nimeni altul decât marele Cleopa Ilie, căruia, fiind duhovnicul meu de suflet, i-am mărturisit, să spun așa, în ceasul al 13-lea, că: “Am colaborat cu organele de interne, și  vreau să ies din acest Cerc. Vă rog să mă ajutați.” Dânsul a găsit cumva, așa, o portiță de scăpare, la întâlnirea cu inspectorul Gergely de la Sibiu, cu colonelul Mărgineanu, Andrei … (neperceptibil numele).., alți si alții, chiar cu Postelnicu, și le-am cerut ieșirea. Au rămas profund impresionat de ce s-a întâmplat, ce s-a produs. Dat fiind faptul că s-a întâmplat ceva d.p.d.v. biologic, zic, am ajuns într-o fază în care nu mai pot să țin un secret, și mi-e frică să nu desconspir tot ce am văzut, tot ce am activat, tot ce s-a lucrat aici în colaborare cu internele și cu contribuția bisericii.

Au constatat că intr-adevar se pot expune pericolului și, dând declarația că nu voi desconspira nimic timp de 5 decenii, mi-au făcut ieșirea.

Partea 2 – În plin proces de trezire a conștiinței

NECHITA IOAN: Acum mă întorc cu istorisirea în planul de slujire.

In acesti ani, privind problema bisericilor neoprotestante, ale bisericilor evanghelice, aveam o pornire impotriva lor, aveam o reticenta, aveam o pozitie atât de impotrivitoare fata de aceste biserici, fata de aceste culte neoprotestante, incât am cerut nu la nivelul departamentului de culte unde s-au succedat o serie de inspectori ai cultelor pe care i-am prins de la Dogaru, Nenciu, Neaikov, Sorin si ceilalti, ci la nivel de Ministru de Interne, interventia.

Domnul ministru, va rog, sa cautam o solutie in care cultele acestea neoprotestante, adventisti, baptisti, toate sectele acestea, pe care doresc sa le elimin, vreau sa le anihilez in special din spatiul municipiului Cluj-Napoca. Aceasta este o neghina de dincolo de peste Ocean, cu precadere aparuta dupa primul razboi mondial, 1914. S-a dat girul, prin cei doi patriarhi care s-au succedat la scaunul patriarhiei, Miron Cristea si Nicodiu Munteanu. Au gasit o portita, deoarece se vedea ca neoprotestantii se inmultesc zi de zi. Trebuie sa gasim o solutie in care sub orice forma aceea trebuie anihilati.”

Raspunsul, din partea ministrului de interne era urmatorul:

Parinte, nu putem sa facem nimic impotriva lor, doar sa-i mai speriem cu o amenda, cu cateva zile de incarcerare, dar vedeti ca asa sunt legile, sunt aparati de constitutie, sunt ocrotiti de lege! Mai mult ca atât, ne sare in spate de peste Ocean, vine Occidentul, unde-i libertatea?

Și, negăsind căile de constrângere, au zis: „Căutati prin mijloace proprii, care vă sunt la îndemână, să-i eliminați dumneavoastră și noi vă dăm tot concursul.

Către credinciosi era mereu indemnul „Nu cumva să aveți relații, nu cumva să încheiați relații de prietenie cu alte culte neoprotestante, cu sectarii!

„In cazul în care veți veni la scaunul de mărturisire, în cele patru posturi din cursul anului și cine a salutat, a răspuns salutului unui sectar sau a dat mâna cu el, 5 ani de zile nu vă primesc in scaunul de spovedanie, nu vă împărtășesc, nu vă cunun, nu vă înmormântez, parastase nu vă fac. Și astfel dumneavoastră veți deveni, dacă în acest timp veți încheia socotelile cu această viață, ca niște câini!”

Deseori veneau enoriașii și-mi spuneau:

„ – Părinte, pe scara de la bloc, am niste pocăiti. De ce au sunat la ușă, nu știu! Dar de îndata mi-au oferit o Biblie!

– Te rog s-o arunci în foc!

Bine, Părinte, uitați am adus Bibliile, aruncați-le dvs. pe foc!

“Eu nu le arunc pe foc!”  Totuși aveam o reținere.  Eu nu le arunc în foc. Vi le las aici la oficiul parohial.

Prin Departamentul de Culte, la cererea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, s-a dat prima editie sinodala, dupa inscaunarea lui Nicolae Ceausescu ca primul presedinte al României, s-a gasit aceasta intelegere, tiparirea unui numar mai mare de Biblii in scopul de a acoperi necesarul din cadrul patriarhiilor, la cererea Episcopiilor, Arhiepiscopiilor si Mitropoliilor. Au venit un numar de Biblii, dar nu satisfacator. Adresarea catre masa enoriasilor, a credinciosilor, a fost asa: „Iubiti credniciosi, au sosit Sfintele Scripturi, Bibliile, va rog sa va dati silinta sa intrati in posesia lor, pentru ca vrem sa stim ce numar ne mai trebuie in continuare, pentru a va acoperi toate cerintele.

Intr-una din zile, enoriașii vin la cancelarie și-mi cer ajutorul:

– Părinte paroh, ne-am cumpărat Biblii!

– Vă felicit! 

– Vă rog să-ne recomandați, dați-ne îndrumarea, cu ce Carte să începem citirea, de unde și cum să o citim?

„ – Ferească Dumnezeu să te apuci să citesti Biblia! Te rătăcești!

Pozitia noastră, a clerului, a ierahiei Bisericii era, a fost si este dintotdeauna: credinciosii trebuiesc tinuti la o distanta cât mai mare de Sfanta Scriptura. Si, recomandarea, nu cumva să vă apucati să cititi Sfânta Scriptură pentru că vă rătăciti!

Aceasta era pozitia clerului, a ierarhiei. Mai buna parere, mai buna lumina avea parintele istoriei, Nicolae Iorga, când, in una din lucrarile sale enunta: “Taina existentei umane nu stă în a trăi, ci-n a ști pentru ce trăiești. Dintre toate cărțile din lume, Biblia, este singura carte care poate da răspunsul la toate întrebările, pentru cine vrea să afle.”  (Iorga) Ce sa afle? Adevarul!

Intr-una din zile, dat fiind faptul că sosiră acele Biblii, iar grafia si dizainul prezenta Cartea intr-o stare impecabila, si, aflându-mă in biblioteca parohiala, intâmplator, deschid la Evanghelia dupa Matei, in capitolul 22 cu versetul 29. Si iata ce enunță Domnul Christos:

Vă rătăciți pentru că nu știti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Dintr-oadată am simțit că sunt electrocutat!

Să nu cititi Sfanta Scriptura fiindca va rataciti! –  ziceam noi, preoții!

“Vă rătăciti pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” –  zice însă Domnul Iisus!

Mai departe în Evanghelia dupa Ioan, 5.39, Domnul Isus spune:

Cercetati Scripturile, căci ele mărturisesc despre Mine.”, spune Domnul Christos.

Iată ce am găsit scris in Ioan 8.32:

„Veți cunoaște adevărul si adevărul vă va face slobozi.” (spune Domnul Iisus)

Apoi, in Faptele apostolilor, capitolul 17:11, evanghlistul dr. Luca, exclamă:

Cei din Beria aveau o inima mai aleasa fata de cei din Tesalonic. In toata ziua aveau o preocupare. Cercetau Scripturile sa vada daca ceea ce li se spune este asa.

Parintele Cleopa, duhovnicii, profesorii mei, de la Sasean, Zagreanu, Marcu si ceilalti profesorii, aveau aceasta reticență, pentru că pentru disciplinele teologice de studiu se trecea în mod operativ, telegrafic, nedându-i-se importanța necesară.

Importanță se punea în învățământul preuniversitar și universitar pe Sfânta Traditie, liturgica, patristica, istoria bisericii morala-crestina, tipic. Și părintele Cleopa de multe ori spunea: “Tipic, tipic, dar la inima n-aveti nimic!”

Și enunța un mare adevar! Tipic, tipic, dar la inima nu era nimic!

Apoi, deindata am inceput s-o rasfoiesc cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc in ordine, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Și m-am vazut atât de controversat, am vazut ca tot ceea ce faceam e sub semnul de intrebare, pozitia si slujirea mea. Crezusem pâna atunci că fac o slujbă pentru Dumnezeu, că slujesc societatea, că slujesc oamenii. Și slujind oamenii, îl slujesc pe Dumnezeu.

Partea 3 – Depsre Botezul Scriptural poruncit de Dumnezeu

[In Episodul 3, fostul preot ortodox Nechita Ioan, vorbeste cum a primit Lumina si ințelepciunea lui Dumnezeu privind înțelegerea biblică a botezului , în concordanță cu scrierile Sfintelor Scripturi.]

NECHITA IOAN: Dar, de atunci am inceput sa studiez Biblia, incepând cu primul capitol din Matei care prezinta genealogia, spita de neam a Domnului Isus Christos dupa trup, apoi nasterea, inchinarea magilor, iar in capitolul 3 prezinta problema botezului.

Am început să studiez Biblia cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc intr-o ordine normala, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Și m-am vazut atât de controversat. M-am vazut cum tot ceea ce faceam e pus sub semnul de intrebare: pozitia pe care stau eu si slujirea pe care o fac eu.

Totul începe prin constiință și nimic nu are valoare decât prin ea.” – Albert Camus (N.Red.)

Crezusem pâna atunci ca fac o slujba pentru Dumnezeu, ca slujesc societatea, ca slujesc oamenii. Si slujind oamenii, il slujesc pe Dumnezeu.

Dar, contrariat, am inceput sa studiez Biblia incepând cu primul capitol din Evanghelia dupa Matei care prezinta genealogia, spita de neam a Domnului Isus Christos, dupa trup, apoi nasterea, inchinarea magilor, iar in capitolul 3 unde se prezinta problema botezului.

Si, aici, facând legatura cu Matei 28, dupa actul invierii Mantuitorului Iisus, intâlnirea din Galilea, Domnul Cristos se apropie de ucenici, de invatacei, de apostoli, cum vreti sa-i numiti, si-i saluta:

PACE VOUA! (Ioan, 20:19) „Datu-Mi-s-a toata puterea, în cer si pe pamânt. Drept aceea, mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, Învatându-le sa pazeasca toate câte v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului. Amin.” (Matei, 28:18-20)

Apoi vad ca, in Matei, capitolul 3, primul act inainte de inceperea lucrarii publice, a predicarii Evangheliei, primul act pe care L-a facut Domnul Christos, n-a fost altul decât botezul lui Insusi (Botezul lui Iisus Cristos). El a intarit valoarea botezului prin exemplul Sau. Opozantii, dusmanii Domnului Cristos, clasa saducheilor, a fariseilor, irodienii, esenienii, clasa preotilor, cea mai influenta clasa asupra poporului iudaic, când li s-a pus intrebarea, botezul lui Ioan vine de la Dumnezeu sau de la oameni?, ei au recunoscut, au declarat si au marturisit: De la Dumnezeu!

Biserica primara, de la data fondarii ei, in plan spiritual si fizic, de la ziua cincizecimii, de la Rusalii, de la revarsarea-pogorârea Duhului Sfant, Duminica Mare, indiferent cum ii spunem, botezurile s-au practicat, s-au administrat numai persoanelor mature, persoanelor care intâi faceau o pregatire de catehizare, o pregatire prealabila in vederea botezului. Si, aceasta, s-a practicat chiar si in timpul patriarhului Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului, anul 300, cand se numea Liturghia Catehunilor, adica a Catehetilor. Deci botezul in biserica primara se aplica oamenilor maturi, pana la anul 411.

In anul 411, la Sinodul de la Calcedon, la cererea Constantinopolului, schimba aplicarea botezului la noii nascuti, indata dupa 6 saptamani!

Și după practicile bisericii ortodoxe, cât si cele romano-catolice, noul nascut este adus la biserica si este asistat de nasul sau de nasa.

Si aici, la intrarea in biserica, in pronaus (Biserica are trei parti: pronaus, ausul si altar), preotul intâmpina noul nascut, asistat de nasul sau de nasa lui, si are aceasta formula de lucru:

– Te lepezi de satana si de toate lucrarile lui?

– Mă lepad!

Numai Mântuitorul a știut că destinul nostru era de a fi singuri — si de aceea mântuirea lui vine prin constiință, si nu prin turmă.”  – Constantin Noica (N.Red)

– Te-ai lepădat de Satana?

– M-am lepădat de Satana.

– Crezi Lui Christos?

– Cred!

– Si, te inchini Lui?

– Ma inchin Lui.

– Depune mărturia de credință!

Dar peste 90% dintre ei îmi dădeau raspunsul:

– Părinte, eu nu stiu nici rugaciunea domnească, TATĂL NOSTRU, darmite Crezul, care are 12 articole si e foarte greu!

– Dumneavoastră constientizati actul pe care trebuie să-l administrez, că sunteti martori si că trebuie să depuneti marturie pentru noul născut?

– Nu stiu părinte. Eu vreau să-l fac crestin!

– Dumneavoastră sunteți creștin?

– Nu știu! Nu știu!

Așa cum era noul născut, in incapacitate de-a avea putere, ratiune, logica, asa era si nasul. Cum era finul, asa era si nasa, in aceeasi nestiinta! Si cum era nasa, asa era si finul. Si aceasta am constatat-o la toti, trecând de copilarie, de adolescenta, ajungând in maturitate. In urbia Clujului, ca pretutindeni altundeva, acei micuti deveneau barbati in toata puterea cuvântului, prin vorbire, prin purtare, prin gesturile lor. Ma uitam, cu atâta durere, si-mi puneam intrebarea: Eu i-am imbracat in haina lui Christos? Ca deindata ce-i scoteam din cristelnita, din apa botezului, le intonam imnul acela, Câti in Christos v-ati botezat, in Christos v-ati si imbracat!

Și am constatat ca aceasta haina a lui Christos, pe care eu aveam incredintarea ca le-am acordat-o, i-am adus ca ucenici in Biserica lui Christos, acea haina a fost abandonata de indata ce au iesit pe usile Catedralei, acei micuti de 6 saptamani!

Botezul, iata ca vorbeste mai clar! Si aici nu mai este loc de interpretare, de presupunere, de a ne da cu parerea, sa facem comparatie, sa aducem alte texte, atât de clar, atât de evident vorbeste Domnul Christos in Evanghelia lui Marcu 16.16:

„Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”

Trebuie întâi să crezi!

Și mi-am pus întrebarea. Ce este botezul? Botezul este o mărturie publică, este un act de ascultare, este o promisiune de a-L urma pe Christos. Cât? Toată viața!

Este nu numai un act de ascultare, este si o cooperare, este o identificare cu Christos.

Și am constatat deindată că acele botezuri pe care le-am practicat eu, sunt invalide. Eu săvârșisem deja sute, de ordinul miilor de botezuri la noi nascuti! Si am constatat ca acele botezuri ale noilor nascuti nu au un fundament, nu au o temelie biblica, pentru ca sunt facute in afara Sfintelor Scripturi!

Acei noi născuți nu au conștientizat actul botezului. Nu l-au cerut ei. Nu au rămas credincioși lui Christos. Ei nu sunt ucenici ai lui Christos. Ei nu se identifica cu Christos. Ei nu ascultă de Christos.

Apoi în planul de slujire, liturgical …

Partea 4 – Parastase pentru un loc veșnic cu verdeață

[In acest episod fostul preot ortodox Nechita Ioan povestește cum a primit treptat intelepciune de la Dumnezeu, si intelegerea biblica  privind  traditia omeneasca a parastaselor. Vom vedea dacă acestea  pot asigura pe cei morți de locuri veșnice cu verdeață.]

NECHITA IOAN: … Acum, intrăm în planul doi de slujire, liturgical.

Vedeam adesea venind la oficiul parohial oameni cerniti, cu sufletul plin de durere, impovarati, cu fetele intristate, mimica fetei ii trada ca poarta o durere in sufletul lor, imbracati in acele haine de doliu.

Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om.” – Paisie Olaru (N.Red.)

– Ce s-a intamplat?

– Parinte!  X, y, cel mai drag sufletului nostru, ne-a parasit!

Căutam să le aduc o rază de speranță, o rază de lumină, sa le incălzesc sufletul.

– N-am venit in aceasta lume toti deodata, si nici nu vom pleca toti deodata. Mai devreme sau mai trâziu, toti vom pleca, la rândul cetei noastre. Dar si raspunsul lor venea imediat:

-Părinte, problema este tragica si ne framânta. A plecat. Stim ca vom pleca toti. Dar durerea care este si ne framânta este asta: el a murit nespovedit, neimpartasit si fara de lumânare. El va avea parte de lumina invierii lui Christos?

– Desigur!, le dădeam eu incredintarea:

Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.”  – Oscar Wilde (N.Red.)

“Prin aprinderea cât mai multor lumânari, un numar cât mai mare de lumânari, veti aduce lumina in sufletul lui, in viata lui. Apoi, sa pregatiti 6 kg de ceara fara parafina, sa confectionati o lumânare de inaltimea defunctului si in noaptea invierii, acolo, când voi striga pentru prima data „Veniti de luati lumina!”, aprinzând de la mine, pentru prima data, veti aprinde lumina in sufletul lui.”

Dar, dupa aceste indemnuri, iata ca am sesizat ca evanghelistul Ioan vine si prezinta ce spune Isus: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine după Mine nu va umbla în întunerec și va avea lumina vieții.

Apoi, în cele 3 zile când se îndeplineau formele actului de deces, ora plecării, procesiunea de înhumare, veneau și îmi cereau consultanța și asigurarea:

– Părinte, el a dus o viata cam necanonica, cam neortodoxa, i-a placut si paharul si desfrânarea si hotia si a fost si clientul penitenciarelor si Internelor, oare el va avea parte de imparatia lui Dumnezeu? Asta ne intereseaza.

– Desigur, prin moliftele pe care le voi da eu citire la data inhumarii. Si-n una din molifte, se zice asa: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, care ai calcat moartea, pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale…; pâna aici textul era valabil, biblic. Dumnezeu a surpat moartea, a daruit si vrea sa daruiasca viata lumii Lui.

Numai ca de aici textul schimba intelesul biblic: Pe robul Tau, pe roaba Ta, plecata de la noi, ea a cazut sub pacatul lui, sub pacatul mamei ori al tatalui, ori pe un preot a amarât si a luat de la el legatura nedezlegata, eu îl dezleg de păcatul trupesc si sufletesc în veacul acesta și în cel ce va să vie si-l asez in loc de verdeață, un loc de odihnă unde nu este durere, chin sau întristare, nici suspin, ci viața fără de sfârsit.

Că viata e fără de sfârsit, adică ireversibilă, era un adevar. Cu ocazia Sărbătorilor Pascale, preotul paroh își saluta enoriașii, el primul, din noaptea Învierii, pâna în Duminica Tomii:

 Sfântul numește sufletul constiință.” – Cuviosul Agaton (N.Red.)

– Christos a Înviat! Enoriașii răspundeau:

– Adevarat, a înviat!, imediat venea confirmarea.

– Iubiti credinciosi, aveti încredințarea că aveți parte de lumina Învierii lui Christos?

– Nu stim, părinte! Dumnezeu știe!

– Dar nu ati dori să stiti?

– Părinte, mai are vreun rost să țtim? Pentru că de când ati venit in Cluj-Napoca d-voastră si altii înaintea d-voastră, slujbasi ai altarelor, mereu aud, indiferent de viața lui, de trăire si de rugaciune, de viata lui cu Dumnezeu, de a fost păcătos, de a fost nepăcătos, dvs. tot în sânul lui Avraam îi îngrămădiți, acolo.

– ?!

– Și când vin enoriașii la dv. si vă întreabă: Părinte, va avea el parte de imparatia lui Dumnezeu?, dv. ziceti:  „- Desigur, pentru că dacă veti săvârsi cât mai multe parastase, numărul parastaselor îl asează pe mort în pozitia cea mai favorabilă!”

– ?!

– Dar unde e mai potrivit, parinte, în dreapta, ori în stânga lui Avraam? În față, mai în spate, în centru, unde e locul mai potrivit si va fi mai bine?– Depinde de dumneavoastră, de numărul de parastase pe care le faceti!

Dar iată că imputația și reproșul pe care mi-l aduceau enoriașii, erau îndreptățite!

Retrăgându-mă în biblioteca Cancelariei Parohiei, deschizând Sfânta Scriptura, întâlnesc următoarele, în Ezechiel: „Tatăl, nu răspunde de nelegiurea fiului. Fiul, nu răspunde de nelegiurea tatălui. Sufletul care păcătuieste, negresit va muri.

Apostolul Pavel vine si enunta in Epistola catre romani: „Plata păcatului este moartea.” Și deodata parcă îmi dădeam răspunsul. Punându-mi întrebarea, se cerea să-mi dau și răspunsul.

Deci, tatăl, nu răspunde de nelegiuirea fiului, fiul nu răspunde de nelegiuirea tatălui. Din a cui autoritate, din a cui încredințare, din partea cui am primit eu această autoritate, această încredințare de a-i ierta păcatul (unuia, altuia, mortului etc), pentru că găsim scris in Biblie: ”Ia aminte Israele, Eu îți iert păcatul si-ți îndepărtez nelegiuirea ca pe un nor.”

Eu îti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele, ca o ceata: întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” – Isaia, 44:22

ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, când îti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” – Ezechiel, 16.63.

Apoi că:  în Ceruri s-a deschis o carte de aducere aminte si in ea au fost scrise faptele oamenilor. Fericiti de mortii care mor in Domnul, caci faptele lor ii urmeaza! Cei morti au fost judecati dupa faptele lor.

Apoi, evanghelistul Ioan, in Apocalipsa scrie: nimic spurcat, pacatos, intinat, defectuos, nu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor auzi si au facut cele bune vor iesi in invierea vietii, cei ce au facut cele rele, in invierea osândei.

Acestea versete enuntate aici, mi-au rascolit atât de puternic inima, incât, sufocat de intrebari, ma vedeam ca sunt intr-o pozitie nebiblica!

Dar totusi imi venea in gând sa decupez aceste versete citate, aceste capitole si versete din Biblie, pentru ca-mi sunt potrivnice! Pentru ca aveam (pâna atunci) incredintatrea, ca, prin punerea mâinilor episcopului, aratându-ma in fata opiniei publice, in fata bisericii, in fata asistentei in serviciile acelea liturgice solemne, ca am incredintarea, puterea de a ierta si de a dezlega pacatul.

Și iata ce am constatat, ca rezolvarea pacatului nu era acolo, prin molifte sau in scaunul de spovedanie, dupa ce audiam neputintele, scadentele celor ce-si marturiseau lacunele din viata lor.

Și unii veneau cu toata sinceritatea, dorind eliberarea, dorind usurarea si deindata le dădeam: „Te iert și te dezleg de toate păcatele tale! “

Am constatat că toate acestea, în plan liturgic, și în plan liturgical, nu-și au așezarea biblică, nu-și au temelie scripturistică.

Ca si in celelalte planuri de slujitre in ce priveste cultul sfintilor, cultul icoanelor, sunt atât de potrivnice, ca practica, desi le practicam cu sinceritate si credinciosie, cu toata incredintarea, erau potrivnice Sfintei Scripturi, Bibliei – singura autoritate divina.

Nutream acea incredintare ca sfintii sunt mijlocitori, sfintii sunt cei care ne reprezinta, cei care intervin, ei sunt ca o casa de avocatura in fata lui Dumnezeu. Si ei te reprezinta, daca te rogi lor, ei te absolva de orice penalitate, de orice responsabilitate a pacatului.

Dar iata ca deschid in Faptele apostolilor capitolul 4 cu versetul 12, unde Apostolul Luca relateaza cum atunci cand Petru a fost chemat in fata mai marilor rabini si preoti, incultul si fricosul de altadata, Petru, acum, când li s-a pus in vedere sa nu mai predice mântuirea in Numele lui Isus Christos, el va spune cu mare indraznela si apasat: “In nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți!”

Apoi in 1 Timotei, 2:5, apostolul Pavel vorbeste si mai clar: „ Nu este nici un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu decât Omul Isus Christos.

Si asa am constatat ca rezolvarea pacatului s-a facut acolo la Golgota, pretul pacatului, nota, s-a achitat pe Crucea de lemn prin rastignirea lui Isus, cel neprihanit. Si,  preotia, pe care eu o predicam si o profesam nu avea nici cel putin fundament din punctul de vedere al Vechiului Testament, al preotiei aaronice.

Când Isus a spus pe Cruce „Sfarsitu-s-a”, „Savarsitu-s-a”, Evanghelistul Matei (27.51) arata: „catapeteasma Templului s-a rupt de sus pâna jos. Una din editiile biblice, din vremea diaconului Coresi, a Noului Testament de Balgrad, iesite din teascurile Târgovistei,  arata foarte clar (nu stim cum de corectorii sinodali au permis acest fapt): Catapeteasma Bisericii s-a rupt in doua de sus pâna jos, aratând incheierea si caderea preotiei.

Si, despre incheierea acestei preotii o arata atât de clar apostolul Pavel in Epistola catre Evrei, capitolele 7, 8 si 9. Acolo se arata ca preotii erau multi, pentru ca moartea ii impiedeca sa ramâna pururea.

Dar astazi avem un Mare Preot, pe Isus Christos. Pâna atunci era un mare preot pamântesc, care intra odata pe an in Sfinta Sfintelor cu jertfe de sange pentru pacatele sale si ale poporului. Dar, de-acum, odata cu Invierea Domnului Isus, avem un Mare Preot, care S-a adus pe Sine ca Jertfa fara cusur odata pentru totdeauna si care sta la dreapta lui Dumnezeu (fara pacat) si Mijloceste pentru sfinti (oameni) dupa voia Sa. S-a terminat cu acea preotie, acolo si atunci (in Ierusalim, la Cruce). Lucrarea marelui preot din VT directiona spre ce avea sa vina prin Domnulm Cristos, prin Jertfa Lui, il prefigura pe El.

Nici un vagon de lumânări nu-ți poate aduce mântuirea sufletului tău.” – Arsenie Boca (N.Red.)

Constatând toate acestea, am inceput sa renunt la o parte din patristica, sa renunt la o parte din sfânta traditie, din randuielile bisericii, la predanii (datina, obicei, traditie) si sa aduc Cuvântul lui Dumnezeu cât mai aproape de enoriasi, eliberat de obiceiurile acestea atât de stufoase, de tenebroase, atât greu de suportat (nebilice fiind), sa-i indrept catre Christos Domnul.

Evident au inceput sa apara petițiile, plângerile din partea colegilor: Părintele Nechita Ioan predică in stilul  bisericilor evanghelice- sectare…

Partea 5 – Preotul ortodox dus în Atelierul lui Dumnezeu

[In acest episod, fostul preot ortodox  povesteste cum a fost tras la răspundere pentru că predica din Biblie si nu din “sfânta” tradiție (ca datina omeneasca), dar si alte întâmplari neașteptate.]

NECHITA IOAN: Evident, au început să apară petițiile, plângerile din partea colegilor: Părintele Nechita Ioan predică în stilul  bisericilor evanghelice, sectare.

Arhiepiscopul Clujului, mă cheamă și mă întreabă:

– Părinte, ce predicați acolo?

– Ce-aș putea să predic, decât după rânduiala calendaristică!

– Adică?

– După rânduiala calendaristică!

– Faceti rabat de la dogme si traditii?

– Absolut, nu, îl încredințam. Și aceasta a durat cam doi ani, după care mi-a cerut:

– Părinte, vei scrie predicile si mi le trimiti scrise!

Dar una vorbeam, si alta scriam arhiepiscopului. Pentru ca aveam in vedere ca eu daca-i voi spune adevarul, voi fi trimis in Consistoriu. Consistoriu fiind tribunalul bisericesc. Si in conformitate cu canoanele, dreptul canonic, in momentul in care ai adus alte invataturi decât cele prevazute sireglementate de sfânta traditie esti adus si esti taxat eretic, ai creat apostazie, schisma in biserica. Si acestea sunt catalogate ca pacate indreptate impotriva Duhului Sfânt si nu ai iertare, nici in veacul acesta, nici in veacul cel ce va sa vie!

Și mai mult decât atât, in plan social, imi puneam intrebarea nu numai ca voi fi trimis si voi fi catalogat cum am spus, ca eretic, ma dau afara din serviciu, imi pierd locuinta, ce ma fac?

După doi ani mă cheamă arhiepiscopul de urgență, să mă prezint la cabinet. Și mă prezint. Îi dau salutul cuvenit.

Părinte, luati loc!

De fiecare data arhiepiscopul ma chema lânga el, de aceasta dată aud: Stați acolo!

– Părinte, dosarul dumitate a venit mai gros decât Biblia. M-am gândit sa te protejez. Având in vedere vârsta, contributia pe care ti-ai adus-o la altarul Bisericii Nationale, bisericii stramosesti, ca sa nu te trimit in consistoriu, m-am gândit sa te trimit doi ani la Manastire sa te pocaiesti putin! Ca ai adus schisma, ai adus erezie, mi-ai creat acolo o serie intreaga de probleme. Ai incalcat in mod flagrant canoanele sfintilor parinti. Și m-am gândit sa te trimit doi ani la Manastire sa te pocăiesti.Că nu ți-ar strica puțină pocăință.

– Înalt preasfânt, sunteti prea generos. Multumesc! Vă apreciez, dar stiti care e problema? Vă rog, eu n-as vrea să fac o pocaință numai pentru doi ani, ci aș vrea să o fac pentru toată viața!

– Acuma te-ai prins singur în laț! Esti eretic! Spune-mi, ce credință ai?

– E o intrebare nonsens! E ridicolă! După 35 de ani de slujire, imi puneti intrebarea Ce cred? Credința dată sfinților, odată pentru totdeauna! (Ep. Iuda, 3).

– Al doilea laț în care te-ai prins! Ești sectar în toata regula! Predai Catedrala în termen de 3 zile, cu inventarul la zi si pleci în Mănăstire!

– La această decizie, nu subscriu, și nu-i dau curs de îndeplinire!

– Din momentul ăsta ai căzut sub al doilea păcat: neascultarea, păcat adamic!

Candidații la preoție, înainte de a se pune mâinile pe capul lor, declară acolo, în încheierea declarației: Voi fi supus întru toate, episcopului meu, si o să-i dau ascultare necondiționat pâna la moarte!

Deci, sa asculti de oameni si nu de Dumnezeu (vidi Faptele apostolilor, 4:19 si 5:29 „Trebuie să ascultați mai mult de Dumnezeu, decât de oameni!”).

 – Asculți, sau nu?

– Nu!  (De Dumnezeu ascult mai întâi! Să nu contravină Cuvântului lui Dumnezeu.)

– Din momentul ăsta te dau diavolului. Toate blestemele din Sfânta Scriptura să vină asupra sfiintiei tale si, când vei muri, să nu mai putrezesti!

– Inalt preasfintite, cât priveste blestemul va priveste, pentru ca in cele 5 carti Moise enunta: Blestemat este cel ce blesteama. Va privrste. Iar, ca nu voi putrezi, ca nu-mi va intra corpul in descompunere, nu va intra in procesul de putrezire si ca-si va pastra forma biologica, ori se sustine ca pamantul e in permanenta schimbare si transformare, si, producandu-se peste ani, vreun seism voi fi scos la suprafata, si când ma vor gasi, vor constata cu totii, omul acesta este un Sfânt!

Și astfel voi fi beatificat, canonizat. Voi ajunge si eu un sfânt ca Ioan cel Nou de la Suceava, cuvioasa Paraschiva de la Iasi, ori un sfântul Dimitrie de la Bucuresti, ori Iosif din Catedrala Timisoreana! Voi fi dus in procesiune, dintr-o parohie in alta, voi aduce binecuvvntari, voi inlatura efectele secetei.

Ieși afară, ca esti dat diavolului! Dar te înștiințez: Pentru ceea ce ai făcut, eu nu te voi ierta, vei ajunge nima-n drum și plin de praf, cum zice bănățeanu, boschetar!

La doi ani, auzind Mărturia tânarului preot din Episcopia Caransebes, protopopia Oravita, parohia Sasca Montana, Cristian Florea, am rămas profund impresionat.

M-a fascinat. Am plecat în cautarea lui. Dupa multe obstacole si peripetii, l-am intâlnit.

I-am pus intrebarea:

– Regreti, privind in urma ce ai lasat, statutul de preot, onoarea si celelalte binefaceri pe care le aveai?

– Nicioadată!

Cristi [Cristian Florea], eu credeam ca si Ilie, că sunt singurul pe planeta, in situatia aceasta. Dar cum Ilie s-a inselat, nu era singur, mai erau inca 7.000 de suflete. Si când am auzit ca este un al doilea preot l-am cautat.

– Niciodata, nu regret!, i-a spus fostul preot Cristi Florea. Aceluiasi Dumnezeu ma inchin in duh si in adevar, aceluias Isus care a platit pretul pacatului la Crucea Golgotei, ma inchin si eu si tu, pentru iertarea pacatelor.

– Vreau sa ramân slujitor cu tine, impreuna.

Și de atunci am rămas la Biserica Baptistă Efrata Lugoj.

Partea 6: Refuză alternativele extreme propuse de Înaltul Sinod al Ortodoxiei Române – aceea de Mitropolit al Olteniei … dar și amenințarea cu “deportarea” la Sanatoriul de boli mintale din Ștei!

La data de 7 august 2007, m-am adresat Sfântului Sinod, concomitent având si chemarea sa dau darea de seama sa spun ce s-a intâmplat cu mine. Le-am cerut Cartea de munca, Gramata de hirotonire, Cartea canonica si iesirea din sânul Bisericii.

Actualul patriarh Daniel Ciubotea e născut la Dobresti, Lugoj, și, fiind bun prieten cu fratele lui care e pădurar si sora lui care e cadru didactic, [ei] mi-au spus că v-or interveni pe lânga Dani, că numele lui de botez e Dan, doar vă cunoașteți. Da, că am și liturghisit împreună.

Am fost catalogat de enoriasii din Cluj: „Părintele paroh, de la Catedrală, a înnebunit! S-a stricat de cap. Biblia l-a amețit complet!

 Sfântul Sinod a rămas profund impresionat, cei 42 de episcopi.

 Episcopul Teofan, Mitropolitul al Olteniei pe atunci, de care am fost foarte apropiat, a spus si el: “Părinte, nu se poate!” M-a ajutat si in plan spiritual si in plan economic si administrativ. Mi-a spus: “Parinte, eu plec la Iasi. Dacă nu ocup scaunul de patriarh, mă așez la Iași” (pe functia avută până atunci de viitorul patriarh Daniel).

 Dăm drumul dosarului tău, la dl Iorgulescu, în 20 de zile ajunge la Presedentia României in vederea de a obtine recunoasterea celei mai inalte trepte, Mitropolit al Olteniei. Ai o armată de preoți in subordine, masini, 129 de mănăstiri, ce nu ai? O avere întreagă. Păduri, s-au retrocedat terenurile agricole, cirezi de vite, turme de oi, ai manastirile, ateliere, o avere. Totusi 7 milioane ai salariul. E unica ocazie, ratezi șansa, îți înscrii numele în analele sinodale, rămâi in istoria poporului, in istoria Mitropoliei Olteniei, in istoria Sinodului.

 Dar dintr-odată, pe când eram gata să fac târg, să negociez cu Dumnezeu, m-am simtit electocutat! Și mi-am adus aminte: Alegeti astăzi cui vreți să slujiți.  Cât despre mine, eu si casa mea, vom sluji Domnului!  [Iosua 24:15, N.ed.]

 Apoi declaratia lui Rut, la o doua interventie a lui Naomi, soacra ei, Rut se tine in continuare de Naomi, care se întoarce dintre străini, pe unde viața a dus-o, înapoi la poporul lui Dumnezeu: Facă Dumnezeu ori ce va vrea, casa ta va fi si casa mea, poporul tău va fi poporul meu, Dumnezeul tău va fi si Dumnezeul meu!

 M-am intors inapoi in Banat. Dar d.p.d.v. social, au început să apară probleme timp de 3 luni de zile. Parcă se confirmau spusele, parca erau fraze profetice ale arhiepiscopului de Cluj. Vei ajunge așa, așa, așa.

 Am intrat in obiectivul Organelor de interne, Judecătorie, Justitie, Primărie. Și mi se spune: Dumneata esti nebun!  Te asteaptă postul de Mitropolit al Olteniei! Și el doarme în parc, în gară! Pocăiții ăștia nu-i dau nici o atenție.

Stilul bănățenilor,  ei sunt putin mai glaciali, mai indiferenti, mai distanti. Și, timp de 3 luni de zile, Dumnezeu m-a trecut prin atelierul Lui!

 Acele Organe locale de Stat, mi-au pus in vedere două alternative, două șanse: Iti dăm o locuință. Nu vrei să te duci preot, nu vrei, esti nebun, esti stricat de minte!

(Prima varianta): –  Nu vrei? Domnul primar, ce facem? Îi dăm o garsoniera aici, dar să dea o declaratie că renună la pocaință. Îi dăm o masă la o cantină socială, 4…5 milioane, subzistența de zi cu zi.

(Varianta a doua): Domnu Deceanu, prim procuror, îi faceti dosarul de bolnav irecuperabil, mental, îl internăm definitiv la Ștei, fostul oraș Dr.Petru Groza, judetul Bihor. De acolo, nu mai ieși! Ai ragaz pâna mâine dimineață!

N-am ales nici una, nici alta dintre propunerile lor!

Partea 7 –  Preotul ortodox Nechita Ioan s-a botezat în Biserica Creștină Baptistă din Lugoj

 [Nechita Ioan îsi  continuă mărturia de credință, când prin harl lui Dumnezeu, amenințarea  organele de stat  “ortodoxe”  cu deportarea la Sanatoriul de boli mintale din Ștei, a rămas neîmplinită]

NECHITA IOAN:  La data de 14 august 2007, când municipiul Iași era in plina ascensiune cu ocazia sărbătorii cuvioasei Paraschieva și peste un milion de pelerini se atingeau de racla cuvioasei pentru a obtine iertarea păcatelor, în fața organelor puterii locale, presa, televiziunea locală din urbia Lugojului, orasul de pe malul Timisului, în fața asistentei, în fața bisericii și în fața celor 7 pastori am făcut mărturia, luându-L pe Hristos ca Domn, Mântuitor si Răscumparator al meu personal.

La iesirea din Apa Botezului am auzit pentru prima data Cântarea aceea, atât de speciala:Vin la Casa Ta!”.

Astăzi sunt în Casa lui Dumnezeu!

Am dosarul depus la un Mare Episcop! Care nu este ales de Camera Deputatilor sau de Senat, nu este suspus recunoasterii decretului Prezidential, nu este ales de o autoritate eclesiastica-administrativa-politica. Nu numai ca este ales de Dumnezeu, ci este Dumnezeu Fiul si are incredintarea, are mandatarea, când i s-a spus: Tu ești Preot în veac dupa rânduiala lui Melchisedec! 

Și, acest episcop, unde am eu dosarul, si-i slujesc si am încredintarea că îmi va da remunerarea pe măsura, se numește Domnul si Mântuitorul nostru Isus Christos!

Nu are o autoritate asupra unui judet, doua, nu are autoritate juridica limitată sau delimitată, are autoritatea supra intregului Univers, El are autoritatea asupra îngregii Tere. El este Isus Christos!

Dacă privesc retrospectiv, in urmă, in scurgerea vremii, am singurul regret că nu am făcut ceea ce trebuia să fac la timpul potrivit. Am lăsat în urmă 4.700 de suflete. Eu am fost salvat si stiu că Dumnezeu in bunătatea Sa, in mila si in indurarea Sa mă va ierta!

Trăiesc bucuria deplina! Deplina bucurie, si chiar de ar fi sa trec, cum zice David, prin valea umbrei mortii, nu mă voi teme de nici un rău, că Tu cu mine esti.

Acuma pot să spun, să glăsuiesc si să subscriu, si să mă pronunț ca David:

„Gustati si vedeti ce Bun este Domnul!”

„Cu Dumnezeul meu trec peste ziduri!”

„Du-mă pe stânca cea mai înaltă, căci eu nu pot să o ajung!”

Indiferent în ce situație voi ajunge, înapoi nu mă voi mai întoarce.  Voi ramâne aici, unde Dumnezeu m-a chemat si m-a pus, indiferent de situațiile prin care voi trece.

Știu si am încredințarea că sunt chemat la Golgota, la Cruce. Am acceptat Golgota, am renunțat la covorul roșu, am renunțat la acele veșminte strălucitoare, la acele închinăciuni, la acele onoruri (de care beneficiază un Mitropolit-N.ed.) și mi-am ales Golgota (drumul pe care a mers și Mântuitorul Isus).

Voi ramâne alături de Christos Domnul pâna la sfârsitul vietii mele.

 Dacă mai înainte spuneam:  nu care cumva să cititi Biblia că vă rătăciti!,  astăzi spun ca Iosua odinioară (Iosua, 1:8):

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.”

*

Puteți urmări VIDEO,  și o altă mărturie a ex-preotului ortodox Nechita Ioan, la Creo TV (începând cu min. 6:40):

  https://www.youtube.com/watch?v=F2cs4mizWn4

*

Urmăriti VIDEO Mărturia ex-preotului ortodox Daniel Cristian FLOREA

Advertisements

3 thoughts on “Credința în Isus a preotului Nechita Ioan

  1. Pingback: Marturia fostului preot ortodox Nechita Ioan | ARMONIA MAGAZINE - USA

  2. Pingback: Șase episoade de foc – mărturia unui preot din România | B a r z i l a i - e n - D a n

  3. Pingback: Credință, canoane și tradiție în Biserica ortodoxă. Puțină lumină despre erezii. – Revista ARMONIA – Saltmin Media

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s