SONETUL HAZNALEI

e frumoasă lumea asta expandată
proştii n-au avut ce-i face – deocamdată:
florile tot înfloresc – şi păsări cântă
munţii-s tot voinici flăcăi – gata de trântă

ştiu că tot vă căutaţi prin buzunare
doar-doar veţi găsi un ghem cu nişte sfoare
ca să-l trageţi din văzduh pe Dumnezeu
să vi-l faceţi tâmp votant – ori chiar lacheu

pe putori apoi vă căţăraţi – maimuţe
să schimbaţi planeţi şi stele-n huţa-huţe…
şi chiar credeţi metanoia inversată

vi se umflă – uite – -n creier guşa toată…
…senilă-omenire bufnind în hazna
ai căzut – văd bine: cin’ te-o curăţa?
***

SONET LUI LUCIFER

trecând prin rune labirint galactic
şi descifrând grădini empedoclene
m-am întâlnit c-un june foarte practic:
pe Lucifer văzui – probând jobene!

prinţ de-ordalii şi-explozii constelate
primeşte-mă-n sanctuar cu-a’ mele zdrenţe
s-aduc prinos coroanei tale-n rate
câteva stihuri – tropotind cadenţe

eşti mare – „maître”! – de-aia omenirea
ţi se închină de un ev încoace
şi de-aia alchimiştii-şi fac menirea:

filosofala piatră se răscoace…
…te ţintuiesc prin vers c-o spadă zee:
salută-ţi lumea – bust de pe alee!
***

SONETUL GREULUI SUIŞ

mă ţin de iarbă şi mai urc un pas
păsări cu ciocul saltă-mi subsuoara
oricând – în prăbuşire – înger de pripas
oricând – în năzuinţă-mi umflu nara

respir – în deznădejdi – viscol de ceruri
nu ştiu de Crist mă-ngăduie în pisc
dar eu continuu să gâfâi şi să risc
iar viaţa-mi încălzesc la sfinte geruri

cine sunt eu – să fiu orbit de raze
cine sunt eu – să văd în nevedere?
un cerşetor de voci şi de extaze

hoinar la vulturi – jinduiesc putere
…acolo – în văzduh – nu trageţi storul:
rebegit frate-s cu Mântuitorul…
***

SONETUL POETULUI

încă e vară-n sufletu-mi uscat
dor de frumos îmi scurmă încă-aripa:
vulturi n-au zis că-s vrednic de scuipat
iar florile-mi îngăduie risipa…

dar cât va ţine-acest dezmăţ de raze
cu ce în lume-mi voi plăti chiria?
îmi murmură Hristos – nu dă ucaze:
„plăteşti aflând luminii Poezia!”

un greiere boem – cântat-am lunii
un biet scaiete – agăţat de straie
„un nimeni şi-un nimic” – mă-njură unii

dar eu tac mâlc – cu nasul în tigaie…
…cu cât s-adună hula mai avană
Crist mai degrab’ coaboară-mi ici în rană!
***

ERAM BOGAT ŞI-AM SĂRĂCIT

eram bogat şi-am sărăcit
copil fiind – m-am vestejit:
eu n-am pus strajă la portiţă
floarea de dor – din poieniţă…
iar la regatul din străbuni
am tot uitat să isc minuni…
degeaba cu cădelniţi munţii
îmi tot descântă dreptul frunţii
degeaba păsări tămâiază
la inima-mi de după-amiază:
eu simt doar seara ostenită
cum vine-n cale-mi – greu cernită
şi-mi varsă-n inimă o baltă:
stele şi zodii – laolaltă
ca unui trândav gunoier
ce nu şi-a luat curat din cer…

…ori n-am ştiut – ori nici n-am vrut
perechea de-aripi am pierdut
şi-ajuns acum un orb nătâng
doar cucii dacă mă mai plâng:
în luminişul din dumbravă
ce-a fost iubire – e otravă…
***
Adrian Botez