Două puncte nevralgice de importanţă vitală provoacă agitaţie şi consternare: unul ţine de Istoria României, altul, de cvasidebusolata clasă politică şi instituţiile statului luate în stăpînire. Fără supravegherea în regim permanent a unui psihiatru, diletanţii şi sfertodocţii, aflaţi în copaci şi copacii în aer cu privire la istoria românilor, au adoptat recent în Plenul Camerei Deputaţilor propunerea legislativă privind falsificarea istoriei noastre prin proclamarea zilei de 10 Mai ca sărbătoare naţională. Dragi români, e o falsă victorie sprijinită pe falsuri grosolane!, ce va implica cheltuieli, favoruri şi onoruri nemeritate pentru trîntori, prinţi, prinţese, principi de sînge străin şi dude regale, cu ochii pe avuţia naţională, pe benchetuieli şi baluri plătite de popor. Scopul scuză mijloacele, nu-i aşa? Ştiţi prea bine ce rol aveau bufonii la curţile regale! Distrau curtenii, astfel încît abuzurile, trădările, crimele şi dezmăţurile regilor să treacă neobservate. Numai că la noi nu le va merge. România este Republică! De aici, evident, întrebarea: ce prinţ, ce principe, care prinţesă, care rege? De unde ni se trag nouă rănile? De la veninul injectat de unii istorici decervelaţi, care şi-au construit cariere pe fals şi uz de fals, istorici-mercenari de tipul lui Lucian Boia, programat anume – şi poate stipendiat – să manipuleze în transă şi să muşte la comandă. Cîtă vreme vom permite acestor periculoşi „rolleri” contemporani să ne demoleze Istoria, fără să-i trimitem la garaj sau la cules de căpşuni pe alte meleaguri, nu mai avem nevoie de duşmani din afară, îi avem între graniţe. Pînă nu vor primi o replică usturătoare din partea societăţii şi nu se vor trezi la poartă cu nota de plată pentru toate (de)serviciile prestate împotriva Neamului Românesc, aceşti trădători de neam nu se vor potoli. Deşi mă tem că am uitat cu toţii ce mai înseamnă solidaritatea şi unitatea împotriva netrebnicilor care continuă să muşte hulpav din fiinţa românească. Mă tem că ne-am resemnat în faţa celei mai corupte şi anarhice forme de capitalism sălbatic, care îşi face de cap în ţara noastră prin complicitatea (inconştientă?) a liderilor de la Bucureşti. Trăim într-o nepăsare condamnabilă, chiar dacă harapnicele necruţătoare ne lovesc de un sfert de veac, înjugaţi cum suntem la carele străinilor.

Cineva, poate în mod special, ca o măsură de securitate, a vrut să scape de el

Continuînd politica sa de dezamăgire a celor care l-au parafat pe Feisbuc, preşedintele umblător a mai făcut un pas schiop pentru popor, unul mare pentru jandarmii planetei. Analizîndu-i pe cei „Trei, Doamne, şi toţi” proaspeţi unşi cu benchi în frunte ambasadori ai României, nu se poate să dăm foaia fără a pătrunde în „afacerea” numirilor discreţionare. Vom regăsi aici registrul liric al criteriilor bazate pe interese, din păcate, nu de ordin naţional. Nedumeriţi, unii îşi făcuseră, inutil, griji pentru George Maior, ceea ce demonstrează că regia a funcţionat ireproşabil. A fost răsplătit regeşte! Nici nu merită să ne întrebăm dacă atunci cînd şi-a caligrafiat atît de prompt şi de indescifrabil demisia olografă a ştiut că va fi trimis în patria jandarmeriei planetare. După nouă ani petrecuţi alături de Traian Băsescu, cineva, poate în mod special, ca o măsură de securitate, a vrut să scape de el diplomatic şi l-a expediat la reeducare, ca figurant pe lîngă Administraţia americană, sfătuit preventiv să-şi pună informaţiile preţioase la conservare. Acolo se va afla pe un teren de vechi „colaborări”, se cunosc între ei, nu vor fi probleme cu yes-ul. Ceea ce ne dă asigurări că relaţia S.U.A. cu statul-colonie va funcţiona la parametri programaţi. Pînă şi Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a recunoscut mai ieri că la Bruxelles există „agenţi”, referindu-se la informaţiile privind acţiunile de spionaj desfăşurate împotriva executivului comunitar de serviciile secrete americane, cu sprijinul celor germane.

„Unul din cei care la Europa liberă ne îmbrobodea cu tot felul de minciuni despre viaţa Ceauşeştilor”

Şi Emil Hurezeanu a fost răsplătit cum nu se poate de bine cu Germania! Aici iţele sînt ţesute cu „ars poetica”, sau, mai pe româneşte, cu aţă albă, dacă luăm în calcul o ciorbă românească, reîncălzită în Germania. Cum a văzut de unde va curge din nou laptele şi mierea, s-a grăbit să aplice dictonul „Ubi bene, ibi Patria!”, Redescoperind miraculosul profit al cetăţeniei române a renunţat „de bună voie şi nesilit de nimeni” la cea germană! Ce spuneţi de această mişcare rapidă? Ambasador în Germania, un român cu cetăţenie germană, ataşat de Germania. Cum poate fi numit ambasador al statului român un individ care nu este cetăţean al României? Puteţi răspunde, domnule Preşedinte? După ce i-a ajuns propunerea la ureche şi-a depus dosarul pentru cetăţenia română şi din nou, miracol, deşi procedura este de durată, dosarul e aprobat la foc automat. De ce nu şi-a dorit cetăţenia română imediat după opera loviturii de stat din 1989, la care a contribuit şi el prin „informaţiile” toxice înşirate de la microfonul „Europei libere”? Interesul poartă fesul şi, vai!, ne vom mira cît de profesionist va susţine Vestul şi se va împotrivi Estului, şi-l va reprezenta pe bravul nostru preşedinte în Germania! Dragoş Baltă scrie : „Nu e el unul din cei care la Europa liberă ne îmbrobodea cu tot felul de minciuni despre viaţa Ceauşeştilor? Acum, când ţara e complet distrusă economic, când 4 milioane de români acoperă lipsa forţei de muncă din ţările vestice, când aceştia participă la fondul de pensii din acele ţări, când locurile de muncă în România sunt din ce în ce mai puţine, când pământurile au intrat pe mâna unor corporaţii internaţionale, când suntem datori la FMI, BE, BM, îl condamn pe Hurezeanu pentru minciunile sfruntate cu care ne-a îmbrobodit atunci, facându-ne să renegăm un sistem în care trăiam mai bine decât acum, şi să devenim ceea ce suntem acum, cerşetorii Europei.”

Citiți continuarea în ART -EMIS ACADEMY