Sponsorul

Domnul Academician Eugen Simion a vorbit azi ultimul, în Concursul International de poezie Adrian Păunescu, editia a doua 2014. Din Filarmonica Oltenia.  După 1989, a spus, au fost 14 scriitori în Parlamentul României. (sper să nu mă înșele auzul sau memoria. Dacă o fac, îmi cer scuze Domnului Academician). Dintre ei, unul singur a făcut ceva pentru scriitori și artiști. Adrian Păunescu. S-a zbătut, și le-a acordat o pensie, ca să nu moară de foame. Sau în mizeria în care, totuși,  trăiesc. Sau o indemnizație. Marius Tucă se uită în sală. Domnul Eugen Simion se uită în sală. Ne uităm în sală. Sala, 2 treimi, goală. Televiziuni, nici pomeneală. Media, absentă. Scriitori, jurnalisti, gazetari, oameni de cultură și artă, doar câți se rătăciseră în treimea aceea de sală răzleață. Mai mult, din Basarabia și Bucovina.

“Dintre ei, unul singur a făcut ceva pentru scriitori și artiști. Adrian Păunescu. “

Adică, toți i-au lăsat în plata Domnului.

Și tocmai Omul Negru, Porcul, Naționalistul, Ăla care mănâncă și nu plătește, Ăla care iubește femeile ( nu bărbații!, nu bisericuțele!, nu găștile!),  Ăla care te calcă cu poezia pe rața din gură, Ăla a făcut.

Și pentru că a făcut, toți cei care au beneficiat, beneficiază, și vor beneficia  de pe urma poetului   priceput la politica cu profit în slujba tagmei, neamului, națiunii, și tuturor naționalităților conlocuitoare,  să nu-l vadă!

Ce mai vrea și ăsta de la noi? Nu îi mai ajunge cât are? Nu trăim și așa destul de rău? Să îi dăm câteva  pâini pe an, din pâinea fiecăruia? Pe care ne-a dat-o? Pentru premiile lui Păunescu, date altora? Mie cine îmi dă?

Adrian Păunescu a dat. Din munca tuturor românilor. Pentru supravietuirea scriitorilor si artistilor romani în istorie. Si a scriitorilor români cu viața frumoasă si adevarată, în istorie.

Mai spunea Eugen Simion că au realizat integrala  Emil Cioran. 2 volume. 3000 de pagini. Cand sa o scoata pe piata, editorul, ca tot editorul. A zis: eu inteleg. Scriitorii, criticii, istoricii, ca lucreaza pe gratis. Sau in pierdere. Dar mie cine imi da? Si cartea a fost oprita. Cine sa dea banii? Daca nu mai e Adrian Paunescu?

Din munca tuturor romanilor? Pentru supravietuirea lui Emil Cioran in istorie? Adica, inclusiv a Adversarului?

Si atatea si atatea. Vazute si nevazute in sala, in tara, si in viata. Motiv pentru care, desi premiat, si inca substantial, de sponsorul unic, unic perseverent, alaturi de organizatori si familie, in realizarea editiei,  si invitat si eu,  sa-mi iau stimulentul, de la doamna Carmen Paunescu, care, spunea Andrei Paunescu, ne va oferi, in plus, si o fresca de Voronet a ochilor ei bilingvi, maghiari, nu am putut s-o fac. Din banii cui sa iau?

–         Ai scriitorilor si artistilor  faliti? Sau pensionari? In mizerie?

–         Ai cartilor lui Emil Cioran?

–         Ai tuturor oamenilor care muncesc, pentru supravietuirea limbii si literaturii romane? In istorie?  A scriitorilor si artistilor romani cu viata adevarata si frumoasa, in istorie?

–         Ai agonicului Muzeu al Literaturii Romane?

–         Ai transatei  in buticuri, Biblioteci Nationale a Romaniei?

Sunt o Iuda. Recunosc Dar, foarte rar, nu pot sa iau. Bani. Imi vine sa vomit. Mai bine, iau premii pe gratis. Platesc altii. Cu munca si iubirea lor. Absenta ierarhiei valorilor. In folosul armoniei, intelegerii, ratiunii, constiintei umane profunde, increderii, sperantei,  si dragostei.

19 iulie 2014

 Jianu Liviu-Florian