MOARTEA VĂZUTĂ PRIN OCHELARII CREDINȚEI

By Sebi Ivan

Elizabeth Elliot a declarat într-o ocazie că dacă noi am cunoaște despre moarte ceea ce Dumnezeu știe despre ea am aplauda.

Steve Jobs (CEO la Apple Co) după ce a supraviețuit cancerului pancreatic,  a declarat: “Moartea este cea mai bună invenție a vieții. Ea este agentul de schimbare a vieții.”

Moartea nu mai este acel mostru rău care terorizează umanitatea de veacuri, ci este capodopera lui Dumnezeu de-a lungul istoriei, creată chiar de Mâinile Lui. Moartea nu este un accident.

Noi am fost creați ca să trăim, să trăim veșnic – dar păcatul a întrerupt cursul acesta și moartea a fost creată ca noi să nu rătăcim veșnic prin Valea Păcatului, ci să fim transferați într-o nouă lume, în Noul Ierusalim din Cer, acela pe care Isus Christos l-a creat pentru noi.

Moartea este prematură la orice vârstă –  la un an, la zece ani, la o suta de ani si chiar la noua sute de ani -, însă este atât de minunat, de fascinant, de pasionant să știi că “Moartea a fost înghițită de biruință” (1 Cor 15:54) pentru oricine crede în Hristos.

“Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?
Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea.” (1 Cor 15:55-56)

Păcatul este boldul morții, frica de moarte și acest păcat a fost biruit prin Isus Christos.

Solomon spunea ca este mai bine sa fii într-o casă de jale, decât să fii într-o casă de petrecere. El a fost unul dintre aceia care s-a lăsat mânat de plăcerile trecătoare ale acestei vieți (de plăcere și experiment) și a făcut din viața lui o “viață de de jale” o “deșertăciune a deșertăciunilor”.

Însă Domnul Isus a făcut din moartea oricărui iubit credincios al Său, un câștig.

Dacă astăzi am câștiga la loterie 100 de milioane de dolari, ce emoții, ce bucurie și  ce mare sărbătoare ar fi pentru toțti ai noșstri.

A trăi este Christos și a muri ESTE un câștig

Chiar acolo în jurul trupului neînsufletit a celui drag, locul acela nu mai este un loc de jale ci doar un loc al despărțirii temporare. Ziua înmormantării credinciosului creștin, este o zi a biruinței învierii Domnului Isus ! O zi a amintirilor plăcute împreună cu cel drag care a plecat.

Singurii care sunt de plâns în “casa de jale” sunt cei care nu-L au ca Domn și Mântuitor pe Isus Christos; cei care sunt “aproape de Împărăția Cerurilor” și doar atât; sau cei care nici ei nu intră și nici pe alții nu-i nu lasăsă  intre în Impărăția lui Dumnezeu. (Luca 11:52; Matei 23:13).

Viața lui Solomon se încheie la mormânt, înțelepciunea lui se împiedică de pragul morții, dar viața Domnului Isus începe la mormânt și se manifesta prin Inviere.

Ințelepciunea lui Solomon constă in ceea ce se vede acum, înțelepciunea Domnului Isus constăa în descoperirea lucrurilor care nu se văd încă, în valorile permanente, veșnice.

Este demn de încrederee cuvântul care spune:

“Trupul este semănat în putrezire, și înviază în neputrezire, este semănat în ocară, și înviază în slavăa; este semănat în neputință, și înviază în putere. Este semănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc.” (1 Cor 15:42-44)

Da, este mai bine în “casa de jale” pentru că acesta este locul în care experimentezi mai intens decât oriunde efemeritatea omului pe pământ și eternitatea lui Dumnezeu și a celor credincioși cu El. Acesta trebuie să fie locul în care mai mult ca oriunde trebuie să experimentezi nașterea din nou; locul în care păcatele tale se întâlnesc cu crucea Domnului Isus, locul unde viața ta se schimbă pentru totdeauna.

Mai devreme sau mai târziu toți vom plânge: fie “pe Solomon cel mort”, fie “pe Christos cel înviat“.

Vom plânge fie despărțirea de păcatele din trecut, fie dezamăgirea, frica de necunoscutul morții, despărtirea veșnica de cei dragi nouă.

Dragul meu, alege să plângi astăzi cu Christos și să te bucuri împreună cu El în ziua morții; căci “A muri este un câștig” și ” Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El“. (Fil 1:21; Ps 116:15)

27 Martie 2009

Sebi Ivan