Pericolul egalităţii dintre religie şi Dumnezeu

BIBLIA11De-a lungul timpului, de când oamenii au început să creadă, a existat mai mult sau mai puţin o egalitate între religia omului şi dumnezeul acelei religii. Există multe culte sau religii orientale în care religia este un dumnezeu şi dumnezeul este o religie indiferent de personificarea acelui dumnezeu. Exemple în acest sens sunt acelea în care  soarele, luna, stelele, animale, fenomene ale naturii, sunt văzute ca dumnezei. La aceste religii este oarecum de înţeles egalul pus între dumnezeul lor şi religia lor dar ce  îngrijorează mult e ceea ce se întâmplă în creştinism din acest punct de vedere. Dacă ar fi să discutăm astăzi cu orice lider religios, sau cu slujitori ai diferitor religii, chiar cu practicanţi sau membri implicaţi, vom vedea că foarte mulţi dintre ei pretind că religia lor e singura cale de a ajunge la singurul Dumnezeu (Creatorul). Celelalte religii sunt de regulă eretice şi deci omul nu are şansa să ajungă în prezenţa lui Dumnezeu pe nici o altă cale decât prin religia celui întrebat. Lucrul acesta este mai mult sau mai puţin propagat dar în general se potriveşte marilor denominaţiuni creştine, cel puţin în România. Unele chiar se pretind sau se prezintă a fi singura religie dreaptă şi adevărată iar altele doar cred şi transmit acest concept dar fără a ieşi public cu astfel de declaraţii. Noi, oamenii, tare ne-am dori ca să intrăm în cer fără Hristos şi căutăm orice portiţă în afară de credinţa în Isus, asta ne face vulnerabili în a fi înșelați. Adică sperăm ca făcând parte dintr-o religie „dreaptă” sau „adevărată” să fim duşi de clerici, de slujitorii acelei religii,  în cer, fără ca noi să ne mai complicăm. Preferăm să facem toate ritualurile acelei religii, doar ca să nu ne lăsăm viaţa schimbată de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa se face că manipularea religioasă e din ce în ce mai mare iar oamenii se trezesc în forme şi dogme total străine de Dumnezeu. Formalismul ia o amploare colosală şi lucrurile simple devin extraordinar de complicate. “Credinţa” în Dumnezeu devine astfel o struţo-cămilă manevrabilă şi foarte costisitoare. Încorsetarea religioasă devine tot mai pregnantă şi oamenii nu îl mai cunosc pe Dumnezeu. Cunosc religia foarte bine, regulile acelei religii, ritualurile acelei religii, costurile acelei religii dar nu  îl cunosc şi  nu îl experimentează   pe Dumnezeu în viața lor. Unul din aspectele la care Domnul Isus îl impută religioşilor vremii (evreilor) era tocmai formalismul. Ei ţineau toate regulile religiei lor cât puteau mai bine. Unul dintre cei de frunte, numit  tânărul bogat  referitor la poruncile lui Dumnezeu spune că „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”. Dar Domnul Isus, care cunoştea bine inima și viața lui,  nu îl contrazice.Însă îi găsim în Noul Testament pe mulți alți  farisei împlinind legea exemplar şi ne sunt daţi ca pildă;  şi totuşi sunt acuzaţi puternic și fățiș  de Mântuitorul Isus că sunt “morminte văruite“, fiind acuzaţi că nici ei nu  intră în Împărăția lui Dumnezeu şi nici pe alţii nu-i lasă să intre. Religia lor era considerată de tagma lor, perfectă și  singura adevărată, dar orbiți de crezul lor nu L-au recunoscut și nu L-au primit pe Mesia  în viaţa lor, în religia lor. Apostolul Pavel le scrie celor din Roma semnalând pericolul formalismului religios şi primele capitole din Romani sunt dedicate tocmai spargerii concepţiei pe care o aveau, că ei sunt și au religia adevărată, singura cale de acces la Dumnezeu. Pavel dorea să le atragă atenţia că forma şi tradiţia sau naşterea într-o anumită religie sau naţie nu îi propulsează automat în cer. Prin Epistola către Romani (şi nu doar prin această epistolă) sfântul apostol  le dovedește că nu respectarea unor tradiţii și apartenenţa la un cult sau religie, forma exterioară, deţinerea unor coduri sacre sau altceva de genul acesta,  pune pe om într-o stare plăcută lui Dumnezeu, ci Evanghelia lui Isus.  Căci Isus Hristos e Calea, adevărul și viața. Nimeni nu merge la Tatăl decât prin El, fiind și Singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu – Ioan, 14:6 și 1 Timotei, 2:5. Semnul de egalitate între religia omului şi Dumnezeu e unul menit să ducă în rătăcire pe orice credincios. În Biblie nu găsim vreo altă credință sau religie decât aceea practicată de sfinții apostoli ai Domnului Isus. Însă de-a lungul secolelor au apărut foarte multe  religii zise “creștine” şi, din păcate, în cele mai multe cazuri, sunt sau devin o piedică în calea cunoaşterii şi împăcării omului cu Dumnezeu (care este prin credință în Jertfa de la Cruce a lui Isus Hristos și pocăința de fărădelegi). Trist, foarte trist este faptul că mulți români  pun semnul egal între religie (cult) şi Dumnezeu şi asta nu priveşte doar cultul ortodox sau catolic, ci şi cultele neoprotestante.  Asta așa e numai dacă ne gândim la un verset practic, care vorbește de viața creștină: “După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” (Iacov, 2:26)  Dar, atenție, e vorba de faptele credinței, care se fac din iubire, iubind pe aproapele  ca pe tine însuți. Încearcă numai să spui unuia dintre aparţinătorii acestor religii că, pe de o parte,  Dumnezeu poate şi va mântui şi oameni din alte religii, caz  în care  rişti să fii considerat eretic (sau ecumenist), iar pe de altă parte,  când îi atenționezi că ei (ca și noi), majoritatea lor  “Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.” (1 Tit 1:16) De când oare Dumnezeu se aliniază condiţiilor unei religii? De ce încercăm să-l facem pe Dumnezeu proprietatea noastră? Ce  încercăm să impunem lui Dumnezeu ce, cum şi când să facă? De când Dumnezeu este semnatarul unui contract de exclusivitate cu vreo religie? Dumnezeu însă spune „Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur.” Dumnezeu nu se schimbă, în El nu e nici măcar o umbră de mutare, El e Același ieri, azi și în veci. Formalismul religios e un mare pericol pentru relaţia omului cu Dumnezeu şi punerea semnului egal între religie şi Dumnezeu este foarte dăunătoare, păguboasă, costisitoare, ineficientă şi zadarnică.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s