Boris Marian – Lecția una: Veneția

Boris Marian

Lecția una- Veneția

Să nu speri niciodată, fie acționezi, fie te arunci de la un etaj oarecare. Nu ruga pe nimeni nimic. Vei primi un scuipat în față sau în buzunar. Bea o cafea la CÂINELE CENTRAL, este o bodegă, are WC la subsol. Gimnastica. Unu, doi, doliu, trei. Ați văzut morți dând din mâini? Nu. Dar faceți gimnastică. Și mult masaj, pe părțile dorsale. Cine a ucis pe cine? Ordonanța generalului sau invers? Ordonanța era verde la față. După cinci poți au găsit cadavrul. Era intact, exceptând picioarele. Era în cada cu var nestins. Baloanele au fost lăsate să zboare un timp. Deasupra vidului, deși vid nu există. Dar baloane există. Convoiul orbilor cărau o ladă cu zestrea Nefertitei. Omul este un pod peste abis, ce știți voi? Pe muchia posibilului se giugiuleau două muște. Splina bașca spleenul. Oare ne merităm moartea? Unii cască, alții se sinucid. Agenții malignogeni au arestat un om sănătos. In amărât sorbea o ciorbă expirată. He casts a spell…his world I like no other… las-o baltă , adică. După întuneric urmează semiîntunericul, apoi bezna totală. Universul este mai mult decât bizar, este trizar. Deșertăciune, spune Faust, cu spume la gură, ca epilepticii. Eternitatea cântă la vioară. Uneori lunatecii sunt cei mai buni pescari. Călătorim stând pe loc, ca-n filmele de groază. Fishman de Groza. Șeful de gară a alergat prin toată Europa după o drezină, care l-a înșelat cu un marfar. Nu-i oare viața spațiul dintre două morți? O, yes, fleancă. Moartea nu te lovește-n cap, nu te lovește-n cap, te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde, tovărășește, te mai critică uneori, te blamează, iar grija ei pentru noi este un vis urât, iar glasul ei -o stâncă-n prăvălire, am vrea să-i dăm cu vorba ascultare, dar n-o ascult, eu nu o înțeleg, e bine, nu e bine, cine știe?Am moștenit hainele multor morți dragi, în ele nici un sfanț, nici sfat și nici încurajare, nici Dumnezeu nu prea se sinchisește,deși prin mine El există pentru mine. Am o iubită, Doamne, ține-o-n viață, dacă poți, o mie de ani buni să pomenească, c-am fost și eu aici, un trubadur, și am cântat doar pentru-nțelepciune și iubire. De cărți n-am grijă, ele cheltuiesc și timp și bani și nimeni nu citește, iar criticii devin tot mai posaci și zâmbăreți, de par-că-s veșnici, dar nici Shakespeare n-a fost critic. Iertând tot ce a fost o durere, o altă durere, corpul se lasă cuprins de farmecul neîntrecut al durerii fără de margini, tot omul știe prea bine că viața înseamnă durere, deci nu mă las biruit, scriu, trăiesc și sorb otrava amară a durerii. N-am cunoscut această ciudată, înaltă plăcere.Să mori e prea simplu, poate extrem de banal. În fiecare zi mă despart de viață și-o reprimesc iertând tot ce a fost. Am văzut un om care s-a prăbușit ,oamenii s-au adunat în jurul lui, aerul era tot mai greu.O femeie și-a pierdut sarcina. Două suflete s-au ridicat la ceruri. Maison d”accouchement. Strada mirosea. Veneția? Am văzut case oarbe, Ziduri mute, grădini suspendate. Scările din Odessa lui Eisenstein. Azilul de noapte al lui Gorki, cât costă un bilet la spectacolul vieții? Viața însăși.

BORIS MARIAN

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.