CREȘTINUL AUTENTIC FACE PUBLICĂ MĂRTURIA, CE A GĂSIT ÎN CRISTOS!

 Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Isus i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”                                                                                            Evanghelia lui Marcu, 5.19

Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii si în rugaciuni.                                   Faptele apostolilor, 2.42

Viața creștină – O chestiune publică

Al doilea lucru care aparține laturii publice a unei adevărate poziții de creștin este faptul că fiecare credincios e chemat să mărturisească cu gura ceea ce a găsit în Cristos.

În Germania am ajuns într-o situație absurdă. Iată cum se raționează: „Eu plătesc impozitul bisericesc și astfel las în grija pastorului răspândirea Evangheliei. Nu mai e treaba mea.

Uneori îmi doresc să nu se mai plătească acest impozit pentru ca creștinii, bărbați și femei, să știe că nu e numai treaba pastorilor, ci și a lor ca Numele lui Isus să fie cunoscut acolo unde se află ei: la serviciu, la birou, la școală, acasă.

Ai mărturisit deja pe Isus?, fie chiar și printr-o expresie ca: „Cristos a învat! Adevărat a înviat!” „E păcat să înjurăm! Este o rușine înaintea lui umnezeu zicerea bancurilor porcoase!

Isus spune – ascultați-L bine: „Cine Mă mărturisește înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine! Se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda și Eu înainteaTatălui Meu care este în ceruri.” Va fi groaznic când odată, în ziua judecății, vor veni creștini și vor spune: „Doamne Isuse! Am crezut în Tine” – iar Isus Îi va spune Tatălui: „Nu-i cunosc!„Doamne Isuse, totuși eu am fost…„Nu te cunosc! Vecinul tău nu a știut că aleargă spre iad! Nu l-ai avertizat niciodată, deși știai calea spre viață. Tu ai tăcut atunci când trebuia să deschizi gura și să mărturisești pe Mântuitorul!

Atunci vei răspunde poate: „Da, dar eu însumi eram așa de slab în credință!” Iar Domnul Isus îți va spune: „Atunci ar fi trebuit să-ți mărturisești credința ta slabă! Chiar și credința slabă are un Mântuitor puternic! De fapt nu era nevoie să mărturisești credința ta slabă, ci pe Mine!” Nu te cunosc! – Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înainteaTatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine, care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

Asta spune Isus și El nu minte. Când vom căpăta iarăși curaj ca să ne deschidem gura?

Trebuie să vă mai spun o istorioară. În urmă cu câteva săptămâni am vorbit într-un oraș din ținutul Ruhr. Conferințele fuseseră organizate de tânărul meu prieten Gustav care conduce un atelier de reparații într-unul din garajele orașului. Acest Gustav devenise un martor bucuros și eficace al lui Isus Cristos, pentru că învățase să-L mărturisească pe Isus la momentul potrivit. Iată-l într-o zi de luni dimineața în atelier. Fiecare povestește isprăvile făcute duminică. Unul spune: „Ne-am îmbătat cu bere până ne-a ieșit pe ochi!” Altul vine cu istorii cu fete: „Și tu unde ai fost Gustav?este întrebat el. Pe atunci era încă ucenic. „Dimineața am fost la biserică”, răspune el. „Iar după amiază la cercul de tineret de la Wigle-Haus cu pastorul Busch.” Atunci toți încep să-și bată joc de el și micul ucenic stă acolo fără apărare! În timp ce toți ucenicii, calfe și maistru îl atacau cum puteau mai bine, el se simte cuprins de o mare mânie și-și zice: „De ce au <creștinii> dreptul să se laude cu lucruri rușinoase și nu cu Mântuitorul lor?!” Și chiar în clipa aceea se hotărăște să câștige atelierul pentru Isus. Începând cu ceilalți ucenici, a luat pe fiecare deoparte și i-a zis: „Tu mergi în iad! Hai, vino cu mine la Wigle-Haus în grupul nostru de tineri. Acolo auzi despre Isus!” Când a plecat din atelier, după ce și-a luat examenul de maistru, atelierul era schimbat! Eu însumi m-am convins de aceasta Toți ucenicii făceau parte din grupul nostru de tineri. Trei din calfe erau în Uniunea creștină a tinerilor. În atelier nu mai îndrăznea nimeni să facă aluzii obscene. Daxă intra vreunul nou și voia să înceapă o discuție murdară, era avertizat: „Taci că vine Gustav!” Ei căpătaseră respect pentru el. Astăzi are o situație frumoasă în fruntea unui mare atelier de reparații auto. Dumnezeu l-a binecuvântat, chiar și pe plan material.

Întreb încă odată: Unde sunt astăzi creștinii care au curajul să deschidă gura ca să depună mărturie pentru Domnul lor?! În măsura în care o facem, creștem duhovnicește.

Este credința creștină o chestiune pur personală? Nu! Noi avem obligația față de lume de a mărturisi despre Isus! Încetează cu tăcerea ta jalnică! Altfel, în ziua judecății, Isus nu te va cunoaște!

Când, în timpul celui de-al treilea Reich, mai mulții dintre tinerii de 16 și 17 ani au înrolați în Arbeistsdienst (serviciu de muncă), le-am dat la toți o Biblie mică și le-am spus: „Fiți atenți! Când ajungeți acolo, puneți încă din prima seară Biblia pe masă, deschideți-o în fața tuturor și citiți-o. Asta va avea efectul unei bombe. Dar a doua zi totul va fi trecut. Dacă însă n-o faceți din prima zi, atunci n-o veți face niciodată.!” Și băieții au făcut așa. În prima zi, Biblia a fost pe masă! „Biblia!” A fost ca explozia unei grenade, căci în sânul creștinătății germane se citește orice porcărie, numai Biblia nu! Prietenul meu Paul – din păcate nu s-a mai întors de pe front – vede a doua zi, când deschide dulapul, că Biblia lui nu mai este acolo. Se uită în jur. Unul rânjește. Atunci rânjesc și ceilalți. „Mi-ați furat Biblia?!”, întreabă el mirat. „Mmh!„Unde mi-ați pus-o?„Ea este la plutonierul major.” Atunci știe: o să aibă de luptat! După serviciul din seara aceea se retrage într-un colț liniștit și se roagă: „Doamne Isus!e, Tu vezi că sunt singur aici și am numai17 ani. Te rog, nu mă lăsa! Ajută-mă să te pot mărturisi!” Apoi se duce la plutonierul major și bate la ușă. „Intră!” Plutonierul major stă la birou, pe care se află Biblia lui Paul. „Ce vrei?„Vă rog, domnule plutonier major, să-mi dați înapoi Biblia mea!„Aha!” El ia Biblia și o răsfoiește. „Aha, deci e a ta?! Nu știi că e o carte foarte periculoasă?„Ba da, domnule plutonier major, știu. Biblia e periculoasă chiar și închisă în dulap. Chiar și atunci ea produce neliniște!” Bum! Plutonierul major se ridică de pe scaun. „Ia loc o clipă!” Apoi mărturisește: „Și eu am vrut odată să studiez teologia.„Atunci domnul plutonier major a căzut de la credință?” întreabă Paul. Urmează o discuție de necrezut, în care acest bărbat de vreo 40 de ani mărturisește băiatului de 17 ani: „În fond, sunt profund nefericit. Dar nu pot să dau înapoi, prețul e mult prea mare!” Iar băiatul răspunde: „Bietul de dvs.! Dar Isus ar merita orice jertfă!” Plutonierul major dă drumul băiatului cu cuvintele: „Ești un om fericit!„Da, domnule plutonier major”, confirmă Paul – și iese cu Biblia. Începând cu acea clipă, nimeni din tabără nu a mai îndrăznit să-i spună vreun cuvânt!

Ah, unde sunt creștinii care au curajul să-și arate pe față convingerile și credința?

Este poziția de creștin o chestiune strict personală? Da! Nașterea din nou și viața de credință au loc în intimitatea inimii.

Este poziția de creștin o chestiune strict personală? Nu! Creștinii se adună la părtășii, la serviciul religios, în Case la grupuri de rugăciune, la studii biblice, la ora tineretului, la cercul femeilor, la cercul bărbaților. Creștinii deschid gura și-L mărturisesc pe Domnul lor. Lumea ar trebui să vadă că Dumnezeu a aprins un foc pe pământ în Isus!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.