de Liu Xiaobo
pentru sotia mea, care asteapta in fiecare zi
 
Nimic nu-ti mai ramane de facut, nimic
decat sa ma astepti, impreuna cu praful casei noastre
aceste straturi
acumulate din belsug, in fiecare colt
tu nu vrei sa deschizi perdelele
sa lasi lumina sa le strice linistea
 
pe biblioteca, mesajul scris de mana este acoperit de praf
pe covor modelul absoarbe praful
cand imi scrii o scrisoare
si dragoste, cu varful penitei plin de praf
ochii mei sunt patrunsi de durere
tu stai acolo toata ziua
fara sa indraznesti sa te misti
de teama ca pasii tai vor contesta praful
incerci sa-ti controlezi respiratia
folosind tacerea sa scrii o poveste.
Pe vremuri ca acestea
praful sufocator
ofera singura loialitate
 
viziunea ta, respiratia si timpul
patrunde praful
in adancimea sufletului tau
mormantul centimetru cu centimetru
este scamos de la picioare
ajungand la piept
ajungand la gat
 
stii ca mormantul
este cel mai bun loc de odihna
asteptand dupa mine acolo
fara sursa de frica sau panica
de aceea tu preferi praful
in intuneric, in calma sufocare  
asteptand, asteptand dupa mine
ma astepti cu praf
refuzand lumina soarelui si adierea aerului
numai lasand praful sa te inmormanteze total
numai lasandu-te s-adormi in praf
pana ma intorc
si tu te vei trezi
stergand praful de pe tine si din sufletul tau.
 
Ce minune – inapoi din mormant !
 
 
 Traducerea in limba romana (a variantei  in engleza – Zheng Danyi,
Shirley Lee si Martin Alexander) de Sandu Citizen /Canada.