Nicolae NEGRU
Sursa: Jurnal de Chisinau
2009

Via Unimedia.md: Acum, dupa moartea tragica a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreapta în mod firesc spre indivizii care i-au facut mult rau poetului, atacându-l fara încetare în paginile ziarelor „Moldova Suverana” si „Flux”, batându-si joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hartuindu-l în adevaratul sens al cuvântului. Pe Iurie Rosca si praporscicii sai îi cunoaste mai multa lume si nu e nevoie sa-i prezentam.

Mai putin cunoscut este Mihai Contiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oplosit de „Moldova Suverana” – un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivazut, de o nesimtire rara (unii spun animalica, desi e nedrept sa jignim animalele), de o “destrabalare” verbala insuportabila, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fara sa fie capabil sa perceapa implicatiile de ordin psihologic, etic si moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el “bate” fara încetare, zi si noapte, pâna victima aleasa nu “sângereaza” sau pâna nu mai da „semne de viata”.

?inta preferata

E vorba despre un individ bolnav în esenta, de teapa lui Iurie Rosca, pentru care nu exista „nici un Dumnezeu” si, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat sa o faca fiindca blameaza România si îi ataca cu cele mai josnice, mai mârsave si mai dureroase cuvinte pe multi alti intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înteles, tinta predilecta. Pentru aceasta i se pun la dispozitie spatii de ziar enorme, cum nu s-a mai vazut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar si de prin alte parti ale lumii. E inutil a mai spune ca acest individ trecut prin scoala adularii ceausiste loveste numai în intelectualii care se considera români, iar iscusinta lingusirii, asimilata de el pe parcursul anilor de gradinita si de scoala, o îndreapta spre actuala putere comunista.

Cu siguranta, individul nu si-ar fi vazut publicate aiurelile veninoase, murdare, în „Moldova Suverana”, daca nu ar fi atacat “pe cine trebuie”, daca nu l-ar fi lingusit pe Voronin si nu ar fi servit clanul comunist. Caci în mintea la fel de nesanatoasa, plina de românofobie, a presedintelui PCRM si a tovarasilor sai, razbunarea împotriva intelectualitatii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Haiturea “românilor” este mai spectaculoasa, mai cu efect, când participa la ea si un câine ceausist. Dincolo de ironia tragica a acestui fapt, întrezarim placerea sadica a “regizorului”, cinismul lui fara margini, nelegiurea cea mai josnica, românofobia sora cu patologia a celor care ne guverneaza.

Un singur cuvânt

De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit “vedeta” la Chisinau, suprasolicitat de mass-media comunista. El, ca si Rosca, ca si Praporscic sau Burciu, sunt niste scule. Unii dintre ei par atinsi de sminteala, altii – de oligofrenie. Pentru faptul ca si-au batut joc de poet, ca i-au înveninat ultimii doi ani din viata, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finantat, i-au încurajat în actiunile lor nesabuite, inconstiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la presedintie ca „MS” sa înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul sa nu i se dea bani liderului crestin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastra sa devina mai civilizata, mai crestina. Polemica e fireasca într-o societate democratica, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt ca se recunostea român si apara limba româna. În timp ce „Moldova Suverana” îl acuza ca ar fi spion român si ca ar lucra împotriva statului moldovenesc, „Fluxul” îl blama pentru ca ar fi conspirat cu Pasat în intentia de a-l asasina pe Iurie Rosca!

Între nicovala comunista si ciocanul „crestin”

Într-o societate democratica, salvarea împotriva arbitrarului, a faradelegii, a calomniei este justitia. Vieru a încercat sa traga la raspundere ziarul „Moldova Suverana” si „Fluxul” crestin democrat aflat într-un parteneriat complice cu „MS”, dar justitia noastra obedienta nu a îndraznit sa-i faca dreptate. Fiindca nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu national la moartea poetului, sperând, probabil, sa profite electoral, nu a gasit de cuviinta sa-l apere la vremea cuvenita, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidentiala. Presedintele RM a declarat atunci ca nu se considera presedintele românilor.

A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crima odioasa, antistatala, în RM-ul de azi. Marginalizarea si demonizarea românilor a devenit o politica de stat, încurajata tacit de unele cercuri din Occident.

Majoritatea intelectualilor din RM se afla între nicovala lui Voronin si ciocanul (cu secera) al lui Iurie Rosca. În timp ce primul îi categoriseste drept “dusmani ai statalitatii”, închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din institutiile de stat, blamându-i si acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplica, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de “om al Rusiei”, “fost kaghebist”, “corupt”, “detractor” etc. Având în mâinile lor mai toata mass-media, cum sa auda moldovenii vocea slaba a poetului?

„Personalitate cu grade”

Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, „Moldova Suverana” publica, sub înfricosatorul titlu „R. Moldova în reteaua mondiala a spionajului românesc”, o lista de “spioni” români, de “personalitati cu grade”, printre care figura si Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în „Literatura si Arta”, un nou apel catre presedintele Voronin, avertizându-l ca „voi fi nevoit sa iau o decizie a mea întru apararea dreptatii si onoarei mele de om”.. Cutitul îl ajunsese la os!

Desi a declarat nu o singura data ca nu are nimic împotriva statului RM – si de ce ar fi avut? – „titanul” Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publica Moldova 1, a fost cenzurat chiar si în ziua când a fost anuntata plecarea dintre noi. Asta pentru ca a luptat pentru limba româna, pentru ca nu s-a împacat cu existenta sârmii ghimpate de pe Prut, pentru ca nu a putut suporta ca elevii sa fie mintiti în continuare ca „fratele de peste peste Prut” ne este “dusman, nu frate bun”. Vieru a scris pentru toti românii, nu numai pentru cei dintre Nistru si Prut, dar condoleantele transmise de presedintele Basescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat pâna si în necrologul care i-a fost dedicat de catre autoritati, textul fiind redactat în asa fel încât sa nu figureze „limba româna”, pentru care Grigore Vieru era pregatit sa-si jertfeasca viata. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limba si literatura româna. Din pacate, Eugen Doga si Mihai Cimpoi, care si-au pus si ei semnatura pe necrolog, lânga cea a lui Voronin si Stepaniuc, nu au insistat ca, macar în clipa mortii, poetului sa i se acorde respectul cuvenit.

Sprijinitorii din umbra

Istoria va raspunde cine se ocupa de lichidarea fizica a personalitatilor noastre marcante – sunt prea multe „accidentele” de felul acesta, ca sa fie întâmplatoare – Ion Gheorghita, Dumitru Matcovschi, Ion si Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru… Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin si Rosca. (…)Voronin si Rosca trebuie sa raspunda pentru prigonirea morala a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie sa i se faca dreptate, asa cum a cerut în ultima sa scrisoare.