Poeta TATIANA SCURTU MUNTEANU: „Basarabenii au un fel al lor de a le fi dor, de ţară, de limba română, de omul drag…”

“Ce pot să spun mai mult? Fiecare poezie a mea plânge sau înfloreşte de dor.”

Tania-Munteanu-2-e1444363687765Tatiana Scurtu Munteanu, născută în localitatea Călărași, din Basarabia, este câștigătoarea mai multor premii naționale și internaționale, publicată în mai multe antologii, autoarea a două volume de poezii, proaspăt câștigătoare a premiului doi la Festivalul Internațional „Renata Verejanu”, apreciată și promovată în mai multe reviste literare, absolventă a liceului „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, licențiată a Facultății de Drept și de Litere la Universitatea „Dunărea de jos” din Galați… Continue reading “Poeta TATIANA SCURTU MUNTEANU: „Basarabenii au un fel al lor de a le fi dor, de ţară, de limba română, de omul drag…””

Advertisement

VAVILA POPOVICI: Despre noi, despre istoria zbuciumată a țării noastre

cat-ar-costa-unirea-republicii-moldova-cu-romania-13976308461-1-300x192

„Cunoscând istoria, eroii, tradiția, ne facem mai sociabili, mai altruiști, mai iubitori de om și de viață.”

Nicolae Iorga

   „Declarațiile ambasadorului american la Chișinău nu vin decât să confirme dezastrul politicii externe românești”, este scris într-un articol de ziar. O fi, dar nu se rezumă la atât. Cred că este o politică antiromânească, prin afirmațiile făcute, printre care citez: Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile provocări”. Sunt într-adevăr afirmații de o gravitate fără precedent. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Despre noi, despre istoria zbuciumată a țării noastre”

PETER COSTEA – CANDIDAT INDEPENDENT PENTRU PARLAMENTUL EUROPEAN 2014

Peter Costea varianta_2Buletin informativ:  NOUTATI !

Chiar dacă suntem la inceputul turneului de informare prin țară, suntem plăcut impresionati de devotamentul, buna credință si responsabilitatea cu care vă angajați alături de noi in această luptă acerbă pentru apărarea si promovarea valorilor crestine.

Intrunirea cetătenească de la Bucuresti a fost un real succes. Alături de peste 60 de participanți, printre care importanți lideri civici si ai miscării provita din Romania, dl. Peter Costea a vorbit despre viziunea si scopul pe care structurile europene ar trebui să le aibă, intr-un dialog deschis cu toti cei prezenti. Pentru mai bine de doua ore dl. Costea si-a prezentat initiativele precedente adresate forurilor europene si a răspuns intrebărilor adresate de public. Feedback-ul a fost unul pozitiv, iar pentru acest fapt vă multumim.

De asemenea, nu putem să nu apreciem intenția dvs. de implicare in campania de strangere de semnături.

Am simțit cum prin acest demers pe care l-am inițiat, miscarea provita impreună cu cetățenii responsabili si interesați de valori, din Romania, dar si romani din Diaspora, au format o unitate ce capătă mai mult formele unei familii decat Continue reading “PETER COSTEA – CANDIDAT INDEPENDENT PENTRU PARLAMENTUL EUROPEAN 2014”

O altă faţă a Bucureştiului

Bucurestiby Alina Ilioi

E dimineaţă. Un pic prea frig pentru cum sunt îmbrăcată, dar mă conformez vremii şi fac cerculeţe din aburi, încercând să alung sentimentul ciudat pe care-l simt de câteva zile. În dreapta mea stă un corporatist, îl recunosc după ecusonul care îi atârnă la gât ca o etichetă care-l marchează pentru întreaga zi. O mamă trage după ea un băieţel cu ghiozdan în spate, mult prea adormit ca să-l mai intereseze că întârzie la şcoală. La următorul semafor zăresc doi tineri. El îi povesteşte înflăcărat despre colega de la muncă, ea… se uită în ochii lui cu o privire care strigă din toţi rărunchii “sunt îndrăgostită de tine”. Probabil încă nu a avut curajul Continue reading “O altă faţă a Bucureştiului”

Involuția rapidă a valorilor

Sondaj GallupALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

.
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

 .

INVOLUTIA RAPIDA A VALORILOR

Un sondaj de opinie pe un subiect extrem de serios, facut recent in SUA si publicat luni, ne-a dat pe dos planurile pentru editia de astazi AFR. Dar intr-un sens bun. Ne gandiseram la un alt subiect, dar ceea ce am citit ne-a ingrijorat si pus pe ganduri. E vorba de involutia rapida a valorilor in Statele Unite, cea mai dezvoltata tara din istorie, in care 90% din locuitori inca afirma o credinta in Dumnezeu. E tara fondata de puritanii englezi ai Secolului XVII, autorii lui

Plymouth (Mayflower) Compact (“Intelegerea de la Plymoth”), o declaratie-legamint in care se obligasera sa cladeasca in America de Nord o societate noua pe principiile crestine cele mai stricte. [Nota AFR: The Plymouth (Mayflower) Compact este o declaratie la care au subscris supravietuitorii voiajului transatlantic al vasului Mayflower. Continue reading “Involuția rapidă a valorilor”

NOUA SULIȚĂ – HOTIN

Noua sulita - EminescuNu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut.

Gabriel J. G. Marquez

Trecutul însemnă timp trăit, prezentul este doar o clipă. De aceea refuz să cred că ceea ce s-a petrecut aparține morții, întrucât trecutul, se răsfrânge asupra clipei prezente și asupra viitorului nostru.
 .    Istoric vorbind, după dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599- 1601, România Mare.
 .    Nicolae Iorga ne vorbește în Istoria românilor prin călători, despre multe scrieri ale străinilor despre locuitorii țării noastre și m-am oprit la însemnările consulului Marii Britaniei, scrise în 1833, cuprinse într-o voluminoasă descriere, intitulată Pământul Principatelor Române: „… Astfel românii au ajuns a fi o concentrare de cea mai mare vitejie, de cel mai înalt geniu, cu cea mai rară omenie și cu cea mai evanghelică ospitalitate și afabilitate. Dinspre partea dacilor sunt îndrăzneți, cum se vede la călărie fără șa, sunt dibaci în a călări și fabrica orice, învățând orice artă nouă numai dintr-o singură vedere la altul, în iuțeala cu care-și găsesc singuri hrana la drum, în puterea de a dumesnici animalele sălbatice, în hotărârea de a umbla fără cea mai mică spaimă în întunericul cel mai gros prin pădurile cele mai nestrăbătute și pustii, prin munții cei mai periculoși, prin pustietățile cele mai adânci și întunecoase. Dinspre partea romanilor, au priceperea la cânt și la dans, la frumoasa cetire și la poezie, la tot felul de arte, la mânuirea iute a armelor, la înțelegerea fără preget și la spontana imitație, fără a mai adăuga numele și graiul”.
 .    Tot Nicolae Iorga mai amintește însemnările unui consul prusian, prin anul 1848, cu privire la poporului nostru: „Sânt o rasă frumoasă, deosebită prin moravurile-i simple, curățenie și cinste”, cu excepția clasei de sus, asupra căreia s-a întins influența corupătoare a Fanarului”.
.    Cât privește Noua Suliță, localitatea este semnalată în descrierea Basarabiei, într-o publicație germană din 1876. Continue reading “NOUA SULIȚĂ – HOTIN”

CONDAMNAREA ULTIMULUI BASTION STALINIST DIN EUROPA

Mircea Popescu

 

Înversunatii dusmani ai românilor, comunistii moldovenisti grupati în cea mai retrograda formatiune politica din Europa, Partidul Comunist din Republica Moldova (PCRM) condus de Vladimir Voronin, individul care din fruntea acestei grupari criminale a ordonat provocarile, crimele si înabusirea miscarilor din Chisinau în Aprilie 2009, au început sa atace vehement nou înfiintatul Consiliu al Unirii:

„Guvernul Republicii Moldova protejeaza si tuteleaza deschis acele formatiuni politice care cer unirea Moldovei cu România. De o bunavointa deosebita din partea regimului de guvernare se bucura Consiliul Unirii Republicii Moldova cu România reconstituit zilele trecute. Acest consiliu este compus de niste umbre caricaturale ale trecutului, responsabile de declansarea macelului de pe Nistru, de conflictele interetnice de la începutul anilor 90 si de promovarea politicii de lichidare a independentei statului moldovenesc.“

Frica si disperarea PCRM, care prin Declaratia oficiala a Comitetului sau Central din 2 februarie 2012, legitimizeaza practic Consiliul Unirii ca fiind principala forta a societatii românesti în actiunile de promovare ale idealului national al reîntregirii. Din acest moment, este evident ca fortele antiromânesti declara razboi direct si deschis împotriva romanilor si nazuintei lor de a-si construi un viitor comun într-o singura tara unita si puternica.

Mai grav, atitudinea antiromâneasca si anti România a PCRM este internationalizata în aceeasi declaratie a CC al PCRM, prin condamnarea oficiala a legaturilor firesti cu guvernul României pe care le considera acte de tradare:

„Însasi guvernul moldovenesc, deschis, fara a se ascunde, la 3 martie 2012 va comite înca un act sigur de tradare – va participa la o sedinta comuna cu guvernul României – eveniment care ar reprezenta o înjosire fara precedent pentru oricare stat independent, eveniment care simbolizeaza deschis nu doar revenirea la politica anilor 90 dar si la practica trist a lui martie 1918.“

Prin aceasta declaratie anacronica, PCRM se identifica astazi ca URMAS DIRECT al STALINISMULUI care în 1940, în mod neprovocat dar premeditat, dupa cum o dovedeste pactul criminal sovietico-hitlerist din 23 August 1939, Ribbentop-Molotov, a cerut si a impus prin forta armelor, în total dispret pentru România, cotropirea si ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei.

Este cazul ca Presedintele, Parlamentul si Guvernul României, sa se autosesizeze despre aceasta pozitie antiromâneasca si antieuropeana si sa întreprinda toate masurile care se impun.

Obligatia morala a partidelor românesti este de a condamna la rândul lor aceasta ultima ramasita stalinista din spatiul european care prin prezenta sa instiga la ura etnica si ameninta populatia româneasca din Basarabia, mentine populatia dezbinata si plaseaza teritoriul de peste Prut la ultimul nivel de dezvoltare din Europa creând o stare de insecuritate regionala.

Clasa politica de la Chisinau are datoria sa boicoteze si sa condamne oficial PCRM care prin politica sa antieuropeana de tip stalinist constituie un potential pericol major pentru revenirea la un regim dictatorial având ca urmare izolarea internationala a Basarabiei si transformarea sa în „Cuba Europei” asa cum a declarat însusi Vladimir Voronin.

De asemeni, Guvernul de la Chisinau trebuie sa aiba curajul de a întreprinde o ancheta serioasa pentru a stabili si a trage la raspundere atât persoanele, pâna la cel mai înalt nivel al statului, care au ordonat actiunile în forta împotriva demonstrantilor din Aprilie 2009 cât si formatiunile si partidele politice care au sustinut necesitatea acelor masuri represive.

 

Mircea POPESCU

http://mipopescu.wordpress.com

Consilier Onorific al Presedintelui Comisiei de Politica Externa a Senatului României
Membru al Consiliului Unirii

3 Martie 2012


===============

Aderari la CONSILIUL UNIRII:

 

http://www.consiliul-unirii.ro/adeziune/

Consiliul Unirii are nevoie de suportul românilor, dar si de actiuni ferme, în conditiile în care au început atacurile disperate din toate partile împotriva miscarii, semn ca panica ajunge sa cuprinda fortele antiromânesti. Tocmai de aceea ca niste fiare încoltite, aceste forte retrograde sunt periculoase!


Putem sta acum cu capul în nisip, dar ce vom face când îl vom scoate, cum ne vom mai uita în ochii oamenilor? Indiferent ca suntem politicieni sau doar simpli membri ai societatii civile avem obligatia, cel putin morala sa facem ceva pentru împlinirea acestui deziderat national.


Sper, ca organizatiile romanesti sa-si deschida fonduri speciale, acolo unde este posibil, pentru a ajuta activitatea Consiliului Unirii, atât în Basarabia cât si pentru actiuni pe lânga organizatiile internationale.

 

Anul International Ion si Doina Aldea Teodorovici

Reaprindem Candela


de

Gabriel Teodor Gherasim, New-York



Pe 17 Februarie 2012 a avut loc la restaurantul romanesc Transilvania din New-York al treilea spectacol de redesteptare a memoriei pentru martirii artisti Ion si Doina Aldea Teodorovici din acest an.

Interpretand magistral un compendium de cantece, si poezii in cinstea artistilor basarabeni care au redesteptat constiinta neamului romanesc dintre Nistru si Tisa pentru totdeauna, copilul lui Doina si Ion, un artist desavarsit el insusi, Cristofor Aldea Teodorovici, a venit cu un ansamblu de cantareti, muzicieni si actori, care au tinut spectatorii captivati si emotionati de la inceputul pana la sfarsitul spectacolului.

Mentionam pe Adriana Rusu, solista de muzica usoara cu un bogat palmares de piese inregistrate cu artisti din Moldova si Romania, si cu turnee in diverse tari din Europa pana in Orientul Indepartat. Cu o voce puternica, melodica si duioasa in acelasi timp, a abordat cu succes piese din repertoriul sotilor Aldea Teodorovici, cat si din compozitiile Sofiei Rotaru, si din repertoriul propriu.
Dorel Burlacu, dirijor si pianist de valoare, colaborator si solist cu diverse grupuri prestigioase muzicale, variind de la cele din Moldova, si Romania, la cele din Polonia sau Germania, si-a adus aportul la interpretarea si aranjamentul muzical al pieselor regretatilor Ion si Doina, reusind atat ca sa pastreze fidel nuantele originale ale pieselor, cat si ca sa le accentueze fin cu proprile sale armonii.

Gheoghe Postoronca, chitaristul din acest ansamblu, a adus un acompaniament de mare valoare pieselor. Cu experienta vasta in festivale internationale de muzica usoara, a conlucrat cu success la piese de forta ale artistilor din Moldova, Romania, Norvegia si Irlanda si a sintetizat armonios acompaniamentul pieselor din cadrul acestui spectacolul.

O intercalare foarte reusita a avut loc intre piesele muzicale inspirate din repertoriul sotilor Aldea Teodorovici, cat si a altor cantautori de valoare romani pe de-o parte, si poeziile romanesti recitate cand tandru, cand cu umor, cand cu pasiune sau cu tristete de catre actorul Nicolae Jelescu. Maestrul Jelescu este directorul Teatrului Poetic “Alexei Mateevici” din Chisinau, un apropiat admirator si colaborator al regretatului Grigore Vieru, si care a insumat intr-un interviu anterior urmatorul dictum, ilustrand de fapt foarte bine efectul avut asupra audientei din sala: “Atat cat spune o poezie, nu spune un roman intreg.”
Si intr-adevar multe romane n-au spus ceea ce versurile rostite fluid si sagalnic, sau grav si miscator de catre Maestrul Jelescu au spus.

Voci din eternul romanesc, ale poetilor Mihai Eminescu, Dumitru Matcovschi, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Grigore Vieru, Ion si Doina Aldea Teodorovici, Lucian Blaga (ca sa enumeran numai cativa), au intrat in fiintele spectatorilor si au reaprins candela spiritului romanesc din intreaga audienta.


Sufletul acestui spectacol este desigur cantaretul Cristofor Aldea Teodorovici. Venind dintr-o familie unde bunicii au stiut gulagul rusesc siberian, si parintii au stiut Poduri de Flori pentru romanii dintre Nistru si Tisa, Cristofor a incantat sala cu vocea calda, melodica, sincera, experta in a reda vocea parintilor pierduti prematur, dar tot asa de prezenti ca si spectatorii acestui spectacol omagial lor. Impreuna am cantat cu el si cu ei, sotii Aldea Teodorovici, “rasai ca graul cel verde, ca lacrima,” “doua lacrimi gemene, Chisinau si Bucuresti, bucurii asemene, pe dragi plaiuri romanesti,” sau “la zidirea soarelui se stie, cerul a
muncit o vesnicie, noi muncind intocmai ne-am ales cu, ne-am ales cu domnul Eminescu,” si “bate un clopot ca o chemare, la Capriana in miros de criniste, iar de la Putna, sfanta si mare, dangat de aur, raspunde in liniste.”

Pe durata spectacolului, o candela firava a luminat portretul lui Ion si Doina, un tribut bine meritat celor doi artisti care au fost primele solii de romanism si au coalizat milioane de oameni care au spus, dupa 50 de ani de falsificare ruseasca, un adevar demn de “imparatul este gol”: “Suntem romani in Basarabia si vorbim romaneste!”
Pentru cei avizati asupra evenimentelor de redesteptare nationala dintre Nistru si Prut de dupa caderea comunismului, Ion si Doina Aldea Teodorovici sunt la fel ca Mihai Eminescu: mereu eterni si mereu actuali.

De aceea acest spectacol, vazut cu aceeasi admiratie deja la Paris, Washington DC, sau New-York, este o experienta inegalabila de romanism frumos, elevat si purificator, care trebuie propagat si in continuare in toate colturile din lume ale exilului romanesc.

Sub titlul atotcuprinzator: “Dragostea ce misca sori si stele”, acest spectacol de exceptie a fost pregatit printr-o colaborara stralucita intre guvernul Republicii Moldova, Asociatia “Doua Inimi Gemene”, “Moldova for Democracy and Development,” Departamentul Pentru Romanii de Pretutindeni si ale foruri ale guvernului Romaniei.
Mai mult, Guvernul Republicii Moldova, printr-o decizie mult necesara si salutara pentru asanarea societatii romanesti din Basarabia cu “Siberii de ghiata”, a declarat anul 2012, drept Anul International Ion si Doina Aldea Teodorovici.
Fie ca acest spectacol sa fie de bun augur pentru comemorarea celor doi soti al caror motto era: “Cu ajutorul artistului Dumnezeu comunica cu oamenii.

Numai Cultura si Credinta ar fii in stare sa opreasca procesul bestializarii societatii.” Prin cantecul lor, fie pe malul Nistrului ocupat de armatele rusesti pana in ziua de azi, fie in Chisinau sau in Bucuresti, unde lumea ii adora cu inimile deschise, Ion si Doina Aldea Teodorovici ne-au lasat mostenire dragostea si reverenta fata de limba, stramosii, tricolorul si civilizatia culturii daco-romanesti. Asteptam ca spiritul si exemplul sotilor Aldea Teodorovici sa ne conduca si noua pasii, in continuare, inspre adevarul identitatii noastre ca oameni, ca urmasi si ca promotori ai valorilor neamului romanesc.
Iar pentru cei care doresc ca sa impartaseasca momentele acestui spectacol sublim de redesteptare nationala romaneasca in zona lor, Asociatia Moldova pentru Democratie si Dezvoltare le sta la dispozitie pentru facilitarea de turnee.

Contact AMPDD: www.amdd.us
Email: dorian@amdd.us sau Email: aldeateodorovici@gmail.com

MINCIUNI PROFESORALE

prof. dr. Adrian Botez

…În România ultimilor 22 de ani, exista/s-au format (ori, poate s-au reactivat?!) doua categorii de profesori – extrem de dezechilibrate ca numar/pondere, în sistemul de învatamânt românesc:

I-prima, si cea mai numeroasa (inimaginabil de numeroasa!) este aceea a profesorilor nu doar conformisti, ci lingai sadea! De fapt – asa-zisi „profesori” – pentru ca ei nu instruiesc si nu învata elevii, ci-i mint, cu nerusinare si cu constiinta senina si împacata: „Si ce daca-i mint? Ma doare-n cot de derbedeii si mucosii astia: si-asa nu-i mai poate îndrepta nimeni! Eu respect Programa scolara, mai ceva decât pe Dumnezeu: minte ea, mint si eu! Si ce daca e absurda, si ce daca deznationalizeaza? Las’ ca stiu aia de sus ce fac – ce, adica m-apuc eu sa le dau lectii, ha?! Asta e! Ce, sa ma pun eu rau cu cei mari si tari? Doamne, fereste! Pe mine ma intereseaza sa fiu bine vazut de Directiune (Doamne,-ajuta! – poate ajung chiar eu director, daca dau din cap, mereu, ca „da”, sunt de-acord cu politica de stat, de partid si de…<<correctness political>>!), sa fiu bine vazut de Inspectoratul Scolar Judetean, de MECTS…ca, în definitiv, daca nu curge, pica! Ce, parca e de ici, de colo, macar sa iau, la fiecare patru ani, gradatie de merit? Poate chiar sa fiu numit…profesor emerit, sa iau <<galoane>>, pe umeri: cavaler, ofiter…trai, neneaca!!! Poa’ sa tot urle, în pustiu, astia, cu revendicarile lor tâmpite – parca îi asculta cineva…! Eu sunt bine cu toti aia care trebuie (n.n.: evident, nu cu mine ori cu dumneata, ci cu cei care detin puterea, în sistem, cu…”dulaii” si cu „leii”!), si bine îmi vine de la toti!

Aceasta “fauna” de lingai si de iude, care-si zic, cu nerusinare, “profesori”, îndraznesc, precum obraznicatura de Catavencu, sa-si puna mâna la inima, sa se smiorcaie, asa, de “frunza frasinelului”, oleaca (pentru a-i impresiona si a-i anestezia pe prosti!) – …si, apoi, cu pieptul umflat ca la curcani si, cu mâna dreapta petrecuta peste reverul hainei lor tocite (…pentru ca lingusitul profesoral nu aduce profituri comparabile, nici pe departe, cu cele din…energie, asfaltari, alumina sau borduri, spre pilda!), emit, cu gâlgâituri din gusa…CELE MAI STRASNICE MINCIUNI: MINCIUNILE “EX CATHEDRA”, MINCIUNILE PROFESORALE SI, CHIAR, ACADEMICE!!!

II-A doua categorie, extrem de firava, este aceea a profesorilor care se pun rau cu cei “mari si tari”, nu respecta Programa, ci Adevarul – si chiar vor sa aduca un picus de firesc, în noianul de absurd, din sistemul scolar românesc…! Acestia, putinii, cred ca aproape orice elev este ameliorabil, cu conditia sa nu fie „operat” de constiinta si de minimul bun-simt – si ca nu se poate ca, odata intrat într-o clasa, cât de slaba va fi fiind ea, tu, professor/dascal si pedagog, sa nu afli, printre fiii de plugari (cam analfabeti, e drept!), si copii/tineri curiosi, CHIAR VII!!! – …poate ca nu li s-a zis nimic, înainte, poate ca nu le-a avut nimeni grija, nici parintii (plecati pe coclauri, prin lume, pentru un ban în plus…ori divortati … – ….din motive economice, de obicei, dar si din pricini de crestere a procentului de imoralitate, într-o societate condusa tocmai de catre… Doamna Imoralitate!), nici învatatorii ori profesorii n-au investit, în ei, încredere si munca, la timpul potrivit („De ce sa te mai ostenesti, cu niste handicapati, cu niste golani si cretini?”) …”Dar nu e totul pierdut (…zic babalâcii astia idealisti si creduli!), decât daca suntem noi lasi, cacaciosi…daca vom capitula, fara conditii, în fata raului navalitor, în continua expansiune! Uite, ora de Religie nu mai e obligatorie… – cum altfel? – prin decizia MECTS, adica a unui individ, numit Daniel Funeriu, care nu-si da pe fata nici bacalaureatul, d-apoi …credinta! S-o fi închinând lui Michiduta…!”

Si acesti profesori…”rebeli” (multi dintre ei, culmea, batrâni-batrâni! – si atât de naivi…!) – nu se supun sistemului, nu „se dau” cu cei tari si mari etc. – nu vor gradatii de merit, cu orice pret: cu pretul minciunii lase, nesimtite si gudurate…nu-si numara banii din portofelul rupt, ci, seara, îsi fac bilantul zilei: câte minti au pornit/urnit din loc, cât de cât – fie si… “potential”!

…Si au de suferit, naivii astia, si trebuie sa dea note explicative, în fata unor putoi de inspectori, care le-ar putea fi nepoti…Dar acesti „extraterestri” nu accepta nici minciuna, si nu au de gând nici sa lase absurdul si supunerea oarba sa devina reguli de viata – pentru tineri si maturi, deopotriva! Acesti indivizi „aerieni” formeaza o secta extrem de periculoasa si incomoda, pentru niste guvernanti cazarmagii, precum cei din zilele noastre – asa ca MECTS-ul face tot ce poate, ca sa-i…elimine din sistem: mai un infarct (dupa atâta hartuire…), mai un canceras (dupa atâta inima rea si prigoana…)…Mai vedem noi!

…”SE REZOLVA, DRAGI TOVARASI!” Adica, lasa ca îi punem noi cu botul pe labe, sau…îi ajutam sa crape, cu mult înainte de pensie…!

…Ei bine, vad, pe adresa electronica www.prodiaspora.de– un articolas, al unei doamne profesoare de Istorie, din Constanta – doamna Gigi Stanciu: COMEMORAREA HOLOCAUSTULUI LA COLEGIUL NATIONAL DE ARTE „REGINA MARIA” DIN CONSTANTA.

Îl redam, integral, mai jos (adaugam faptul ca, pe lânga text, profesoara cu pricina – si ca domnia sa, probabil destui dascali, asemeni la fire si caracter cu domnia sa… – alcatuieste un colaj, din desenele copiilor, legate de Holocaustul despre care le-a tot “spuso-mintit” profesoara, cu toata convingerea ei farisee, smechera si teribil de oportunista!):

Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent si multa imaginatie si pentru ca le place istoria si sunt hipersensibili la tragediile umane în general si la acelea din al doilea razboi mondial în special. Acesti elevi talentati si umani, mai umani poate decât si-ar imagina cei pe care nu îi mai misca imaginile cutremuratoare ale inimaginabilului Holocaust, au realizat aceste desene si creatia în versuri pe care vi le prezentam dumneavoastra, acelora care cunoasteti la fel de bine ca noi ce înseamna sa nu uiti istoria recenta, cu toate faptele ei abominabile, caci daca le uitam, s-ar putea sa le repetam.

În istoria Europei, actele din perioada „solutiei finale” se înscriu ca pagini negre ce ar trebui iertate, dar nu uitate; în istoria României, pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu se înscriu pe aceeasi linie, a unor acte de cruzime, de încalcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanitatii, de genocid.

Poate parea nepotrivit sa ceri unor copii de azi, care traiesc în conditii minunate, au tot ce le trebuie pentru a se dezvolta deplin, sa înfatiseze în desenele lor o lume trecuta si oribila? Probabil ca da, însa atunci când ideea vine de la ei, nu e impusa din afara, înseamna ca pe acesti copii îi determina sa se revolte si sa strige în modul lor propriu, artistic, acele grozavii ale unui timp când istoria delira…

Literatura nu este straina de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supravietuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizeaza sufletele tinerilor, nu le înaspresc si nu le pietrifica. De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemoreaza în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovati evrei, circa sase milioane, în lagarele naziste proiectate cu rigurozitate si cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se în pace toti acesti nevinovati gazati si arsi în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Chesmno, Maly Trostinet, Sobibór!!

Gigi STANCIU

profesoara de istorie

Constanta

noiembrie 2011 – cf. www.prodiaspora.de

Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent si multa imaginatie si pentru ca le place istoria si sunt hipersensibili la tragediile umane” Daaa, evident ca numai la domnia voastra s-au strâns, toate talentele si “imaginatiile” si sensibilitatile holocaustologice, din toata România! Monopol, ce mai! Iar domnia voastra faceti, acolo, la Constanta, o munca titanica de a stimula aceste talente (…care bat înspre…geniu, ce sa ne mai ascundem dupa deget munca de stârnire/stimulare, revelare si formare a …Duhului proteic, cameleonic si falsificator “elevesc”!) catre …GIGANTICA, INCOMENSURABILA MINCIUNA!!!

Sunteti profesor de Istorie, stimata doamna – si, oare, nu simtiti DOMNIA VOASTRA (nu copiii!) un pic de jena, când scrieti „la jurnal/gazeturi” (deci, ca sa fie luat în seama, de catre „cei mari si tari”, ceea ce scrieti…cine stie, s-o face de-o gradatie de merit…!): „Acesti elevi talentati si umani, mai umani poate decât si-ar imagina cei pe care nu îi mai misca imaginile cutremuratoare ale inimaginabilului Holocaust”…?! Adica, sa nu fi aflat domnia voastra ca, în întreaga istorie a umanitatii, au fost NUMAI „imagini cutremuratoare” – nu doar în cazul unor smecheri de evrei, care, vorba coreligionarului lor, prof. dr. Norman Finkelstein (Industria holocaustului, Editura Antet), „este cea mai mare si nerusinata afacere, din toata istoria”: unii evrei, din Mafia lor „oculta”, au tras si continua sa traga profituri enorme, banesti si „de imagine”, dintr-o chestiune controversata – „Holocaustul” – …de-au ajuns chiar ei, evreii, sa tot schimbe cifrele, de pe placa de la Auschwitz…ajungând de la „sase milioane de victime”, la vreo…”doua sute de mii” (cel care i-a ponderat a fost tot un evreu, dar unul cu bun-simt – evreul Jean Gabriel Cohn-Bendit, care scrie asa: “Sa luptampentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt aratate turistilor în lagare, unde acum se stie ca nu au existat niciodata, deoarece ne asumam riscul de a nu mai fi crezuti nici despre ceea ce suntem siguri”), dar nu „arsi de vii”, ci doar victime (arse semitico-ritualic! – pentru ca evreii refuza înhumarea!!!) ale subnutritiei, ale murdariei (…era înghesuiala mare, ca în orice lagar de concentrare, draga doamna: si în România lui Antonescu, si în România comunistilor stalinisti…dar si în lagarele din Olanda si din sudul Frantei, unde au murit, de subnutritie, peste un milion de germani… „concentrati”!), ale tifosului exantematic (consecinta a murdariei si înghesuielii: si în refugiul din 1917, din Moldova, bunicul meu, dupa tata, a murit de tifos exantematic, si nu cântarea, MORT, mai mult de …25 de kile! – …taman ca scheletele multiplicate, prin trucaj fotografic, de B.B.C.!!!) – si, din pacate, ale muncii grele (cu care nu prea sunt obisnuiti evreii, neam de neamul lor de…”popor ales”!).

Nu-i mai putin adevarat ca, la vremea lor, si cartea Am fost medic la Auschwitz, si Jurnalul Annei Frank  – apoi, pe jumatate, chiar si filmul Lista lui Schindler  – m-au impresionat…(dar eu sunt profesor de Româna, stimata doamna, iar nu de Istorie – si, deci, întârzierea în ignoranta mi se poate ierta, macar în parte!) – pâna am dibacit escrocheria „publicitara”, afacerea „di granda” cu „Holocaustul”, speculatia chinurilor saracimii evreiesti, de catre coreligionarii lor (speculatie aducatoare de multe, foarte multe miliarde de dolari, pentru „crema” Marii Finante Mondiale – si asezarea lumii crestine în genunchi, spre pocainta, generala si  infinita !)…escrocheria protipendadei sionismului, a „poporului ales” …N. Finkelstein afirma ca parintilor sai, care au fost internati în lagarul de la Auschwitz, li s-au promis câteva mii de dolari, pe an, ca despagubire morala (Germania, Elvesia, Polonia si România au pierdut procese la Haga, fiind acuzate de…holocaust, si, deci, platesc, anual, fiecare dintre cele patru tari “condamnate” (?!), câte UN MILIARD DE DOLARI!!!) – ..si, “de facto”, li se ung ochii (parintilor lui N. Finkelstein, cu câte…13 dolari pe an…Unde or fi ceilalti bani, ghici-ghicitoarea mea…?! – …având în vedere ca, azi, nu mai sunt în viata decât câteva zeci de supravietuitori din lagarele lui Hitler…???!!!

…Trebuie sa întelegem ca dvs. va “cutremurati” (si ne cereti si noua s-o facem!) doar… selectiv! De ce nu va cutremurati de, sa zicem, ce a ordonat evreul Harry S. Truman sa se faca la Hiroshima si la Nagasaki (pe 6 si pe 9 august 1945) -…acolo CHIAR A FOST HOLOCAUST=ARDERE DE TOT, prin efectele bombelor atomice!!! A avut loc, uneori, chiar…VAPORIZARE A TRUPURILOR UMANE!!!

…Dar, în definitiv, de ce nu va cutremurati de „holocaustul” (punem ghilimele, pentru ca nu totdeauna e vorba de „ardere de tot”! – ci de macel si genocid…DOAR!) facut, chiar sub nasul domniei voastre (si asta, zi de zi!) de însisi evreii din Israel, asupra populatiei palestiniano-arabe…dar, prin intermediarului mercenarilor oficiali ai israelitilor, SUA, au „holocaustizat” (de-a dreptul, cu napalm!), între 1959 si 1975, mii de sate, cu vietnamezi nevinovati, si „holocaustizeaza”, azi, si iraqieni, si afghani, si…?

„Sa nu uiti istoria recenta, cu toate faptele ei abominabile, caci daca le uitam, s-ar putea sa le repetam…” – ziceti domnia voastra, la „gazeturi”, stimata doamna profesoara de (….ghiciti ce?) …da, de Istorie!

Dar, pentru Dumnezeu, de ce sa dezgropam mortii, iar si iar? De ce sa-i tot mintim pe copiii nostri, cu basme despre „evreul – ETERNA VICTIMA A ISTORIEI”?! Pai, daca-i dezgropam pe mortii evreilor  –  se ridica din mormânt toate neamurile pomenite în Vechiul Testament, si aneantizate, prin genociduri (zice Cartea Sfânta, negru pe alb si cu mândrie trufasa!)de catre poporul lui Israel…, se scoala din mormânt sutele de milioane de piei rosii si sutele de milioane de negri, macelariti de “stapânii lumii”, de cei ce-si zic azi S.U.A….si Anglia…si Spania, si Portugalia, si Franta… – ma rog, toata “lumea buna”, din NATO si UE…”modelele” sacre ale democratiei mondiale…Se scoala si armenii, macelariti, cu scop de exterminare, de turcii aspiranti la UE…dar, mai ales, se scoala japonezii, despre care scriam, într-un articol din 2003, din revista CONTRAATAC – Adjud, Anul IV, nr. 11, p. 20:  Ministrul si Holocaustul: “JAPONEZII – singurii din lume (n.mea: daca n-ar trebui sa-i punem la socoteala pe vietnamezii arsi cu napalm, în anii ’60-’70, pe irakienii si sârbii iradiati în anii ’99-2003  –  sârbilor, bombardati de Pastele ortodox, li se scria, de catre americani, pe bombe:”Paste fericit!”)  –  care au fost arsi DE VII, în întregime, DE TOT (n. n: “holos+haustos”…), la Hiroshima si Nagasaki, prin ordinul criminal al presedintelui american Harry S. Trumann (…), de le-au ramas doar umbrele, <<fotografiate>> pe peretii caselor…” Si se scoala si mortii palestinienilor nedreptatiti din 1948 (anul crearii artificiale a Statului Israel)  –  situatie despre care scrie americanul Thomas Nelson, în The puritans of Massachussets, Judaism, vol. XVI, nr. 2, 1967  –  tot negru pe alb: ”Forta pumnului evreu, astazi, vine de la manusa de otel americana, care îl acopera, si de la dolarii cu care este captusita(…). Statul israelian nu poate fi format decât dupa un breviar al urii, drept unica motivatie a tineretului sau, a armatei sale, a întregului sau popor(…). Armata israeliana invadeaza Libanul si omoara acolo zeci de mii de oameni: operatiunea se numeste PACE ÎN GALILEEA(!!!)…În Israel, pentru a convinge ca Palestina era un desert înainte de înfiintarea statului Israel, sute de sate(palestiniene) au fost rase de pe fata pamântului cu buldozerul, cu casele si acareturile lor, cu cimitirele si mormintele lor(…)”…

Ministrul de Externe al Israelului, dna Tzipi Litvi, a comunicat, pe toate posturile de televiziune, în decembrie 2008, ca „Israelul nu va înceta razboiul, odata pornit, pâna când nu se va razbuna pe toti arabii palestinieni ”.

În definitiv, rabinatul si-a facut, în general, datoria, îndoctrinându-i pe israelieni pentru genocidul anti-arab, caci: „toti arabii sunt teroristi”…Iata ce spun tinerii soldati israelieni (deja intrati „în foc” sau asteptând, cu nerabdare, intrarea în macel…) – despre „necesitatea extermininarii arabilor palestinieni”:

<<A venit momentul sa-i stergem de pe fata pamântului>>, a spune Elan, unul dintre tinerii israelieni care abia asteptau comanda de atac (în cadrul Operatiunii “Plumb întarit”…), înainte ca ofiterul comandant sa-i interzica sa vorbeasca cu ziaristii.

<<Pentru mine e un festival pe care îl asteptam de mult. Hamasul trebuie distrus si acum stiu ca au venit si trupe al-Qaida sa-i ajute. Israelul face ce trebuie>>, ne spune, zâmbind, Noah, unul dintre tinerii sositi sa priveasca în direct asaltul. În vârsta de 30 de ani, Noah si i-a petrecut pe ultimii opt strângând în fiecare zi motive de ura împotriva Hamas. <<Numai în ultimii doi ani, la mai putin de 100 de metri de casa mea au cazut 20 de Qassamuri. O vecina a murit si alta a fost ranita. Cum sa nu fiu fericit ca au intrat cu tancurile peste ei? O sa stau aici toata noaptea si o sa ma bucur de privelistea asta!!!>> – ne spune tânarul în spatele caruia se vad rachetele brazdând cerul si explodând cu o forta care zguduie pamântul pâna la Kefar Azza, ultima localitate înaintea barajelor militare, situata la patru kilometri de Gaza City.

La fel ca majoritatea tinerilor israelieni, Noah si-a satisfacut stagiul militar de trei ani si asteapta cu nerabdare sa fie chemat si el la ordin sa lupte împotriva Hamas. Va pleca la razboi hotarât sa treaca peste orice scrupule pentru a distruge organizatia cu care Israelul a ajuns la concluzia ca nu mai poate comunica decât pe limba gloantelor si a rachetelor.

 <<Îi tot aud pe europeni ca sunt copii acolo. Da, sunt, dar Hamasul îi foloseste ca scuturi ca sa apere depozitele de armament. Voi omorî si copii daca trebuie, desi îmi pare rau pentru ei. E usor sa plângi de mila lor de la 2.000 de kilometri, asa cum fac politicienii europeniVoi omorî si copii daca trebuie, desi îmi pare rau pentru ei. E usor sa plângi de mila lor de la 2.000 de kilometri, asa cum fac politicienii europeni>>(s.n.), spune Noah, în timp ce se bucura cu prietenii lui de fiecare explozie pe care o aude” (cf. Evenimentul zilei, nr. 5408).

Doamne-Dumnezeule, oare cât de multa îndoctrinare îti trebuie, ca sa ajungi sa rostesti, senin, astfel de vorbe? Daca ne luam dupa nazismul german (al anilor `30…), vreo 5-6 ani – daca ne luam dupa nazismul sionist (al anilor 2000…), doar vreo câteva luni (n.n.: caci, de câteva luni, Israelul pregatea macelul  anului 2008, din Fâsia Gaza…!!!).

Doctorul Alzagzoug Zakie ne-a povestit cu vocea aproape acoperita de zgomotul bombardamentelor din fundal ce se întâmpla în Fâsie: <<Sunt foarte multi copii morti. Nimeni nu întelege ce cauta si pe cine vor sa omoare de fapt soldatii. Pâna acum, au tras în tot ce vedeau în fata ochilor>> – [s.n.]”(cf. Evenimentul zilei, nr. 5408).

Evident, dezinformarea este pricipala arma de îndoctrinare a rabinatului mozaic. Si aceasta îndoctrinare îi orbeste, pe imensa majoritate a evreilor, cu privire la suferintele si moartea a zeci si sute de mii de palestinieni, de-a lungul istoriei de macel, din 1948, anul înfiintarii  (…“cu anasâna” cuirasatelor anglo-americane, subventionate de plutocratia “cosmopolita” iudaica…) –  a statului Israel, netinând cont de locuitorii palestinerni ai locurilor, SINGURII bastinasi, de 2000 de ani…!!!  –  si pâna azi!!! – …si-i face caraghiosi si revoltator de sensibili la ranirea usoara/superficiala, fie si a unui singur evreu… – de parca evreii ar fi, cu adevarat, RASA DE ZEI – iar ceilalti locuitori ai Terrei ar fi, vorba împaratului roman Caligula – “VITE”!!!

…Dar pe mortii românilor, din lagarele comuniste, nu-i plângeti deloc, stimata doamna profesoara de Istorie? Sau ati primit „indicatii pretioase”, de la dl Funeriu, sa-i faceti uitati pe martirii nostri din închisorile bolsevico-staliniste…ba chiar „Experimentul Pitesti” – UNIC ÎN LUME, PRIN SADISMUL SI CINISMUL SAU CRIMINAL…?! Ucrainienii din Bucovina de Nord au aruncat, pe apa Ceremusului, osemintele stra-unchiului meu, Epaminonda Bucevschi/Bucescu (pictor bisericesc, român get-beget si prieten bun cu Mihai Eminescu!), din cimitirul din Cernauti – si i-au înlocuit crucea cu un bolovan scris cu litere chirilice, care pomenea de un cazac… (si asa au facut în tot Cimitirul Central din Cernauti!), ca sa nu se mai stie ca în Bucovina de Nord au fost trait români…în veacul vecilor!!!

Unchii mei tocmai iesisera, în 1964, din puscariile politice, în care putrezisera, fiecare, vreo 16 ani (dupa ce a fost pus în libertate, unchiul Sandi/Alexandru Bucescu, pictorul bisericesc, a fost asasinat, aruncat, cu capul în jos, de pe schelele bisericii pe care o picta, în judetul Buzau). Ei mi-au însirat, pe degete (si, zau, le-ar fi trebuit multe zeci de mii de degete…!), numele camarazilor lor martirizati în lagarele si închisorile staliniste, din România deceniilor sase si începutul celui de-al saptelea… Treptat, am auzit, de la parintii mei si de la unchii mei, apoi am citit si în manualele si cartile mele, despre crimele EFECTIVE SI VERIFICABILE, CU DOSARUL ÎN MÂNA SI CU MARTORI OCULARI, CARE AU SUPRAVIETUIT, PRIN MINUNEA LUI DUMNEZEU, IAR NU PRIN MILA CALAILOR (iar nu …„imaginile”!), cu adevarat „cutremuratoare”, ale unor Anna Pauker/Robinsohn, Teohari Georgescu/Burach Tescovici, Iosif Chisinevschi/Jakob Broitman, Holban/Moscovich, Marcel Breslasu//Mark Breslau,  Aurel Baranga/Ariel Leibovich, Alexandru Graur/ Alter Brauer, Mihai Roller etc.  etc. etc. Si despre CDE (Comitetul Democrat Evreiesc)…

Sunt originar din Bucovina de Sud, orasul Gura Humorului. Pe strada unde am copilarit eu, în anii ’50 (numita Ilie Moscovici  –  cum altfel?) n-a existat picior de antisemit. Ne jucam, cu drepturi egale la bucuria galagioasa  – si, se vede treaba, acum se vede:  bucuria inconstienta! – tânci de 5-6 ani, si Mamciuc-Carpiuc-Hudeniuc, si Goldman-Druckmann-Blumenstein, si Weinkeller-Topfer-Stricknadel, si Rotaru-Macovei-Botez… Dau marturie ca orice evreu, ucrainean, neamt ori român se naste om de treaba (în mod normal…). Cu conditia sa nu fi trecut prin mâinile rabinilor talmudisti, de la sinagoga… – …cei care-i urasc “organic” pe crestini, si otravesc, cu aceasta ura rasiala, sufletele nevinovate de copii/tineri evrei! Prima învatatura rabinala, pentru copiii de evreu, este sa-i urasca de moarte pe “goimi”/spurcatii de ne-evrei (si nimeni nu se sesizeaza, vezi bine, la forurile internationale, dominate de “oculta” sionista… – asupra acestei xenofobii si discriminari etnice evreiesti turbate, prezente în orice lectie TALMUDICA, de sinagoga: “Tob/v sebagoim harog!” – “Ucide-l pe cel mai bun dintre crestini!”).

…Încercati si nu mai mintiti, sau mintiti cât mai putin – si restrângeti, cât va sta în putere, aria de actiune întru dezastru, spiritual si moral, a ABSURDULUI, stimatilor si dragilor profesori/dascali români! Încercati sa nu transformati, prin tembelismul si egoismul vostru atât de îngust si sinistru – SCOALA ROMÂNEASCA, ÎN DUBLURA (…cu totul degradata, functional si, mai ales, moral-spiritual – si complet înstrainata de Neamul ROMÂNESC!) A SINAGOGII!

”În istoria României, pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu se înscriu pe aceeasi linie, a unor acte de cruzime, de încalcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanitatii, de genocid”. Si mai ziceti, cu un patos atât de fals, de mi se pare c-o aud pe oportunist-stalinista mea învatatoare, din anii ’50-’60: „De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemoreaza în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovati evrei, circa sase milioane, în lagarele naziste proiectate cu rigurozitate si cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se în pace toti acesti nevinovati gazati si arsi în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Chesmno, Maly Trostinet, Sobibór!!”

…Dar unde si în ce…sa se odihneasca mortii nostri, ai românilor (daca “pacea” le este rezervata doar celor din “poporul ales”!)…ucisi de evreii care ne-au adus pe cap stalinisto-comunismul – de n-am scapat de el nici în anii ’70…prin profesori universitari, de tipul doamnei Puha ori al domnului Herscovici???!!! Dar pentru noi, românii, de ce sunt mai importanti mortii prezumtivi (si, daca prezumtia va ajunge sa devina certitudine, TOCMAI PRIN POLITOLOGI EVREI, de tip GARAUDY, sau FINKELSTEIN, ori COHN-BENDIT… atunci, devine o magarie universala, tot teatrul asta, de cel mai prost gust, care ne manipuleaza, egal, profesori si elevi, tineri si mature, ai planetei Terra – repetând „scena balconului” iubirii fata de „victimele holocaustului”, de vreo…PATRU ORI PE AN, LA DATELE CELE MAI DIFERITE SI TERIBIL DE FISTICHIU ARGUMENTATE DE CATRE MECTS!) ai evreilor, decât martirii nostri proprii, din stravechimea traco-dacica, din Evul Mediu, din razboaiele mondiale…???!!! Pamântul nostru este îmbibat cu sânge de eroi si martiri, la tot pasul – dar noi suntem somati (de forurile Ocultei Mondiale!) sa-l uitam (sângele) si sa-i uitam (pe eroii si martirii nostri sublimi) , si sa bocim, într-aiurea, mortii altora…cu bolovani la cap!

Cât despre „pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu…” – haideti mai bine sa-l consultam pe un om care chiar stie ce spune si spune ce stie – un om care si-a închinat viata demontarii, riguros argumentative, a acestei uriase, revoltatoare minciuni – profesorul, istoricul si scriitorul ION COJA :

Ion Antonescu: „Avem dovezi!

 

DOMNULE FILDERMAN –

În doua petitii succesive îmi scriti de “tragedia zguduitoare” si ma “implorati” în cuvinte impresionante, reamintind de “constiinta” si de “omenie” si subliniind ca sunteti “dator” sa apelati “la mine” si “numai” la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuti în ghetouri pregatite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul în interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura “este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta alta vina, decât aceea de a fi evrei”.

Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili si fara aparare. Întelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa întelegeti si Dvs., toti la timp, durerea mea, care era aceea a unui neam întreg.

Va gânditi, v-ati gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, când zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere si ne-au tratat de la Nistru pâna la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati în acuzatori, facându-va ca uitati pricinele care au determinat situatiile pe care le plângeti. Sa-mi dati voie sa va întreb si prin Dvs. sa-i întreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-ati facut Dvs., anul trecut, când ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si când au putut au omorît miseleste soldatii cu bâte. Avem dovezi. (s.n.)

Aceiasi ticalosi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

În timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va înduiosati astazi au tradat pe bunii români, i-au denuntat urgiei comuniste si au adus doliul în multe familii românesti.

Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au întins o mâna prieteneasca acestor fiare ingrate.

Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla în amanunt.

V-ati întrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Va puteti explica de ce în înaintarea noastra am gasit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-ati întrebat câti din ai nostri au cazut omorîti miseleste de coreligionarii Dvs., câti din ei au fost îngropati înainte de a fi morti? Voiti si în aceasta privinta dovezi, le veti avea.

Sunt acte de ura, împinsa pâna la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o împotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.

Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti în mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.

În regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragându-se temporar si-au lasat câtiva ofiteri si soldati raniti pe loc. Când au reluat înaintarea si-au regasit ranitii mutilati îngrozitor.

Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile.

Îti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te îngrozesti? Te înduiosezi?

Te întrebi, de ce atâta ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de împartit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu va înduiosati, daca aveti cu adevarat suflete, de cei ce nu merita, înduiosati-va de cei ce merita.

Plângeti cu mamele care si-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va fac si Dvs atâta rau.

MARESAL ANTONESCU

19.X.1941

 

 

*****

Comentariu Ion Coja: Textul de mai sus este raspunsul prin care generalul Ion Antonescu îl pune la punct pe Wilhelm Filderman, autorul unui memoriu încarcat de inventii si exagerari cu privire la evreii deportati în Transnistria „fara alta vina decât aceea de a fi evrei”. O formula prezenta în mai toate textele despre Holocaust, despre suferintele evreilor de pretutindeni. S-o fi potrivind în alte parti, dar pentru evreii din România nu are nicio acoperire în fapte. În România nu a existat vina de a fi evreu, dovada fiind faptul ca majoritatea coplesitoare a evreilor nu au fost afectati de legile asa zis anti-semite, ceea ce a declansat un veritabil exod al evreilor din toata Europa ocupata de Hitler catre România. Nu i-a speriat pe acei evrei perspectiva de a fi supusi unui regim de izolare în Transnistria, unde au ajuns toti evreii apatrizi, care nu aveau cetatenie româna si despre care nu se putea sti cu ce intentii, în vreme de razboi, se refugiau la noi. Alaturi de acesti evrei care nu aveau actele în regula, în Transnistria au fost deportati câteva sute de evrei comunisti sau stiuti a fi agenti anglo-americani (spioni).

În principal, evreii dusi în Transnistria erau cei mai multi sub învinuirea colectiva de a fi savârsit crime împotriva românilor, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, pe teritoriile ocupate de Armata Rosie. În masura în care starea de razboi nu permitea derularea unor anchete juridice care sa stabileasca persoana vinovata de o crima sau alta, iar tot ce se stia era faptul ca acele crime fusesera savârsite de niste evrei, masura minima care se impunea era o pedeapsa colectiva: izolarea tuturor evreilor din Basarabia si Bucovina în conditii care sa nu le permita reluarea activitatilor ostile fata de români, fata de armata româna. Era o masura juridic si moral justificata de faptul ca evreii nevinovati nu colaborau cu autoritatile pentru identificarea criminalilor.

Fireste, probabil ca cei mai multi evrei nu se facusera vinovati de crime sau activitati anti-românesti, iar cei mai multi dintre evreii vinovati fugisera deja în Uniunea Sovietica. De aceea, evreii nu au fost încarcerati, ca niste criminali, asa cum multi dintre ei ar fi meritat, ci, pentru ca printre ei se aflau si oameni nevinovati, au fost numai stramutati cu familia si izolati, în localitati si locuinte din care populatia civila se refugiase în interiorul Uniunii Sovietice. Asemenea procedeu este acceptat de legile internationale ale razboiului.

Evreii dusi în Transnistria au fost cazati în locuinte omenesti, au avut o larga libertate de miscare. Interdictia impusa era sa nu se intre în acele localitati fara permis special! Era o masura care îi proteja pe evrei de localnicii ucrainieni dornici sa se razbune pentru crimele evreilor care au „gestionat” înfometarea Ucrainei si uciderea prin inanitie a milioane de tarani din Ucraina în anii 30. Se aud si azi voci în Ucraina care le reproseaza autoritatilor românesti din Transnistria ca i-au aparat si protejat pe evrei în urma cu 70 de ani! Inclusiv pe evreii autohtoni din Transnistria!

Li s-au oferit evreilor din Transnistria locuri de munca platite. Ideea a fost ca statul român nu se simte obligat sa le poarte de grija unor persoane care nu sunt loiale fata de România, fata de români!

Evreii au fost lasati sa se descurce singuri, au avut dreptul sa primeasca orice bunuri ca ajutoare, inclusiv bani, de oriunde, de la oricine! Din pacate, peste ani, acest regim de izolare, de minima izolare, în conditii relativ acceptabile, civilizate, a capatat numele de exterminare, iar românii au fost acuzati de genocid anti-evreiesc, de holocaust!

Este nu numai o minciuna si un fals, cel mai grosolan fals de care am avut parte noi, românii, vreodata, în istorie!

Dar mai presus de orice este o nedreptate care se face comportamentului românesc, prostesc de generos, de omenos! Daca avem ceva sa ne reprosam pentru acei ani este faptul ca ne-am aratat oameni cu niste ne-oameni, care nu meritau generozitatea noastra.

Sunt asa de putine vocile evreiesti care au spus adevarul!… Una dintre aceste voci a fost a lui Marius Mircu, publicist evreu care a sintetizat toata povestea din Transnistria prin formula „exercitiu de auto-guvernare”, formula pe care o consideram a fi cea mai potrivita cu realitatea: obligându-i pe evreii deportati (stramutati) în Transnistria sa se descurce singuri, Antonescu i-a obligat la un exercitiu de auto-guvernare care le-a fost extrem de util apoi, în Palestina.

Evreii din România având, cum bine se stie, un rol important în constituirea si succesul Israelului. La vremea respectiva, printre românii ai caror feciori mureau pe front, circula vorba ca Antonescu le-a facut evreilor tara în Transnistria!

Se pare ca Ion Antonescu a stiut cu cine are de-a face… În scrisoarea reprodusa mai sus, Ion Antonescu vorbeste de mai multe ori despre dovezile pe care le are cu privire la crimele si faradelegile savarsite de evrei împotriva românilor. Implicit dovezile privind regimul aplicat evreilor în România. Citind scrisoarea Maresalului te alegi cu o întrebare: unde sunt dovezile de care vorbeste Antonescu?

Suntem în masura azi sa le oferim cititorilor nostri urmatoarea informatie:

Cu gândul la discutiile ce se vor purta la sfârsitul razboiului, la tratativele si negocierile ce vor urma luptelor de pe front, maresalul Ion Antonescu a avut grija sa adune o bogata documentatie privind „problema evreiasca”. Sub acest titlu s-a adunat un vast si explicit material documentar pe acest subiect. Documente care contineau dovada corectitudinii guvernului Ion Antonescu si a omeniei românilor. Documente care vorbeau despre lipsa de loialitate a evreilor.

Aceste documente – ma gândesc eu, puteau sa argumenteze capitolul probabil cel mai cuprinzator si mai convingator din ISTORIA OMENIEI ROMÂNESTI. O istorie înca nescrisa de istoriografii nostri, desi ar avea cu prisosinta material din care s-o întocmeasca, chiar si fara documentele adunate de Ion Antonescu.

Caci, din pacate, acele documente nu le mai avem. Una dintre consecintele tradarii de la 23 august 1944 a fost si jaful la care ocupantul sovietic s-a dedat în arhivele României. Un jaf metodic, bine organizat, care nu a ocolit principalele arhive românesti, inclusiv cele privitoare la soarta evreilor sub Antonescu. Aceste arhive au ajuns la Moscova, furate (nu am alt termen mai potrivit!) imediat dupa „eliberarea” din august 1944. Repet, printre documentele sustrase samavolnic s-au numarat si documentele privitoare la evrei, sase lazi dedicate „problemei evreiesti”. Chiar asa erau înregistrate cele sase lazi cu documente: Problema evreiasca.

Asta s-a întâmplat dupa 23 august 1944, în primele luni. Dupa aproape cincizeci de ani, în 1991, pe fondul „demontarii comunismului” de catre urmasii celor care îl montasera în 1917, o delegatie de specialisti din Israel, specialisti în Holocaust probabil, a mers la Moscova si a tratat cu autoritatile soarta celor sase lazi de documente. Probabil pe ideea ca acele documente, deoarece priveau problema evreiasca, era drept sa fie date pe mâna evreilor, ca un capitol important de istorie evreiasca. La acest argument s-a adaugat o suma frumoasa, cu care s-au acoperit, probabil, cheltuielile de conservare si depozitare, basca eventualele remuscari sovietice ori scrupule…

Lasam pentru alt prilej comentariul dedicat acestei mârsavii. Deocamdata ne marginim la a ne declara neputinta de a stabili cu obiectivitate a cui a fost abjectia acestui gest mai mare: a rusilor sau a evreilor?

Probabil ca nu vom sti niciodata detaliile acestei tranzactii. Cunoastem bine rezultatul: imediat dupa 1991-92, au început sa apara în presa acuzatiile de genocid si Holocaust, încununate cu recunoasterea oficiala a acestui Holocaust de catre guvernul asa zis românesc! Daca mai tinem cont si de prapadul facut în Arhivele românesti dupa 1990, prapad organizat sub directa obladuire a lui Petre Roman si alti demnitari vânzatori de tara, ne dam seama care a fost strategia acestei mascarade. Ea s-a bazat în principal pe sustragerea sau/si distrugerea tuturor documentelor care puteau dovedi adevarul în „problema evreiasca”.

Minciuna nu are picioare lungi. Chiar si fara aceste documente, care puteau dovedi nevinovatia lui Ion Antonescu si a românilor sai, Holocaustul ramâne o minciuna nerusinata usor de dovedit ca minciuna. Caci – ca sa luam un singur exemplu, uciderea a sute de mii de oameni nu se poate invoca fara a face proba cadavrelor rezultate dintr-un asemenea carnagiu! Nemtii au „finalizat” 6 milioane de destine evreiesti. Ce au facut cu 6 milioane de cadavre, se stie: au facut sapun si abajururi, iar cele mai multe au fost crematorizate. Caci au avut cu ce!

Dar românii, în Transnistria, nu aveau nici urma de crematoriu. Deci, ce au facut românii cu 200 000 de cadavre de evrei? Unde sunt cadavrele?

Din surse evreiesti autorizate primim raspunsul: o parte dintre aceste cadavre de evrei au fost mâncate de ceilalti evrei, înfometati de regimul Antonescu pâna la stadiul de canibalism (apud Matatias Carp, Cartea Neagra, vol. III), iar alti evrei ucisi de români, teoretic peste 100 000 (o suta de mii), au fost mâncati de câini, de câinii comunitari. De maidanezii de peste Nistru! (Conform istoricilor evrei din Chisinau si împrejurimi, istorici care jura pe acest amestec canin în istoria evreimii!)

Da! În principal suntem acuzati fara documente, dar acuzatiile sunt considerate valabile, dovedite, prin faptul ca nu prea putem proba noi, românii, ca acele crime nu s-au savârsit! Aceasta este logica Holocaustului din România, ca problema si capitol din istoria noastra. Daca ma acuza cineva ca eu l-am ucis pe John Kennedy si-mi cere un document prin care sa probez ca nu eu l-am ucis, eu nu prea am de unde sa scot acel act…

Asadar, documentele pe care le invoca Ion Antonescu în corespondenta sa cu liderul evreilor din România au existat, adunate cu grija de români, de autoritatile nationale. Documente cu valoare probatorie definitiva, probabil.

Alte autoritati, anti-nationale, au permis sustragerea acestor documente si transferarea lor la Moscova. Sub ce titlu, majestate? Conform carei întelegeri la care ati ajuns cu inamicul neamului românesc?!

Aceeasi întrebare pentru guvernantii de la Jerusalim: cu ce drept v-ati însusit documente din Arhiva Nationala a României? Simplul fapt ca ati ajuns la o întelegere cu niste devalizatori, niste infractori, ca ati avut cu ce bani sa platiti niste functionari usor de cumparat cu un port-bagaj de vodca, va da drept de a ascunde fapte si evenimente din Istoria României? Dreptul de a va însusi si ascunde, de a distruge chiar, documente extrem de importante pentru onoarea si demnitatea poporului român?!

Pâna când în arhivele Israelului sa mai zaca tainuite nenumarate dovezi ale nevinovatiei românilor, dovezi ale netemeiniciei acuzatiilor de Holocaust în România. Aceste arhive sunt inaccesibile românilor. Pâna când?

*

Ne adresam cititorilor acestui site pentru a le cere parerea: cum am putea ca noi, societatea româneasca, sa intervenim pentru a normaliza situatia macar a acestor doua depozite: Memoriile lui Wilhelm Filderman si cele sase lazi „târguite” de evrei la Moscova în 1991. Normalizarea, în acest caz, înseamna readucerea în tara a acestor documente si publicarea lor neîntârziata!

 Unde sunt dovezile? Dovezile au fost sustrase dupa 1990 si dosite în Israel!)

 

7 noiembrie 2011

Ion  Coja”

…De ce vreti, cu orice pret (si va vindeti sufletul pe NIMIC, stimata doamna profesoara! – pentru ca o gradatie de merit este o suma infima, în raport cu ce si cât ar merita rasplatita munca, daca este cinstita si devotata, a unui DASCAL! – …doar cât sa unga ochii prostilor si ai celor „zarghiti” de lipsuri, foame, umilinte si birocratisme tâmpitoare, fara numar!), ca, peste câtiva ani, sa va strige, pe strada, actualii dvs. elevi: „Huooo! Mincinoaso!”…?!

…Nu uitati, stimati dascali, ca este un Dumnezeu deasupra noastra! Nu meritati sa fiti numiti nu „profesori” – ci nici macar „oameni”, daca slutiti sufletele de copii, încredintate domniilor voastre spre luminare!!!

…Nu uitati vorbele Lui Hristos-Dumnezeu, Mântuitorul Lumii: „Ce-i va folosi omului, daca va câstiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde?” (Matei 16:26).

…”Va câstiga lumea întreaga”…? Ehei, iudelor de doua parale, iudelor tembele: nici macar un salariu, cât de cât decent, nu câstigati, tradându-L (prin pompoasele si jalnicele voastre MINCIUNI PROFESORALE!) pe Dumnezeu-Adevarul – si, odata cu pierderea Lui Dumnezeu, urmeaza si pierderea sufletului…, dragilor „confrati”, tradatori de Dumnezeu, de Tara-Patrie si de Neam, pe…NIMIC!!!

MINCINOSI PROFESORALO-ACADEMICI…!!!

ADEVARUL COMUNIST SI CAPITALIST…

Viorel ROMAN

Înainte de anul 1989, în vremea Razboiului rece, Partidul din Lagarul ortodoxo-comunist decreta adevarul si pentru ca acesta sa nu fie pus la îndoiala închidea granitele si daca cineva avea îndoieli… avea dificultati. Minciuna marxist-leninista a libertatii oamenilor muncii eliberati de exploatarea omului de catre om era însa atât de evidenta, ca nimeni nu credea în propagada oficiala.

În capitalism adevarul e la fel de îndoielnic, dar propagat mult mai subtil. Oskar Spegler se întreaba: „Ce-i adevarul? Pentru prostime, el este ceea ce aude si citeste. Chiar daca un sarman individ singuratic sta si cugete asupra lui, oricum acesta ramâne numai al sau personal. Adevarul maselor largi populare, care se bucura de audienta si succes, este azi un produs al presei. Ceea ce vrea ea, este adevarat. Cei care detin presa, produc, transforma si modifica adevarul. Trei saptamâni de campanie de presa si prostimea cunoaste adevarul. Dar argumentele sunt indubitabile numai atât timp cât sunt suficienti bani pentru a se repeta fara întrerupere valabilitatea acestora. Chiar si retorica din antichitate nu era axata pe continut ci pe capacitatea de convingere … dar ea se marginea la un public si la un moment dat. Dinamica presei moderne vrea sa convinga neîncetat. Ea trebuie sa puna opinia publica fara încetare sub presiune. Vechiile argumentele pierd din valabilitate numai atunci când o forta financiara mai mare are noi, alte argumente pe care le aduce vizial si oral cu mai mare forta în spatiul public. În acest moment steaua polara a opiniei publice se modifica, în favoarea celui mai puternic. Fiecare este acum convins de noul adevar si ca si când s-ar trezi dintr-o data din somn.“ (Prabusirea Apusului, München 1922, vol. 2, cap. 4)

Asa s-a întâmplat de exemplu din România dupa actul revolutionar din 1944, când s-a trecut de la capitalism la socialism, la dictatura proletariatului. Asa s-a întâmplat si dupa actul revolutionar din 1989, când s-a trecut de la socialism la capitalism, la integrarea euro-atlantica. Si nu este surprinzator ca tranzitia este organizata si implementata de aceiasi oameni. Silviu Brucan a propagat si socialismul dupa 1944 si capitalismul dupa 1989 si a fost ascultat cu evlavie la TV pâna la moarte. Asta fara a aminti de activul de stat si de partid la fel de credincios adevarului, celui mai puternic factor financiar. Aparitia internetului schimba numai aparent din paradigma de mai sus. Libertatea de expresie este garantata celor puternic financiar, mogulilor, sau celor care sunt politic corect sau se exprima la un nivel jos, care nu pun în primejdie consensul. Când însa se confrunta doua forte financiare notabile, cum e cazul Chinei si USA, apar brusc conflicte legate de adevar si cautarea lui pe internet. Vezi conflictul google în China. În ciuda tuturora, oamenii nu pot traii în afara adevarului. El se vrea verificat de realitate, de bunul simt si are nevoie de libertate de expresie si libertate (materiala).

Care-i adevarul istoric?

Pentru împaratul Napoleon I (1769-1821) „Istoria este o minciuna, asupra careia ne-am înteles” în vremurile noastre la fel, dar si un aspect colateral al ocupatie militare – Vae victis! În 1944 Armata Rosie ocupa România. ?ara e dezmembrata si la ordinul lui Stalin. evreii kominternisti impun „Istoria R.P.R.”, acad. Mihail Roller, Bucuresti 1952, 797 p. În Moldova alfabetul latin e înlaturat si se impun chirilicele, o noua limba si istorie. Dupa retragerea rusilor, Ceausescu înlatura kominternistii evrei, R.P.R. devine R.S.R., rescrie istoria si afirma ca în Moldova, tara româneasca, se vorbeste aceiasi limba latina. Rusii, Partidul Comunist sunt la putere în Moldova si protesteaza pentru ca Antonescu este disculpat de un tribunal .El n-avea cunostinta de întelegerea Stalin-Hitler. Istoricii de la Chisinau, Budapesta, Bucuresti înca nu s-au înteles asupra adevarului. Care-i acela?

În anul 1989 Revolutia înlocuieste stupida doctrina marxist-leninista cu „Istorii alternative” scrise de bursieri Sörös, agenti NGO. Ele culmineaza cu „Rapoartele finale”, 2004/6, ed. Elie Wieser si Vladimir Tismaneanu, 1.000 p., pentru presedintii Ion Iliescu si Traian Basescu. Nu evreii kominternisti din URSS sau mai nou neocons din USA nascocesc legende, cum cred antisemitii, ci hegemonii rusi si anglo-saxoni dicteaza. Evreii respecta istoria, Holocaustul e sacralizat.

Germania trebuia distrusa în razboiul mondial II, iar supravietuitorii bombelor anglo-americane si barbariei bolsevice urmau sa supravietuiasca din cultivarea cartofilor, fara industrie, universitatii, sali de concert. Armatele de ocupatie impun apoi nemtilor, despartiti de Cortina de Fier, istorii care se bateau cap în cap. Prabusirea Lagar-ului permite reunificarea, istoria este înca nesigura, fratele din USA, evreii monitorizeaza. Cine nu-i conform, la puscarie. Marina Germana patruleaza în folosul Israelului, în Afghanistan sunt soldati. Se va rescrie istoria, reface demnitatea germana?

Care-i adevarul istoric? Sunt facuti oamenii sa-l afle? De la Mircea Eliade stim ca religiile asa zis „primitive” vad si interpreteaza realitatea prin mituri. Realitatea confirma mereu ceea ce este neîndoielnic – mitul. Monoteismul sparge cercul vicios. Dumnezeu, unic si abstract, se adreseaza oamenilor prin profeti, apoi direct, prin Fiul Sau. Vechiul si Noul Testament.

Pentru grecii din antichitate miturile erau forme pre-stiintifice, apoi absolutizarea „realitatii rationale” periferizeaza credinta. Iluministii Revolutiei Franceze sunt si mai consecventi, ei se închina „Zeitei Ratiunii”, ca majoritatea de azi. Discursul Papei Benedict XVI, „Ratiune si Credinta”, Regensburg 2006, 10 p., deschide însa noi orizonturi spirituale. Depinde acum numai de rapiditatea cu care va fi el receptat si aplicat în tarile dezmembrate si traumatizate de ocupatii militare, ca Moldova, România, Germania, Jugoslavia…

Prof. Dr. Viorel ROMAN

Akademischer Rat a.D.

Bremen, Germania

1 august 2011

AMINTIRI DE LA LICEUL „ION CREANGA” DIN BALTI

Ovidiu CREANGA

 

Am ajuns la Liceul „Ion Creanga” din Balti când eram în clasa a patra, primele trei le facusem la Liceul „Bogdan Petriceicu Hajdeu” din Chisinau, si la „Bogdan Hajdeu” din Buzau. Liceul Ion Creanga era singurul liceu teoretic de baieti din Balti. Mai era Liceul Comercial si o Scoala de Meserii. Fetele aveau Liceul de Fete „Domnita Ileana”, care era tot liceu teoretic.

Judetul Balti era un judet mare si bogat, cu populatie de tarani plugari, numai români/moldoveni. În oras erau foarte multi evrei, negustori si industriasi. Rusi sau alte natii puteai sa-i numeri pe degete. Balti-ul avea o fabrica mare de ulei din floarea soarelui a lui Volman, care avea fabrici si în Europa. Uzina electrica era a lui Rozentuler, apoi erau multe fabricute si ateliere precum si o fabrica de zahar. Populatia româneasca era formata din functionari, militari, clerici. Mi-aduc aminte de mitropolitul Visarion Puiu, care era un barbat impunator si frumos cu o barba artistica, ciupita cu putin argint, de erau cocoanele topite dupa el.

Profesorii de la „Ion Creanga” erau unii ramasi de pe timpul rusilor care vorbeau româneste ca vai de lume cu accent rusesc. Director era Marc Valuta, fost profesor de istorie, dar nu mai preda. „Papasa”, cum îi spuneam noi, era trecut de 50 de ani, avea un cioculet a la Take Ionescu, era un om de treaba, care nu da pedepse si nu baga spaima în noi. Baieti spuneau ca Papasa avea o fata frumoasa, dar pe care eu nu am vazut-o niciodata, pesemne învata în alt oras.

Când am aterizat în „Ion Creanga” în clasa a IV-a B, cursurile începusera de vre-o câteva saptamâni, asa ca m-au asezat în banca întâia, rândul din dreapta, (erau trei rânduri de banci) celelalte banci fiind ocupate. Stateam singur în toata banca neavând coleg de banca, ceilalti baieti se uitau curiosi si neprietenosi la mine. Cazusem ca musca în lapte, trageam din când în când cu ochiul în spate si vedeam numai fete dusmanoase. Le era ciuda ca ma cheama cu numele liceului si ca veneam din „Vechiul Regat”. Era recreatia a treia, Recreatia Mare de 15 minute. Tocmai sunase, dar nu intrase profesorul.

– Cum îti zâsi  mai?

– Ovidiu ma cheama…

– Ha!, Ha!, Ha!, Povidlâ!

– Nu ma cheama Povidlâ, ci Ovidiu!

Dar nu apuc sa termin si ma trezesc cu un galos murdar în cap. Galosul apoi aterizeaza pe banca în fata mea. O furie neputincioasa a pus stapânire pe mine. Însfac galosul si-l arunc cu toata puterea înapoi, am dat la nimereala caci nu stiam cine a aruncat cu galosul în mine. Dar ghinionul, ghinioanelor, chiar atunci deschide usa si intra pedagogul sa ne spuna ca profesorul mai întârzie putin si galosul l-a pleznit drept în fata. Rusu de furie, striga:

– Cine e magarul care a  aruncat galosul?

– Ista nou, ista nou, au strigat toti într-un glas. Eu era sa-mi dau duhul. M-am ridicat în picioare dar nu am reusit sa articulez nici un cuvânt. Pedagogul, al carui nume nu-l mai tin minte, vine glont la mine si începe sa-mi care palme unde nimerea.

– Adica de astea-mi esti puslama, astfel de pramatie esti tu, lasa ca-ti pun eu pielea pe bat nu ai griji! Si zboara la cancelarie si spune ce pramatie este cel ce poarta numele liceului. Ani de zile întâmplarea asta nefericita a umbrit prezenta mea la liceu. Cu baietii m-am împrietenit si m-au acceptat în gasca lor, dar unii profesori s-au uitat banuitor la mine multa vreme. Pedagogul, însa, nu m-a înghitit niciodata si mi-a bagat strâmbe la profesori cât a putut.

Dimineata o începeam cu o rugaciune lunga pe care o recita un elev, pe când noi stam toate clasele adunate într-un coridor mare unde încapeam toti. Apoi ne împrastiam la clasele noastre si începea ziua de lucru. Stiu rugaciunea si acum, începea cu: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pre Tine Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria…”

Poate si din cauza „primirii triumfale” de care avusesem parte, dar eu cred ca fiindca eram puturos, la început învatam foarte prost. Fugeam de la lectii de predilectie pe un deal unde soldatii faceau tragere si gloantele se opreau într-un dâmb. Gloantele erau facute dintr-o camasa de tabla de fier în care era turnat plumb. Eu si cu alti chiulangii scoteam gloantele din pamânt, apoi topeam plumbul din camasa lui de tabla la foc într-o oala de tuci, si botul de plumb îl vindeam la o baba care facea farmece cu plumb topit. Ne alegeam si noi cu câtiva lei, care pentru noi erau mari, cât roata carului. Cu banii cumparam tutun la pachet. Tutunul era de proasta calitate, era plin de gateje. În loc de foita ceilalti chiulangii foloseau hârtie de gazeta, pe care o rupeau la anumita dimensiune, puneau câteva firicele de tutun, apoi le rasucea cu maiestrie si le lipea cu scuipat de pe limba. Eu nu fumam, fiindca nu puteam, ca tuseam de-mi ieseau ochii din cap daca trageam un fum. Asta se întâmpla din cauza ca la patru ani am tras tare în piept dintr-o tigara „Plugar”, era sa mor, apoi am varsat numai fiere verzuie câteva zile, dar de atunci nu am mai fumat nici pâna în ziua de azi.

Profesorul, care ma ura în mod constant din toata inima, era Socoliuc de la franceza. Nu ma scotea din patru si din corigente. Odata, la o teza, am avut inspiratie ca ne va da „La Normandie” si am învatat bucata pe de rost. Ne-a dat „La Normandie” si eu am scris fara nici o greseala. El a spus ca am copiat si mi-a dat doi. Am început sa urlu si sa ma jur ca nu am copiat. Atunci Socoliuc m-a pus sa stau la catedra si sa scriu teza din nou. M-a pus la catedra ca sa ma controleze mai bine ca nu cumva sa copiez. Am scris din nou fara nici o greseala; mi-a pus sase minus. Ei, de atunci nu am mai pus mâna pe franceza si am început sa fug sistematic de la lectia lui Socoliuc.

Aveam la Matematica pe Dembski, care era fost ofiter al armatei ruse din Extremul Orient. Lectiile lui erau o placere sa le asculti, ca nu facea Matematica deloc, ci povestea jumate stâlcit româneste, jumate ruseste, din aventurile lui din Extremul Orient, si noi cascam gura la el, hipnotizati. Mai fusese si în Legiunea Straina, asa ca era o sursa inepuizabila de povestiri fantastice. Stia franceza mai bine ca Socoliuc. Dembski, care facea parte din aristocratia Tarului, ma iubea foarte mult, spre deosebire de Socoliuc, care odata mi-a proorocit: „Creanga, tu vei ajunge în viata în cel mai fericit caz cizmar, dar si acela de foarte proasta calitate, poate un cârpaci sa pui numai petice”. Pe Socoliuc îl urasc sincer si din rasputeri si azi.

himia mi-a placut de când ma stiu, citeam tot ce-mi cadea în mâna despre chimie, de aceia stiam „dumnezeieste” la chimie. Îmi încropisem laborator acasa si colectam chimicale cum puteam. Neagoe de la Chimie era un tip haios, de fapt era profesor de fizica, îl pusese si la chimie ca nu aveau titular. „Ba Creanga, tu stii chimie mai bine ca mine!”. Si el ne spunea în clasa tot felul de întâmplari din viata lui. Neagoe înfiintase un laborator de chimie al scolii, si pe mine ma luase laborant ca ajutor al lui. Din laboratorul meu lipsea acidul formic, si în laboratorul lui Neagoe era o sticla mare de 5 litri. Gasesc o sticluta mica cu dop slefuit de sticla si sterpelesc si eu vre-o suta de grame. În loc sa-i cer lui Neagoe care mi-ar fi dat în mod sigur, bag sticluta în buzunar la pantaloni. Dopul, fiind de sticla nu se tinea fest, si câteva picaturi de acid formic au iesit si mi-au udat buzunarul pe dinauntru, apoi a trecut prin chiloti si a ajuns la piele. A început sa ma usture teribil, dar taceam mâlc ca sa nu ma dau de gol. Sufeream ca Mucius Scevola, dar de atunci nu am mai furat nimic în viata mea. Noroc ca era ultima ora. Când am ajuns acasa aveam o pata mare rosie pe picior care durea îngrozitor. Apoi s-a facut o rana care abia a trecut. Nu m-am dus la Dispensar, caci m-ar fi întrebat cum s-a întâmplat. Neagoe era oltean si toata viata a fost burlac. Dupa zeci de ani l-am întâlnit la Bucuresti, locuia într-o chichineata care avea o singura camera, era tot neînsurat si-mi spunea ca are un succes grozav la femei. Era slab ca un ogar, se vedea ca manânca pe sponci.

Ba Creanga, la toate le spun ca am 47 de ani.

Da de ce, dom’ profesor, 47?

47 de razboaie a avut Stefan cel Mare, dupa fiecare razboi construia o biserica sau manastire si cifra asta o tin minte.

La istorie îl aveam pe Polianski care vorbea româneste ca vai de lume. Mi-aduc aminte ca odata adusese tezele si comenta rezultatul: „Chezele în general sunt foarche slabe, numai Boris Cazacu a achins putin si pe gheparche pe Maria Terezia”. La Gimnastica îl aveam pe Erhan, un tip tânar, sportiv, cu corp atletic, toti eram lesinati dupa el. El ne iubea si ne lua apararea în cancelarie când aveam probleme. Eu eram un tip voinic si în front stateam în fruntea coloanei deoarece eram mai înalt, la recrutare am avut 1 metru opt zeci, care pentru atunci era mult, caci baietii nu erau asa de înalti ca acum. Faceam cu Erhan mult sport, volei si baschet si saream capra. Câte odata jucam si oina care era un sport specific românesc. An de an clasa noastra a luat campionatul scolii la baschet si eram trecuti pe un panou de onoare. Eu jucam fundas, dar câte odata fugeam si bagam si eu mingea în cosul adversarilor.

În clasele superioare era profesor la matematica Costrov, un rus dat naibii de rau ce era, si noi eram clei cum scapasem din povestirile lui Dembschi cel simpatic. Eu cred ca eram cel mai tamâie. Metoda mea de a fugi de la matematica: bagam o frunza de coada soricelului în nas si frecam nara cu putere. Dupa câteva minute izbucnea sângele. Ridicam mâna dreapta sau stânga deasupra capului, depinde pe ce nara curgea sângele si dadeam ochii peste cap. Vecinul meu se ridica si spunea cu voce tremurânda: „Dom’ profesor, lui Creanga i s-a facut rau”. El venea si se uita câinos la mine: „Scoate magaru’ si du-l la Infirmerie!” Colegul atât astepta, ca astfel scapa si el, apoi fugi la plumbi. Când n-aveam încotro si trebuia sa ma duca la infirmerie, aveam alta metoda. Primul lucru îti punea termometrul la subtioara. Atunci ma apropiam tiptil de soba, împingeam termometrul mai la spate si-l lipeam de soba. Odata nu am fost atent si când l-a luat infirmiera aveam 41.5. A chemat urgent doctorul care, când a venit, „îmi revenisem”, avem 36.8, si toata lumea a fost fericita ca nu am murit la ei. Daca era vara si nu ardea focul, frecam termometrul de camasa pâna se ridica temperatura  cât vroiam sa fie. Mai era o metoda, sa manânci creta pisata, dar era gretoasa si nu „lucra” totdeauna. Odata „fugeam” de la matematica si chiar fugeam de-mi scaparau calcâiele, si când dau coltul îl iau pe Costrov în brate care venea tacticos de pe strada cealalta.

Creanga, erai sa ma dai jos, ce e cu tine?

Fug la infirmerie, dom’ Profesor, ca sunt foarte bolnav. Si-l repun iarasi pe picioarele lui pe Costrov si fug din nou.

Ajuns în clasa, baietii sar cu gura:

Vai dom’ profesor, lui Creanga i s-a facut atât de rau ca ne era frica sa nu moara.

Saracu, stiu ca era sa ma  dea jos din fuga! Cere condica si scrie: „Pe Creanga l-am vazut fugind de la lectie, era sanatos, voinic si bine dispus”. Desigur ca foaia aia a disparut din condica, cu toate ca filele condicii erau numerotate.

La Româna îl aveam pe Gheorghe Cârtu, o mutra de turlan cu un dovleac mare, prevazut cu o chelie bogata, care-i dadea un aer de bonom, de fapt ce si era. A pus în scena „Harap Alb”, era admiratorul lui Ion Creanga. Eu eram un boier ce aveam un caftan rosu, facut de mama din hârtie creponata. Nu aveam talent teatral, si când trebuia sa spun o poezie mi se punea un nod în gât si începea sa-mi bâtâie capul. Ca boier, nu aveam de spus nimic, apaream din culise, trebuia sa traversez scena si sa ies pe partea cealalta. Am facut, cred, vre-o 10 repetitii, dar când sa ies din culise si sa intru pe scena, începeau sa-mi tremure picioarele. Pâna la urma, am reusit sa traversez scena fara sa ma prabusesc. La spectacol, sala era plina de parinti ce stateau pironiti locului si nici nu suflau ca sa-si vada odoarele. Ne-am bucurat de un succes rasunator. Piesa, la cererea generala, s-a mai jucat de câteva ori. Dar la unul din spectacole, un alt „boier” m-a calcat pe pulpana hlamidei mele si m-a lasat cu fundul gol. Spectatorii au râs copios, si au spus ca asta a fost scena cea mai hazlie. La o teza, Cârtu ne-a dat sa facem analiza gramaticala la o fraza din „Amintiri din Copilarie” a lui Creanga: „Logofete brânza-n cui, lapte acru-n calimari, chiu si vai prin buzunari”. Nimeni nu a putut sa faca analiza, nici chiar Boris Cazacu, care era tocilarul clasei.

Dar cel mai pitoresc personagiu era profesorul de desen Râbalcu. Cred ca avea vre-o 50 de ani, fusese colonel în armata Tarului. Din timp în timp se faceau asa zise „concentrari”, când îi îmbraca si pe civili în haine militare si câte odata faceau si instructie. Odata i-au „concentrat” pe profesorii de la Ion Creanga si, sa vezi comedia naibii, Râbalcu era colonel, si Valuta directorul era sergent. Ceilalti erau de la maior în jos.

La prima lectie de desen de la „Ion Creanga” nu m-a prevenit nimeni, de aceia am fost foarte socat. Când a intrat Râbalcu, eu m-am ridicat în picioare cum se facea la toti profesorii, toti ceilalti au stat jos si au început sa strige cât îi tinea gura: „FROSA! FROSA! FROSA!” Am ramas cu gura cascata si ma uitam nedumerit. Un vecin de al meu mi-a strigat tare ca sa astupe zgomotul: „Striga si tu ma!”. Eu nu îndrazneam sa strig, atunci altii s-au rastit la mine, si am început sa strig si eu. Cu încetul am înteles. Râbalcu avea o familie numeroasa si de nevasta… o tata lalâe si mai mult lata de cât lunga, care venea si se plângea la baieti ca Râbalcu are o ibovnica Frosa si ca sta mai mult la ea decât acasa… si nu mai aduce leafa la familie „ca îi da lui sterva si curva aia”. Ea vorbea româneste mai bine ca el, pe semne ca era moldoveanca. „Strigati la el si faceti-l de râs, baieti” si baietii atât asteptau. La lectiile lui Râbalcu era un vacarm de nedescris, nimeni nu era atent, unii cântau „Traiasca Regele”, altii jucau leapsa pe ouate, altii bâza, el statea cu fata la tabla si desena. Ce desena? „Un vacuta mitica, o caluta frumusica”.

Odata ne-am vorbit si, când a venit Râbalcu în clasa, ne-am sculat toti odata în picioare, apoi era o liniste de se auzea musca. Râbalcu s-a fâstâcit rau, s-a asezat cu fata la tabla, conform obiceiului lui si a început sa deseneze. Se vedea ca nu era la locul lui si deodata explodeaza: „Da ce sunteti nebuni, ce aveti?” si atunci noi am început „FROSA! FROSA!” si el s-a linistit si si-a vazut de treaba.

Când eram în clasa a saptea o grupa de elevi mai inimosi, ca Vlad Bejan, Colea Dreab, Boris Cazacu si eu am, am reinviat Societatea Stiintifico-Literara „Bogdan Petrieicu Hajdeu” – al carei presedinte a fost ani de zile savantul de mai târziu Eugeniu Coseriu – si m-au ales pe mine presedinte, (probabil fiindca ma chema Creanga!). Vlad Bejan este acum doctor pensionar, fost director la un spital din Iasi si Boris Cazacu era pe timpuri doctor la Spitalul Studentesc din Bucuresti, ce-o fi cu altii, Dumnezeu stie. La sedinta de deschidere, cuvântul trebuia sa-l tin eu, nu aveam nici o experienta, nu stiam ce sa spun si m-am bâlbâit penibil. Cel putin, daca mi-as fi scris câteva fraze pe o hârtie, dar m-am facut de bacanie. M-a salvat Cazacu, care s-a bagat pe fir si a început sa vorbeasca el fara cusur. Am reeditat si revista „Crenguta”. Primul numar l-am tiparit la un tipograf, evreu rus, care abia îngaima câte ceva în româneste. El spunea: „Revistu lui Crengutî”. Am tiparit atunci 250 de exemplare, eu am învârtit de o roata care avea o manivela de mi-a venit rau, caci tiparnita nu avea motor electric. Al doilea numar l-am scos mai bine, la o tipografie cu motor electric si cu caractere frumoase, Tipografia Eparhiala Balti, din strada General Bethelot nr. 32, chiar si cu unele desene si figuri. Eu am pus un motto pe coperta revistei (care de fapt m-a condus toata viata): „Prin munca, spre ideal!”. Apoi au navalit hoardele barbare din stepele asiatice si totul s-a spulberat. Termin cu cuvintele lui Eminescu: „Cine-a îndragit strainii, mânca-i-ar inima câinii!”.

Toronto, Canada

 

Dialog la distanta cu Ex-senatorul Ilie Ilascu

Stimate domnule Ilie Ilascu, ca politician care cunoasteti situatia din cele doua state romanesti,  Republica Moldova si Romania, cum caracterizati perioada ultimilor douazeci de ani vis-a-vis de interesul comun?
Din pacate, situatia relatiilor  politice  dintre cele doua state romanesti in ultimii ani nu a evoluat, asa  cum ne-am fi dorit,  spre bine, as spune, chiar, ca atmosfera s-a inrautatit simtitor; in cel mai bun caz  relatiile au fost inghtate. La nivel uman, al cetatenilor simpli, au ramas la fel de calde si prietenesti…  ,,Inrautatirea” relatiilor dintre clasa  politica de pe ambele maluri ale Prutului a fost cauzata, in mare parte, de calitatea structurii acestei clase, care, in mare parte, este alcatuita din vechea nomenclatura si de mentalitatea pro rusa, si de ce nu, procomunista, intesata de acele elemente, care au fost  implantate de serviciile secrete ruse, si care, la comanda, reactioneaza asa  cum  le dicteaza Moscova.
Republica Moldova, dar in mare parte si Romania, chiar de face parte  din UE,  au ramas in sfera de influenta  a Moscovei…
Clasa politica de la Bucuresti nu a dorit, si nici astazi nu doreste apropierea (unirea) celor de pe doua maluri ale Prutului. De cea de la Chisinau, nici nu mai vorbim… Totul a ramas doar la nivelul Declaratiilor  pompoase si la baile  de multime, efectul carora dispar imediat dupa terminarea manifestatiilor…
Luni, 8 noiembrie 2010 s-a semnat Tratatul privind regimul de frontiere dintre Republica Moldova si Romania, document semnat intr-un context european. Care este importanta semnarii tratatului? Trebuia semnat un asemenea Tratat?
In  perioada dinaintea alegerilor, semnarea acestui document este doar o reclama electorala si o miscare pentru cei naivi, cat si pentru cei ce nu cunosc situatia… S-a mai turnat un pic de gaz intre actorii politici de la Chisinau, care si asa sunt dezbinati de mama lor…
Duminica, 28 noiembrie 2010, se vor desfasura alegerile parlamentare anticipate pentru Parlamentul Republicii Moldova. Este perioada campaniei electorale. Cum caracterizati aceasta campanie?
O campanie, ca toate celelalte, neinteresanta, trista, minciunoasa, cu o miza mare si un efect mic… In danemarca moldoveana  nu  s-a  schimbat  nimic,  pe primul loc este pusa, ca intodeauna, RANZA moldoveneasca… Nu cred ca se va schimba ceva fata de precedentele scrutine electorale, din simplul motiv ca actorii politici sunt aceiasi, – ,,membrii”  fideli  ai ,,SISTEMULUI” ticalosit…
Liderii AIE (Alianta de Integrare Europeana) a celor patru partide (P.L., P.L.D.M., P.C., P.D.) din Republica Moldova actioneaza suficient de uniti pentru reusita in alegeri? Ce va place si ce nu va place la aceasta campanie electorala?
Este o Alianta dezordonata, ce-i uneste pe multi, doar marimea ciolanului, si nu interesul national. Analizand listele candidatilor, observi in primele locuri eligibile, doar persoane fara sira spinarii, multi suspecti de colaborationism cu structurile vechi ale serviciilor secrete ruse. Chiar de castiga alegerile asa zisa Alianta, pe teren, nu se va schimba nimic. Specialistii  in materie, cat si patriotii adevarati al  acestor meleaguri, au fost ignorati cu desavarsire! Asa ca, de cistiga ,,Alianta” sau comunistii, – nu se va schimba nimic… Mergem si de data aceasta dupa zicala romaneasca: – Pleaca ai nostri, – vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii…
Unii vorbesc despre un compromis, un eventual acord intre Alianta si Partidul Comunist. Ce parere aveti in acest sens?
In Republica Moldova, luand in consideratie  calitatea candidatilor inclusi pe lista, orice combinatie e posibila. Interesul national este lasat, ca de obicei, pe ultimul loc, principalul in aceste  asa zise  ,,compromise”, este accesul la putere cu orice pret!
V-ati gandit sa va implicati in politica Republicii Moldova?
Eu intodeauna am fost implicat in politica moldoveneasca, chiar si cand detineam functia de senator roman, folosind orice ocazie, orice tribuna (APCE, UE, OSCE), pentru a ridica problemele primordiale ale Basarabiei. Una din ele fiind ocuparea, in continuare, a unei parti din Moldova, de catre fortele militare ale Federatiei  Ruse; Instalarea prin forta armelor si sustinerea  unui regim marioneta in raioanele de Est ale Republicii Moldova de catre Federatia Rusa.
In aceasta campanie electorala am dorit sa sustin si sa militez pentru promovarea unor forte, cu adevarat nationale si patriotice pentru viitorul legislativ, prin exponentii Partidului Liberal de la Chisinau.  Dar, din start, mi s-a refuzat relatia, si am fost nevoit sa ma retrag la Bucuresti. Din pacate, Domnul Mihai Ghimpu s-a inconjurat, nu cu cele mai oneste persoane, ci de cele care cred eu, – sunt exponentii ,,SISTEMULUI” ticalosit  infiltrati  de  neprietenii Basarabiei… Prezenta Moscovei la Chisinau e simtita peste tot, prin toate partidele si partidutele infiintate in graba. Din pacate, Romania nu se simte ca ar avea vreun  ,,interes” national in zona, prezenta ,,romanilor” este facuta  cu persoane pro ruse si antiromane, si venite chiar de la Bucuresti… O metomorfoza noua in politica romaneasca fata de romanii de peste Prut…
Cine  ar merita sa devina presedinte al Republicii Moldova dupa alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, dupa parerea dumnavoastra?
Din  ,,stocul”  propus  si  autopropus, – niciunul nu merita! Interesele lor nu sunt in concordanta cu interesul national al basarabenilor. Mihai Ghimpu ar putea cate ceva sa faca pentru populatia Basarabiei, dar anturajul cu care s-a inconjurat, nu-i va permite…
Daca ne gandim la protestele tinerilor impotriva comunistilor de la Chisinau si la tragediile ce au avut loc in ziua de 07 aprilie 2009, va intreb: s-au luat masuri impotriva celor vinovati, care au lovit in protestatari si care au distrus institutii de stat? De unde proveneau acei tineri atacatori si cine i-au instigat la acele grozavii?
In acele zile ma aflam la Chisinau, intre multimea din strada, si am vazut cu ochii mei ce s-a petrecut. O revolta spontana a tinerilor ce protestau fata de falsificarea alegerilor. Comunistii, cu ajutorul serviciilor fidele, au transformat-o, prin provocare, intr-un haos periculos, care pana la urma a iesit de sub control. Nu doresc sa fac aprecieri, las sa o faca ancheta, care este in derulare… Pana ce nu a fost numit niciun vinovat si nu a fost pedepsit nimeni.
Libertatea de expresie se respecta in Republica Moldova?
Se respecta in linii generale. Problema forte este implicarea finantarii in massmedia de catre structurile cointeresate in a promova o imagine sau alta, si  cel mai periculos si imoral  este ACCEPTAREA, de catre majoritatea reprezentantilor presei, a acestei plati, – de a scrie la comanda!
Cat de important este votul pensionarilor?

In Republica Moldova votul pensionarilor este primordial, fiindca structura populatiei e alcatuita in proportie de 40% din aceasta categorie. Peste un milion de tineri sunt plecati la muca peste hotare, din cei patru milioane pe care ii are  Moldova. Apoi, pensionarii sunt cei mai activi alegatori, participand la scrutine in proportie de 85-90%. Totodata, ei sunt si cei mai conservatori alegatori, ferindu-se de tot ce-i nou, modern, – fiind educati in spiritul comunist!

Ce parere aveti despre reluarea transmiterii TVR1 pe teritoriul Republicii Moldova, care a fost sistata la sfarsitul lunii septembrie 2007?
E o hotarare foarte buna pentru basarabeni, care erau lipsiti de un post in limba romana. Problema este ca, cei ce au luat frecventa retransmiterii TVR1, acum, in ajun de alegeri, apar ca ,,salvatorii” acestui post. De fapt, e aceeasi  persoana care a desfiintat transmisia, iar acum a ,,acceptat” retrasmiterea TVR1 pe frecventa ce-i apartine, -Vlad Plahotniuc! ?i de aceea are, nu stiu cum, un iz neplacut la populatie, intrebandu-se, dar de ce l-a inchis, ca sa-l deschida dupa trei ani? Sa para un salvator, ca alegatorii sa-l aleaga deputat (locul 2 in lista PDM) ?
Daca avem in vedere situatia politica din anul 2001, e posibil ca istoria alegerilor anticipate sa se repete in 2010?
Tot ce e posibil. Din pacate, partidele ce fac parte din Alianta nu au propus alegatorilor nimic nou, de a combate programul PCRM. Aflandu-se la guvernare timp de un an, Alianta si-a cam sifonat imaginea, fiindca saracia lucie a majoritatii populatiei din republica Moldova nu s-a ameliorat, ci dimpotriva, s-a agravat. Clanurile mafiote se simt – bine mersi – in apele tulburi a-i puterii actuale. Din pacate, alte alternative de preluare a puterii in Basarabia nu sunt, inafara de comunisti si trintorii din ,,Alianta”. Dar cred ca moldovenii isi merita soarta… pozitia aflarii cu fundul in doua barci si de a suge de la doua tate, isi fac efectele…
Aveti un mesaj de transmis, pe aceasta cale, pentru basarabenii de pretutindeni, vis-a-vis de desfasurarea alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010?
Toti la VOT!  Indiferent unde va aflati. Nu va fie lene si scarba de cativa bani de a va deplasa duminica, 28 noiembrie, la cea mai apropiata sectie de votare, fiindca, cei pe care i-ati lasat acasa nu au cum sa faca fata invaziei comuniste. Aveti cateva partide pe care le puteti vota si care au sanse reale de a accede in Parlament: in primul rand Partidul Liberal si PDL, lui Filat. Nu Va dati amagiti de PDM a lui Lupu, ei sunt primii care se vor coaliza dupa alegeri cu comunistii… Lupu nu este EUROPEAN si DEMOCRATIC, este sovin si pro rus, de unde ni se trag de mai bine de 70 de ani toate ponoasele! NU VOTATI COMUNISTII!
Despre relatia actuala dintre Republica Moldova si autointitulata Transnistrie referitor la situatia politica dinaintea alegerilor parlamentare anticipate, ce ne puteti spune?
Nu este nicio relatie dintre autoritatile republicii Moldova si marionetele ruse de la Tiraspol. Nu exista nicio Transnistrie, pe care o catologheaza toti ziaristii, – exista raioanele de Est ale Republicii Moldova ocupate de catre fortele militare regulate ale Federatiei Ruse cu scopul de a mentine acest fost teritoriu al URSS in sfera de influenta a Moscovei si de a nu-i ,,permite” integrarea in spatiul Vest European si reunificarea cu Patria Mama, – Romania. In rest sunt doar aparente, Smirnov face doar ce-i spune Moscova, deci si initierea tratativelor de reglementare a asa zisului diferendum ,,Transnistrean”  se poate duce doar, si numai, cu autoritatile centrale ele Federatiei Ruse sub garantia SUA, Romaniei si a statelor UE.
Avand in vedere ca in ultimul an, autoritatile moldovene au luat masuri pentru a debloca procesul de solutionare a conflictului ”transnistrean”, obtinand anumite rezultate, inclusiv reuniuni periodice intre reprezentanti politici de la Chisinau si Tiraspol, intalniri dintre Filat si Smirnov, semnarea Tratatului de frontiera intre Republica Moldova si Romania, adoptarea unor decizii care faciliteaza activitatea agentilor economici din Transnistria de catre Guvernul Republicii Moldova, credeti ca se va ajunge la o rezolvare a conflictului in formatul ”5 + 2” (Chisinau, Tiraspol, OSCE – Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa, Ucraina, Rusia + UE + SUA) cu ocazia Summit-ului ce va urma?
Republica Moldova NU a obtinut in ultimii ani nici un ,,anumit rezultat”. Au fost doar niste mimari de a obtine ceva, mai mult capital politic si electoral. Intalnirile la meciurile de fotbal au fost doar meciuri de fotbal si mai mult nimic. Asa zisele autoritati transnistrene sunt marionete instalate de Federatia Rusa, ele aflandu-se in Republica Moldova in MISIUNE DE LUPTA. Toti sunt cetateni ai Federatiei Ruse si angajati ai structurilor de Forta rusesti.  Reglamentarea consecintelor razboiului moldo-rus de la Nistru din anii 1991-1992 se poate efectua doar prin : – retragerea neconditionata a tuturor unitatilor militare de ocupatie rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova, sub garantia SUA, Romaniei, Ukrainei si UE!
Formatul ”5+2” nu mai este viabil, din simplul motiv ca Republica Moldova a dus un razboi cu Federatia Rusa si nu cu o entitate teritoriala nerecunoscuta de nimeni, cum se doreste de unii, de a prezenta ,,Transnistria”. La masa tratativelor pot sta doar partile  luptatoare in razboiul moldo-rus: Moldova si Rusia, sub garantia SUA, Romaniei, Ukrainei si a UE. Partea ,,transnistreana” nu are ce cauta la masa tratativelor din simplul motiv ca nu exista, nu e recunoscuta de nimeni, chiar nici de Rusia. Eu, in 1992, stiu cu cine am luptat, – cu Fortele militare regulate ale Federatiei  Ruse. Ca Federatia Rusa a mai cooptat la aceste lupte sangeroase si a mai format niste unitati paramilitare de cazaci, puscariasi si tradatori locali, – o priveste…  Daca Federatia Rusa este impusa de Comunitatea internationala sa paraseasca teritoriul ocupat din Republica Moldova, asa zisul ,,conflict” se rezolva intr-o  ZI!
Daca tinem cont de angajamentele asumate de Rusia la Summit-ul OSCE de la Istanbul in 1999, precum ca isi va retrage complet trupele si munitiile ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, putem sa  fim optimisti?
A crede Federatia Rusa pe cuvant, si in toate promisiunile ce le-a dat in acest caz, este sa fii naiv si sa nu te respecti pe tine insuti! RUSIA, NICIODATA, DE BUNA VOIE, NU VA PLECA DIN TERITORIILE OCUPATE ALE REPUBLICII MOLDOVA. Repet, de ,, buna voie”. Rusia trebuie impusa de comunitatea internationala sa elibereze teritoriile ocupate ale Republicii Moldova, stat independent si suveran recunoscut de intreaga comunitate internationala, inclusiv de Federatia Rusa. Si mai este o a doua alternativa de eliberare a teritoriilor ocupate, –  prin forta militara, cu ajutorul comunitatii internationale. Asa cum o face, cand este nevoie, si Statul Israel… fara a se intimida de reactia unora…
Pentru improspatarea memoriei cititorilor, va rog, vorbiti-ne despre inceputurile revolutionare din Basarabia; de ideea fondarii ”Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia”.
Despre ,,Miscarea de Eliberare Nationala din Basarabia” s-a scris mult si controversat. Eu m-am inclus de la inceputuri in Miscare, din anul 1988, cand  locuiam la Tiraspol. Din cei peste 200 mii de locuitori ai Tiraspolului, 35 de mii erau de etnie romana (moldoveana) – 17%, si care, nu aveau nicio scoala, nicio gradinita in limba romana.Toate cele 19 scoli din Tiraspol erau cu predare  in limba rusa. De aici a si pornit…
Ati fost Presedinte al Frontului Popular din Moldova(FPM) – Filiala Tiraspol, ce ne puteti spune despre acea perioada?
A fost o perioada grea, cu jertfe de neuitat, dar cu mari sperante pentru copiii nostri si pentru un viitor mai bun. Filiala Tiraspol a FPM si-a inceput activitatea in primavara anului 1989, ajungand pina la peste 5000 de membri activi. Dupa 1990, odata cu ,,formarea” asa zisei ”RMN (Transnistria)”, s-a inceput o lupta fara crutare impotriva noastra. Au inceput sa dispara, fara urma, multi din membrii nostri activi… La sfarsitul lui 1991 au inceput si luptele de gherila intre noi (cei care sustineam structurile statale ale Republicii Moldova, – politia, procuratura, executivul, bancile si alte structuri) si structurile paramilitare formate de Federatia Rusa la Bazele sale ale Armatei a 14-a. Fiind un fost ofiter al fostei Armate Sovietice, m-am inclus trup si suflet in lupta armata pentru Eliberarea Nationala si Integritatea tanarului stat Republica Moldova.
Ati participat la luptele armate de la Nistru, din 1992. Cum a inceput acel razboi? Cine l-a declansat si care a fost cauza?
Razboiul moldo – rus de la Nistru a inceput cu mult timp inainte de faza lui fierbinte (2 martie 1992), zi in care Republica Moldova este primita oficial ca membra ONU. Federatia Rusa, anticipand desprinderea Republicii Moldova de imperiul rusesc si integrarea ei in familia democratica Europeana si de ce nu, – in Unirea ei cu Patria Mama Romania, a incercat in fel si chip sa zadarniceasca eforturile noastre. Si, utilizind tot arsenalul sau propogandistic, a recurs la ultima sa varianta, – atacarea prin agresiune militara a tanarului stat, Republica Moldova, cu scopul de a-l mentine in sfera sa de influenta strategica si folosirea teritoriului ei in scopuri geostrategice indreptate impotriva comunitatii Europene. Printr-o provocare la Dubasari, pe malul Nistrului, in noaptea de 2 martie 1992, unitatile paramilitare secioniste, ajutate de unitatile militare regulate ale Armatei a 14-a, au atacat Sectia de politie Dubasari, omorand si ranind mai multi coloboratori, restul coloboratorilor transportandu-i la Tiraspol, unde i-au facut prizonieri, acaparandu-le arsenalul de arme si munitie… Restul a mers ca dupa un scenariu trist…
Ati fost detinut politic al regimului de la Tiraspol timp de 9 ani de zile; N-am sa uit acea imagine socanta, a grupului ”Ilascu”, ce erati adusi intr-o cusca din plasa de metal in sala de judecata, imagine care a facut ocolul lumii prin toate televiziunile. Cum ati rezistat si cum s-a reusit eliberarea?
La ora 4:30 dimineata, 2 iunie 1992, in toiul razboiului moldo-rus de la Nistru, prin tradare, am fost arestat de catre serviciile secrete speciale ruse (GRU) si cele ale asa zise Transnistrene (MGB) si incarcerat in subsolul Comenduirii militare al Armatei a 14-a, Directia GRU.Tradarea a venit de la Chisinau din structurile de forta ale  Republicii Moldova, fidele inca Federatiei Ruse. Nu-mi place sa vorbesc despre mine. Au trecut 9 ani de detentie in camera, de unul singur, condamnat la moarte. In zorii zilei de 5 mai 2001 am fost scos din celula, personal de catre asa zisul Ministru al Securitatii Transnistrene, generalul Vadim Antiufeev, si transferat sub excorta la Chisinau, apoi predat serviciilor secrete moldovenesti, dupa care, celor romanesti. Am fost transferat, nu eliberat, cum s-a speculat in presa, asa zisa sentinta de condamnare la moarte ramanand in vigoare pe teritoriul ocupat de rusi pina in prezent. La transferul meu au depus eforturi structurile Europene, care au facut presiuni asupra Rusiei, ultima ordonandu-le celora de la Tiraspol, sa ma predea Romaniei via Chisinau…
Cu ce s-a facut ”vinovat” grupul ”Ilascu” in acel razboi de aparare a Patriei?
Pentru ca mi-am iubit  prea  mult  Patria  si  la  vreme de razboi, fiind mobilizat, cu arma in mana am aparat-o de agresorii rusi, multi din ei ramanand, pe  vecie,  pe  meleagurile  noastre dragi, pe care ei nu le-au iubit…
A urmat activitatea de politician, senator in Parlamentul Romaniei. Ce rezultate –  demne de mentionat, aveti din acea perioada?
Chiar de eram senator roman, activitatea mea de politician a tinut mai mult de problemele Basarabiei, inca ocupata de rusi.
Ati locuit la Tiraspol inainte de conflict. Ce activitate profesionala aveati atunci?
La Tiraspol  locuiam  legal de vreo 10 ani si lucram intr-un Institut de cercetari stiintifice in domeniul legumiculturii ca economist sef, mai avand in subordine si 9 gospodarii agricole de productie a semintelor de legume pentru intreaga URSS.
V-ati gadit sa scrieti o carte despre evenimentele traite in raioanele de Est ale Republicii Moldova, si nu numai?
Nu. Unele din activitatile mele, mai ales pe timp de razboi, nu se incadreaza dupa subiect in paginile cartilor,  a publicului larg.
Ce pasiuni aveti?
Calatorii, filme, natura, fotografia, istorie, politica… Iubesc singuratatea…
Aveti un vis pe care-l doriti sa se indeplineasca?
Nu cred in vise. Sunt pragmatic. A dori , – nu e periculos, spunea cineva…
Ce ne puteti spune despre familie?
Sunt casatorit cu sotia Nina de 35 de ani. Avem doua fete: Tatiana (1980) si Olga (1984).  Locuim la Bucuresti, dar sunt foarte des si la Chisinau. In Basarabia mi-au mai ramas doua surori si un frate. Prieteni am mai putini, dusmani, – cred ca indeajuns si peste…
In august 2010, Presedintele interimar al Republicii Moldova, domnul Mihai Ghimpu a semnat Decretul de acordare al  Ordinul Republicii, membrilor grupului ”Ilascu”, pentru meritele si sacrificiile facute acum 18 ani in urma. Cum ati primit acest merit si care au fost ecourile nationale si internationale?
Rece. Au trecut de la evenimetele  singeroase  totusi 18 ani. Salut lucrurile care se fac la timp… Reactiile au fost diferite, de la multumiri la invinuiri de terorism,  nimicire a ostasilor rusi si multe altele. Cei din alte parti ,,nu s-au amestecat” , ca de obicei, cind vine vorba de a lua o pozitie unde e implicata si Rusia… mai cu fundul la gard.
Daca v-ar solicita liderii politici din Republica Moldova pentru a va implica in bunul mers al tarii, ati accepta?
Bineinteles. Dar nu cred ca o vor face vreodata… se tem de rusi, de vecini, de umbra lor…
Va multumesc pentru acest dialog!

Lucretia Berzintu
Israel, 21 noiembrie 2010

Date Biografice:
Ilie Ilascu s-a nascut la 30 iulie 1952, Taxobeni, raionul Falesti, Republica Moldova;
Este un politician roman;
Deputat in Parlamentul Republicii Moldova in doua Legislaturi (1994 – 1998) si (1998 – 2000);
Senator in Parlamentul Romaniei (2000 – 2004) si (2004 – 2008);
In perioada 2001 – 2008 a fost membru titular al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegatiei Romaniei;
Este unul din fondatorii Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia (1988 – 1992);
Presedinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989 – 1992, an cand a fost lichidata de fortele separatiste);
Participant la luptele armate de la Nistru (1992) in razboiul moldo – rus pentru Independenta Moldovei, in calitate de comandant al unor trupe militare cu destinatie speciale ale Ministerului Securitatii Nationale din Republica Moldova;
Fost detinut politic al regimului de la Tiraspol (1992 – 2001, condamnat la moarte (1993) de catre o instanta neconstitutionala subordonata politic Moscovei;
Sub presiunile efectuate de comunitatea internationala si indeosebi APCE si UE, Ilie Ilascu la 05 mai 2001 este transferat la Chisinau si predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova si Romaniei;
Multe din activitatile sale politice de la Tiraspol si indeosebi activitatea sa in perioada de razboi, nu se cunosc;
Din surse militare rusesti se cunoaste ca Ilie Ilascu si unitatea sa speciala luptand in spatele frontulu au adus mari pierderi Armatei a 14 – a rusesti si bandelor de cazaci veniti sa lupte in Transnistria.
Lucretia Berzintu

LA CHISINAU A FOST PREZENTAT FILMUL «GOLGOTA BASARABIEI»

PRIMARIA MUNICIPIULUI CHISINAU

COMUNICAT DE PRESA

LA CHISINAU A FOST PREZENTAT FILMUL «GOLGOTA BASARABIEI»

17 noiembrie 2010
 
Primarul general al capitalei, Dorin Chirtoaca, a participat in seara zilei de ieri, 16 noiembrie a.c., la premiera filmului documentar „Golgota Basarabiei”, proiectat la Cinematograful „Odeon” din Chisinau. Filmul este realizat la Studioul „Moldova-film”, avandu-i ca scenaristi pe Victor Vasilache si Ion Chistruga, iar regia este a lui Ion Chistruga si Alina Ciutac si reprezinta drama neamului nostru in timpul regimului totalitar stalinist. Documentarul prezinta viata poporului basarabean de la 1940 incoace – popor care a trecut prin deportari, foame, lagare de concentrare, colectivizare etc.
 
In sala a fost prezenta si Ecaterina Garmandir, eroina a filmului si martora a deportarilor. „Eu azi sunt, maine nu-s. Dar cu ceilalti ce facem? Cine era vinovat in Moldova?”, a intrebat retoric doamna Garmandir. Batrana de 76 ani si acum, dupa decenii de la deportarile la care a fost supusa isi doreste ca oamenii sa cunoasca adevarul despre cele intamplate, iar conationalii nostri sa se simta liber pe pamantul stramosesc.
 
La randul sau, primarul general Dorin Chirtoaca a propus ca acest film sa fie vazut de cat mai multi oameni. In acest sens, la Primaria Chisinau se vor gasi copii ale acestui film, atatea cate vor fi necesare, pentru ca sa ajunga in casele oamenilor. „Imi doresc sa traim clipa cand spusele doamnei Garmandir sa devina realitate, sa ne simtim si noi liberi, cei care locuim pe acest pamant si avem si noi demnitatea noastra de oameni”, a declarat primarul Chisinaului. „Unde au fost aceste informatii si ce crime au comis acesti oameni, daca erau judecati de 3 militari in uniforma, cu stea rosie in frunte, fara nici un fel de avocat, procuror, dosar? Si pentru ce? Ca erau oameni la casa lor?”, a mai mentionat seful adiministratiei municipale. 
 
Pelicula aduce argumente suplimentare la informatiile pe care le cunoastem despre rusificarea si anexarea Basarabiei, de data aceasta prin imagini autentice, filmate la Chisinau si in sate. De asemenea, publicul descopera un adevar necunoscut pana acum, ca in secolul al XX-lea, in URSS, se aplica spanzurarea in public sau ca cei condamnati erau impusi sa-si sape singuri groapa si apoi erau impuscati in cap de KGB-isti sau NKVD-isti si li se mai dadea si cate un picior, daca nu nimereau groapa din prima.
 
Filmul documentar „Golgota Basarabiei” se bazeaza pe datele din dosarele secrete ale KGB-ului si pe argumentele martorilor oculari. Pelicula va fi proiectata zilnic pe parcursul lunii noiembrie, la ora 16.00, la cinematograful ODEON, astfel ca cat mai multi oameni sa-l poata vedea. Intrarea este libera.
 
17.11.2010
 
Directia Relatii Publice
Primaria mun. Chisinau
bd. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 83
MD 2012, Chisinau, Republica Moldova
Tel.: + 373 22 201 707; Fax: + 373 22 201 708
e-mail: drp@pmc.md; web: www.chisinau.md