Month: August 2009

Toti oamenii sunt supravegheati

On By nelursIn Credinta, Educatie, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

supraveghereOmul a fost creat liber si sa fie liber. Nu trebuie sa-i fie controlata constiinta, optiunile de natura spirituala si sa nu fie ingradit din punct de vedere al libertatii de deplasare.  Insa Dumnezeului Atotputernic Creator, omul trebuia sa I se inchine si sa-I aduca gloria care I se cuvine, fiind creat de El in anumite circumstante.

Pentru cei nascuti din nou pentru imparatia lui Dumnezeu, recreati de El prin credinta in Domnul Isus Cristos si lucrarea Duhului Sfant, acestora apostolul Pavel le spune supuneti-va unii altora (Efeseni 5:21 “ Continue reading “Toti oamenii sunt supravegheati” →

Navigand singur prin furtunile vietii

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

singurSUNT ZILNIC PE MAPAMOND multe cazuri in care oameni aflati in criza intra la jefuit intr-un magazin sau intr-o banca. Ei cred ca asa isi rezolva problemele, ca ea e metoda potrivita pentru situatia in care se afla.
Isi pun cate un fes care sa le acopere figura si intra in actiune. Imediat teroarea se raspandeste peste tot, ameninta cu pistolul, in timp ce persoanele gasite in incinta se intind la podea, fara multa vorba. Personalul de serviciu le intinde sacul cu bani si bunurile dorite, se aud sirenele masinilor de politie. Usa si zidurile cladirii ii separa pe teroristi de stransoarea legii, iar pe ostatici din ghearele terorii spre libertate.

La portavoce teroristii solicita o masina sau un elicopter cu rezervorul plin de combustibil, mobilul prin care doresc sa fuga cu bani, luand si ostatici care sa le asigure plecarea.

Afara se cauta un negociator din partea comunitatii civile sau armate. Poate fi unul profesionist sau unul de ocazie, care de cele mai multe ori esueaza in incercarea de aplana criza si conflictul deschis.

Peste tot sunt oameni disperati, aflati intr-o durere insuportabila, intr- o mare depresie, la un pas de sinucidere.

Teroristii, isi ascund temporar identitatea sub un fes negru. Ironia e ca si cei de la trupele antitero deseori se ascund sub masti negre.
Nu suntem multumiti de cum ne comportam, dar mergem inainte. Aplicam teoria strutului, care crede ca daca-si pune capul in nisip este in ascuns, nu-l mai vede nimeni.

Psalmistul David spune, in convorbirea sa cu Dumnezeu, ca nu se poate duce nicaieri unde sa fie ascuns de El:
“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; Daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca. Daca voi zice: Cel putin intunericul ma va acoperi, si se va face noapte lumina dimprejurul meu! Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul ca lumina”.

Dumnezeu, Tatal tuturor credinciosilor, insa, e un tata iubitor care cauta cu dragoste de copiii Sai. El doreste sa le dea ce e mai bun pentru ei, chiar daca ochii nostri acum nu vad si nu inteleg prea bine. (“Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin”- la sfasit, cand vom fi inaintea scaunului Sau de judecata, ca sa ne dea mantuirea sau sa fim indepartati in iadul pregatit pentru Diavol si discipolii acestuia)

David, in psalmi spune ca: “Legea Domnului este desavarsita, si invioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor. Oranduirile Domnului sunt fara prihana, si inveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii. Frica de Domnul este curata, si tine pe vecie; judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat; sunt mai dulci decat mierea, decat picurul din faguri”.

Apostolul Pavel, in Romani cap. 1, arata ca : ” Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabuse adevarul in nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin”.

Poetul Nichita Stanescu incearca o definitie interesanta, care ne poate da o lumina:
“Durerea pare a fi intruchiparea vitala a erorii”. “Intelegem durerea ca pe o forma a erorii”.

Tratarea crizei sufletesti (de identitate, de diverse nevoi etc) poate fi rezolvata sau ameliorata prin consiliere de specialitate.
Povara unor dureri de natura fizica sau emotionala e greu de suportat fara participare dinafara. Omul a fost creat sa convietuiasca in armonie cu altii. Singuratatea poate ucide. Inca aflata in plina glorie, Greta Garbo (1905-1990), la varsta de 36 de ani, din motive numai de ea stiute, s-a retras din viata publica, murind treptat fata de acesta lume, desi in fapt a plecat mult mai tarziu, la 84 de ani.
“Nu-mi gasesc nici un loc unde sa traiesc. Sunt ca o corabie in deriva”. Se retrage pentru totdeauna intr-o lume a misterului. Respingerea publicitatii ii face o si mai mare reclama. Pana la sfarsitul vietii, Greta Garbo se ocupa de gradinarit. Isi petrece tot timpul printre flori si legume.

Dar sunt cunoscute numeroase cazuri in care oameni aflati in plina criza n-au mai gasit puterea si ajutorul de-a trece mai departe sfarsind aceasta viata in mod lamentabil si imminent. Ne amintim cu totii de Marilyn Monroe (1926-1962) cel mai celebru star cinematografic, al secolului douazeci. Dar neimplinirea sufleteasca-spirituala a facut-o, dupa ce a trecut prin cateva casatoriii, sa fie intr-o permanenta zbatere, bautura, droguri si calmante, in final sa sfarseasca lamentabil la varsta de 36 de ani.
De asemeni, este cunoscut faptul ca, insuflatde Dumnezeu, renumitul predicator baptist din a doua jumatate a sec. al XX-lea ?i una dintre marile personalita?i americane cu notorietate ale acestei perioade, Billy Graham (n. 7 noiembrie 1918), s-a dus la Marilyn Monroe s-o indemne sa-si puna increderea in Domnul Isus care poate s-o ajute sa-si puna viata pe linia de plutire spre tarmul Cel Vesnic, dar a refuzat.

O, nu respinge al Sau Cuvant, nu refuza harul cel sfant;
Nu-ti impietri inima ta, ci vino astazi.

COR: De ce nu astazi? De ce nu astazi! Sa fii salvat, De ce nu astazi?

Maine se poate e tarziu, Si n-a fi loc pentru tine;
Azi primeste Cuvantul sfant si-ti va fi bine.

Astazi prin mila esti chemat, ai grija n-o nesocoti;
Maine se poate vei muri, deci vino astaz!

Domnul Isus a mantuit, niciodata n-a refuzat;
Pe cei ce aici L-au primit si Lui i-au urmat.

Fiecare dintre noi e un caz unic. Dumnezeu l-a creat pe om sa traiasca intr-o comunitate deschisa de persoane iubitoare, El fiindu-i sustinatorul fundamental.
Copiii, loviti ei insisi de maladia secolului, cu parinti care-i abandoneaza, cu parinti care nu-i iubesc, cu semeni care-i resping, au observat criza si dau si o solutie:

„Cu atatea miliarde de oameni pe aceasta planeta, cineva ar trebui sa conceapa un sistem in care nimeni sa nu mai fie singur”.

Desi suntem inconjurati de multime de oameni, suntem singuri, apatici, retrasi in noi insine, atat de des si atat de multi.

Domnul Isus a coborat din Cer sa rezolve problema. Desi Fiu de Dumnezeu, El Insusi Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, a luat chip de om si s-a smerit sa poata fi primit de orice inima. Si El a fost respins cu brutalitate, si El a suferit. E adevarat ca pe nedrept, El, care merita toata stima si simpatia oamenilor a fost respins si in cele din urma rastignit. Rastignirea, moarte si inviere care ne sunt noua vital necesare.

Apostolul in Epistola Catre Evrei cap 2 spune: „Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului. Si prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi”.

NEGOCIATORUL perfect, incercat si autorizat, deoarece El are toata puterea in Cer si pe Pamant, deoarece are putere de sus de la Dumnezeu – este Insusi Domnul Isus Cristos.

La portavoce, aflam din Evanghelia Sa (cf. Matei cap 1) ca ne cheama pe toti la El, sa ne dea pacea si odihna de care avem atata nevoie. Sa nu mai fim descurajati, apasati, intristati, in depresiei si durere. Numai El poate da vindecarea de care avem disperat nevoie:

„Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre”

Geneza 2.7 “ Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu”.

Sufletul omului nu poate fi saturat cu materie cu hrana care o luam pentru trup. Sufletul tanjejte dupa Dumnzeu care I-a suflat duh de viata, pentru a fi intretinut, asa cum trupul trebuie sa se alimenteze cu hrana din…pamantul din care a fost facut.

Psalmul 14.1 “Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este nici unul care sa faca binele”.

Eroarea produce in cele din urma o mare durere. Mari dureri care nu pot fi vindicate numai de Dumnezeu. Fiecare infaptuim mari erori, intr-un fel sau altul, la tot pasul. Netratate la timp, acestea explodeaza.

Sa ne uitam acum numai la cateva cazuri rezolvate de Domnul Isus, din Evanghelia apostolului Marcu.

Marcu cap. 3: “ Isus a intrat din nou in sinagoga. Acolo se afla un om cu mana uscata.
Si Isus a zis omului, care avea mana uscata: Scoala-te, si stai la mijloc!
…. Atunci, rotindu-Si privirile cu manie peste ei, si mahnit de impietrirea inimii lor, a zis omului: Intinde-ti mana! El a intins-o, si mana i s-a facut sanatoasa.
…. Duhurile necurate, cand Il vedeau, cadeau la pamant inaintea Lui, si strigau: Tu esti Fiul lui Dumnezeu”.
Marcu cap. 4: “S-a starnit o mare furtuna de vant, care arunca valurile in corabie, asa ca mai ca se umplea corabia. Si El dormea la carma pe capatai. Ucenicii L-au desteptat, si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti pasa ca pierim? El S-a sculat, a certat vantul, si a zis marii: Taci! Fara gura! Vantul a stat, si s-a facut o liniste mare. Apoi le-a zis: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Tot n-aveti credinta?”

Marcu cap. 5: “… I-a facut urmatoarea rugaminte staruitoare: Fetita mea trage sa moara; rogu-Te, vino de-Ti pune mainile peste ea, ca sa se faca sanatoasa si sa traiasca.
Isus a plecat impreuna cu el. Si dupa El mergea mult norod si-L imbulzea.
Si era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sange. Ea suferise mult de la multi doctori; cheltuise tot ce avea, si nu simtise nici o usurare; ba inca ii era mai rau. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin multime, si s-a atins de haina Lui. Caci isi zicea ea: Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui. Si indata, a secat izvorul sangelui ei. Si a simtit in tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala.
…..Dar Isus i-a zis: Fiica, credinta ta te-a mantuit; du-te in pace, si fii tamaduita de boala ta. Pe cand vorbea El inca, iata ca vin niste oameni de la fruntasul sinagogii, care-i spun: Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Invatatorul? Dar Isus, fara sa tina seama de cuvintele acestea, a zis fruntasului sinagogii: Nu te teme, crede numai!” – e cunoscut cazul cum a inviat-o pe tanara aceasta.

Marcu cap. 6.: “Vazându-i cum se chinuiau sa vâsleasca, deoarece vântul le era împotriva, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Si voia sa treaca pe lânga ei. ….. ei au început sa strige, caci toti l-au vazut si erau îngroziti. El, însa, a vorbit îndata cu ei si le-a spus: Curaj! Eu sunt, nu va temeti! Apoi, s-a urcat la ei în barca si vântul a încetat, iar ei erau peste masura de uluiti în sine,
……Când au coborât din barca, recunoscându-l îndata, unii au alergat în toata regiunea aceea si au început sa-i aduca pe targi pe cei bolnavi, oriunde auzeau ca se afla el. Oriunde intra El, in sate, in cetati sau in catune, puneau pe bolnavi pe piete, si-L rugau sa le dea voie doar sa se atinga de poalele hainei Lui. Si toti cati se atingeau de El, erau tamaduiti”

Sa-I spun lui Isus orice durere, ce cateodata m-apasa greu.
El m-ajuta si-mi da scapare, El ma pazeste de orice rau.

COR: Sa-i spun lui Isus, sa-i spun lui Isus!
Chinul meu singur nu-l pot purta, Sa-i spun lui Isus!
Sa-i spun lui Isus! Isus ma scapa de grija mea.

Sa-I spun lui Isus oricate grijuri, El mi-e amicul cel mai indurate,
Imi da scapare cand vin la Domnul, si mantuirea de-orice pacat.

Lumea-pacatul vrea sa ma-sele, sa ma-departe de la Isus,
Ii spun lui Isus si-asta durere, si-a Lui putere imi e deajuns.

"Domnind peste imprejurarile vietii", un ghid spiritual prin care orice femeie sa puna la lucru capacitatea de a gandi si de a face binele

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Devotional, Europe, Family, Inspirational, literature, RomaniaLeave a comment

Domnind_peste_imprejurari

„Domnind peste imprejurarile vietii, un studiu devotional despre: valoare, putere, scop si psihoterapie feminina”, li se adreseaza femeilor, in dorinta de a le ajuta in depasirea problemelor personale. Cartea vorbeste despre aplicarea unor metode de psihoterapie crestina si cu siguranta, ca pentru multe cititoare va fi un lucru cu totul deosebit faptul ca Biblia le poate ajuta sa faca fata nevoilor curente, de zi cu zi. Intr-o lume ce le propune femeilor tot felul de trucuri, tabieturi si reguli surogat pentru a rezista la serviciu, in familie si in biserica, „Domnind peste imprejurarile vietii” le va convinge ca prin Cuvantul lui Dumnezeu pot sa obtina vindecare spirituala, cu implicatii pozitive asupra vietii lor. Acelea care vor deschide acest volum, vor vedea ca autoarea a imbinat intr-un mod fericit, studiul Cuvantului cu metode psihoterapeutice de o certa valoare.

„Domnind peste imprejurarile vietii” – o carte de eseuri impletita cu psihoterapie, cu adresabilitate feminina si solutii avand temei Biblia – vine dupa alte trei romane de succes ale Ligiei Seman. Cartea a aparut in 2006, la editura Cetate, Deva. Cunoscuta cititorilor pentru romanele sale crestine, “Funiile dragostei” (1995), “Handicapul constiintei” (1999) si “Tragedie si triumf” (2004), autoarea urmareste sa demonstreze in volumele pe care le-a scris ca daca nu ar exista Acest Cineva – Dumnezeu, care sa ofere un cadru de referinta, omul ar fi ca o corabie purtata de valurile vietii, aruncata de pe un mal pe altul, fara o busola dupa care sa se indrepte, fara o tinta spre care sa navigheze. In cartile Ligiei Seman, dorinta de a-i ajuta pe cititori sa gaseasca acest cadru de referinta, portul inspre care sa navigheze pentru a-si redobandi identitatea – ramane obiectivul de baza, firul calauzitor.

„Domnind peste imprejurarile vietii” le propune cititoarelor o sistematizare a metodei de studiu biblic, care sa le conduca la vindecare interioara. Pe parcursul a 11 saptamani, acestea pot traversa un itinerariu spiritual menit sa le imbogateasca sufleteste si sa le ofere puterea de a domni peste diferitele circumstante ale vietii. Fiecare capitol se incheie cu un verset de memorat si cu concluzii recapitulative. „Spunea un om intelept: „Dumnezeu Se plimba cu chibritul printre casele noastre si aprinde pentru binele nostru ceea ce am zidit, uneori, cu truda si renuntari. ?i-o face de mai multe ori…” Noi plangem si ne simtim dezorientati, nemaiavand puterea de a construi ceva. De fapt, numai atunci am inteles lectia: „Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc.” (Ps. 127:1) Cartea de fata le invata pe cititoare cum sa isi zideasca o casa pe stanca, pentru ca suvoaiele imprejurarilor vietii sa nu aiba puterea de a le lasa fara un adapost spiritual.

Inceputul acestei calatorii de vindecare interioara este fundamentat pe ideea ca orice femeie are pret in ochii lui Dumnezeu. Lucrul acesta este esential, pentru ca de obicei, se intampla ca tocmai femeile sa fie privite in societate ca avand o valoare inferioara barbatului. ?i de aici, se nasc o serie de lucruri nefericite, aducatoare de probleme. In prima saptamana, pe parcursul a cinci zile, orice femeie care studiaza ajunge sa inteleaga ca „oglinda cerului, Cuvantul lui Dumnezeu, arata imaginea intregii fapturi a femeii.” Intelegem deci, ca slabiciunile” unei femei „indica faptul ca are nevoie ca puterea Lui sa se adauge puterii” ei limitate.

Mai departe, vedem ca lui Dumnezeu Ii pasa de fiecare femeie, venind in intampinarea nevoii de protectie cu care aceasta a fost creata. Cate categorii de femei sunt? Din ce categorie faci parte si cum sa iti asiguri protectia pentru viitor, iata doar doua din intrebarile carora autoarea le raspunde folosind Biblia si metode eficiente de consiliere crestina. Rezultatul este ca nici mai mult, nici mai putin, „umblarea cu El, increderea deplina in El”, le-a schimbat femeilor pe care Ligia Seman le prezinta ca exemple, pe deplin, viziunea asupra vietii. In continuare, in a treia saptamana de studiu, constatam ca El implineste nevoia de iubire ce a fost sadita la creatiune, in inima oricarei femei. „Cum sa pornim in cautarea adevaratei iubiri alaturi de partenerul nostru? Acest tip de iubire presupune efort si disciplina”, ne spune Ligia Seman in cartea sa. Evoluand de la particular catre general, aceasta extinde ideea si se intreaba: „Sa fie oare asemanator si in relatia cu Domnul? A sufocat oare stilul nostru „feminin” ceea ce trebuia sa ne aduca frumusete, motivatie si putere de lupta?”

Nu este suficient insa, ca femeie, doar sa primesti iubire, ci trebuie sa o si daruiesti si de aceea, in saptamana a patra, studiem modul in care o femeie poate sa daruiasca iubire pe calea indicata de Dumnezeu. Viata este complexa si sa nu uitam ca „framantarile, esecurile, tragismele, bucuriile, castigurile sau pierderile fac parte din viata noastra.” Mai poti darui deci iubire, cand ai parte de suisuri si coborasuri? Cand ti se pun bete in roate si trebuie sa faci fata la tot felul de situatii si presiuni exterioare, te mai simti capabila sa oferi iubire? Cum sa ai o stare de spirit buna, incredere in ceea ce esti, in ceea ce poti si in ceea ce stii sa faci, cand totul iti este parca, impotriva? Solutia? Legea Duhului de viata.

Pe drumul devenirii spirituale, observam cum Duhul lui Dumnezeu le daruieste femeilor acea putere de a domni peste o fire rebela, ce genereaza probleme la orice pas. „Daca si tu vei intelege cu adevarat solutia, vei fi schimbata si odata cu tine si lumea din jurul tau. Dumnezeu nici nu-ti cere mai mult!” Astfel, trecem la o latura biruitoare si pricepem cum incepe sa devina realitate ceea ce promite Cuvantul, si anume, ca orice femeie poate domni peste imprejurarile vietii. „Solutia este sa-L lasam pe Dumnezeu sa traiasca viata Lui in noi. Sfarsitul nostru este inceputul lui Dumnezeu! Salvamarii stiu ca nu poti salva un om de la inncec, decat dupa ce a renuntat sa se mai zbata pentru a face el insusi ceva.”

Sa nu ne imaginam ca firea pamanteasca va ceda atat de usor si de aceea, in urmatoarea saptamana, ni se arata modul in care Duhul o ajuta pe fiecare femeie sa aleaga ascultarea de Dumnezeu, mai degraba decat ascultarea de pacat. Cum se va realiza acest lucru? „In loc sa caute rezolvarea in mijloacele posibile care nu au condus la imbunatatirea relatiei”, orice femeie ar trebui sa se prabuseasca in genunchi „cu lacrimi si cu inima deschisa pana in cele mai profunde camarute ale ei, zicand: „Da, Doamne, am crezut ca pot iubi prin propriile forte, dar iubirea nu este asa cum am vrut eu s-o arat. Eu nu am iubit asa cum am vazut ca sunt atributele dragostei din 1 Corinteni 13; am vrut sa amestec cu iubirea egoismul de a-mi cere drepturile. Nici acum nu pot altfel, dar Tu poti sa iubesti prin mine.” ?i astfel, Cuvantul Sau devine in oricare femeie rhema, adica un Cuvant viu, lucrator.

In saptamana a saptea, cititoarele invata ce inseamna sa fie beneficiare ale legamantului pe care o femeie credincioasa il face cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, afla cum se poate sa primeasca o inima de carne. Vinovatia noastra si neprihanirea Lui este una din realitatile pe care ar trebui sa o avem necontenit in minte. „Iti dai seama ca El, care sade la dreapta lui Dumnezeu, cunoaste atat de bine lupta ta cu tine insati, domeniile inca necastigate, infrangerile tale, piedicile tale, rigorile societatii? Iti dai seama ce inseamna a fi in legamant cu EL?” Daca orice femeie este constienta ca Dumnezeu ii stie toate problemele, ca o vede, de ce nu ar invata sa I se inchine prin lauda? De ce nu ar fi prin lauda, o beneficiara a legamantului?

In urmatorul interval de sapte zile, se discuta despre un concept ce poate parea dificil, dar este necesar – acela al jertfirii de sine, al zdrobirii, care formeaza in orice femeie „calitatile de blandete, smerenie si dependenta totala de Dumnezeu.” Cuvantul cheie al acestui capitol este zdrobirea, pe care Ligia Seman o defineste „ca pe o operatie in care Dumnezeu scoate inima noastra de piatra si ne da o inima noua. Numai cu aceasta inima, in strafundurile careia Dumnezeu scrie legile Lui, noi vom putea sa-L ascultam, sa-L iubim, sa traim in prezenta Lui.” In acelasi capitol, autoarea abordeaza si subiectul misiunii femeii. Misiunea si viziunea reprezinta cele doua chei de bolta ale unei slujiri autentice. „Ar fi un lucru extraordinar daca femeile ar intelege ca lucrarea lor pe pamant nu este sa schimbe oameni, nici imprejurari, nici un sot dificil, nici un adolescent rebel, nici mentalitati gresite ale celor din jur. Daca ar intelege ca lucrarea lor cea mai mare este sa colaboreze cu Dumnezeu, astfel incat comoara cea mai de pret din ele sa poata fi pusa in valoare, cat de multe lacrimi si-ar gasi sensul real la picioarele Lui, cate case si biserici nu ar fi pline de… mireasma Duhului Sau?”

De la creionarea misiunii, autoarea le conduce pe femei sa primeasca viziunea Sa pentru aceasta viata, in ceea ce priveste rolul de sotie, pe care orice femeie si-l doreste. Ce inseamna, de fapt, viziune? Ligia Seman ne ofera o definitie proprie, menita sa le ajute pe cititoare sa reuseasca sa treaca dincolo de circumstante si de aparente. „Viziune inseamna a vedea scopul lui Dumnezeu pentru pentru viata ta, dincolo de tot ceea ofera prezentul.” Care este scopul? „Avem nevoie de o intelegere speciala a unicitatii scopului pentru vietile noastre ca sa fim motivate chiar in lucrurile marunte pe care le facem, pentru ca altfel, nu putem fi fericiti.” Ca sotie, te poti confrunta de multe ori cu situatii mai putin placute, iar Ligia Seman are meritul de a fi pus accentul tocmai pe latura practica a vietii. „Cum te impaci cu faptul ca in casnicia ta…, mai intai de toate, tu trebuie sa te schimbi?” Poti sa ierti? „Inima mea de femeie nu poate ierta in orice situatie pe cei care m-au ranit sau respins, dar inima lui Hristos a iertat pe acei care L-au batjocorit, umilit si rastignit.”

Iata de ce, in ceea ce priveste viziunea pe care trebuie sa o aiba o sotie, totul depinde de propria alegere. „Dumnezeu iti da pacea perfecta in familie, daca vei alege drumul increderii in El, astfel incat, cu ajutorul tau, sotul sa nu piarda semnificatia pentru care merita sa lupte in viata. Urmeaza provocarea, care inseamna sa reusesti sa iti descoperi, ca femeie, capacitatea de a trai fiecare zi alaturi de sotul tau, ca pentru cer. „Te provoc la viziunea lui Dumnezeu pentru viata ta, cautand sa valorifici ceea ce inca nu e pus in valoare in sotul tau, ceea ce poate nu a fost spus in anii de casnicie, ceea ce nu a fost trait in putinul timp pe care vi-l puteti rezerva sa fiti doar voi doi.”

Daca ti-ai insusit viziunea lui ca sotie, prozatoarea te invita sa mai faci inca un pas. Apropiindu-ne de finalul cartii, vedem ce inseamna pentru o femeie sa fie mama si ce viziune a avut Dumnezeu cand a instituit familia. Este tulburatoare afirmatia ca „Dumnezeu considera o mama cea mai potrivita fiinta de pe pamant cu care El sa colaboreze in materializarea planului Sau pentru copiii ei.” Mai mult, El a creat-o pe mama cu instinctul de protectie. Daca in orice femeie exista nevoia de a primi iubire si protectie, la randul sau, aceasta este chemata sa le ofere pe amandoua, in familie. „Atunci cand Dumnezeu face legamant cu noi, in acest legamant include intreaga familie. Ai scopuri autentice pentru copiii tai sau ele sunt influentate de limitarile tale, de lupta fireasca pentru protectie, de pretentiile tale, de perfectionism sau ambitii egoiste?”

La final, in ultima saptamana, ne este conturat rolul femeii in familia lui Dumnezeu, adica in mijlocul bisericii. Biserica vine ca un moment de apogeu, ca o implinire a tot ceea ce s-a spus pana acum. Femeia, sotie si mama nu poate atinge desavarsirea pentru care a fost creata, in absenta partasiei oferite de biserica. Planul Sau pentru viata ei este o particica din planul Sau pentru Biserica. „Viziunea Lui pentru tine este incadrata in Marele si Eternul Scop privind Biserica.” ?i astfel, ajungem sa intelegem pe deplin semnificatia Cuvantului viu, rhema, pentru ca „numai in ambianta partasiei putem descoperi acel rhema, acea cale a binecuvantarii pentru famila noastra si familia lui Dumnezeu.”

In incheierea acestei calatorii spirituale, fiecare femeie este imbogatita cu un arsenal in a duce luptele vietii si in a domni peste imprejurarile vietii, care vin asupra ei neincetat. Cartea Ligiei Seman ramane un volum de valoare, ce o va imbogati spiritual pe cea care va avea dorinta de a o parcurge si de a aplica recomandarile oferite aici. „Un cuvant spune Domnul si femeile aducatoare de vesti bune sunt o mare ostire.” Fie ca Dumnezeu sa implineasca fagaduinta aceasta si ea sa devina cat mai curand , o realitate pentru Biserica Sa si pentru familiile crestine.

La malul Marii Imbrium exista un singur anotimp – Doar primavara!

On By nelursIn Interview, literature, Media, News, RomaniaLeave a comment

Poezii de Daniela Voiculescu, in turcoazul etern al cifrei doi”

“Zarurile au fost aruncate/ intre rasarit si apus…” (“Giving Up at All!”)

Malul mariiAutoare a opt volume, intre care se remarca “Nsoromma”, “Doimea materiei” (carte dedicata celui mai mare poet religios al neamului, Vasile Voiculescu), “Indigo si portocaliu” si “Orphika”, Daniela Voiculescu debuteaza pe 9 septembrie 1989, cu poezii, in revista “Arges”. Detinatoare a „Premiului Special al Palatului Culturii din Pitesti”, aceasta este colaborator la o serie de publicatii nationale si din strainatate, cum ar fi “Ecoul”, “Tanarul scriitor”, “Luceafarul romanesc”, “Oglinda literara”, “Destine Literare”, “Romania, Libera in viitor”.

In august 2008, alaturi de alti autori romani de pretutindeni, Daniela Voiculescu semneaza in volumul II din „Marturisirea de credinta literara”, ce face parte din seria depozitiilor colective initiate de Asociatia Romana pentru Patrimoniu si Asociatia Scriitorilor Crestini din Romania. Marturisirea ei de credinta literara este de fapt, asa cum afirma poeta insasi, cheia adevarului. La Daniela Voiculescu, “nemasurata iubire, masura vietii…” se concretizeaza intr-un mesaj puternic, ce are la baza o filosofie simpla. “Daca dragoste nu e, nimic nu e.”

La inceputul acestui an, pe 11 februarie, are loc lansarea celui de al cincilea volum de poezii al Danielei Voiculescu, „Zeita de turcoaz”. Scrierea ii este dedicata singurului alpinist roman care a escaladat asa numita „Zona a mortii” din Everest, Alex Gavan. Doua saptamani mai tarziu, pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, vede lumina tiparului cel de al saptelea tom al Danielei Voiculescu, „Indigo si portocaliu”. Cu o prefata semnata de redactorul sef de la „Destine Literare”, Dan Vulpe, si avand pe coperta pictura „La querrera” (Razboinicul), realizata de Marisol Hume, cartea vine sa intregeasca experienta poetica a autoarei.

De numele Danielei Voiculescu se leaga si volumul „In memoriam ARTUR SILVESTRI”. Intr-un eseu si un poem… poeta isi exprima regretul pentru faptul ca nu a reusit sa il cunoasca pe marele om de cultura decat prin firul unei lumi virtuale… Si ca un tribut adus amintirii sale, pe care o va pastra mereu vie, Daniela Voiculescu isi propune sa scrie, sa traiasca si sa iubeasca adevarul.

“La malul Marii Imbrium”, cel de al noualea volum scris de Daniela Voiculescu, imbina intr-un mod cat se poate de fericit, simplul cu senzationalul, intr-un stil original. Universalizand propria experienta de viata, autoarea prezinta lupta sa pentru a fi inteleasa, iubita si pretuita, ce devine, in simbol, lupta oricarei femei… Cartea debuteaza sub semnul certitudinii. Primul poem, “Nicio nedumerire”, vorbeste despre o descoperire cu valoare initiatica, atat pentru poeta, cat si pentru cel pe care il iubeste: “ieri, am inteles ca nu exista nicio nedumerire, nicio farama de negru intre noi… si plictiseala, despre care tu vorbesti, nu va veni niciodata, pentru ca noi suntem inventatorii cuminti ai cuvantului, mangaierii, sarutului si timpului cu ingeri!”. De altfel, gandul plictisului, al spleen-ului, teama de acel azi sau maine in care nu se intampla nimic, i-a coplesit dintotdeauna pe cei ce scriu, indiferent de timpul in care au trait si de curenul literar caruia i-au apartinut. Probabil ca tocmai aceasta spaima de o stare sufleteasca apasatoare ce s-ar putea instala candva, intre ea si cel drag, o determina pe poeta sa se raporteze la “ieri”. Trecutul ramane un reper stabil, pe cand prezentul si viitorul nu ofera siguranta.

Timpul in sine este format din clipa, clipa cu valoare de simbol, pe care Daniela Voiculescu isi doreste sa o dumnezeiasca. In “Nesocotind logica”, aceasta ia o decizie esentiala: “nu mai plang de neimplinire,/ nu ma mai uit dupa albul/ pantofilor de mireasa…/ plang de fericire, calc liber,/ langa pasul tau rosu…”. Prea multe renuntari, prea multe negatii, iar de aici si pana la a ajunge la ideea ca “exista un scenariu de soarta” (Protestul ingerului) nu mai este decat un pas. Iata de ce, asa cum este si firesc, poeta constientizeaza efemerul existentei: “eu sunt un vis…/ si visul tine putin!/ eu sunt un vis frumos…/ si visul frumos tine si mai putin!”. De altfel, starea de tristete persista si devine emblematica pentru paradisul pierdut al Danielei Voiculescu: “lacrimile ma definesc. seamana cu un vers scris la vremea cand portocalii se scutura de floare… iubirea ma paraseste! din nou… a stat putin langa mine! el nu crede in dragostea mea, in verdele senin al inimii mele… si acest indecis sfarsit de aprilie imi zguduie presimtirea!” (Prin intuneric). Lucrurile merg atat de departe, incat intr-un final, in acelasi poem, autoarea reuseste sa frapeze prin sinceritate si fermitate absolute, recurgand la solutia extrema: “voi abandona jocul.”

Odata cu poemul “Sweet Basil”, Daniela Voiculescu gaseste “formula unei singuratati acceptate.” Ea intelege ca “oamenii nu se mai complica/ sa iubeasca…” (Via Dolorosa), de aceea, timpul “trece/ pe drumul suferintei,/ acolo unde stau doar sufletele/ care cred in Dumnezeu…”. Timpul isi pastreaza aceleasi valente, chiar daca poemul este diferit. “…timpul nu o sa ma asculte… si imi va aduce alte amintiri! si iubirea mea va ramane tot pe hartie, pustie!” (Mi ama pensare, pe favore!). Peste tot, Daniela Voiculescu ramane asa cum o stim – experimenteaza azi, acel ieri ce ii contureaza profilul si dragostea: “ma uit la ceas si vad trecutul./ fluturi de mai, vibrand pe inima noastra.” (Ultima dubla). “In extremis”, poeta se vede obligata sa penduleze “intre taina si delir, picurand alchimic un fir pe care se vor strange inimi de perle”. Aceasta echilibristica sfarseste in recunoasterea plina de franchete a unei nelinisti existentiale, ce are ca rezultat destramarea universului ce o tine captiva: “m-am tot luptat cu indoiala, cu moartea care imi pandea numele… si-acum pot sa evadez cu linistea unei nopti albe!” (Scoicile isi cauta locul).

Acest univers, amintind de spatiul lui Dostoievski, in care viata este vazuta ca inchisoare, la Daniela Voiculescu este viu si in expansiune. “si inchisoarea mea va creste ca un turn din vise, povesti si sperante… cat voi mai continua? poate… o vesnicie! traind din poezie. firava ca o frezie, minunata iluzie!” (Protestul ingerului). Obsesia timpului se proiecteaza asupra celui iubit, perechea alaturi de care poeta afla sensul echilibrului barbat-femeie: “esti timpul meu…/ lectia pierduta de tristul profesor,/ ca sa simta dulcele mister al jocului/ din rai… si toti, citind acest poem,/ isi vor dori sa moara… hai-hui…”. (A, da, iubesc!). ?i totusi, Daniela Voiculescu sfideaza moartea. Ea are puterea sa spuna: “am murit… si ma bucur!” Pentru ca “de fapt… am invins timpul! (Un mesaj de iubire). Insa Cronos nu poate fi biruit decat metaforic. Iar poeta intelege acest lucru.

In celalalt taler al balantei se afla sentimentul sacrului. Dialogul poetei cu divinitatea este nostalgic, cu valoare de experiment, dovedind vulnerabilitatea fiintei ei: ”ce caut eu, Doamne,/ in pustiul lumii?/ mangaie-ma, Doamne,/ cheama-ma la Tine!” (Black wind). In poezia Danielei Voiculescu, nimeni si nimic, in afara divinitatii, nu are legatura cu viitorul. ”as vrea… sa evadez in viitor! sa patinez pe refrenul unui cantec portughez… si sa te gasesc pe portocaliul inimii mele… luptand pentru filozofia simpla a unui licurici, cautand drumul ce duce spre vesnicie!” (Unio Mystica). In ”Fire de jasp”, zbaterile si cautarile acesteia se finalizeaza din pacate, ca si pana acum, cu o concluzie avand valoare de verdict: ”si nu mai stiu sa-mi privesc viitorul!”. Starea ei este una incompleta, pentru ca nicio fiinta nu poate fi intreaga, atunci cand nu are parte de bucurie. Din nou, in ”Oriental Swetness”, aceasta Il invoca pe Dumnezeu, de care depinde ca unica optiune viabila: ”Doamne, cata dezamagire ma impinge de la spate, cata tristete ma intampina!”.

Durerea poetei nu este o masca: ”este ca si cum ai incepe direct cu sfarsitul… gata, trebuie sa mori!” (Un numar prea mare). Incursiunea in propria existenta incepe la Daniela Voiculescu cu un punct terminus.
Povestea ei de viata are gust de ”sare de lacrima amara”, iar fericirea este elementul lipsa in poezie. Autoarea stie un singur lucru – ”trebuie/ sa accept viata… nefericirea.” (Sadness). Tocmai din acest motiv, cu o ironie stinsa, ea se separa de experientele obisnuite, cotidiene: ”nu mai vreau sa ma privesc in oglinda… nu pentru ca nu as fi frumoasa, ci pentru ca este prea multa durere in ochii mei!” (About immortality). Lucrurile evolueaza, pana cand aceasta se adanceste in ”cea mai neagra noapte”: ”sunt in mlastina… pana la gat! atata mi-a mai ramas… privirea disperata!”, se confeseaza Daniela Voiculescu in ”Roving Eye”. Aceiasi dezamagire marcheaza si momentele ce ar trebui sa fie de bucurie. La aniversarea zilei de nastere, autoarea recunoaste cu luciditate ca isi va ”sarbatori suferinta si-atat. un tort in forma de inima si un pahar de sampanie pentru tot circul… pentru prostia de a crede ca fericirea este simpla! simplu este sa daruiesti si sa deschizi mereu bratele sufletului! nu ai cum sa fii fericit, atunci cand deschizi usa si timpul iti trece prin fata ochilor, singuratic…” (Vine vremea sa plec!).

“Prostia de a crede ca fericirea este simpla” face ca trairile emotionale ale Danielei Voiculescu sa fie incarcate de dramatism. Declaratiile ei vadesc o sensibilitate acuta, cu o rezonanta afectiva ce aminteste de tragediile antice, asa cum este in ”Tristetea”: ”moartea s-a hotarat, demult…/ sa mor mai mult decat traiesc!”. Lacrimile si moartea au in poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis rosu. La malul marii ei, “cerul nu se vede…/ si rastignirea se face pe scena/ unei vrajitoare cu tipat/ de mandragora…/ totul e o sfasiere de suflet,/ o halucinatie de dor…” (In orezarie). In aceste conditii, devin cat se poate de firesti intrebarea si mirarea din acelasi poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau aceasta moarte!”. Intr-un astfel de joc, ce aminteste de simbolismul lui De L’lsle Adam – ”si tu ma vei pierde,/si eu ma voi pierde/ caci eu sunt cea pierduta/ de indata ce a fost gasita” – poeta se intreaba retoric: ”la malul marii mele,/ cine ma va mai gasi,/ daca eu nu ma mai gasesc?”.

Pentru autoare, iubirea ar trebui sa fie elementul dinamic, menit sa ii asigure comunicarea, libertatea, sa destrame intunericul. Ea isi exprima credinta in perfectiunea cuplului edenic, primii parinti, Adam si Eva, revenind mereu la ei, in versurile pe care le scrie. ”cred in aerul domnesc al perechii, cred in semne si tipare… da, asta e talcul! noi ne punem, unul pe altul, in randuiala, in lumina! si Dumnezeu se va bucura de aceasta lucrare-mesaj!” (Passiflora). Divinitatea Insasi e chemata sa Se bucure de unirea ei cu cel iubit, asa cum S-a bucurat, de prima nunta, in Eden. Iata de ce, cu atat mai neagra, venita din semiobscuritate, cu strafulgerari oculte, este decizia omului pereche de a pune capat iubirii. Vinovat de crima, raspunzator pentru o situatie fara iesire, el este cel ce ar fi trebuit sa aduca si nu sa ucida lumina: ”m-ai ucis, iubitule, tocmai cand lumina/ imi patrunsese in suflet, cu luna…” (In orezarie).

Un element luminos in versurile Danielei Voiculescu este faptul ca dincolo de aceasta tristete ancestrala, poeta nu traverseaza o criza de identitate. Divinitatea o ajuta sa depaseasca momentele de cumpana. ”vom spune tuturor ca timpul trebuie trait in sensul ca Dumnezeu este mereu prezent… singura clipa in care putem sa folosim timpul in favoarea noastra este prezentul!” (Celebrul ”Acum”) sau ”Dumnezeu imi paseste in ochi, liber” (A sasea fericire). Spectacolul poeziei Danielei Voiculescu pune in valoare frumusetea sufleteasca a autoarei si vorbeste despre sansa noatra, ca oameni, de a trai intr-o lume de calm si echilibru. Conditia este ca fiecare sa gandeasca si sa traiasca, urmand modelul iubirii, modelul primordial: ”nu pot sa urasc pe nimeni, nu mai pot sa urasc… simplu! ce voi face? as vrea sa schimb ceva, sa ies in strada si sa strig! sa trezesc lumea din intuneric, sa o mangai… cine se va mai lupta cu diavolul, daca se ingroapa viata, trairea adevarata?” (Protestul ingerului).

Sobrietatea stihurilor sale arata ca Daniela Voiculescu isi traieste poezia pe care o creeaza si ii confirma stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizata in aspiratii si nazuinte ce provin dintr-o altfel de lume, din lumea ei interioara, ce a ramas curata, neatinsa totusi, de dezamagirile traite: ”sunt un copil./ tresar si sper…/ iubesc si visez…/ rostesc, cu dor albastru,/ seninul unei inimi.” (Pneuma). Intr-o lume in care tinerii au inceput sa priveasca romantismul ca pe o bizarerie, poezia Danielei Voiculescu ne propune un univers paralel cu cel real, in care fiecare poate parcurge un drum ascendent, spre absolut. Acesta este drumul intelepciunii, este soarele unui anotimp al belsugului: “vreau…/ sa miros a pamant intelept,/ a toamna insorita de belsug!” (Khawwa). Imaginea profanata a iubirii este salvata de la disparitie, prin aceeasi intelepciune: ”noi ne iubim ca necuvintele,/ prin intelepciunea amanarii…” (Insolatia spirituala). In ”Tristetea unei iubiri”, Daniela Voiculescu se intreaba retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaste nimeni numenul? chiar nu-mi va intelege nimeni visul?”. Natura feminina a versurilor din volumul “La malul Marii Imbrium” releva un spatiu al sinelui ce pastreaza dorinta dupa frumusetea si perfectiunea edenica: “ma duc in alta gradina,/ sa imi culeg narcise si lalele,/ sa te astept cu vers transparent!/ si pe banca din suflet, rotunda,/ voi asculta simfonii pierdute/ in zambet…” (Un mesaj de iubire).

Daniela Voiculescu iubeste si respecta literele, crede in lumea lor.
Versurile ce ii poarta numele se detaseaza ca o pledoarie pentru slefuirea unei emotii esentiale – iubirea – emotia sfanta a sufletului. La fel ca toate volumele ei, “La malul Marii Imbrium” reuseste sa uimeasca placut, atragand prin sinceritatea trairilor, prin grija pentru detaliu. Mesajul cartii se indreapta spre iubire, cel mai frumos sentiment, cel mai frumos dar in viata unui om. Poezia sa nu este un mars triumfal, ci un argument pentru acel soi de discretie incarcata de dramatism, in care iubirea, tristetea, perechea edenica, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce aminteste de “o combinatie de vis” (Doi adolescenti). Viata este surprinsa nefardata, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura in dragoste este demascata. Poeta marturiseste deschis, fara ascunzisuri de prisos, fara pudori inutile, ceea ce se intampla in interiorul sufletului ei. Starea de tristete a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se imbina natural, intr-un amestec perfect de modern si romantic.

“La malul Marii Imbrium” este o carte a trairilor dinamice, a unui apogeu erotic, in care Viata si Iubirea isi dau intalnire intr-o metafora. Chiar daca “viata nu mai tine cont de nimic, ea aranjeaza cartile, ea triseaza!” (Symbol of the Power of Love), Daniela Voiculescu este in continuare, in cautarea dragostei.
Volumul de fata se dovedeste o incursiune in prezentul devenit pe negandite, trecut, in care balansul poetei “se intreaba ce iubire sa aleaga… reala sau virtuala?” (Symbol of the Power of Love). Volumul se incheie, asa cum era de asteptat, cu un gand despre iubire. Experienta descrisa este una reala, traita, risipita cu generozitate. Dragostea se transforma la Daniela Voiculescu, intr-o capodopera, in singura investitie de suflet cu valoare. Taina stihurilor sale izvoraste si aluneca “pe firul timpului in doi/ mai sus de viata amanata…” (Tristetea). Daniela Voiculescu percepe puterea ascunsa a destinului implacabil, dar are totusi, taria sa mai creada in iubire, in bine, in implinire. Experientele potrivnice, vrajmase – “Doamne, cata dezamagire ma impinge de la spate, cata tristete ma intampina!” (Oriental Sweetness) – nu i-au rapit puterea de a crede in dragoste. Concluzia la care ajunge Daniela Voiculescu, stand “La malul Marii Imbrium” este ca “eternitatea nu poate exista fara iubire!” (Twinflames song), ca “iubirea nu dispare niciodata!!!” (Respiratia semintei). De azi inainte, Marea Imbrium isi va purta si pe mai departe, valurile, dinspre larg catre tarm si poate ca odata, intr-un final, poeta care i-a cantat frumusetea va gasi nu doar idealul mult visat, ci si raspunsul la o intrebare ce pare retorica, in momentul de fata: “cine este Regina din Saba?” (Roving Eye).

“La malul Marii Imbrium” cu poeta Daniela Voiculescu. Versuri despre timp, culoare si un chip de cantec

Cum este sa traiesti din poezie, intr-un timp de inger. “La malul Marii Imbrium”, versuri de Daniela Voiculescu, despre esenta iubirii, sensul jocului si dorinta unei inimi curate

“La malul Marii Imbrium” exista un singur anotimp – “Doar primavara!”. Poezii de Daniela Voiculescu, in turcoazul etern al cifrei doi

Zambetul unui curcubeu rasarit “La malul Marii Imbrium”. Poezii semnate de Daniela Voiculescu

Ultimul dans al amintirilor, intr-un joc cu oglinda “La malul Marii Imbrium”.
Poezii despre un vis deschis, semnate de Daniela Voiculescu

"Ascultatorul este rasplata muncii noastre."Interviu cu Alina Arbajter, realizator la Athenaisradio, Germania

On By nelursIn Europe, Interview, Media, NewsLeave a comment

Alina_ArbajterAlina Arbajter este un om realizat. Lucreaza in Germania, ca moderator radio, emisiunile ei au mare audienta, colaboreaza la diferite posturi de televiziune si radio din Romania, a scris o carte – pereche a unui program radiofonic realizat de ea, are proiecte interesante. Nimic, insa, nu poate egala farmecul copilariei fara griji petrecute in cartierul bucurestean Berceni, unde s-a 13 noiembrie 1968. Pe masura trecerii deceniilor, pe langa coronita care-i rasplatea efortul la invatatura si serbarile de sfarsit de an scolar urmate de vacantele petrecute, cu familia, la mare, prilej de placute aduceri-aminte au devenit si uniforma scolara sau cravata de pionier. Cea care astazi este un reprezentant cunoscut si recunoscut al diasporei romanesti, recunoaste, la randul ei, ca omul care este datoreaza totul mediului familial deosebit in care a crescut si vorbeste cu multa admiratie despre parintii ei – model de iubire conjugala, care au dat si o buna educatie copiilor lor.

Alina Arbajter s-a despartit de parinti, de fratele ei mai mic, de orasul natal, de casa, de prieteni in septembrie 1990 cand, cu o valiza in care isi adunase cei cu putin peste 20 de ani pe care-i avea, iesind pentru prima oara dintre granitele tarii, a coborat pe peronul unei imense gari, in mijlocul unor oameni cu mentalitate, obiceiuri si limba necunoscute. De aceea, adaptarea s-a produs mai greu. Primii 16 ani si i-a petrecut in oraselul Frankenberg, din centrul Germaniei. A avut, aici, timp de 7 ani, un magazin cu rochii de mireasa. Terminase, in Romania, un liceu economic si activitatea comerciala nu i-a creat probleme. Apoi s-a mutat la Nürnberg, unde locuieste si acum si este angajata a unui post de radio.

Ce semnificatie are denumirea Athenaisradio? De unde acest nume?

Etimologia cuvantului Athenais. Numele, de etimologie necunoscuta, al unei Zeite grecesti – fiica lui Zeus, din care s-a nascut complet inarmata. Atena, marea Zeita tutelara a antichitatii grecesti, este in acelasi timp reprezentanta Pacii si a Razboiului, a Artei si a ?tiintei, a Inimii si a Ratiunii. Atena era socotita protectoarea Artelor, a mestesugurilor, a literaturii si a agriculturii, a oricarei actiuni care presupunea ingeniozitate si spirit de initiativa. Ea patroana viata sociala si cea statala, era sfatuitoarea grecilor si aparatoarea lor in razboaie.

In ce scop si cand a luat fiinta Athenaisradio?

Acest post de radio s-a nascut din iubirea de oameni, din dorinta de a aduce in sufletul romanilor si in casa acestora cultura, arta, literatura, oameni de o valoare spirituala remarcabila, talentele ascunse ale unor oameni obisnuiti, dar cu o frumusete interioara deosebita.

Ce fel de emisiuni se promoveaza la Athenaisradio?

Emisiunile pe care noi le aducem in casele romanilor din Diaspora si nu numai ale lor, ci si ale celor din tara, sunt niste emisiuni interactive, cu realizatori foarte talentati, iar avand in vedere distantele care ne despart – pe prezentator si ascultator – pe aceasta cale virtuala, pot spune ca am reusit sa intram in inima si casa ascultatorului. Iar, pentru noi, Ascultatorul este rasplata muncii noastre.

De cand lucrezi aici?

Eu lucrez la acest post de radio – Athenais – de cateva luni, pe fondatoarea acestui post, Doamna Elena Mezin de la Paris, cunoscand-o de o buna perioada de timp, de cand mi-am ales aceasta cale, a radioului.

Cand s-a nascut pasiunea ta pentru radio?

Pasiunea pentru radio, cred ca am simtit-o de cand eram copil, de cand a pasit pe culoarele Radioului, la Bucuresti, aceea fetita care era dusa de parinti in fiecare iarna la serbarea pomului de Craciun in incinta Radiodifuziuni Romane.

Cand a demarat „Visul unei femei”?

Visul unei femei cred ca s-a nascut odata cu mine dar, in trecerea anilor, a prins radacini si, acum doi ani, m-am decis sa pun pe hartie sufletul femeii.

Al cui vis a fost „Visul unei femei”si cum a luat fiinta?

M-am apucat sa aduc in prim-plan femeia – aceea fiinta uitata de noi. Am vrut sa readuc in sufletul ei, acel suflet plin de candoare si sensibilitate, lumina Iubirii.

Ce face, concret, Alina Arbajter, la emisiunea „Visul unei femei”?

Eu cred ca am reusit sa readuc in inima ascultatorului ?armul fericirii. Multe dintre doamne se vor regasi in aceste minute de Iubire.

Ce durata are aceasta emisiune?

Emisiunea pe care eu o realizez la Athenaisradio vinerea si duminica, tine doua ore, intre 21 – 23, si poate fi asculta live, din studioul de la Nürnberg.

Care sunt elementele cheie ale emisiunii tale? Ce rol joaca in „Visul unei femei” creativitatea? Dar continuitatea?

Eu spun adesea in emisiunile mele „Fiecare e iubirea vietii cuiva”.
Iar Femeia este un izvor al frumusetii, al artei, al intelepciunii. Femeia are stil si eleganta, iar pentru cei ce nu au cunoscut-o inca, niciodata nu este prea tarziu. Ascultandu-ma oamenii vor intelege, cred, mai bine omul pe care il au langa ei.

Pe aleile sufletului, colindam o viata intreaga, nici ploile nici furtunile inimii nu impiedica femeia sa iubeasca.
Intunericul destinului ne calauzeste pasii incercati de necazurile vietii, uneori, in locuri nepatrunse de nimeni, acolo unde lumina frumusetii nu patrunde, iar noi, femeile, ramanem acolo, incoltite de necazurile vietii, alteori ne desprindem de acele furtuni si ploi, in inima sufletului nostru poposind IUBIREA.
FEMEIA, un subiect de o amploare deosebita, o zeita a frumuseti, a strabatut timpul uimindu-ne cu farmecul ei. Singurul lucru, de-a lungul timpului, pe care ea nu il poate schimba este IUBIREA.
Este greu de inteles tristetea femeii,
Este greu sa cuprinzi lacrimile in causul palmelor,
Este greu sa privesti lumea prin nelinistea femeii,
Este greu sa aduci iubirea din nou in inima ranita,
Este greu sa luminezi calea tunelului intunecat al suferintei,
Dar mai greu este sa raspunzi iubirii cand sufletul iti este plin de amaraciune, tristete si nelinisti

Iubind invatam sa pretuim viata, iubind cunoastem parfumul destinului, descoperind FEMEIA.

Femeia este iubire, ea este chiar amagire, este iubirea ascunsa in lacasul inimii uitat de vreme, este candoare, lumina, este simfonia cuvintelor la lumina lumanarii,
Femeia, o divinitate un simbol greu de inteles, greu de parcurs, un val care nu se va sparge niciodata,
O lacrima pe un obraz imbatranit de vreme,
O mana intinsa si deseori respinsa,
O mama o iubita, o puritate in viata oricui dar greu pretuita.
O femeie uitata de toti de copii de nepoti.
O femeie chinuita pe drumul vieti.
O femeie care se ridica atunci cand cade si nu se lasa zdrobita de urcusuri si coborasuri.
Aceasta este FEMEIA,
Aceasta sunt eu,
Acestea sunteti voi, FEMEILE.

Se bucura de audienta „Visul unei femei”? Ce parere au tinerii despre aceasta emisiune??

Publicul care ma asculta nu face parte dintr-o anume categorie de varsta; auditoriul meu acopera toate categoriile de varsta.

Ce legatura exista intre o carte si o emisiune radio care poarta acelasi nume – „Visul unei femei”?

Odata cu carticica mea – pentru ca este o carticica, nu o pot compara cu un roman – a izvorat dorinta de a realiza aceasta emisiune, „Visul unei femei”.

Cum, cand si unde ti-ai promovat cartea si emisiunea?

Am prezentat acest vis al meu anul acesta la Bucuresti, la diferite posturi Tv, chiar de 8 Martie, deci ca un cadou pentru toate doamnele si mamicile. Am fost invitata de Doamna Rodica Elena Lupu in emisiunea Doamnei Lucky Marinescu Show unde am cunoscut oameni foarte naturali si foarte frumosi sufleteste. Am fost in emisiunea Doamnei Iuliana Marciuc la TVR1, la TVRM si la Radio Romania International unde a fost o mare surpriza pentru mine sa pasesc in lumea adevarata a radioului.

In planurile tale de viitor intra si televiziunea?

Pe langa proiectul acesta, radiofonic, am pornit, in paralel, un proiect Tv aici, in Germania, la un post regional, la Nürnberg FrankenTv, unde, de la mijlocul anului 2010, voi avea onoarea sa realizez si sa moderez prima emisiune Tv pentru Diaspora. Aceasta emisiune este un concept propriu de promovare si integrare a romanilor in viata si cultura poporului german. Voi promova mai ales Romania, valorile ei culturale, romani de succes din aceasta zona si tot ce inseamna arta si traditii romanesti. Eu voi reveni in Romania in septembrie si sper ca ascultatorii si cititorii revistei ma vor cunoaste mai bine prin intermediul mass media si mi-ar face o deosebita placere sa iti rupi cateva minute din timpul pretios ascultandu-ma pe:
www. Athenaisradio.ning.com: http://athenaisradio.xplor.ro:9000/listen.pls

Ce mesaj vrei sa le transmiteti cititorilor nostri?

Acum, la incheiere, as dori sa transmit cititorilor revistei, ca si ascultatorilor postului Athenaisradio, tot binele din lume. Viata lor sa fie plina de iubire si dragostea sa-i faca tot mai buni.

Secularismul duce la islamizarea Europei – incepe Anglia

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Europe, News1 Comment

eurabiaPiscine din Marea Britanie organizeaza sedinte speciale in care toti inotatorii trebuie sa respecte codul vestimentar musulman

de A.N. HotNews.ro
Conducerile mai multor piscine publice din Marea Britanie au decis sa organizeze sedinte speciale in care toti inotatorii trebuie sa respecte codul vestimentar musulman, informeaza Telegraph. Potrivit noilor reguli, inotatorii, inclusiv cei non-musulmani, nu au dreptul sa intre in piscina in costume de baie obisnuite.

In schimb, inotatorii sunt rugati sa respecte strict codul vestimentar musulman: femeile trebuie sa poarta burqini, un costum de baie care acopera intreg corpul, cu exceptia fetei, mainilor si picioarelor, in timp ce barbatii, care inoata separat, trebuie sa fie acoperiti de la buric pana la genunchi.

De asemenea, unele scoli de stat au decis sa organizeze sedinte de inot doar pentru musulmani.

Publicatia prezinta cazul unei comunitati din sudul Londrei care a decis ca, sambata si duminica, piscina sa poata fi folosita doar de cei imbracati in costume de baie care respecta legile musulmane, in timp ce, la Glasgow, o sedinta de inot la care au voie doar barbati “acoperiti de la buric pana la genunchi” este organizata de o moschee locala la o piscina publica.

Masurile adoptate au fost criticate de politicieni britanici, care afirma ca ele incurajeaza “diviziunea si resentimentele intre musulmani si non-musulmani, erodand coeziunea sociala”.

Telegraph sustine ca sedintele speciale pentru musulmani au facut deja ca unor non-musulmani sa le fie refuzat accesul. David Toube si fiul sau in varsta de cinci ani nu au putut intra intr-o piscina publica din Hackney (estul Londrei), dupa ce li s-a spus ca sedinta de duminica este doar pentru barbati musulmani.

Publicatia precizeaza ca decizia contrasteaza cu cele intamplate in Franta, unde saptamana trecuta, oficialii au interzis unei femei musulmane sa inoate intr-o piscina publica deoarece era imbracata in burqini. Personalul piscinei aflata in estul Parisului i-a interzis femeii accesul in apa, citand “grija pentru igiena”.

Femeia, care este o frantuzoaica convertita la Islam, sustine ca a fost discriminata, insa primarul din Emerainville, Alain Kelyor, a declarat ca “toate acestea nu au legatura cu Islamul”, adaugand ca burqini nu este “un costum de inot islamic” si ca “nu exista in Coran”.


Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand ma gandesc la ceea ce a fost Europa odata… imi amintesc de cuvantul Scripturii care zice: “S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit” – Romani 1:22
Atunci cand Il scoatem pe Dumnezeul crestin din ecuatie nu ramane un vid spiritual, ci alte religii mult mai agresive si mai putin tolerante decat Crestinismul ii iau locul. Societatea fara Dumnezeu este o societate care se deschide influentei diavolului si a raului.
In alta parte Biblia spune ca nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea omului.
Ceea ce vad la ora actuala in “tarile civilizate” este o nebunie politizata a omului care crede ca ajuns la cel mai inalt nivel de cunoastere.
O lege naturala este aceea a consecintelor si se pare ca actiunile noastre politice, sociale si religioase au consecinte mult mai grave si mult mai rapide decat ne asteptam.
Dragii mei este vremea ca cel sfant sa se sfinteasca si sa se pregateasca de o vreme a cernerii. Toate acestea sunt semne vizibile ale faptului ca lumea isi schimba total atitudinea fata de crestini si aceasta va duce la prigoane aspre care vor incepe in tarile care se considera “democratice”.
Nu sunt nici profet si nici politolog insa atunci cand dai atentie Scripturii iti dai seama ce vremuri traiesti si ce trebuie sa faci pentru a te pregati din punct de vedere spiritual.
Atentie tuturor celor care traiesc o viata de indiferenta spirituala si tuturor celor care traiesc o viata crestina superficiala.

DECRET DIVIN- cuvantul si pildele lui Isus

On By nelursIn Biblia, Copii, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

divineIsus i-a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. – Ioan 14.6


Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Christos, care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti– 1 Timotei 2.5

 

Ziarul Romania Libera sub titlul “Sfanta Maria, convocata la prezidentiale“, prezinta faptul deja arhicunoscut, cum politicienii au profitat, ca de fiecare data, de evenimentul religios din 15 august ca sa adune capital electoral pentru alegerile prezidentiale.

Primul a sosit la manastire premierul Emil Boc. […], El s-a inchinat la Icoana Facatoare de Minuni a Fecioarei Maria, pe care a sarutat-o . […], Pelerinii de la Nicula nu au fost foarte impresionati de gestul politicienilor de a merge pe jos. “Daca veneau cu familia, nu cu colegii de partid, ii credeam”, a spus un barbat.”. Manastirea Nicula este cel mai important centru de pelerinaj din aceasta regiune. Cel mai cunoscut este pelerinajul anual care are loc la fiecare 15 august. Oamenii vin sa se inchine in fata unei icoane a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus, despre care pelerinii cred ca ar fi facatoare de minuni, pictata de preotul Luca din Iclod.

De altfel, si presa de duminica, 16 August 2009, si emisiunile informative TV, ne informeaza ca presedintele Traian Basescu si sotia sa s-au inchinat la moastele Sfantului Andrei si la moastele Sfantului Pantelimon aduse la lacasul de cult de Arhiepiscopul Tomisului, la Manastirea din Prislop. Slujba religioasa de la Manastirea Prislop fusese oficiata de un sobor de preoti si de Episcopul Maramuresului si Satmarului, IPS Iustinian, dar si de Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie.

PUNCTE DE VEDERE
In clasa I-a sau in anii de gradinita, cei mai multi dintre noi am fost invatati cum sa scriem. Imitand. Dupa cum eram indrumati. Cand mana mea nu facea cifra sau litera cum trebuia, invatatoarea imi lua mana in care tineam creionul si-mi conducea mana si creionul in formarea corecta a ceea ce trebuia scris. Continue reading “DECRET DIVIN- cuvantul si pildele lui Isus” →

FECIOARA MARIA-Intre adevarul Biblic si legenda

On By nelursIn Biblia, Credinta, Mantuire2 Comments

 

fecioara.maria

IGNORANTA CA NORMA SI CANON!

 

Vezi si articolul din cotidianul ZIUA din 15 august.


Boc si Geoana asista la Manastirea Nicula la slujba de Adormirea Maicii Domnului

15 august, 10:35

 

Premierul Emil Boc si presedintele Senatului, Mircea Geoana, au ajuns, sambata dimineata, la Manastirea Nicula din judetul Cluj, unde vor asista la slujba de Adormirea Maicii Domnului tinuta de IPS Bartolomeu, mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, transmite NewsIn.

[pullquote]

(Isus a zis:)Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi.

Evanghelia dupa Ioan, 8:32

[/pullquote]

Premierul impreuna cu mai multi lideri PDL din Cluj au parcurs pe jos cei aproximativ doi kilometri care despart satul de manastire. Odata ajuns la manastire, Boc s-a inchinat la Icoana Facatoare de Minuni si a luat loc alaturi de oficialitati la tribuna amenjata pentru oficiali, transmite corespondentul NewsIn. Printre cei prezenti se numara Mircea Geoana, ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, lideri clujeni din partea PDL si PSD.

La Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului sunt asteptati anul acesta in jur de 200.000 de credinciosi la Manastirea Nicula, care poarta hramul Sf. Maria . Slujba de duminica este oficiata de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, alaturi de IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, al Europei Centrale si de Nord si de Prea Sfintitul Vasile. Zeci de mii de credinciosi, veniti din mai multe judete ale tarii, au sosit la Nicula inca de vineri.

Icoana Facatoare de Minuni a fost scoasa din biserica in cursul serii de vineri, s-a facut slujba religioasa, dupa care un sobor de preoti a condus credinciosii intr-o procesiune, de trei ori in jurul lacasului sfant. Aceasta a avut loc in jurul orei doua noaptea. Preotii au purtat si icoana, care a fost depusa in biserica la final, pentru a se putea inchina credinciosii la ea.

[pullquote]

“Eroarea se petrece numai in natura intelesului.“

Nichita Stanescu

[/pullquote]

Icoana facatoare de minuni dateaza din 1681, cand preotul roman Luca din Iclod a pictat-o pe scandura de brad, ea fiind intarita cu doua cingatoare de brad, cu o grosime de doi centimetri. Potrivit legendei, icoana a lacrimat timp de 26 de zile, intre 15 februarie si 12 martie 1694, din momentul in care un ofiter si mai multi soldati din regimentul de cavaleri “Hohenzollern”, au venit la Nicula. Cavalerii erau romano-catolici.


 Nichita Stanescu, poetul celor 11 elegii, in volumul de proza RESPIRARI, spune undeva: “Exagerarea este unul dintre criteriile artei.” Continue reading “FECIOARA MARIA-Intre adevarul Biblic si legenda” →

Pericolul pornografiei

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Natura Umana, TineriLeave a comment

danger computerDomnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.- Geneza 2.15-17

Dupa secole si milenii de practicare a fumatului, pe google, gasesti informatii numeroase care sa te alarmeze despre nefericitul obicei. Fumatul de tutun este una dintre cele mai frecvente forme de abuz de substante folosite in scop recreational si este cea mai frecventa modalitate de a fuma, fiind folosita de peste un miliard de persoane, in majoritatea societatilor umane.

Despre fumat, astazi, se cunosc multe lucruri. Fumul de tigara contine peste 4000 de substante, incluzand cateva care sunt active farmacologic, antigenice, citotoxice, mutagene si carcinogene. Dintre acestea, una este nicotina, un alcaloid foarte toxic, stimulent si sedativ neuroendocrin si da dependenta.
Pe pachetul de tigari trebuie sa se scrie de catre producatori:
Fumatul dauneaza grav sanatatii!
Fumatul poate ucide! Continue reading “Pericolul pornografiei” →

O PASARE ALBA -POATE UN PORUMBEL… "WHITE DOVE"- INSEMN DE PROPRIETATE LIRICA.

On By nelursIn Europe, Inspirational, Interview, literature, Media, News1 Comment

Interviu cu ADELA-ADRIANA MOSCU

AdelaMoscu“A city girl”: o clujeanca-newyorkeza, rezidenta a orasului Lancaster, Pennsylvania, cetatean mondial (citizen of the world), mama, sotie si artista multilaterala, Adela-Adriana Moscuisi declara, ca domeniu de activitate, “Promovarea Pacii si Iubirii prin arte”. Sedusa, pe viata, de New York, umblata prin multe parti ale lumii, centrul Pamantului ramane, pentru ea, Clujul in care s-a nascut la 9 noiembrie 1958,in a carui Piata Mihai Viteazu a locuit pana la 17 ani si unde revine deseori, imaginar, iar efectiv, mult mai rar decat si-ar dori. La 18 august 1976, Adela a ajuns,impreuna cu mama sa,in America, asteptate, de noua ani, la New York, de tatal ei. Adela-Adriana Moscu a studiat psihologia la Brooklyn College – New York City. Pregatirea pentru profesiune a continuat cu un masterat la New York University in Manhattan. Dupa absolvire, a obtinut un post de psihoterapeut la o clinica de sanatate mintala care functioneaza in cadrul organizatiei Catholic Charities in Ridgewood, Queens, unde a lucrat panain 1992, cand, la inceputul iernii, s-a casatorit si s-a mutat in oraselul Lancaster din statul Pennsylvania. Adela-Adriana isi descrie sotul ca fiind “un om interesant, independent, deseori introvertit, complex si o persoana ce inca reprezinta, uneori, un mister” pentru ea. El lucreaza in acelasi domeniu – psihiatric -,indeplinind functia de director, ca “mental health specialist”. Cei doi soti au multe afinitati. S-au format in culturi foarte diferite, totusi si-au descoperit pasiuni si preferinte comune. S-au cunoscut intr-o ambianta exotica, la o petrecere cu preparate culinare persane si muzica internationala. Desi se considera clujeanca-newyorkeza si, pe langa centrul Clujului,in care a copilarit, The Big Apple, New York City (Marele Mar) a fost si va ramane mereu fascinant pentru ea, Adela-Adriana Moscu s-a acomodat foarte bine cu viata din Lancaster, unde spatiul citadin – remarcabil prin arhitectura, parcuri, gradini, locuri de agrement – se completeaza cu un climat cultural-artistic ales. Despre felul in care isi petrece timpul, Adela-Adriana Moscu spune ca ocupatia ei actuala consta din “impletirea activitatilor de mama si artista”. Continue reading “O PASARE ALBA -POATE UN PORUMBEL… "WHITE DOVE"- INSEMN DE PROPRIETATE LIRICA.” →

Atunci cand autenticitatea si prospetimea devin o emblema in rime. Despre poezia Corinei Lupu

On By nelursIn Europe, Inspirational, Interview, literature, Media, Romania1 Comment

Corina LupuPoezia Corinei Lupu este ornamentala, linistita, expresiva. Poeta priveste cu interes constructiv viata, cu imaginile si experientele ei, astfel ca versurile seamana cu un mozaic. Cu o desfasurare de registre tematice si de exprimari cuminti, emotionate si emotionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversa si atragatoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage si stimuleaza imaginatia.

Corina Lupu s-a nascut pe 7 aprilie 1967, la Bucuresti. In iulie 1989, isi ia licenta la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in octombrie acelasi an, se casatoreste cu Octavian Lupu. Dupa terminarea studiilor, aceasta este profesoara de limbra si literatura romana si apoi, traducator. Pasiunile sale raman neschimbate, aceleasi ca si in anii studentiei. Autoarea este atrasa de arta in general, si in special de literatura, preferandu-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie si Georges Simenon. In ceea ce priveste poezia, are o adevarata pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson si Ezra Pound, iar in pictura pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier si Elisabeth Louise Vigee Le Brun.

Pe langa arta, una dintre preocuparile de capatai ale Corinei Lupu sunt lucrurile spiirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei si inchinarea fac parte din viata ei obisnuita de credinta. Apartenenta la o biserica crestina ii aduce liniste si pace interioara si o sustine pe calea vietii. In afara de Cartea Cartilor, din lecturile Corinei Lupu fac parte scrierile unor autori crestini ca John Bunyan si Charles Spurgeon. De altfel, din literatura religioasa, aceasta a preluat in poeziile sale nota de verticalitate, standardul moral, exprimarea “cu suflet” a ideilor.

“Literatura nu e in genere, o vocatie feminina, ci barbateasca”, spunea Eugen Lovinescu. Minusurile atribuite in general, literaturii feminine (considerata, lirica, subiectiva, imatura, etc.) nu se regasesc in poezia Corinei Lupu, care foloseste un stil cultivat, dar in acelasi timp lejer, degajat, dinamic. Apeland la unelte literare cum ar fi epitetul, comparatia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare, poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de panze atent lucrate, de pictura in cuvinte, in culori vii, pastelate, insa in acelasi timp diafane. Versurile ei se remarca prin abilitatea de a surprinde in mod clar, fara ezitari si cu detalii pretioase, un anumit aspect din realitate. Corina Lupu are puterea de a transfigura, de a declansa fara ostentatie, emotia generala, sintentizand imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trait. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilitati dispuse la comunicare, necenzurate, care o situeaza sub zodia originalitatii.

Corina Lupu descrie ceea ce vede si ceea ce aude, intorcand totusi privirea asupra propriului continut sufletesc. Ea stie sa ne atraga atentia, cu tact, intr-o demonstratie eleganta si convingatoare, asupra atributului “feminin”. Compozitia sa este autentica, uniliniara, fara alunecari de prisos si fara crispari morale, oferind ragazul trairilor launtrice lucide si pertinente. Fara sa se abata de la obiectivul initial – sa fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge ca dincolo de cuvinte, se afla un om viu, in permanenta miscare. Iar optiunea sa ramane orientarea spre nuante filologice limpezi, cu semne, deprinderi si expresii caracteristice. Iata de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplitatii si spontaneitatii unor rostiri elementare.

Autoarea dovedeste o fantezie inteligenta, alegand categorii limpezi in domeniul spiritului si avand vocatia directitatii si gustul pentru propozitiile concise. Chiar daca nu ajunge la concepte, adica la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioara, intrucat poeta prefera scenariul clasic, insa intr-o rescriere moderna. Formularea frazelor este, in versurile Corinei Lupu, nuantata si riguroasa, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fara efuziuni retorice si clisee lenese. Caracterizandu-se prin coerenta si expresivitate, analizele sale sunt atente, migaloase, de o logica impecabila. Lectura ne descopera o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxata, dezbarata de orice inhibitie.

Poezia Corinei Lupu se remarca prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul si alte sentimente, stari si ipostaze care tin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trairile sale sunt intense, ceea ce o determina sa deschida supapa expresiei, in speranta ca marturisirea in versuri ii va aduce eliberarea. Aristotel spunea ca “speranta este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depaseste limitele iluziei, imbratisand intr-un mod miraculos o realitate necosmetizata.
Nu exista monotonie, ambiguitate, lipsa de perspectiva in poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificatia vietuirii intr-un univers unic, real, insa in acelasi timp, estetic prin sine insusi.

De vorba cu Ligia Seman, despre cum este sa le slujesti lui Dumnezeu si oamenilor, prin scris

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Family, Inspirational, Interview, literature, Media, Ministry, News, Romania1 Comment

 

Ligia_Seman3Numele Ligiei Seman le este cunoscut iubitorilor de literatura crestina din tara si din diaspora, datorita romanelor “Funiile dragostei“, “Handicapul constiintei“, “Tragedie si triumf” si “Domnind peste imprejurarile vietii“. Succesul de care se bucura si acum, cartile ei, are la baza multe ore de munca, dar si un mesaj universal, ce incorporeaza atat trairi personale din copilarie, cat si experiente unice cu Dumnezeu, ale autoarei.

Se spune ca de obicei, copilaria este cea mai frumoasa si mai fericita perioada din viata. Atunci cand vine vorba de Ligia Seman insa, lucrurile stau cu totul diferit. La varsta la care majoritatea copiilor se bucura de o lume a inocentei, aceasta are parte de o tragedie. Parintii divorteaza, iar ea ajunge in grija uneia dintre bunici, care este nevazatoare. Incet-incet, copilul foarte puternic si curajos care fusese pana atunci Ligia Seman, devine retras si emotiv. Un singur lucru o mai intereseaza, iar acestea sunt cartile. In universul lor, romanciera de mai tarziu isi gaseste un adevarat refugiu. Pasiunea ei pentru condei incepe astfel, sa prinda contur si sa se slefuiasca, in timp. In prezent, Ligia Seman este scriitoare si misionara. 2009 marcheaza un moment important pentru ea si sotul ei, Timotei : aniversarea a 21 de ani de casatorie. Impreuna, acestia au doua fiice, Ruth – Diana, in varsta de 19 ani si Rebeca, de 16 ani. Ligia Seman s-a nascut pe 13 august 1968. Scriitoarea locuieste in orasul sau natal, Hunedoara. Continue reading “De vorba cu Ligia Seman, despre cum este sa le slujesti lui Dumnezeu si oamenilor, prin scris” →